Gândindu-mă la ce ne-ar putea spune Domnul la începutul unui nou an, în 1976, am fost atras de un pasaj drag mie, la care mă întorc de multe ori. De fapt, este un pasaj de care ne ocupăm în pachetul pe care musafirii care sunt cu noi pentru prima dată l-au primit în această seară, și aceleași principii care se află acolo în acel pachet, și cred că au trecut vreo cinci ani de când am scris acele învățături concise și mă îndoiesc că cineva și-a amintit ce era acolo. Dar, meditam la acele gânduri și realități și am început să studiez cartea 1 Tesaloniceni, iar unele lucruri noi mi-au venit în inimă și în minte în timp ce analizam semnificația diferitelor texte din 1 Tesaloniceni. Și din toate acestea am tras unele concluzii despre ceea ce dorește Dumnezeu să fie biserica. Și m-am gândit că în această seară am putea să ne uităm la capitolul 1, în special, și apoi la capitolele 3 și 4 și să extragem câteva principii de bază pentru viața Bisericii Grace sau, de altfel, a oricărei biserici.

Dacă sunteți vizitatori printre noi în această seară, puteți lua aceste lucruri înapoi în congregația voastră, în părtășia de care vă bucurați în Cristos. Le puteți aplica în viața voastră personală, pentru că sunt principii universale care aparțin bisericii ideale, sau bisericii pe care Dumnezeu o binecuvântează în mod special, sau bisericii care intenționat îndeplinește proiectul Său. Și presupun că este deosebit de important atunci când începem un nou an, datorită faptului că în mintea noastră este ca un nou început. Este ceva nou în legătură cu el. Este ceva legat de vechiul care se cam estompează după 1 ianuarie, iar noi putem privi înainte cu gândul poate la o nouă abordare, la o nouă perspectivă și la un nou angajament. Și poate că acesta este un moment bun pentru a ne uita la ceea ce este biserica noastră și la ceea ce dorește Dumnezeu să fie, și nu doar din punct de vedere teologic, ci să încercăm să facem lucrul ăsta în plan personal și apoi să încercăm să-l facem foarte practic în ceea ce privește ce vrea Dumnezeu să facem.

Am fi putut studia cartea Efeseni, pentru că în cartea Efeseni avem doctrina bisericii. Am fi putut studia Faptele Apostolilor, pentru că în Faptele Apostolilor avem istoria bisericii. Dar în 1 Tesaloniceni, avem exemplul unei biserici care a fost tot ceea ce, practic, Dumnezeu a vrut vreodată să fie o biserică. Toate ingredientele de bază pe care Domnul nostru le-a vrut într-o biserică se aflau în congregația din Tesalonic și pentru mine este o revigorare binevenită să petrec cel puțin o jumătate din săptămână studiind Tesalonicul după ce restul săptămânii am studiat Corintul. Pentru că tot ceea ce ar putea probabil să meargă prost sau este posibil să meargă prost într-o biserică a mers prost în adunarea din Corint și în adunarea din Tesalonic nu a fost așa. Iar 1 Tesaloniceni pur și simplu ne prezintă modelul bisericii adevărate pe care a construit-o Cristos.

Acum, pentru început, îngăduiți-mi să mă grăbesc să spun că în această epistolă nu există nicio referire la cifre. Nu ne spune cât de mare era biserica sau vreunul dintre obiectivele lor sau scopurile lor numerice. Nimic din toate acestea nu este descris. Nu ne spune absolut nimic despre programele lor. Nu ne spune nimic despre tipul de predici care erau ținute, despre genul de muzică care se cânta. Nu ne spune cât de mare era parcarea lor. Nu ne spune nimic despre școala duminicală, despre serviciile de închinare. Nu ne spune nimic despre tabăra lor pentru liceeni. Nu ne spune despre niciunul dintre aceste lucruri. Dar ni se vorbește despre lucruri interioare. Știți, ori de câte ori Domnul ia temperatura bisericii, El vrea întotdeauna să știe care este temperatura internă, știți? Undeva pe parcurs, Domnul pune termometrul, iar în Tesalonic a ieșit 37, normal. Și din această cauză stabilește un model extraordinar pentru noi.

Pavel, desigur, a predicat Evanghelia tesalonicenilor și l-a trimis pe Timotei înapoi pentru a afla ce se întâmplă. Știți, el avea o mare dorință de a afla ce se întâmplă în congregația pe care o părăsise, iar Timotei s-a întors, și Timotei a avut un raport fantastic. Capitolul 3, versetul 6: „Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi și ne-a adus vești bune despre credința și dragostea voastră, că totdeauna păstrați o plăcută aducere aminte despre noi și că doriți să ne vedeți, cum dorim și noi să vă vedem pe voi. De aceea, fraților, în toate strâmtorările și necazurile noastre am fost mângâiați (cu privire la voi)”. Pavel spune: Când am primit de la Timotei vestea despre voi, am fost mângâiați. A primit vești bune, și ceea ce i-a spus Timotei l-a determinat să scrie această primă scrisoare către Tesaloniceni.

Pentru a face acest lucru și mai interesant prin contrast: acest lucru a fost scris din orașul Corint, ceea ce trebuie să fi fost, fără îndoială, un motiv de bucurie suplimentară, știind că, indiferent de ceea ce nu era Corintul, Tesalonicul era. Și am încredere că, pe măsură ce analizăm unele dintre aceste principii foarte simple și foarte de bază, Domnul ne va ajuta să vedem ce dorește El de la noi și cum putem experimenta aceste lucruri. Cum poate Grace Community Church sau orice biserică sau orice credincios să fie ceea ce vrea Dumnezeu să fie?

În regulă, haideți să ne uităm la câteva aspecte. În primul rând, vom rămâne în capitolul 1, primele zece versete care includ tot capitolul, și vom vedea mai multe modele pentru biserica ideală. Mai întâi, Tesalonic era o biserică mântuită, o biserică salvată. Și veți zice: „Bine, dar asta nu pare a fi ceva anormal”. Ei bine, asta e valabil în vremea noastră. Sunt multe biserici astăzi care nu cunosc semnificația începutului mântuirii. Am studiat în ultima lună sau mai mult epistola lui Iuda. De fapt, tocmai am terminat seria noastră despre Iuda și suntem între două serii. Oamenii mă întreabă care este următoarea, iar eu le spun doar că mă rog în legătură cu aceasta, iar Domnul nu mi-a dat încă o perspectivă cu adevărat clară. Însă vom aștepta până când El o va face. Dar am studiat Iuda și, pe măsură ce ne-am uitat la Iuda, am descoperit că va exista, în ultimele zile, o măsură enormă de apostazie, iar biserica va abandona adevărata credință. Și vedem acest lucru peste tot în jurul nostru. În mod unic, în Tesalonic, avem o biserică mântuită, o biserică cu adevărat născută din nou.

Acum, acest lucru ne este ilustrat în primele patru versete chiar prin termenii pe care Pavel îi folosește. Să ne uităm la versetul 1, și nu putem acoperi totul, ci doar să evidențiem trăsătura pe care într-un fel o urmărim. „Pavel și Silvan”, care este un alt nume pentru Sila, care era bunul său prieten care îl însoțea în cea de-a doua călătorie, „Pavel, Silvan și Timotei, către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl și” - implicația – „,în Domnul Isus Cristos’: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos. Mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toți pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre”. Acum, motivul pentru care îi poate mulțumi lui Dumnezeu pentru toți este că toți sunt în Cristos. Aceasta era o adunare complet regenerată. „Căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei voastre și de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Cristos! Știm, frați preaiubiți de Dumnezeu” – datorită tuturor acestor dovezi – „alegerea voastră”. Acum, în aceste patru versete, Pavel spune: „Este evident că sunteți un grup regenerat. Este evident că neghina nu s-a infiltrat încă în grâu. Este evident, prin felul de viață pe care îl duceți, că voi chiar Îl cunoașteți pe Domnul Isus Cristos”. Și aici se află începutul unei biserici eficiente.

Motivul pentru care atât de multe biserici sunt ineficiente este acela că există un amestec de grâu și neghină, de multe ori chiar și la nivelul conducerii. Persoanele neregenerate aflate în locuri de responsabilitate nu fac decât să încurce lucrurile, pentru că astfel îl pun pe Dumnezeu alături de Satan, ceea ce face ca lucrurile să fie dificile pentru Dumnezeu și confuze pentru oameni.

Să ne întoarcem la Faptele Apostolilor 17 și să vedem cum au început toate acestea în Tesalonic, iar asta ne va ajuta. În versetul 1 se spune: „Pavel și Sila au trecut prin Amfipoli și Apolonia și au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor”. Știți, pe măsură ce am studiat cartea Faptele Apostolilor, am învățat că Pavel mergea întotdeauna mai întâi la sinagogă, pentru că acolo ar fi găsit cea mai largă ușă deschisă, deoarece el însuși era evreu. Și astfel, el putea să le vorbească acelor oameni. Și și-a dat seama, de asemenea, că dacă se ducea mai întâi la neamuri, evreii nu l-ar fi acceptat niciodată după aceea. Așadar, trebuia să meargă mai întâi acolo. Sperând că va putea câștiga câțiva evrei pentru Cristos și că va putea cuceri orașul, nu singur, ci cu ceva ajutor. Așadar, s-a dus la sinagogă și, „Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi”. Acum, el a stat acolo doar trei sabate, probabil două săptămâni, cu câte un sabat la fiecare sfârșit de săptămână. Așadar, a petrecut trei sabate învățându-i din Scriptură, proclamând și susținând că Cristosul trebuia să sufere. Bineînțeles, dificultatea pe care o aveau evreii era să-L accepte pe Isus ca fiind Mesia pentru că a murit. Ei nu înțeleseseră cu adevărat sensul lui Isaia 53 sau al Psalmului 22, și anume al unui Mesia care trebuia să sufere. Ei nu puteau înțelege cum de Mesia al lor trebuia să moară. Și, în consecință, le-a fost greu să Îl accepte pe Isus ca Mesia al lor. Și astfel, Pavel și-a petrecut timpul arătându-le că „Cristosul trebuia să pătimească și să învie din morți. ‘Și acest Isus pe care vi-L vestesc eu’, zicea el, ‘este Hristosul’. Unii din ei și o mare mulțime de greci temători de Dumnezeu și multe femei de frunte au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila” - sau au lucrat împreună.

Încă de la început, a existat un răspuns extraordinar. Doar de trei ori a vorbit din Scripturi. Acum, acesta este un început scurt, nu-i așa? Trei sabate și a plecat. Și poate veți zice: „Nu știu ce să zic de biserica aceea. Nu știu dacă vor reuși să crească. Adică, ce știu ei despre organizare? Au fost la vreun seminar? Par cam neajutorați. Adică au fost învățați doar trei săptămâni. Nu au cum să fie la un nivel foarte bun”. Ei bine, așa fiid ei ar fi în afara lucrării Duhului Sfânt, nu-i așa? Așadar, Pavel le scrie înapoi și probabil că, dacă ar fi fost un om ca mine, și-ar fi spus: „Acum, Timotei, ar trebui să știi… Sunt puțin îngrijorat”. Și Timotei se întoarce și spune: „Locul acela este ceva extraordinar. Este fantastic ce se întâmplă în Tesalonic”. Și el scrie înapoi această scrisoare și spune: „Slavă Domnului. Este încântător”.

Și vedeți, totul începe, pentru că este o biserică regenerată. Veți observa că în versetul 1 se spune că ei erau „în Dumnezeu Tatăl”, iar implicația este că erau în Isus Cristos. Iar în versetul 3 se spune „în Domnul (nostru) Isus Cristos”. Iar versetul 5 spune „în Duhul Sfânt”. Noi nu urmăm doar preceptele lui Isus. Noi nu urmăm doar învățăturile lui Cristos. Noi suntem în Cristos. Un concept extraordinar.

În 1 Corinteni 6:17, Pavel a spus: „Cel care este unit cu Domnul este” - Ce? – „este un singur duh cu El”. În capitolul 6 din Romani, apostolul Pavel expune acest pasaj minunat cu privire la identitatea unui credincios în unirea sa cu Cristos. Uitați-vă împreună cu mine pentru o clipă la Romani 6 și vreau să subliniez câteva lucruri acolo. Romani 6 versetul 3: „Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Cristos”. Câți dintre noi au fost puși în Cristos, câți au fost așezați în unire cu Cristos. Iar botezul de acolo nu este apa, ci este plasarea în Cristos. „toți câți am fost botezați în Isus Cristos, am fost botezați în moartea Lui. Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Versetul 8: „Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El”.

Așadar, ce spune Pavel? El nu spune nimic despre apă. Apa simbolizează acest lucru și apa ilustrează acest lucru, dar actul botezului nu este acel act mântuitor. Dar ceea ce spune Pavel este că atunci când ai devenit creștin, printr-o minune divină, ai fost așezat în Isus Cristos. Și printr-un miracol divin care depășește timpul, ai murit împreună cu Cristos, ai fost îngropat, viața veche a murit și ai înviat pentru a trăi o viață nouă în învierea Sa. Și ești legat în mod inextricabil (de neînțeles) printr-o unire cu Isus Cristos. Pavel a ajuns chiar să spună acest lucru: „Și trăiesc, dar ce?”, „dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește” - Unde? – „în mine”. Iar experiența creștină nu înseamnă pur și simplu a urma preceptele morale ale unui om. Nu înseamnă doar a crede într-o figură istorică. Ci este experimentarea unirii cu Dumnezeul cel viu prin Isus Cristos. Adevărații credincioși sunt în Cristos.

Care sunt rezultatele acestei realități de a fi în Cristos? Ascultați următoarea afirmație. „Dacă este cineva” - Cum? – „în Cristos, este o făptură nouă”. Acesta este lucrul care se întâmplă. Când intri în acea unire cu Cristos, știi de ce devii o nouă creație? Pentru că ce este vechi moare și ești făcut nou. Iar Pavel afirmă în Romani 6: ce fel de viață trăim acuma? „tot așa și noi să trăim o viață nouă”. De ce? Ești o creație nouă. O realitate incitantă. Și astfel, ce spune Pavel aici când le scrie tesalonicenilor? „Știți de ce îi mulțumesc mereu lui Dumnezeu pentru voi toți? „Pentru că voi toți sunteți în Cristos. Toți sunteți în Dumnezeu. Toți sunteți în Duhul Sfânt”. Și prin acești termeni el vrea să spună că toți sunt în uniune cu viața comună în Sfânta Treime. Acum, trebuie să prindeți ideea, prieteni, pentru că a fi creștin este o realitate destul de interesantă, nu-i așa? Știți, tot ce trebuie să faceți este să vă gândiți cu adevărat la asta și vă treziți strigând: „Aleluia!”. Realizați că însăși viața lui Dumnezeu este a voastră. Petru a spus-o în felul următor. A spus: „V-ați făcut părtași” - Cui? – „firii dumnezeiești”. Incredibil.

El spune: „îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru voi, tesalonicenilor, pentru că ați devenit părtași firii dumnezeiești. „Har și pace”, spune el în versetul 1, „de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos”. Și știți de ce le poate ura asta? Pentru că ei pot primi asta. Dar, știți, nu puteți primi harul lui Dumnezeu, nu puteți primi pacea lui Dumnezeu decât dacă sunteți copii ai lui Dumnezeu. Așadar, pe tot parcursul acestui început, vedeți, Pavel recunoaște adevărata mântuire a acestor oameni.

Uitați-vă la versetul 3, și aceasta este o realitate frumoasă. El spune: „Știți de unde știu că voi toți sunteți credincioși adevărați?”. Pentru că „ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei voastre și de tăria nădejdii”. Puteți vedea acolo triada virtuților creștine: credința, nădejdea și dragostea. Preaiubiților, toate acestea aparțin doar celor răscumpărați. Iar el spune: „În virtutea a ceea ce văd în viața voastră, știu că sunteți răscumpărați. Cât de emoționant este să-i mulțumești lui Dumnezeu fără încetare, amintindu-i lui Dumnezeu de lucrarea credinței, de osteneala dragostei și de tăria nădejdii. În felul acesta se poate vedea o dovadă vie a nașterii din nou. Și datorită tuturor acestor lucruri, „știm, frați preaiubiți”, versetul 4, „că sunteți aleși. Știm că Dumnezeu v-a răscumpărat cu adevărat. Știm că sunteți aleșii lui Dumnezeu”. Nu existau credincioși falși în Tesalonic. Aceea era o congregație pură.

Și, preaiubiților, de aici începe totul în ceea ce privește slujirea lui Dumnezeu. Biserica trebuie să fie o biserică pură. Biserica trebuie să fie o biserică mântuită. Dacă acest lucru este adevărat, dacă este adevărat că Dumnezeu binecuvântează biserica care este regenerată, atunci ce știm cu privire la ce ar vrea Satan să facă? Să se asigure că necredincioșii intră în biserică, nu-i așa? Ca oamenii neregenerați să înceapă să se infiltreze în biserică și să ajungă la un nivel cât mai înalt, pentru că asta nu face decât să corupă puritatea bisericii. Așadar, cum îi țineți departe? Cum îi țineți pe necredincioși în afara bisericii? Ei bine, nu știu dacă se poate întotdeauna, pentru că nu putem deosebi grâul de neghină. Iar în Matei 13, Isus a spus: „Nu încercați să faceți voi separarea, căci veți crea haos. Așteptați până când o va face Domnul la sfârșitul veacurilor”. Dar știu o metodă bună ilustrată în Biblie pentru a-i ține la distanță pe necredincioși. Știți cum? Asta presupune disciplinarea păcatului în biserică. Vă amintiți ce s-a întâmplat cu Anania și Safira? Anania și Safira se uitau în jurul lor în biserică, și toată lumea primea o mulțime de laude pentru că dădeau oamenilor care erau în nevoie. Și a venit Barnaba, și a donat un mare dar. Iar Anania și Safira s-au dus acasă și și-au spus unul altuia: „Știi, ar trebui să facem asta. Știi, dacă facem asta, toată lumea va crede că suntem cu adevărat spirituali”. Așa că au spus: „Știi bucata aia de teren pe care o avem? O vom dărui Domnului”.

Așa că au spus: „Când vom vinde bucata noastră de teren „Extraordinar. Sunt niște oameni minunați, Anania și Safira”. Vedeți. Așa că s-au dus și au vândut-o. Și știți ce s-a întâmplat? Au zis: „Hai să păstrăm puțin pentru noi. Ceilalți nu vor ști niciodată”. Așa că au păstrat puțin, dar sub pretextul că dau totul. Știți ce a făcut Domnul? Domnul i-a făcut să cadă morți în fața congregației. Au căzut morți. Acum, asta a avut un efect profund. Vă puteți imagina cum toată lumea din congregație a ajustat imediat tot ceea ce nu era în regulă.

Dar știți ce spune capitolul 5 din Fapte? Este într-adevăr un adevăr extraordinar. Faptele Apostolilor capitolul 5 spune: „și niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei”. Știți care era cuvântul în oraș? Nu vă alăturați acelei organizații. O singură mișcare greșită și ești mort. Vedeți, recunoașterea faptului că vă ocupați de îndepărtarea de păcat și că vă ocupați în mod cinstit de puritatea bisericii este un factor de descurajare pentru neghină, ca să nu intre prea multă în acțiune. Pentru început, biserica trebuie să fie o biserică regenerată. Această biserică a fost.

Uitați-vă la capitolul 2, versetul 13. Când ajunge în capitolul 2, încă îi mulțumește lui Dumnezeu pentru ei. Versetul 13: „De aceea mulțumim fără încetare lui Dumnezeu”. El continuă și continuă să mulțumească lui Dumnezeu. De ce? „că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor” – nu l-ați primit ca pe un fel de filozofie, ca pe o nouă teologie - ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți”.

„Dragii mei, ceea ce mă bucură”, spune el, „este că atunci când ați auzit Cuvântul, nu a fost ceva care să vă gâdile intelectul. Nu era ceva care să fie doar o nouă experiență religioasă. Nu ați avut doar o revoluție religioasă. Ceea ce ați avut a fost o regenerare, de care ați avut parte înăuntru, pentru că ați crezut în el și l-ați primit”. Și, din nou, el recunoaște că aceasta este o biserică regenerată. Orice biserică care va fi eficientă trebuie să fie răscumpărată.

Acum, cred, pentru că știu suficient de multe despre strategia lui Satan, că Biserica Grace are probabil printre membrii săi câțiva oameni neregenerați. Și unul dintre obiectivele pe care le am în acest an este să aflu cine sunt acești oameni și să-i aduc la Cristos. Acum, unii dintre ei, s-ar putea să fie aici în această seară, și poate că vă gândiți: „S-ar putea să știe că sunt eu”. Ei bine, poate că da, poate că nu. Dar vom încerca să aflăm. De ce? Pentru că vrem ca voi să-L cunoașteți pe Cristos. Nu vrem ca voi să vă prefaceți. Vreau ca anul acesta, pentru Grace Community Church, să existe o părtășie pură. Vreți asta? Vreau ca toți oamenii din această biserică să fie grâu, să aparțină lui Isus Cristos. Și, știți, voi fi sincer cu voi, nu ajung să îi întâlnesc pe toți și uneori cineva vine la mine și îmi spune: „Bună”. Iar eu îi spun: „Bună, te cunosc?” „Oh, da, suntem la biserica ta de patru ani”. Știai? Nu, nu știam asta. Însă noi vrem să cunoaștem oamenii care Îl cunosc pe Cristos și vrem să știm că toți cei care sunt aici Îl cunosc pe Cristos.

Mă gândesc la capitolul 2 din Apocalipsa, unde Ioan vorbește atât de ferm împotriva căsătoriei cu lumea, împotriva unei congregații mixte. El îi scrie bisericii din Pergam și îi spune: „Am câteva lucruri împotriva ta, pentru că acolo tolerezi oameni cu o doctrină falsă”. Și care era doctrina? Doctrina lui Balaam. Doctrina lui Balaam este de a se căsători cu lumea, de a face compromisuri, de a seduce fiicele lui Israel să se căsătorească cu păgânii. Și el spune: „Dacă veți continua să faceți asta, voi veni împotriva voastră și voi lupta împotriva voastră cu sabia gurii mele”. Isus spune: „Mă voi război cu propria mea biserică dacă propria mea biserică va face compromisuri cu lumea și va începe să permită căsătoriile mixte cu sistemul acestei lumi”. Dumnezeu vrea o biserică pură.

Iar cheia succesului tesalonicenilor a fost, pentru început, că erau curați. Dacă citiți Faptele Apostolilor, veți descoperi că în biserica primară, începe în ziua Cincizecimii, Fapte 2:41, trei mii au crezut și au fost botezați. Iar următorul verset spune: „Ei stăruiau”. Câți au stăruit? Trei mii. Aceasta înseamnă o biserică regenerată. Știți ce au făcut? Au întors orașul Ierusalim pe dos, (l-au răscolit) nu-i așa? Liderii își smulgeau părul din cap. În curând, în cartea Faptele Apostolilor, ei spuneau: „Dar voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră”. Îmi doresc să vă spun că, atunci când ai de-a face o adunare de oameni complet regenerați care merg prin oraș, cu ajutorul Duhului Sfânt care îi însoțește, este normal să răscolești orașul nu-i așa? Și așa a fost.

Pavel spune, în versetul 5, observați: „În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală. Căci știți că, din dragoste pentru voi, am fost așa printre voi. Și voi înșivă ați călcat pe urmele mele și pe urmele Domnului, întrucât ați primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; așa că ați ajuns o pildă pentru toți”. Ei au auzit, au crezut și au devenit făpturi noi în Cristos. Și acesta a fost începutul efectului acelei biserici. Dumnezeu vrea o biserică mântuită.

Al doilea lucru, și acesta este doar un cuvânt care începe cu „P”, ca să vi-l puteți aminti. Dumnezeu vrea o biserică predată, iar biserica din Tesalonic era așa. Îmi place această afirmație și nu vreau să mă blochez pe ea, dar aș putea. Versetul 6, este o afirmație bogată: „Și voi înșivă ați călcat pe urmele mele și pe urmele Domnului”. Opriți-vă aici. Caracterul autentic al mântuirii tesalonicenilor devine evident în această afirmație. Ei „s-au făcut urmași ai noștri și ai Domnului”. Cuvântul „urmași”, este un cuvânt frumos în limba greacă. Este cuvântul mimētai, de la care obținem cuvântul englezesc „mimică”. Ne-ați imitat. Îmi place asta. Creștinii din Tesalonic nu erau doar vorbitori, ci și imitatori. Ei nu vorbeau doar despre experiența lor creștină. Ei chiar și-au pus viața să urmeze pe altcineva. Aceasta este o temă la Pavel și el repetă acest concept în multe texte. Dar în 1 Corinteni 4:16 el spune: „De aceea vă rog” - către corinteni – „să călcați pe urmele mele”. Nu a fost nevoie să le spună asta tesalonicenilor. Ei au făcut-o. Dar corintenilor le spune: „Vă rog să călcați pe urmele mele”. Veți spune, este destul de îndrăzneț să spui cuiva să își modeleze viața după a ta. Ei bine, nu este. Din cauza a ceea ce spune în 1 Corinteni 11:1: „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Cristos”. În Efeseni, capitolul 5, versetul 1, Pavel a spus: Urmați dar pilda lui Dumnezeu”. Ce concept bogat! „Fiți urmași ai mei”, a spus Pavel. „Fiți urmașii lui Cristos”, a spus Pavel. „Fiți urmașii lui Dumnezeu”.

Acum, dacă eu, ca pastor, prezbiterii și liderii voștri Îl urmează pe Cristos, atunci și voi ne puteți urma. E normal? Și în felul acesta să-L urmați pe Dumnezeu. Acum, exact asta se întâmpla în adunarea din Tesalonic. Această biserică s-a predat unui singur lucru. Asemănarea cu Cristos. Erau preocupați pentru a fi ca Isus. Ce lucru extraordinar! Acum, în mod colectiv, este adevărat că noi suntem trupul lui Cristos. Mie îmi place să îi spun corpul doi. Suntem în mod colectiv, ca trup al Lui, în toată lumea pentru a-L reprezenta. Dar, individual, preaiubiților, trebuie să fim ca El. Vă amintiți pasajul pe care l-am studiat când am parcurs 1 Ioan, acum câteva luni? Ascultați-l din nou. „Cine zice că rămâne în El”, și vorbește despre rămânerea în Cristos, „cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum? Cum a trăit Isus”. Dacă spun că sunt în Cristos, atunci ar trebui să fiu asemenea lui Cristos. Ce urmărește un creștin? Să fie asemenea lui Cristos.

Și, vedeți, aceasta este cheia vieții bisericii. Știți că, dacă toți suntem asemenea lui Cristos, nu vom avea nicio problemă în a ne înțelege unii cu alții. Știți de ce avem probleme în a ne înțelege unii cu alții? Pentru că nu suntem unde trebuie. Tozer a spus: „Dacă ai o sută de piane și vrei să acordezi o sută de piane și începi să le acordezi unul după altul, of, ce dezastru. Dar dacă ai un diapazon, acordează toate pianele la acel diapazon și ele vor fi automat acordate între ele”. Nu-i așa? Știți cât de simplu este în biserică? Nu este vorba de a alerga de colo-colo adaptându-ne la toți ceilalți, ci de a deveni toți ca Isus Cristos. Atunci, nu mai avem nicio problemă cu ceilalți. Asta înseamnă asemănarea cu Cristos.

Biserica din Tesalonic s-a predată asemănării cu Cristos. Am încredere că va exista un angajament și în inima voastră în acest an ca dorința voastră să fie aceea de a fi asemenea lui Cristos și de a trăi așa cum a trăit El.

Și, bineînțeles, în 1 Ioan 2, vorbește despre ascultare. El a umblat în ascultare. Și așa ar trebui să umbli și tu, fiind ascultător față de Dumnezeu. El a venit în lume și a spus: „Mâncarea mea este să fac” - Ce? – „voia Celui ce M-a trimis”. A fost ascultător. În Filipeni 2 se spune că a fost ascultător până unde? Până la moarte. Și apoi, Filipeni 2 adaugă o altă dimensiune a asemănării cu Cristos. „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Cristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși” S-a smerit. Două lucruri care ies cu adevărat în evidență despre Cristos. El a fost ascultător și a fost smerit.

Biserica din Tesalonic era ca Pavel, Sila și Timotei, iar ei erau ca Isus. Și nădăjduiesc că vă dați seama, chiar și înțelegând acest lucru, cum de fapt această descriere pune o povară grea pe inima mea. Aveți tot dreptul, preaiubiților; aveți tot dreptul, din punct de vedere biblic, înaintea lui Dumnezeu, să vă modelați viața după a mea și după liderii acestei biserici. Aveți tot dreptul să faceți asta. Iar noi avem obligația și responsabilitatea de a ne asigura că, dacă faceți asta, Îl veți urma pe Cristos, pentru că noi Îl urmăm pe El. Îl rog pe Dumnezeu în acest an ca eu și ceilalți prezbiteri ai bisericii și toți cei care conduc ca parte a Bisericii Grace să trăim astfel o viață asemenea lui Cristos, încât voi, ]n calitate de congregație, să fiți capabili să ne urmați. Și chiar dacă vă veți modela viața din punct de vedere uman după noi, o veți modela după Isus Cristos. Pentru că atunci, voi veți fi genul de biserică și noi vom fi genul de biserică care Dumnezeu intenționează să fim. Această biserică a fost mântuită și s-a predat pentru a fi asemenea lui Cristos.

Există un al treilea lucru pe care îl văd aici, în 1 Tesaloniceni capitolul 1, și anume că aceasta era o biserică care pătimea (suferea). Acum, am vorbit despre acest lucru în multe ocazii și nu am de gând să insist asupra acestui aspect. O să vi-l menționez doar, pentru că sunteți conștienți de realitățile sale. Dar observați versetul 6: „Și voi înșivă ați călcat” – sau ați imitat – „pe urmele mele și pe urmele Domnului, întrucât ați primit Cuvântul, în multe necazuri”. Și care a fost atitudinea lor, chiar dacă a existat suferință? Au avut ce? Au avut bucurie în circumstanțele lor. Asta este ceea ce se spune? Bucurie de unde? De la Duhul Sfânt. Acum, vedeți, biserica din Tesalonic nu a avut o viață ușoară, și nu cred că orice biserică care este cu adevărat salvată și predată lui Cristos și care vrea să semene cu Cristos va avea o viață ușoară.

Ca să vă reamintesc ce s-a întâmplat în adunarea din Tesalonic, de îndată ce au fost mântuiți, nici măcar nu începuseră. Abia coborâseră de pe platformă și imediat, în Fapte 17:5, aflăm ce s-a întâmplat. Imediat ce au înduplecat poporul să creadă, „iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătâi din mulțime” – aici este vorba despre anumite personaje grosolane, în limbajul popular, infractori de rând – „au făcut gloată și au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason”. Iată-l pe Iason, un nou credincios, „și căutau pe Pavel și pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason și pe vreo câțiva frați înaintea dregătorilor cetății și strigau: ‘Oamenii aceștia au răscolit lumea’”. Ce reputație! Acești oameni întorc lumea cu susul în jos, iar acum au venit și aici. Persecuția a început imediat. Au tulburat orașul, spuneau ei, și poporul, și așa mai departe. Și a izbucnit persecuția.

Dacă vă uitați la al doilea capitol din 1 Tesaloniceni, la versetul 14, veți găsi ceva despre asta. „Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor. Iudeii aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu și sunt vrăjmași tuturor oamenilor, căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu”. Acum, îngăduiți-mi să subliniez câteva gânduri de acolo. El spune: „pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor”. Unii dintre ei au fost martirizați, persecutați, și li s-a interzis să vorbească. Vedeți, biserica care este mântuită și care se predă pentru a fi ca Isus Cristos va stârni lumea împotriva ei. Vor veni unele suferințe.

Isus a spus cam așa: „Dacă lumea Mă urăște pe Mine, puteți să vă așteptați ca ea să vă urască și pe voi, mai ales dacă sunteți ca Mine”. Îmi place ceea ce spune Pavel. Coloseni 1:24, el spune ceva care a fost înțeles greșit și presupun că a fost interpretat greșit pentru că este dificil. Dar spune: „Căci mă bucur de suferințele mele pentru voi”. Veți zice: „Dar, Pavel, cum ai putut face asta?”. „Ei bine, s-ar putea să sufăr puțin, s-ar putea să fiu bătut, dar voi ați ajuns să fiți mântuiți, iar eu o voi lua așa. „Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru trupul Lui”. „Ce vrei să spui, Pavel? Ce vrei să spui că împlinești ce lipsește suferințelor lui Cristos, pentru trupul Lui”. Ce vrea să spună el este următorul lucru: lumea nu mai poate să-L lovească pe Isus, așa că îi lovește pe cei care sunt ca El, nu-i așa? „Lumea nu a terminat cu persecutarea lui Cristos. Dar, din moment ce nu pot să-L atingă pe El, mă ating pe mine, și sunt oarecum bucuros de asta. Sunt dispus să sufăr pentru Cel care a suferit pentru mine. Dacă El a putut încasa loviturile de pe cruce care ar fi trebuit să fie ale mele, cred că pot încasa și eu câteva lovituri care Îi sunt destinate Lui”.

Și nu ar fi frumos să fim persecutați pentru că suntem asemenea lui Cristos? Adică, cel puțin ai avea această recunoaștere. Nu știu dacă am fost vreodată confundat cu Isus Cristos. Dacă am fost, nimeni nu mi-a spus vreodată. Nu ar fi frumos să te persecute cineva pentru că ai întors lumea cu susul în jos? Ar fi interesant. Mi-ar plăcea ca toată lumea să fie iritată de Biserica Grace, nu pentru că suntem ofensivi, ci pentru că predicăm Evanghelia, iar asta expune păcatul. Biserica aceea care va confrunta lumea va suferi. Unsprezece din cei 12 apostoli, din câte știm, au fost martirizați. Biserica trebuie să fie conștiința lumii. Nu spun că vrem ca biserica noastră să fie dezagreabilă. Nu spun că vrem să avem o reputație proastă. Nu spun că vrem să fim răutăcioși cu oamenii care nu-L cunosc pe Cristos. Nu spun deloc asta. Dimpotrivă, este adevărat contrariul. Dar spun următorul lucru: că acolo unde lumea este păcătoasă, vrem să expunem acest păcat. Și acolo unde lumea are nevoie de o imagine clară a lui Cristos, vrem ca ei să vadă acea imagine. Și dacă Satan și sistemul său reacționează, atunci vom fi pregătiți și pentru asta.

Dar hai să fim ceva în lume, ce lumea nu este, bine? Să ieșim în evidență, și în acest an și în fiecare an, să fim diferiți. Să fim conștiința sistemului. Să-i facem pe oameni să se confrunte cu realitatea lui Dumnezeu, a lui Cristos, a păcatului, a morții și a nemuririi.

Biserica din Tesalonic a fost salvată mântuită, a fost predată și a suferit, și mai este ceva. Este ceva care mă preocupă foarte mult. Erau o biserică care câștiga suflete. Biserica din Tesalonic era o biserică care câștiga suflete. Și, știți, aveau o mărturie minunată care mergea în două direcții. Vreau să vă uitați la versetul 7. Iată primul mod în care suntem o mărturie: „așa că ați ajuns o pildă pentru toți credincioșii din Macedonia și din Ahaia”. Ei au trăit o viață exemplară. Știți, ceilalți oameni din jur ar putea să se uite la acea biserică din Tesalonic și să spună: „Așa ar trebui să fie biserica noastră”. Știți cât timp le-a luat să devină așa? Cam două săptămâni. Au fost supuși, și s-au predat pentru a fi asemenea lui Cristos. Și odată ce au făcut asta, s-au întâmplat toate acestea. Nu este vorba de programele pe care le avem. Nu este vorba de creativitatea pe care o avem. Este vorba de asemănarea cu Cristos. Iar tesalonicenii erau asemenea lui Isus Cristos. Și, în consecință, ei au stabilit un model pentru toți ceilalți.

Știți ce mi-ar plăcea să fie Biserica Grace? Mi-ar plăcea ca Biserica Grace să fie un exemplu a ceea ce poate fi viața cu Isus Cristos pentru ca toată lumea să vadă. Nu v-ar plăcea asta? Mi-ar plăcea ca noi să fim chiar un exemplu pentru alți credincioși. Mi-ar plăcea să fim o încurajare pentru creștinii din jurul nostru și pentru alte biserici din comunitatea noastră, pentru alte biserici din țara noastră. Să fim un exemplu, chiar și pentru credincioși. Dar uitați-vă la versetul 9, sărind peste versetul 8 pentru un minut. „Căci ei înșiși istorisesc ce primire ne-ați făcut și cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat”. Sintagma „ei înșiși istorisesc”, se referă la oamenii din orice loc, în versetul 8.

Știți, Pavel nu a trebuit să meargă de colo-colo și să povestească despre convertirea tesalonicenilor. Știți de ce? Pentru că ei au spus-o. Cum au făcut-o? Prin viața lor. Știți ce se spunea peste tot? Ați auzit ce s-a întâmplat în Tesalonic? Știți ce s-a întâmplat acolo? „S-au întors la Dumnezeu de la ce? De la idoli”. Știți că Tesalonic era la 80 km de Muntele Olimp? Iar Muntele Olimp era sediul tuturor zeilor. Acei oameni fuseseră crescuți încă din primii ani ai copilăriei să creadă în tot felul de zei. Ei erau politeiști; ei aveau un sistem complex și idolatru de zeități. Și vă dați seama că, după o viață întreagă de așa ceva, în trei sabate succesive, întreaga comunitate de credincioși a renunțat la întregul sistem de idolatrie și s-a întors „să slujească Dumnezeului celui viu”? Și știți ce s-a întâmplat? Asta a fost o știre. „Ați auzit ce s-a întâmplat cu ei?”.

„Oamenii vorbesc despre voi”, spune el, „oriunde mă duc. Nu trebuie să spun nimic, pentru că ei înșiși îmi spun”. S-a dus vorba. „S-au întors de la idoli la Dumnezeul cel viu”. Știți, în primul rând, mărturisești lumii prin schimbarea din viața ta. Nu-i așa că e adevărat? Platforma pe care vorbim este platforma unei vieți schimbate. Adică, știi, dacă ești un bețiv, nu-ți folosește la nimic să te duci să ajuți un bețiv și să-i spui „trebuie să te reformezi și să te pui pe picioare”. Nu te ajută cu nimic. Dacă ești un escroc în afacerile tale, nu-ți folosește la nimic să te ridici în fața lui Dumnezeu și să spui: „Dă-mi voie să-ți spun cum să fii un om cinstit”. Nu este altceva decât o glumă amuzantă. Iar dacă duci o viață evident neschimbată, nu ai nimic de oferit nimănui.

Heine, filosoful german, a spus: „Arată-mi viața ta răscumpărată și poate voi crede în Răscumpărătorul tău”. Este corect, nu credeți? Haideți să ne rugăm în acest an pentru Biserica Grace, ca viețile noastre să fie atât de transformate, încât Cuvântul să se răspândească în toată lumea, iar oamenii să spună: „Ați auzit ce s-a întâmplat în Panorama City? Este uimitor. Oamenii s-au întors de la idoli pentru a-L sluji pe Dumnezeul cel viu”. Nu ar fi frumos dacă lumea le-ar povesti creștinilor despre asta? Ce ziceți de asta ca de un schimb? Dacă lumea ne-ar spune nouă? Mărturia vie, oameni buni, este baza tuturor lucrurilor.

Acum, uitați-vă la versetul 8, și iată mărturia Cuvântului care se bazează pe această viață răscumpărată. „În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat”. Acum, cuvântul „a răsunat”, exēchētai, este cuvântul de la care obținem cuvântul ecou. „De la voi a răsunat cuvântul Domnului”. Știți, un lucru bun despre mărturia creștină, ea nu ar trebui să fie niciodată independentă de Cuvântul lui Dumnezeu. Ar trebui să fie doar un ecou, nu-i așa? Când proclami ceva, nu ar trebui să fie ideile tale. Ar trebui să fie pur și simplu un ecou al adevărului lui Dumnezeu. Iar un ecou repetă întotdeauna același lucru, nu-i așa? Dacă stai pe un deal, și spui: „Bună ziua”. Ce primești înapoi? „Bună ziua”. Nu „la revedere”, sau „salut”. Stai pe un deal, și orice spui se va întoarce. Este un ecou, iar ecoul este mereu același, pentru că este aceeași voce care ricoșează. Dumnezeu Și-a pus vocea Lui în tine. Este Duhul Sfânt. El nu vrea ca tu să creezi propriile tale cuvinte. El vrea ca tu să fii ecoul adevărului.

Și știți ce s-a întâmplat cu această adunare din Tesalonic? Nu numai că au avut o viață atât de exemplară și nu numai că a avut loc o transformare atât de dramatică a caracterului lor, încât lumii nu i-a venit să creadă, iar ei au fost șocați de acest lucru. Dar, peste toate astea a fost creată o platformă. Și de pe acea platformă a răsunat ecoul Cuvântului lui Dumnezeu. Și au avut un ecou astfel încât s-a auzit, nu doar în „Macedonia și Ahaia, dar vestea despre credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, așa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea”. Pavel spune: „Nu trebuie să spunem nimănui despre asta. Toată lumea știe”.

Cuvântul Domnului. Veți zice: „Ei bine, cum de s-a răspândit atât de repede?”. Știți că 1 Tesaloniceni a fost scrisă în câteva săptămâni sau luni după ce a fost înființată biserica? Și veți întreba: „Cum a fost posibil să crească atât de repede? Adică, cum a putut să se răspândească peste tot?”. Ei bine, din mai multe motive. Orașul Tesalonic era situat pe Drumul Ignațian, care era calea principală dinspre vest spre est. Toate rutele comerciale treceau pe acolo. Și ceea ce se întâmpla acolo avea să se spună în curând peste tot. Și mai era situat și pe Golful Termaic, iar în jurul golfului se desfășurau tot felul de activități comerciale, iar Cuvântul pur și simplu pornea din acel oraș portuar, din inima centrului comercial. Și destul de curând toată lumea vorbea despre acea mică adunare din Tesalonic. Îl trăiau și îl propovăduiau. Dumnezeu să ne ajute pe noi, oameni buni, să trăim acele vieți în acest an, care nu doar că vor spune, ci vor spune de pe platforma unei transformări autentice.

Am o dorință reală în inima mea în acest an, iar aceasta este doar un fel de punere în practică a ei. O să-L cred pe Domnul, pentru că vom vorbi mai mult despre asta, dar aș vrea să văd cum ajungem la toată lumea din această vale cu adevărul lui Cristos. Nu v-ar plăcea să vedeți asta? Să zicem, chiar dacă este doar o singură dată, doar dați-le Evanghelia. Ne rugăm cu adevărat pentru a vedea cum ne va determina Dumnezeu să facem asta. Și am niște idei destul de interesante despre trimiterea Cuvântului în afară, chiar dacă trebuie, chiar dacă trebuie să trimitem ceva prin poștă la toată lumea din întreaga vale și apoi să-i rugăm să sune poate la un număr de telefon. Și dacă sunt interesați, atunci vom trimite acea carte de vizită cuiva din biserica noastră care locuiește în apropierea lor și putem face puțină evanghelizare în rândul propriei noastre comunități. Și să ținem legătura cu cei care manifestă un interes. Dar eu chiar simt că acest lucru va funcționa, va avea sens doar dacă există credibilitate în transformarea vieții noastre.

Prin salvare, predare și suferință, se câștigă suflete. Și mai este încă una în capitolul unu. Mai este un verset. Știți ce altceva îmi mai place la această biserică? A fost o biserică gata de a doua venire. O biserică pregătită pentru a doua venire. Erau ocupați. Vreau să vă amintiți versetul 3. Lucrau, versetul 3, se străduiau, dar și nădăjduiau. Numai că nu poți nădăjdui fără să lucrezi, nu-i așa? Uitați-vă la versetul 10: „și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți, pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare”. Când Isus a murit, ne-a eliberat de judecată și a spus: „Mă voi întoarce”. Și știți ce? Biserica ideală așteaptă revenirea Lui.

Știți că sunt multe biserici care nu așteaptă revenirea Lui? Sunt batjocoritori care vin în zilele de pe urmă și spun: „Unde este făgăduința venirii Lui?”, spune 2 Petru. Sunt oameni astăzi, care pretind că sunt creștini și nu vorbesc niciodată despre revenirea lui Cristos. Am auzit recent un predicator care a spus: „Eu nu vorbesc niciodată despre revenirea lui Cristos. Există prea multă confuzie pe această temă”. Ei bine, cred că este bine pentru oamenii din biserica lui că nu o face. Nu are sens să adăugăm mai multă confuzie la confuzia care există deja. Dar asta nu-l scuză că nu spune adevărul. Și cred că fiecare biserică care este cu adevărat motivată și cu adevărat angajată să fie ceea ce Dumnezeu vrea să fie, trebuie să fie conștientă că Isus vine. Și noi așteptăm venirea Lui. Și poate veți zice: „Bine, dar cu ce ajută asta?”. Nu știu ce face pentru voi, dar pe mine mă motivează când știu că Isus vine. El spune: „Iată, Eu vin curând și ce? Răsplata Mea este cu Mine ca să ce? Să dau fiecăruia după faptele lui”.

Într-o zi, îl voi vedea pe Isus, iar El îmi va spune: „MacArthur, am ceva pentru tine”. Și nu știu ce va fi, cât de mult va fi sau cum va fi. Și poate veți zice, „Bine, dar ce vrei să faci? Doar să aduni coroane și recompense?” Nu, eu vreau doar ca El să știe că Îl iubesc cu adevărat. Și singurul mod în care pot dovedi cu adevărat că Îl iubesc este să Îl slujesc din toată inima mea. Și vreau ca El să confirme faptul că știe că Îl iubesc. El vine să-Și răsplătească sfinții. Nu știu ce părere aveți voi, dar eu aș prefera să am aur, argint și pietre scumpe în acea zi mai degrabă decât lemn, fân și trestie, nu-i așa? Dacă citesc bine Biblia, în Apocalipsa 4 se spune: „Că vom lua cununile pe care ni le dă și le vom pune la picioarele Lui”. Vreau să fac asta. Și cu cât am mai mult, cu atât pot da mai mult. Și când știu că El vine, asta mă cam grăbește în privința asta. Știți, Isus a spus, în Fapte 1, următoarele: „când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, îmi veți fi martori”. Și apoi, puțin mai târziu, S-a înălțat la cer. Îngerii au venit și au spus: „Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru” – ce va face? – „va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”. Să nu uitați; Mă voi întoarce. Nu va dura mult.

Știți, fiecare credincios al Noului Testament a trăit cu adevărat în lumina revenirii lui Cristos. Ce motivator! Este o motivație pentru evanghelizare. Vedeți? O biserică care nu crede în revenirea lui Isus Cristos nu are niciun simț al recompenselor. Nu are niciun simț al urgenței. Nu are niciun simț al judecății asupra celor neevlavioși. Domnul vrea ca noi să ne amintim de revenirea Sa, iar biserica ideală este o biserică care este gata pentru a doua venire. Noi credem că Isus va veni. Voi credeți asta? Mă uit în jur. Și nu pot să nu mă gândesc că El vine în curând. Și dacă așa este, vreau să dau tot ce am până când va veni El.

Dați-mi voie să ies din capitolul 1 și să mai subliniez câteva detalii care sunt destul de interesante. Capitolul 3 versetul 8, o altă caracteristică a acestei biserici era că stătea în picioare. Versetul 8 spune: „Acum, da, trăim” și ați putea pune acolo ‘trăim cu adevărat’. Adică e o referire la viață, asta este ceea ce spune el „fiindcă voi stați tari în Domnul”. Prieteni, când am primit vestea despre voi, că stați tari în Domnul, am fost cu adevărat încântați. Ați contribuit la entuziasmul nostru. Ne-ați făcut săptămâna. Luna. Orice. Ce vrei să spui prin „rămâneți tari?”. În Domnul, neclintiți.

Ce înseamnă să rămâi tare în Domnul? Cred că înseamnă două lucruri, și nu pot, nu am timp să intru în toate explicațiile acestui concept. Dar îngăduiți-mi să vă prezint două semnificații. În primul rând, cred că înseamnă că nu te clatini din punct de vedere doctrinar și că nu renunți la nimic. A sta neclintit în Domnul înseamnă că rămâi acolo, statornic, din punct de vedere doctrinar.

Dar cred că înseamnă și mai mult decât atât. Pentru că, știi, poți să rămâi ferm din punct de vedere doctrinar și să te usuci. Mai este un lucru pe care trebuie să-l faci, și anume să rămâi ferm în ceea ce privește dragostea. Și asta a fost în Efes, nu-i așa? Când Domnul nostru a vorbit bisericii din Efes în Apocalipsa 2, El spune: „Am ceva împotriva ta. Ți-ai părăsit” - Ce? – „dragostea dintâi”.

E în regulă din punct de vedere doctrinar. Ce spunem mereu? Că două lucruri construiesc o biserică mare. Care sunt acestea? Dragostea și ce? O doctrină sănătoasă. Și când stai ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu fără să te clatini și când stai ferm în dragoste, credincios unul față de celălalt, trebuie să stai în picioare. Trebuie să stai tare.

Și acea biserică, acea biserică din Tesalonic, a rezistat acolo pe Cuvânt. Erau ancorați în Cuvânt. Și poate veți întreba: „De unde știi asta?”. Păi, uitați-vă la versetul 5 din capitolul 1: „În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală. Și voi înșivă ați urmat-o și ați acceptat-o ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu”. Capitolul 2, versetul 13: „l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu. Și încă vă mai bâzâi pe el”. Și spune în versetul 7 din capitolul 3: „De aceea, fraților, în toate strâmtorările și necazurile noastre am fost mângâiați cu privire la voi, prin credința voastră. Acum, da, trăim, fiindcă voi stați tari în Domnul”. Cât de incitant este atunci când o biserică nu se clatină din doctrina sa și nu se clatină din angajamentul de a se iubi unii pe alții. Acest lucru este foarte important - să rămânem tari.

Mă rog atât de des pentru această biserică, ca Dumnezeu să ne ajute să rămânem fideli Cuvântului Său. Oare nu credeți că Satan vrea să introducă lupi răpitori, care să învețe doctrine false? Nu credeți asta? Cu dorința de a-i devora pe sfinți? Bineînțeles. Faptele Apostolilor 20. Credeți că Dumnezeu vrea ca noi să realizăm că învățătorii falși se pot ridica din mijlocul nostru? Da. Așadar, trebuie să existe un angajament. Aceasta era o biserică care stătea în picioare. Iar Pavel spune: „Acum, da, trăim, fiindcă voi stați tari în Domnul”. Am vorbit de multe ori cu pastori care au păstorit cândva o biserică. Au părăsit acea biserică, iar acea biserică a căzut în doctrina falsă. Asta înseamnă o inimă frântă. Știți de ce? Pentru că acei pastori care privesc în urmă își amintesc că unele dintre acele oi sunt propriile lor oi, cel puțin inițial au fost conduse la Cristos de către ei.

Dacă Dumnezeu m-ar chema vreodată departe de această biserică și m-aș întoarce vreodată la această biserică, ar fi doar un singur lucru, de fapt ar fi doar două lucruri care mi-ar putea frânge inima. Și anume dacă Grace Community Church și-ar pierde poziția fermă din punct de vedere doctrinar sau dacă și-ar pierde dorința de a arăta dragoste unii altora.

Acestea sunt lucrurile cheie. Biserica din Tesalonic era o biserică care stătea în picioare. Haideți să ne angajăm în acest an, prieteni, să rămânem fermi în Cuvânt. Iar un mod în care puteți face acest lucru este să urmăriți în Biblie împreună cu noi și să vă implicați în învățarea Cuvântului.

Și să ne angajăm să ne iubim unii pe alții. Ei au rămas fermi în dragoste. Și poate veți întreba: „De unde știi asta?” Uitați-vă la capitolul 4, versetul 9. „Cât despre dragostea frățească, n-aveți nevoie să vă scriem; căci voi singuri ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții”. Nici măcar nu trebuie să spun prea multe despre asta. Stați în Cuvânt. L-ați primit, nu ca pe cuvântul oamenilor, ci ca pe Cuvântul lui Dumnezeu și vă iubiți unii pe alții. Mântuiți, predați, gata de a suferi, câștigători de suflete, pregătiți pentru a doua venire, rămânând tari.

Acum, am prezentat o fundație destul de solidă, dar mai am încă un lucru, și este foarte interesant. Studiam și asta m-a luat prin surprindere. Citeam, să văd dacă pot să scot aceste principii și, da, am observat ceva foarte interesant. Nu am găsit nicio altă carte din Noul Testament în care Pavel să prezinte atâtea porunci categorice, neargumentate și neexplicate ca aici. De exemplu, atunci când Pavel le scrie Corintenilor, el spune ceva și apoi petrece două capitole apărând acest lucru. Nu-i așa? Ei nu aveau aceeași mentalitate ca și tesalonicenii. Pavel le-a scris romanilor în capitolul 12 și a expus câteva porunci de bază. I-au trebuit 11 capitole pentru a ajunge la ele. Știți că în Romani, sunt 11 capitole de doctrină înainte de a exista o singură instrucțiune. Această carte [1 Tesaloniceni] are mai multe porunci categorice, neargumentate, și neexplicate decât orice altă scrisoare pe care a scris-o Pavel vreodată. De fiecare dată când le scria corintenilor, trebuia să spună: „Acum, faceți asta. Acum, iată de ce”. Și să dea o întreagă listă lungă de motive. Știți de ce? Corintenii auzeau tot felul de voci. Nu știau pe cine să creadă.

Dar știți ce le spune Tesalonicenilor? Asta mă scoate din minți. Este interesant. El o spune pur și simplu. În capitolul 4, versetul 3, spune: „să vă feriți de curvie”. Asta e tot. Stați departe de păcatul sexual, punct. Iar în versetul 11, spune: „Să căutați să trăiți liniștiți, să vă vedeți de treburi și să lucrați cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit”. Capitolul 5, de exemplu, sunt multe altele, dar în capitolul 5, uitați-vă la asta. Versetul 12: „Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul și care vă sfătuiesc. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiți în pace între voi. Vă rugăm, de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu toți”. Acum, sunt o mulțime de lucruri acolo. Ați putea predica despre asta o săptămână. „Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atât între voi, cât și față de toți. Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. Nu stingeți Duhul. Nu disprețuiți prorociile. Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun. Feriți-vă de orice se pare rău”.

Veți zice: „Bine, dar el spune doar chestii de genul ăsta. De ce?” Nu trebuie să le spuneți de ce tesalonicenilor. Știți de ce? Erau o biserică supusă. O realitate frumoasă. Nu a fost necesar să apere nimic. Vă puteți imagina cum ar fi să te trezești duminică dimineața și să spui: „Acum, pentru că textul meu este 1 Tesaloniceni 5:16: „Bucurați-vă întotdeauna”. După care, să ne rugăm. Săptămâna viitoare vom privi la versetul 17”. Locul ar fi plin la genul acesta de predici scurte. În adunarea din Corint, dacă ar fi spus „rugați-vă neîncetat”, i-ar fi trebuit trei capitole pentru a demonstra de ce. Știți de ce nu trebuie să le spună asta tesalonicenilor? Ei au un spirit de supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu. Asta i-a făcut să fie neobișnuiți. Prieteni, acestea sunt șapte caracteristici destul de importante ale acestei mici biserici. Acești oameni se supuneau Cuvântului lui Dumnezeu încă de la început. În capitolul 1, versetul 6, se spune: „Și voi înșivă ați călcat pe urmele mele și pe urmele Domnului, întrucât ați primit Cuvântul”. Și cum l-au primit ei? „în multe necazuri”, - cum? – „cu bucurie”.

Capitolul 2, versetul 13: „l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu”. Capitolul 4, versetul 1: „Încolo, fraților, fiindcă ați învățat de la noi cum să vă purtați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, vă îndemnăm, să sporiți tot mai mult în privința aceasta”. El spune „ați învățat cum. Tocmai v-ați deschis inima și ați învățat. Acum, continuați să sporiți în privința acesta”.

Ceea ce a făcut ca această biserică să fie unică a fost angajamentul necondiționat de a se supune Cuvântului lui Dumnezeu. Știți ce cred eu? Cred că rolul principal al unui pastor într-o biserică este de a determina o supunere totală din partea poporului său față de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vă învăț Cuvântul lui Dumnezeu și împărtășesc cu voi Cuvântul lui Dumnezeu, iar voi învățați Cuvântul lui Dumnezeu, iar voi vedeți Cuvântul lui Dumnezeu la lucru în viața voastră, producând și înmulțind, și vă satur până când, așa cum spunea Spurgeon, „sângele vostru devine Biblic”, iar voi sunteți îmbibați și, și cuprinși de Cuvântul lui Dumnezeu. Știți ce se întâmplă? Își creează propriul mediu și totul trece prin filtrul Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă aș putea realiza vreodată ceva în lucrare, ar fi acest lucru: să vă fac să fiți supuși Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, în orice moment introducem Cuvântul lui Dumnezeu, iar voi veți zice: „Asta spune? E minunat!”.

Știți ce se întâmplă într-o biserică în care Cuvântul lui Dumnezeu nu este imaginea de ansamblu și unde nu există această supunere? De foarte multe ori, de exemplu, un pastor va predica pe subiecte și va predica pe baza propriilor sale idei și a tot ce se întâmplă să apară incidemtal. Și apoi, din când în când, va apărea câte o problemă în biserică, iar el se va supăra foarte tare din cauza problemei. Atunci, va căuta în Biblie și va găsi o întreagă predică biblică și va ataca problema, iar toată lumea se va întreba: „De ce?”. Pentru că nu au fost niciodată făcuți să vadă că trebuie să se supună Cuvântului; Cuvântul iese la iveală doar ca o altă opinie de-a lui, pentru că nu au o minte supusă. Sunt ca cei din Corint.

Dar acolo unde există acel spirit de ascultare de bunăvoie, acea inimă supusă, atunci tot ce trebuie să faci este să deschizi Cuvântul, iar ei îl primesc. Am să vă învăț Cuvântul în 1976.

Știați asta. Ce altceva? Mă voi ruga lui Dumnezeu așa cum n-am făcut-o niciodată, ca El să ne dea un spirit de ce? De supunere. Acum, ce înseamnă asta? Înseamnă că dacă spui: „Ei bine, nu știu ce să fac”. Ei bine, oare ce spune Biblia? Spune să faci asta. „Oh, Doamne, chiar așa? Nu știu dacă vreau să fac asta”. Ei bine, ai întrecut măsura. Vreau ca Duhul lui Dumnezeu să ne dea un duh de supunere față de Cuvântul Său, astfel încât să aducem totul în viața noastră la testul paginii din Cartea Sfântă, da? Pentru că atunci când facem asta, atunci Dumnezeu ne binecuvântează. Nu-i așa că este adevărat? Mi-ar plăcea ca Biserica Grace să fie tot ceea ce a vrut Isus să fie.

Voi nu ați vrea? Eu chiar aș vrea. Aceasta este rugăciunea mea. Dar știu asta, și o îndrept spre voi. Tu, în acel scaun acolo unde stai. Vorbesc cu tine. Știi ceva? Tu ești Biserica Grace.

Dă-mi voie să-ți pun o întrebare. Ești salvat? Ești mântuit? Îl cunoști cu adevărat pe Isus Cristos ca Mântuitor? Dă-mi voie să te întreb: Te-ai predat? Este cea mai mare dorință și cel mai înalt scop al vieții tale să fii ca Isus Cristos? Suferi puțin pentru această asemănare cu Cristos? Câștigi suflete? Îi conduci pe oameni la Isus Cristos? Aștepți a doua venire? Îi slujești cu toată inima și poți spune împreună cu Ioan: „Amin, vino, Doamne Isuse”? Ce zici de asta? Stai ferm în puritate doctrinară și în dragoste? Ești supus Cuvântului? Pentru că, dacă nu ești, știi ceva? Biserica Grace nu poate fi. Haideți să ne rugăm.

Doamne Isuse, știm că Te-ai rugat pentru biserica Ta și că încă mijlocești pentru noi. Știm că ai spus că vei zidi biserica Ta, dar noi cu siguranță Îți dăm multe bătăi de cap în a o face. Ajută-ne să intrăm în această zidire cu Tine. Ajută-ne să facem din biserica Ta ceea ce ai intenționat întotdeauna să fie. Și, Doamne, ajută-ne să știm acest lucru: că organizația nu poate fi niciodată ceea ce nu sunt oamenii. Că Întregul trup al lui Cristos nu poate fi cu nimic diferit de ceea ce sunt oamenii în mod individual. Că tot creștinismul nu poate fi Cristos în lume decât dacă eu sunt ca El. Ajută-mă să știu, Doamne, și ajută-i pe fiecare dintre frații și surorile mele să știe că biserica în lume va fi ceea ce sunt ei în lume. Tată, Tu poți auzi fiecare rugăciune care iese din fiecare inimă, și mă rog doar ca ele să fie rugăciunile pe care Tu ai vrut cu adevărat să le auzi. Mă rog ca Tu să ne ajuți să fim sinceri și deschiși. Și să ne luăm cu adevărat niște angajamente în timp ce începem un nou an în această seară. Ai făcut atât de multe pentru noi, Doamne. Vrem doar să-Ți dăm slavă, și știm că ești glorificat când biserica Ta este ceea ce ar trebui să fie, și este ceea ce ar trebui să fie atunci când noi suntem ceea ce ar trebui să fim. Așa că, ne dăruim Ție. În Numele lui Isus.