În această dimineață, continuăm seria pe care am început-o acum câteva săptămâni în legătură cu mișcarea carismatică. Și poate că o vom aborda în această dimineață dintr-un unghi puțin diferit, față de restul seriei, în sensul că ne vom ocupa oarecum de o chestiune tehnică, mai degrabă decât de un text biblic specific, deși vom aborda mai multe pasaje.

Aș vrea să spun, inițial, că suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru binele nespus de mare care se face pe măsură ce frații și surorile noastre în Cristos împărtășesc Evanghelia și îi câștigă pe alții și așa mai departe, și nu denigrăm acest lucru nicio clipă. Ci doar încercăm, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, să evaluăm mișcarea, astfel încât să putem înțelege clar ce este bun și ce nu este atât de bun pentru a putea face o judecată corectă. Așa că am intitulat mesajul și seria: “Ce este greșit în mișcarea carismatică?”.

Mă uitam la Canalul 40 într-o seară din această săptămână, iar bine-cunoscuta personalitate creștină, Dave Wilkerson, pe care Dumnezeu l-a binecuvântat în multe feluri și care a avut o slujire extraordinară pe străzile din New York, a făcut o declarație interesantă. Era intervievat și iată ce a spus: „Sunt câteva lucruri serioase care sunt greșite în mișcarea carismatică”. Mi s-a părut interesant venind din partea cuiva care ar trebui să fie considerat un lider în acea mișcare. A continuat să sublinieze îngrijorarea sa enormă și să discute unele dintre lucrurile pe care le vedea greșite în cadrul mișcării, iar eu am fost de acord cu toate acestea. De fapt, toate lucrurile pe care le-a menționat făceau parte din lista mea pe care o vom aborda în săptămânile următoare. Dar nu am simțit că a mers suficient de departe și a fost interesant că s-a oprit după ce a menționat câteva lucruri, apoi a spus că vrea să le vorbească despre o revelație pe care tocmai o primise de la Cristos.

Și m-am gândit: „Ei bine, nu este interesant faptul că el poate vedea unele elemente superficiale care sunt greșite, dar nu înțelege încă miezul problemei, și anume adăugare de revelație la Scriptură”. Despre asta am vorbit în ultimele două dăţi. El s-a oprit și a spus că a primit revelația de la Dumnezeu că orașul New York va da faliment, că în Midwest va fi o secetă ucigătoare și că în California va avea loc un cutremur groaznic, cum nu am mai cunoscut până acum, că bisericile și casele vor fi distruse și creștinismul va trebui să existe în afara modului în care îl cunoaștem acum. Și a spus că toată lumea ar trebui să scape de toate datoriile, să scape de toate cardurile și să devină mobilă şi să aibă flexibilitate, astfel încât, atunci când bisericile și casele vor fi distruse, să putem scoate creștinismul în stradă și așa mai departe. Și toate acestea sunt ceea ce îi spusese Isus. Și a continuat să spună că Domnul îi spusese și alte lucruri, iar persoana care îi lua interviul a spus: „Ei bine, ce zici de stocarea de alimente? Ți-a spus Domnul asta?”. Iar el a spus: „Nu, Domnul le-a spus asta unora dintre prietenii mei, dar Domnul nu mi-a dat încă o revelație în acest sens”.

Și mi s-a părut atât de interesant, pentru că iată un om care percepe unele lucruri greșite în cadrul mișcării, dar nu percepe cel mai greșit lucru, și anume că Dumnezeu ar oferi continuu presupuse revelații; și astfel nu mai știm unde se termină Scriptura și unde încep ideile cuiva. Iar el spunea că acele lucruri pe care le primise de la Dumnezeu erau la fel de obligatorii ca orice lucru din Biblie.

Acum, am petrecut ultimele două săptămâni discutând problema revelației și am spus că primul lucru greșit în mișcarea carismatică se referă la problema revelației. Ei trebuie să se confrunte cu faptul că Biblia este completă și nu pot continua să adauge presupuse revelații la Scriptură fără să rezulte un haos.

Acum, acest lucru ne aduce la al doilea lucru pe care dorim să îl abordăm astăzi, și anume problema interpretării. Problema interpretării. Pe măsură ce am studiat acest lucru în această săptămână, am înțeles cu adevărat ramificațiile, mai bine ca înainte. În studiul meu din această săptămână, am ajuns la concluzia că acest aspect, problema interpretării, este la fel de esențial ca și punctul numărul unu. Și spun pe această bază, la ce ne folosește dacă suntem de acord că aceasta este revelația lui Dumnezeu și că nu mai există nimic altceva, iar apoi ne apucăm să o interpretăm greșit? Rezultatul va fi același. Vom rata adevărul lui Dumnezeu. Nu are niciun sens să adăugăm la Scriptură și nici nu are mai mult sens să spunem: „Asta este tot”, iar apoi să ne apucăm să o interpretăm greșit și să o facem să spună ceea ce nu a fost niciodată intenționat să spună.

Și, așa cum v-am spus săptămâna trecută, toate sectele, toate sectele care au luat naștere de la o bază creștină, sfârșesc prin a adăuga ceva la Scriptură. Este vorba de Biblie plus scrierile lui cutare și cutare, astfel că și ei se fac vinovați de interpretarea greșită a Scripturii. Săptămâna aceasta am scos un dosar din sertarul cu dosare și m-am uitat prin tot materialul pe care l-am adunat de-a lungul anilor despre secte. Și am fost uimit să constat că toate cele care enumeră doctrinele lor, cu care noi nu suntem de acord, au în paranteză sub ele versetele din Biblie despre care ei spun că apără acele doctrine greșite. Oamenii au folosit Biblia pentru a dovedi de toate și orice. Biblia poate fi răstălmăcită pentru a spune orice vrea oricine să spună. Știți, vechea poveste despre textul „Iuda s-a dus și s-a spânzurat. Du-te și fă și tu la fel și ce ai de făcut, fă repede”. Toate astea sunt în Biblie, dar pur și simplu nu ar trebui să fie puse împreună în modul acesta.

Poți dovedi orice dacă pur și simplu interpretezi greșit Biblia. Oamenii au apărat poligamia pe baza Bibliei. Oamenii au spus: „Ei bine, pentru că plăgile din Vechiul Testament au fost judecăți ale lui Dumnezeu, ar trebui să evităm orice fel de igienă pentru a-i permite lui Dumnezeu să aibă dreptul de a aduce plăgi, pentru că acesta este din punct de vedere istoric modul în care El aduce judecata”. Da, poți apăra cam orice fel de nebunie dacă pui versetul greșit la locul nepotrivit, în contextul nepotrivit și îl atașezi la alte lucruri care nu au sens, nici atunci când sunt puse împreună într-o combinație care nu este corectă față de mesajul complet al Scripturii.

Așadar, trebuie să acceptăm faptul că trebuie să ne confruntăm cu problema interpretării. Sectele, Biserica Romano-Catolică, liberalii, toți au fost vinovați de interpretarea greșită a Bibliei. Acum, nu mă ofer pe mine însumi ca exemplu sau Biserica „Grace” sau orice altă ființă umană ca fiind infailibilă, dar spun că noi toți, cel puțin, trebuie să ne luăm angajamentul de a încerca tot ce putem, în puterea Duhului Sfânt și folosindu-ne mintea și inima, precum și dorința noastră intensă și angajamentul puternic de a face tot ce putem face pentru a interpreta Biblia așa cum a intenționat Dumnezeu.

Acum, există câteva principii de bază pentru interpretarea Bibliei, iar acestea se numesc hermeneutică. Acesta este un cuvânt simplu, într-adevăr. Vine de la un cuvânt grecesc, hermeneuō, iar hermeneuō înseamnă a da sens, a da semnificație. De câte ori ați citit în Noul Testament afirmația care, tălmăcit înseamnă, este menționată și în Matei 1:23: „Și-I vor pune Numele Emanuel, care, tălmăcit, înseamnă Dumnezeu este cu noi”. Acesta este cuvântul hermeneuō, iar ceea ce înseamnă el este pur și simplu acest lucru, sensul cuvântului Emanuel, care înseamnă Dumnezeu cu noi.

Așadar, hermeneutica este știința de a găsi ce înseamnă ceea ce spune Biblia și, în fond, asta este practic responsabilitatea mea. Datoria învățătorului este să vă spună ce înseamnă ceea ce zice Biblia. Asta este în mod clar ceea ce trebuie să facem și, de fapt, asta înseamnă pur și simplu să interpretăm Biblia. Avem o Curte Supremă în țara noastră care are responsabilitatea de a interpreta Constituția și nu este ușor. Toate documentele de orice importanță trebuie interpretate, iar Biblia nu este diferită. Ea necesită o interpretare atentă, astfel încât să nu denaturăm în niciun fel ceea ce Dumnezeu a vrut să spună. Și mă deranjează întotdeauna când aud o persoană carismatică, și sunt oameni, de altfel, care se fac vinovați de interpretarea greșită a Bibliei în toate domeniile creștinismului, nu doar în cel carismatic. Dar cred că a ieșit în evidență în acest domeniu, și voi explica imediat de ce.

Am auzit mulți oameni carismatici și alți oameni spunând: „Ei bine, eu cred că acest verset înseamnă asta și asta”. Ei bine, aici nu prea contează ce crezi tu. Sau vor spune: „Ei bine, pentru mine, asta înseamnă” - iar răspunsul meu la asta este: „Ei bine, dacă nu ai fi tu în viață, ce ar însemna?”. Pentru că trebuie să însemne ceva în sine, separat de tine. Vedeți, viziunea neo-ortodoxă și liberală asupra Scripturii este: „Ei bine, pentru mine asta spune”. Astfel că, ceea ce s-a întâmplat în mișcarea carismatică, cu toată lumea spunând ce înseamnă pentru ei acest verset și „Cred că înseamnă asta și Isus mi-a spus că înseamnă asta”, este practic o reducere a creștinismului la o chestie neo-ortodoxă care spune că dacă Scriptura îți vorbește, este Cuvântul lui Dumnezeu și orice spune este în regulă.

Dar de fapt nu contează ce îți spune ție. Nu contează ce înseamnă pentru tine. Ceea ce contează este ce înseamnă, și ce spune în afara ta. Este un adevăr obiectiv, care nu este definit în mod experimental. Ce spune Biblia dacă tu nu exiști? Ce spune Biblia dacă nu ai o problemă pentru care cauți o soluție? Ce spune Biblia în aceste versete, fără ca eu să suprapun ceva asupra lor?

Acum, îngăduiți-mi să vă duc la 2 Timotei capitolul 2 și să discutăm puțin despre elementele de bază ale hermeneuticii. Acest lucru vă va ajuta în studiul Bibliei, așa că vreau să îl folosiţi. Acesta este unul dintre cursurile de bază de care are nevoie orice om care vrea să învețe Biblia sau orice om care vrea să studieze Biblia, o înțelegere a hermeneuticii sau a științei; sau a principiului sau a artei, dacă vreți chiar, pentru că este atât o artă, cât și o știință, în a obține înţelesul Bibliei.

2 Timotei 2:14. Aici Pavel îi vorbește lui Timotei, care este un învățător al Scripturii. Și îl numește lucrător, continuând practic aceeași temă pe care a început-o în capitolul 2 din 2 Timotei, unde trece prin aceste prime opt versete sau cam așa ceva descriind învățătorul Cuvântului în multe moduri diferite. Dar el continuă acest concept al învățătorului ca fiind un lucrător și prezintă patru puncte de bază despre tipul de muncă pe care trebuie să o facă învățătorul. Mai întâi, în versetul 14: „Învățătorul trebuie să se ferească de certurile inutile cu ereticii. De aceea, adu-le aminte să se ferească de certurile de cuvinte care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă”. Cu alte cuvinte, nu vreți să intrați în dezbateri cu ereticii în fața bisericii, în fața comunității de credincioși. Asta nu face decât să creeze confuzie. Evitați disputele inutile cu ereticii.

Îmi aduc aminte când urma să termin un doctorat și m-am dus la un anumit seminar, iar ei m-au întrebat: „Bine, în ce vrei să te specializezi?”. Iar eu am spus: „Păi, vreau să mă specializez în Biblie, în Noul Testament”, iar ei mi-au zis: „Ei bine, hai să ne uităm la foaia matricolă”, s-au uitat în ea și au spus: „Bun, nu poți obține diploma imediat, pentru că ai prea multă Biblie în cadrul studiilor”. Am întrebat: „Cum să am prea multă Biblie pentru o specializare în Biblie și Noul Testament?”. Ei mi-au zis: „Ei bine, ai nevoie de mult mai multă filosofie. Spectrul tău este prea limitat”, și mi-au dat o listă cu 200 de cărți de citit, dintre care mai puțin de jumătate erau în limba engleză. Le-am dat înapoi lista și le-am spus: “Eu știu deja adevărul. Nu are rost să petrec câțiva ani pentru a afla ce este greșit. Nu vreau să mă implic în dispute inutile, pentru că asta nu mă edifică”, așa că eu cred că e ca și cu vulpile mici care strică vița de vie.

Foarte des îi avertizez pe tinerii care pleacă la seminar să se asigure că își aleg seminarul cu mare atenție. Un seminar ar trebui să fie o întărire a ceea ce crezi, nu ar trebui să fie un război în care să lupți pentru a ieși cu niște rămășițe din credința ta; și astfel trebuie să evităm disputele inutile. În 1 Timotei 6, el a spus în esență același lucru, vorbind în versetul 4, a spus: „Este plin de mândrie, și nu știe nimic, ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se naște pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr”. Pur și simplu nu are rost să intrăm în certuri cu ereticii. Nu au niciun sens astfel de confruntări, pentru că tot ce fac ele nu este altceva decât să ducă la subminare.

Așa că ceea ce spune aici, și vreau să înțelegeți, ceea ce spune aici este că există o interpretare corectă, iar această interpretare corectă face zadarnice disputele și certurile despre ce alte interpretări ar putea exista. Cu alte cuvinte, Biblia nu este ceva ce trebuie să fie determinat printr-o discuție de grup. Ea trebuie să fie determinată prin studierea diligentă și atentă a elementelor de bază care dezvăluie înțelesul de bază, și nu este ceva pentru care să te cerți. Nu este vorba de zece oameni care spun: „Ei bine, eu cred că asta înseamnă asta”. „Ei bine, eu cred că înseamnă asta”. Sau „eu cred că asta înseamnă asta”. Înseamnă ceva, iar Dumnezeu ne-a dat mijloacele necesare pentru a afla ce înseamnă. Nu are niciun sens să ne certăm doar cu privire la semnificația Bibliei, să dezbatem despre ea, iar implicația unei astfel de afirmații este că nu este ceva ce poate fi discutat, pentru că este clar. Există un singur înțeles pentru ceea ce spune Dumnezeu.

Al doilea principiu pe care îl spune lucrătorului care lucrează cu Cuvântul, și acest lucru este foarte important, este să fie sârguincios să găsească acea interpretare. Să fie sârguincios să o găsească. Spre deosebire de un fel de dialog inutil, slujitorul lui Dumnezeu, învățătorul, trebuie să dea dovadă de sârguință în ceea ce privește calitatea lucrării sale, pentru ca el să fie dokimos, aprobat de Dumnezeu. Și dacă nu face asta, atunci va avea toate motivele să se rușineze, nu-i așa? Ar trebui să-i fie rușine de orice lucru care este mai puțin decât redarea exactă a sensului Scripturii. Trebuie să fim exacți, iar orice altceva mai puțin este o rușine pentru noi și nu poate fi aprobat de Dumnezeu. Există un singur înțeles. Trebuie să ne silim să cunoaștem acel unic înțeles cu un angajament și o sârguință extraordinară. Și, oameni buni, nu este vorba de a spune: „Ei bine, citeam asta zilele trecute în bucătărie și, știți, Domnul mi-a arătat că asta înseamnă” – este o perspectivă nepotrivită, și știți bine că nu înseamnă nimic de genul ăsta. Aud asta atât de des. Oamenii spun: „Ei bine, acest verset înseamnă asta pentru mine, ei bine, știți, asta cred eu” -.

Și chiar și noi, cei care suntem aici la Grace și în multe biserici evanghelice care nu fac parte din mișcarea carismatică, putem cădea pradă acestui lucru atunci când intrăm în studiul Bibliei, care devine un amalgam de ignoranță în care toată lumea spune: „Ei bine, cred că asta înseamnă”. „Iar eu cred că înseamnă asta”. Și nimeni nu știe cu adevărat ce înseamnă. Nu așa se studiază Biblia. Discuția ar putea veni în punctul referitor la aplicare, dar nu în punctul referitor la interpretare. Acolo ai nevoie de cineva care a aplicat o anumită sârguință, și este extraordinar dacă toată lumea a fost sârguincioasă. Atunci, punerea în comun a tuturor acestor resurse sârguincioase poate veni într-un mod rodnic; așadar trebuie să fim sârguincioși. Pentru că este o muncă grea. Pentru că este o luptă. Pentru că este pur și simplu un efort pentru a ajunge la înțelesul Cuvântului lui Dumnezeu, și nu într-un mod întâmplător, ad lib, superficial, nesăbuit, de genul asta înseamnă pentru mine, expresie pe care o auzim atât de mult astăzi.

Și mai există un al treilea principiu. Primul se referă la faptul că există un singur înțeles. Al doilea implică ideea de a fii sârguincios în a găsi înțelesul și, în al treilea rând, trebuie să fii precis. El spune: „Împărțind drept Cuvântul”. În mod literal, în greacă, el spune: „Tăindu-l drept”, iar acest lucru este interesant. Pavel se referă, fără îndoială, la meseria sa de făcător de corturi; iar atunci când făcea un cort, evident, fie în mintea sa, fie în niște forme pe care le purta cu el, avea tiparele după care construia un cort sau făcea un cort. Trebuia să taie toate piesele pentru a le asambla ca să se potrivească. Din moment ce știm că corturile din acele vremuri erau făcute din piei de animale, era un fel de cort din petice, iar fiecare bucățică și piesă ar fi trebuit să fie tăiată corespunzător și să se potrivească pentru ca produsul final să fie ceea ce trebuia să fie. Iar el spunea pur și simplu: „Dacă nu tai piesele cum trebuie, atunci întregul nu se potrivește”, înțelegeți? Și dacă nu te ocupi cu exactitate de fiecare text al Scripturii în parte, atunci nu se va potrivi în ansamblu și vei avea o problemă. Împarte-l sau taie-l drept. Fii precis, atent, direct și exact, astfel încât totul să se potrivească cu înţelesul pe care Dumnezeu îl proiectează pentru Cuvântul Său.

Când interpretezi Biblia, trebuie să fii corect, atent și integru, iar aici fac apel la învățătorii și predicatorii carismatici să înceapă să facă acest lucru, pentru că nu fac acest lucru în cele mai multe situații. Ei nu tratează Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție, cu acuratețe și precizie, ci într-un mod neglijent și superficial; și, desigur, asta este ca o mâhnire personală pentru mine. Reacționez atât de vehement, pentru că spun: „Dumnezeu ne-a dat această Carte și are ceva de spus, și cât de ridicol este să o întinezi printr-o lipsă de seriozitate”. Credeți-mă, doar în pregătirea mesajelor din Cuvântul lui Dumnezeu, aș putea să-mi petrec întreaga viață fără să fac altceva decât să studiez. Acesta este genul de lucru pe care îl cere această Carte.

Fiți exacți, iar opusul acestui lucru este tragedia indicată în 2 Corinteni, capitolul 2, versetul 17, unde Pavel spune: „Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți (care strică Cuvântul lui Dumnezeu). Ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Cristos”. Pavel spune: „Ascultați, vă voi spune un lucru. Când mă urc acolo să vorbesc, împart Cuvântul drept, pentru că știu că Dumnezeu se uită. Dumnezeu ascultă. Cristos este acolo, iar eu mă pregătesc să-L glorific, să fiu un dokimon al Lui, să fiu aprobat”.

Sincer, prieteni, v-am mai spus asta. Nu-mi pregătesc mesajele ca să vă placă, deși mă bucur când vă plac și răspundeți la ele. Nu le pregătesc pentru nimic altceva decât pentru a ști, în cele din urmă, că Dumnezeu ar fi mulțumit și că Dumnezeu ar aproba, pentru că acesta este Cuvântul Său sfânt. Iar Pavel spune: „De aceea, l-am împărțit drept”. Însă el spune: „Nu așa se întâmplă cu cei mai mulți care strică Cuvântul lui Dumnezeu”, și folosește cuvântul grecesc kapēlos, iar kapēlos înseamnă, în esență, un colportor, un escroc, un corupător, un trișor, un șarlatan, cineva care se ocupă cu înșelăciunea, cineva care face negoț cu o marfă care e Cuvântul lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, există unii oameni care răstălmăcesc Cuvântul lui Dumnezeu, care falsifică Cuvântul lui Dumnezeu pentru a obține ceea ce vor. Sectele strică Cuvântul lui Dumnezeu. Ei corup Cuvântul lui Dumnezeu. Există oameni care, pentru că au un scop în minte, pentru că au un obiectiv în minte și vor să convingă oamenii să le accepte obiectivul, răstălmăcesc Scriptura. Am văzut acest lucru de multe ori și poate că și voi ați văzut, în programele de construcție, în care o biserică se hotărăște să construiască și, pentru a-i convinge pe oameni că Dumnezeu este în ea, vor lua niște versete din Vechiul Testament despre construirea Templului. Sau, dacă vor să se asigure că toată lumea dă 10%, vor folosi Maleahi 3 pentru a se asigura că tu dai cei 10%, însă Maleahi 3 nu vorbește deloc despre a da bisericii. Biserica nici măcar nu exista în Maleahi 3. Vorbește despre plata impozitelor către trezoreria din Israel.

Dar, vedeți voi, este atât de ușor uneori să iei Cuvântul lui Dumnezeu și să îl transformi puțin pentru a spune ceea ce vrei tu să spună. Și atunci chiar vinzi sticlă ieftină ca și cum ar fi diamante. Îi înșeli pe oameni folosind Biblia. Este atât de tentant să faci asta. Credeți-mă, prieteni, pentru că de atâtea ori vreți să spuneți ceva, și știți că versetul nu spune asta, dar dacă vă învârtiți puțin în jur și îl răstălmăciți puțin, puteți să-l faceți să spună asta, și atunci devine mai intimidant pentru oameni.

Pavel spune: „Asta este o înșelătorie; asta este falsificare”. Este atât de ușor să faci asta. Să păcălești oamenii să creadă o interpretare falsă. Uitați-vă la 2 Petru 3:16. Acum, aici aveți un cuvânt similar, pentru că Petru vorbește despre scrisorile lui Pavel, despre epistolele lui Pavel. Ne-am uitat la acest lucru într-un alt context săptămâna trecută. El spune, vorbind despre Pavel: „În toate epistolele lui vorbește despre unele lucruri greu de înțeles”. Apoi spune următoarele: „pe care cei neștiutori și nestatornici”. Observați aceste două lucruri care îi definesc pe oameni. Ei sunt neștiutori și nestatornici, răstălmăcesc, răsucesc, sucesc, literalmente — streblousin. O răsucesc. O sucesc. O denaturează. „Așa cum fac și cu celelalte Scripturi, spre propria lor pierzare.” Sunt unii oameni care iau Scriptura, oh, ei folosesc Scriptura, dar o răstălmăcesc și o transformă, și fac asta pentru a o falsifica, pentru a-i păcăli pe oameni să creadă că asta spune Dumnezeu. Fiecare sectă pe care ați văzut-o vreodată citează Scriptura, nu-i așa? Toți o fac. Orice șarlatan care vrea să impună creștinismului o doctrină falsă va găsi versete, răstălmăcite și reinterpretate, pentru a-și susține punctul de vedere.

Ascultați, așa cum am mai spus, puteți înșela oamenii cu Biblia dacă o răstălmăciți. Iar acest lucru duce, spune ea, la propria lor pierzare. Aveți grijă cu astfel de oameni, spune el în 17. „Voi deci știind aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva, să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuți, și să vă pierdeți tăria”. Fiți atenți. Mormonii, Martorii lui Iehova, Știința Creștină, Biserica Romano-Catolică, Armstrongismul, Rozicrucienii, am observat că sunt la televizor acum. Unitarienii și toate celelalte secte din jur folosesc Biblia, toate însă o interpretează greșit.

Mormonii, de exemplu, învață că Grădina Edenului a fost în Missouri. Și e ceva de râs, pentru că este atât de șocant. Te întrebi: „De ce susțin ei asta?”. Chiar nu știu de ce susțin asta, în afară de faptul că vor să aibă începutul tuturor lucrurilor legat, poate, de Joseph Smith și Moroni și așa mai departe. Dar oricare ar fi motivul, și chiar nu știu care este, este destul de clar că Geneza 2:14 spune că Grădina Edenului era lângă Tigru și Eufrat, în Asiria. Iar ei spun: „Ei bine, asta este doar o alegorie. Este într-adevăr în Missouri. Asta este doar interpretarea ta”, spun ei.

Știți ceva? Eu reacționez negativ când oamenii spun: „Asta e interpretarea ta”. Dacă voi ajunge vreodată în punctul în care voi începe să vă ofer interpretarea mea, anunțați-mă, bine? Oh, s-ar putea să mă înșel din când în când. Așa este. Nu sunt infailibil în niciun caz. Dar, Doamne ajută, nu mă interesează să vă ofer interpretarea mea despre nimic, iar lucrul care mă deranjează atât de mult este ce s-a întâmplat cu recunoașterea oamenilor din creștinism care sunt învățători dați de Dumnezeu trupului?

Acum avem chestia asta în care toată lumea care vrea să ne spună ce înseamnă fiecare verset în orice mod vrea, iar când vine cineva care își petrece toată viața studiind și le spune ce înseamnă, ei spun: „Asta e părerea ta”. Există o pierdere totală a credibilității unui învățător în multitudinea de oameni care își fac propria lor treabă cu Biblia și cred că neo-ortodoxia, mentalitatea neo-ortodoxă conform căreia orice îți spune Biblia este ceea ce înseamnă, a contribuit la mișcarea carismatică din zilele noastre. Și chiar a depășit acest aspect în biserici, chiar și în cercurile evanghelice.

Mormonii, de exemplu, pretind în Apocalipsa 14:6 că Evanghelia veșnică, pe care îngerul care zboară prin cer o poartă și o proclamă, Evanghelia veșnică este Cartea lui Mormon. Iar noi le vom spune: „Nu este Cartea lui Mormon. Vă putem arăta care este Evanghelia veșnică. Există câteva principii de interpretare care ne arată că Evanghelia veșnică se referă la faptul că Dumnezeu judecă păcatul și răsplătește neprihănirea”. Iar ei spun: „Aceasta este interpretarea voastră”. Mormonii susțin că cele două lemne din Ezechiel 37, care se referă la Iuda și Israel, sunt de fapt Biblia și Cartea lui Mormon. Noi le arătăm, prin principii de interpretare, că nu pot fi acele două lucruri. Trebuie să fie Israel și Iuda, iar ei spun: „Aceasta este interpretarea voastră”.

Ei susțin ceva ce vor să învețe, chiar dacă acest lucru contravine unui alt pasaj. Cu alte cuvinte, aveți Psalmul 49:7, care spune: „Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă că nu se va face niciodată”. „Nimeni nu poate în niciun fel să răscumpere pe fratele său”, se spune în Psalmul 49, dar ei iau 1 Corinteni 15:29 și spun că pot fi botezați și își pot răscumpăra fratele. Și atunci când noi spunem: „Pur și simplu, nu se poate”, ei spun: „Asta este interpretarea voastră”.

Nu este pur și simplu interpretarea noastră. Există anumite principii după care trebuie interpretată Biblia, iar motivul pentru care au intrat în atâtea probleme este că nu au principiile corecte. Atât de mulți predicatori, atât de mulți învățători și atât de mulți creștini sunt neglijenți și sunt mai puțin sârguincioși în mânuirea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu-l împart drept și știți ce se întâmplă? Această glorioasă și minunată revelație a lui Dumnezeu este interpretată greșit, aplicată greșit, prezentată greșit și, în cele din urmă, înțeleasă greșit. Și este un lucru tragic, astfel că, prieteni, trebuie să fim atenți la asta.

În zilele noastre se scriu atât de multe cărți, iar atât de multe dintre ele interpretează pur și simplu în mod greșit Biblia. Fiți atenți. Cea pe care o urăsc cel mai mult este: „Isus mi-a arătat ce înseamnă acest verset”, iar apoi continuă să ofere o semnificație greșită. Am auzit asta de atâtea ori de la oameni carismatici care prezintă mărturii. „Isus mi-a arătat ce înseamnă acest verset”. Nu este opinia noastră. Dacă interpretăm corect Biblia, nu este părerea noastră. Este rezultatul unor principii de studiu, principii pe care Cuvântul lui Dumnezeu le prezintă și care sunt adecvate în abordarea Cuvântului lui Dumnezeu. Vom aborda unele dintre acestea mai în detaliu data viitoare.

Deci credeți sau nu, suntem încă în 2 Timotei. Pavel spune: „Există câteva principii de interpretare a Bibliei”. Acum observați vă rog. În primul rând, există o singură interpretare. Nu trebuie să vă certați cu ereticii. În al doilea rând, fiți sârguincioși să o găsiți. În al treilea rând, împărțiți drept (Cuvântul), astfel încât să se potrivească cu tot restul. Și în al patrulea rând, nu vă lăsați influențați de doctrina falsă. Odată ce ați stabilit asta, nu o dați de gol. Versetul 16: „Ferește-te de vorbăriile goale și lumești, căci cei ce le țin, vor înainta tot mai mult (în necinstirea lui Dumnezeu). Și cuvântul lor va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu și Filet, care, s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a și venit învierea, și răstoarnă credința unora”.

Poate spuneți: „Ce s-a întâmplat cu acești oameni?”. Aveau adevărul, da, însă și-au deschis mintea la minciună, și au început încetul cu încetul să renunțe la adevărata interpretare. Odată ce Biblia este interpretată corect și ne-am luat acest angajament față de adevăr, nu mai are sens să ne expunem la doctrina falsă, pentru că aceasta începe să ne roadă ca o cangrenă.

Acum, dacă veți realiza că există o singură interpretare, dacă veți fi sârguincioși să o găsiți și dacă o veți împărți drept, astfel încât să se potrivească cu mesajul întreg al Scripturii, și dacă vă veți feri de doctrina falsă, rezultatul va fi în versetul 20. „Într-o casă mare, nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de pământ. Unele sunt pentru o întrebuințare de cinste, iar altele pentru o întrebuințare de ocară. Deci dacă cineva se curăță (de acestea), va fi un vas de cinste, sfințit, folositor Stăpânului și destoinic pentru orice lucrare bună”.

Ascultați, slujitorul folositor, slujitorul destoinic pentru scopurile lui Dumnezeu, slujitorul care aduce rod în lucrarea lui Dumnezeu este slujitorul care împarte drept, care tratează cu sinceritate Cuvântul lui Dumnezeu, care nu se asociază cu învățători falși astfel încât să fie subminat, care nu cedează la interpretări sau exegeze neglijente. Doar atunci el este folositor. Trebuie să te ocupi de Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod corect.

Îngăduiți-mi să vă duc în Vechiul Testament, la Neemia capitolul 8. Vreau să vă arăt că acesta nu este un principiu nou. Neemia 8, Neemia 8 cu versetul 1, iată aici o mare renaștere în istoria lui Israel, în timp ce Neemia se pregătea să construiască zidul. Observați ce spune în 8:1: „Atunci tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea Porții Apelor; au zis cărturarului Ezra” - acum ascultați – „să se ducă să ia Cartea Legii, dată de Domnul lui Israel”.

Acum, mai întâi, primul lucru într-o trezire este să aduci Cartea. Să nu uitați niciodată de ea. De acolo începe totul. Aduceți Cuvântul lui Dumnezeu, dar observați ce urmează. Uitați-vă la versetul 7. „Iosua, Bani, Șerebia, Iamin, Acub, Șabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, și Leviții” - observați – „lămureau poporului Legea”. Acum observați, nu a fost ceva de genul: „Ei bine, acum iată Cartea. Mergeți cu toții și citiți-o și vedeți ce vă spune”. Nu, cineva s-a ridicat și a explicat ce spune, iar aceștia sunt chiar numiți. Cărturarii sau învățătorii oficiali și preoții. Versetul 8: “Ei citeau deslușit în cartea Legii lui Dumnezeu” - și observați – „și-i arătau înțelesul ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră”. Vedeți?

Chiar și atunci, era nevoie de învățători. Trebuiau să existe cei care să explice semnificația Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta înseamnă ceva. Nu înseamnă ceva doar pentru tine. Înseamnă ceva obiectiv ce Dumnezeu a rostit. Și totul trebuie să fie făcut într-un mod corect.

În 1 Timotei capitolul 4, vreau să vă arăt încă o dată ceva. Pavel îi scrie din nou lui Timotei, spunându-i cum să învețe, cum să fie un învățător eficient, și există un lucru de bază pe care va trebui să se angajeze să îl facă. 1 Timotei 4:13: „Până voi veni” - de acum înainte, Timotei, până când mă vei revedea, iată care este principiul. Ești gata? – „ia seama bine la citire, la îndemnare, și la învățătură”. Acum, rezumând acești trei termeni, el spune următoarele: „Citiți textul, explicați textul și aplicați textul”.

Vedeți, doctrina înseamnă explicarea sensului. Învățătura este aplicarea. Acum, mulți oameni care o citesc și o aplică, nu se obosesc niciodată să o explice. Ei dau o explicație ciudată, ad lib, și spontană. De fapt, cunosc predicatori care găsesc pur și simplu o secțiune din Biblie, se ridică și pur și simplu se plimbă prin versete, spontan, o explicare fără pregătire. Credeți că acesta este un mod corect de a trata Cuvântul lui Dumnezeu? Știți ce se întâmplă? Cei care reușesc să facă asta au o imaginație bună și, de obicei, un bun simț al umorului. Sunt amuzanți și au o imaginație grozavă și pot ține publicul în priză, așa cum ar putea face un comediant sau un vorbitor interesant, dar ei nu interpretează Cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu îl împart drept. Cu siguranță nu se străduiesc să-l citească, să-l explice și să-l aplice. De obicei, își vând personalitatea pornind de la Cuvânt.

Acum, preaiubiților, m-aș grăbi să adaug, că există unele pasaje pe care ne este greu să le explicăm pentru că pur și simplu nu avem toate informațiile, iar oamenii de bine nu vor fi de acord. Și, din când în când, ne vom trezi că ne schimbăm părerea despre anumite lucruri pe măsură ce dobândim mai multe cunoștințe și mai multă înțelegere, pe măsură ce ne maturizăm, și asta este bine. Oamenii îmi spun: „Știi ce ai spus în caseta ta de acum șase ani? Ei bine, data trecută ai spus un alt lucru”, iar eu spun: „Este extraordinar, cresc. Cresc. Învăț”. Însă, trebuie să vii la Cuvântul lui Dumnezeu cu un angajament de a afla ce a vrut să spună Dumnezeu prin ceea ce spune.

Ceea ce se întâmplă în mișcarea carismatică atunci când oamenii spun: „Păi, asta înseamnă pentru mine” – „Cam asta este ceea ce Domnul îmi spune în acest verset” – ei bine, asta nu este altceva decât neo-ortodoxie. Aceasta este, în esență, aceeași perspectivă asupra Scripturii, pe care o are și liberalul. Orice te impresionează, orice te lovește devine Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, iar aceasta este o perspectivă înfricoșătoare asupra Scripturii.

Acum, există și o parte negativă. V-am prezentat patru principii pozitive de bază pe care Pavel i le-a dat lui Timotei despre interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu, și anume: există o singură interpretare, fiți sârguincioși, fiți exacți, împărțiți drept (Cuvântul) și nu lăsați doctrina falsă să vă schimbe opinia odată ce ați ajuns la aceasta. Dar există și lucruri negative, și cred că vom avea o perioadă interesantă. Vreau să vi le arăt pe acestea. Acum urmăriți-le și voi. Observați vă rog.

Lucruri de evitat în interpretarea Bibliei. Numărul unu, în primul rând trebuie să evităm să căutăm un rezultat cu prețul interpretării corecte. Trebuie să evităm să căutăm un rezultat cu prețul unei interpretări corecte. Există întotdeauna o tentație să scoți versetul din context pentru a obține răspunsul dorit. Uneori, în biserică va exista o problemă, o anumită problemă, iar eu voi studia un text și voi spune: „Acum, oare cum aș putea să introduc această problemă în acest text?”. Știi, mintea ta vrea să facă asta. Prieteni, chiar aș putea să fac în așa fel încât să las toate textele [să vorbească despre acea problemă], și ar vorbi despre problema pe care o avem, vedeți. Pentru că, dacă există o problemă în biserică, nu vrei să te ridici și să spui: „Acum, vreau să vorbesc cu toți cei care au această problemă”, pentru că asta este un pic prea direct. Vedeți, trebuie să fii mult mai diplomat și trebuie să spui: „Ei bine, Domnul ne-a adus pur și simplu la acest text”, așa că de foarte multe ori poți fi tentat să vorbești despre un lucru chiar dacă nu e acolo.

Acum trebuie să te împotrivești unei astfel de situații, pentru că nu vrei niciodată să folosești Scriptura în scopuri proprii. Vrei să te ocupi în mod obiectiv de ea. Subiectivitatea nu intră în Scriptură. Vrei să te ocupi obiectiv, în esență, de Scriptură, astfel încât să spui pur și simplu ceea ce Dumnezeu vrea să spună.

Să vă dau o ilustrație. Am citit săptămâna aceasta că un profesor a vrut să convingă oamenii că problema principală în viață este să ne preocupăm de ființele umane, bine? Ăsta e un lucru bun. Vreau să spun că ar trebui să fim preocupați de oameni. Și apoi, pentru a-și susține punctul de vedere, a folosit povestea Turnului Babel și m-am gândit: „Este interesant. O să citesc mai departe”. Iată ce a spus: „În construirea Turnului Babel, eforturile lor au fost zădărnicite. Lucrul a eșuat, pentru că au pus lucrurile materiale pe primul loc și oamenii pe ultimul. Pe măsură ce turnul creștea, un cărăuș avea nevoie de multe ore pentru a transporta o încărcătură de cărămizi la zidarii care lucrau în vârf. Dacă un om cădea din turn în timp ce cobora, nimeni nu-i dădea atenție. Era doar un muncitor care se pierdea, dar dacă cădea la urcare, erau nemulțumiți pentru că pierdea și cărămizile. De aceea, Dumnezeu le-a încurcat limbile. Pentru că ei nu au reușit să acorde prioritate ființelor umane”.

Și am spus: „Doamne ai milă, ajunge! Nu mai pot suporta”. De unde a luat toate astea? Este pură imaginație. Mesajul Turnului Babel nu este că oamenii sunt mai importanți decât cărămizile. Mesajul Babelului este că Dumnezeu este mai important decât idolii. Oamenii sunt mai importanți decât cărămizile, sunt de acord cu asta, dar nu asta este ceea ce încearcă să ne învețe textul. Vedeți ce se întâmplă? Puteți face orice verset să spună orice. Poți veni cu o teologie bună sau proastă. Teologia bună este că oamenii sunt mai importanți decât cărămizile. Cea rea este că ați ignorat lecția principală, și anume că Dumnezeu este mai important decât orice idol.

Nu încetez niciodată să fiu uimit de modul în care oamenii interpretează greșit Biblia pentru propriile scopuri. Știți, este foarte ușor să te gândești la o predică foarte bună pe care vrei să o rostești, apoi să găsești versete care să o susțină și să le scoți din context, să le faci să spună ce vrei tu să spună.

E ca și omul acela care a predicat că femeile nu ar trebui să aibă păr în vârful capului, știți. Subiectul lui a fost: „Cocul să coboare”. L-a luat din Matei 24, unde scrie: „cele de pe acoperișul casei să nu se coboare jos”. Ei bine, este o ilustrare grosolană, dar asta este ceea ce încerc să subliniez. Știți, dar ceea ce se întâmplă este că, dacă vă gândiți că slujirea este pur și simplu atingerea unui obiectiv de succes și obținerea unui răspuns din partea oamenilor, atunci veți face orice funcționează.

Am citit săptămâna aceasta un articol din 4 februarie 1977, Christianity Today, intitulat „The Perils of Persuasive Preaching” (Pericolele predicii persuasive) de A. Duane Lifton, care predă la Dallas Seminary. Iar articolul era foarte interesant, pentru că el sublinia faptul că există practic cinci elemente într-o schimbare de comportament: atenție, înțelegere, cedarea/acceptarea, reținerea și acțiunea. Cu alte cuvinte, dacă vrei să îi faci pe oameni să își schimbe comportamentul, mai întâi le atragi atenția. Apoi le obții înțelegerea, astfel încât să înțeleagă ceea ce spui. Apoi îi faci să cedeze, apoi să rețină și apoi să își schimbe acțiunea; aceasta este secvența, cei cinci pași. „Și, din punct de vedere istoric”, - Lifton în articol, - „predicatorii au fost întotdeauna învățați că numărul trei este cel spre care ne îndreptăm. Vrem să-i facem pe oameni să cedeze. Vrem să-i facem pe oameni să răspundă. Vrem să-i determinăm pe oameni să facă o schimbare”. Și știți ce se întâmplă? Acesta devine motivul. Asta devine direcția, iar ceea ce se întâmplă este că faceți orice pentru a obține un răspuns. Așa că devii emoțional și spui 15 povești lacrimogene, iar Lifton subliniază că aduci niște personalități sfinte de la Hollywood, cvasi-sanctificate, care își fac treaba, îi fac pe toți să se agite emoțional, cânți 48 de versuri din imnul de încheiere și încerci să le rupi spatele tuturor până când se apleacă la pământ, și așa mai departe, și îi faci astfel să dea un răspuns.

Și, știți, ni se spune că atunci când te duci să evanghelizezi, lucrul pe care vrei să-l faci este să obții un angajament, să obții o promisiune, să obții o făgăduință. De ce nu vinzi cuiva ceva și pleci fără să-l faci să semneze? Prietene, fă-i să semneze. Și ne concentrăm pe chestia cu cedarea, iar acesta devine obiectivul și, în consecință, uneori adevărul este falsificat în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a atinge obiectivul. Iar punctul de vedere al lui Lifton în articol este că nu trebuie să ajungem la al treilea pas al cedării. Trebuie să ne oprim la al doilea pas al înțelegerii și să lăsăm Duhul Sfânt să aducă cedarea, iar eu sunt de acord cu asta sută la sută.

Treaba mea este să vă atrag atenția și să vă spun ce spune Biblia, iar când ați înțeles, Duhul lui Dumnezeu are ceva cu care poate aduce convingerea. Și sunt absolut convins că o mulțime de oameni răspund la lucruri la care nici măcar nu știu de ce răspund. El îl citează pe Frederick Marcuse, care a scris o carte despre hipnotism, și nu am să vă citesc citatul, dar spune că Marcuse a demonstrat practic că, pur și simplu, fiind suficient de convingător și de puternic, poți convinge pe oricine să facă orice. Și ceea ce spune el în esență este că a luat un ateu, un ateu declarat și recunoscut, și l-a făcut religios în trei ședințe prin puterea de convingere. Poți face orice oamenilor. Îi poți determina să facă promisiuni - Pied Piper i-a dus pe toți la capătul digului. Poți face orice. Poți convinge oamenii să facă orice și trebuie să fim atenți la puterea de convingere.

Psihologul James McConnell spune: „A sosit momentul în care, dacă îmi dați orice ființă umană normală și câteva săptămâni, îi pot schimba comportamentul de la ceea ce este acum la ceea ce doriți să fie, dacă este fizic posibil. Nu-l pot face să zboare bătând din aripi, dar îl pot transforma din creștin în comunist și viceversa”. Aceasta este puterea de convingere.

Îi faci pe oameni să fie suficient de încărcați emoțional, folosești versete din Biblie care sunt suficient de răstălmăcite pentru a te juca într-un fel cu emoțiile lor, iar dacă obții o justificare, dacă obții un răspuns, atunci tinzi să justifici. Lifton spune: „Toate acestea au sugerat că, prin folosirea anumitor tehnici, este posibil să se obțină rezultate, chiar și acolo unde Duhul Sfânt nu este activ”. Așa este.

Pavel, bineînțeles, a negat acest lucru. El spune: „Învățătura și propovăduirea mea, nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere”. Dacă pur și simplu le-am spune oamenilor ce înseamnă ceea ce spune Biblia. Şi nu vom face asta niciodată până când nu vom fi dispuși să nu sacrificăm adevărul și integritatea Cuvântului lui Dumnezeu doar pentru a obține o reacție. Noi trebuie să lăsăm ca reacția să vină ca răspuns la adevăr.

Așa că este trist să devenim orientați spre rezultate. Este trist să te folosești de Scriptură, să o transformi pentru a obține lucrul pe care îl dorești realizat, chiar dacă aceasta denaturează acea porțiune a Bibliei. Cum ar fi să vrei să te asiguri că ai suficienți bani pentru buget încercând să-i înveți pe oameni să dea zeciuială, când Biblia nu susține asta. Cel mai mare lucru pe care un învățător l-ar putea face vreodată pentru tine nu este să te forțeze să cedezi la ceva, ci să te ajute să înțelegi ceva în mod clar, astfel încât Duhul lui Dumnezeu să poată produce cedarea pe baza adevărului.

Un al doilea lucru care trebuie evitat nu este doar evitarea folosirii Bibliei pentru a obține un răspuns, dar al doilea lucru care trebuie evitat este lipsa de studiu. Un studiu bun și precis al Bibliei este o muncă grea. Seamănă cu săpatul unui șanț. Trebuie doar să stai cu spatele aplecat și să muncești până când este gata. Este o muncă. Nu este ușor, și presupun că poate pentru că muncesc din greu la asta - de fapt, știți, aș putea să-mi petrec întreaga viață și să nu fac nimic altceva decât asta și totuși să mă simt inadecvat. Atât de mult studiu cere această Carte, iar când aud pe cineva care se ridică la Clubul 700, că deschide și spune: „Știți, citeam acest verset zilele trecute în bucătărie și știți ce mi-a spus?”. Și dau o interpretare greșită, iar altcineva spune: „O, Doamne! Domnul ți-a dat asta? „Oh, da, Domnul mi-a dat asta”.

Biblia trebuie să fie studiată. Acum, cred că Duhul lui Dumnezeu va lumina Cuvântul Lui în viața ta, dar motivul pentru care Dumnezeu a dat învățători bisericii este că este nevoie de acest tip de oameni care pot să-şi ia acest angajament. De ce credeți că spune El: „Cei care se ostenesc cu propovăduirea și învățătura să fie învredniciți de îndoită cinste”? Este o muncă. Ei sunt cei care trebuie să fie cinstiți dublu în biserică, pentru că ei sunt cheia întregii lucrări. Și trebuie să fim atenți. Și atunci când venim la studiile noastre biblice, nu ne punem laolaltă ignoranța noastră cu „eu cred asta” iar „eu cred aia”. Ei bine, ar trebui să fie cineva acolo care să știe practic ce înseamnă asta, sau cineva ar trebui să afle. Să ia un comentariu sau să vorbească cu un profesor care știe.

Știți ce observ atât de mult în mișcarea carismatică și, de asemenea, mai larg decât aceasta, este că nu mai există experți. Nimeni nu pare să recunoască interpreții biblici cu adevărat buni. Acum, pentru că am eliminat acest lucru și avem o libertate pentru toți, oricine are dreptul să spună orice despre orice verset sau pasaj. Este trist preaiubiților, pentru că, sincer, și nu mă pun în această categorie, pentru că învăț la picioarele unor oameni mai buni decât mine, dar vă voi spune ceva. Pur și simplu nu poți compara așa-zisa interpretare capricioasă a fiecărui creștin cu cea a unor oameni învățați care au abilitățile și instrumentele necesare pentru a ne spune ce înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu prin ceea ce spune. Este o mare diferență.

Dumnezeu a dat învățători bisericii. De ce credeți că în Efeseni 4 se spune: „Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților”? Ei bine, acesta este întregul scop. Sfinții nu pot ajunge la maturitate dacă nu există oameni capabili. Asta nu contrazice 1 Ioan 2:27 despre faptul că toți avem o ungere, astfel încât nu avem nevoie să fim învățați de oameni. Tot ceea ce spune este că nu avem nevoie de înțelepciune omenească. Avem înțelepciunea lui Dumnezeu de la Duhul Său cel Sfânt prin învățătorii Săi desemnați. Există învățători în biserică. Citiți 1 Corinteni 12. Și există un angajament extraordinar de a fi buni, de a fi exacți.

Un pastor, un pastor carismatic a spus: „Nu citesc niciun comentariu sau nicio carte. Mă duc direct la Biblie, iar Dumnezeu îmi arată adevărul”. Și s-a bazat pe Ioan 14:26: „Duhul Sfânt vă va călăuzi în tot adevărul și vă va aduce aminte de toate lucrurile”. Înțelegeți ce vreau să spun? Cui i-a fost spus acest lucru? Scriitorilor Noului Testament. Asta nu o poate pretinde orice creștin. Dacă urcă la amvon și spune: „Dumnezeu îmi dă mesajul”, aș îndrăzni să spun că în cel puțin 50 la sută din timp nu va primi mesajul pe care Dumnezeu îl are în acel text, și probabil mai mult de 75 la sută din el. Sună spiritual, dar mi-e teamă că este un fel de egoism voalat.

O femeie carismatică de la radio a fost întrebată de către un intervievator cum își face predicile. Ea a răspuns: „Nu le fac. Le primesc. Dumnezeu mi le livrează”. Ei bine, eu sunt foarte îngrijorat în legătură cu acești oameni. Sunt foarte îngrijorat de abordarea ad lib a creștinismului. Mă îngrijorează foarte mult pastorii și liderii care sunt atât de ocupați cu alergatul și cu toate spectacolele creștine care au loc în toată țara, încât nu se obosesc să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. Și apoi se ridică la amvon și le spun oamenilor că asta spune Dumnezeu, când, de fapt, nu este deloc ceea ce spune Dumnezeu în acel pasaj.

Robert Sealy, care este prietenul meu, a primit o scrisoare, iar Robert a scris următorul lucru unui tânăr care s-a alăturat mișcării carismatice; și iată ce scrie în scrisoarea pe care Robert a primit-o înapoi. „Cea mai mare experiență de dragoste pe care am avut-o vreodată a fost la picioarele crucii, când sângele lui Isus Cristos s-a revărsat peste mine”. Asta [a scris] tânărul care i-a răspuns la scrisoare. Tânărul a fost în această mișcare. „El m-a umplut cu Duhul Său. El m-a dus dincolo de văl, în cetatea Ierusalimului, în Sfânta Sfintelor”. Iată un fel de spiritualizare eterică. „Acolo m-am văzut pe mine însumi în El și El în mine. Am primit botezul Duhului prin foc și, de aici, dragostea Lui sălășluiește în mine. De aici mă împărtășesc zilnic”.

Acum ascultați următorul paragraf. „Nu simt nevoia de a studia Scripturile, pentru că Îl cunosc pe Isus așa cum mi S-a revelat înăuntrul meu și, din moment ce El locuiește în mine, acolo este Cuvântul. Eu mă duc la Scriptură. Sunt familiarizat cu Scriptura, iar Scriptura este vitală și necesară, dar” - și subliniază toate acestea, - „nu este nici centrală, nici crucială, pentru că Îl am pe El. Și mai degrabă El mă are pe mine. Scripturile sunt o sursă secundară. Prin botezul Duhului Sfânt, Cuvântul din mine este principal. Spun acest lucru ca o experiență vie din ceea ce El mi-a dat să spun”.

Cu alte cuvinte, acest tânăr spune: „De când am primit botezul Duhului Sfânt, am Cuvântul viu în mine, care iese din mine și este primar, iar Biblia este secundară, așa că nu am nevoie să o studiez”. Sunteți de acord cu asta? Este destul de înfricoșător, nu-i așa? Dar, vedeți, asta vine de la un tânăr carismatic. Prieteni, este exact ceea ce spun eu că se întâmplă. Toată lumea spune: „Ceea ce simt, ceea ce gândesc, ceea ce simt, interpretarea mea”. Și ajungem la un dezastru.

De fiecare dată când aud un predicator care se ridică și spune: „Dumnezeu mi-a dat asta”, mă întreb dacă ar putea vorbi despre unele lucruri din Biblie în acest fel. Mi-ar plăcea să-l provoc cândva să dea un studiu despre Șetur, Moab, Maher-Șalal-Haș-Baz, Calno, Carchemiș, Ioșeb-Bașebet Tachemonitul, fără niciun studiu. Sau poate că ar vrea să aibă o discuție despre doctrina imago, kenosis și Unirea Ipostatică. Toate vitale, esențiale în credința creștină. Să nu-mi spuneți că puteți împărți direct Cuvântul lui Dumnezeu fără studiu. Nu puteți. Nu se poate face, iar eșecul de a studia cu sârguință și de a împărți drept în doctrină a dus la interpretările greșite ale Cuvântului lui Dumnezeu care fac ravagii în mișcarea carismatică.

Aud atât de multe versete interpretate greșit încât îmi întristează duhul, și știți la ce duce asta? Duce la un al treilea lucru pe care trebuie să-l evităm, iar acesta este ceea ce eu numesc spiritualizare sau alegorizare. Ceea ce se întâmplă este că oamenii încep atunci să își ducă imaginația la Biblie și, în loc să o interpreteze cu adevărat, din moment ce oricum nu știu ce înseamnă cu adevărat, o folosesc ca pe o pildă, o alegorie sau o poveste spirituală și se folosesc de ea pentru a propovădui un adevăr spiritual. Știți, ei sunt exact cum spunea cineva: „Țineți minte, nu contează ce scoateți din Scriptură. Ci ceea ce citiți în ea”. Și asta este practic ceea ce fac ei. Ei doar citesc în Biblie.

De exemplu, îmi amintesc prima predică pe care am ținut-o. A fost îngrozitoare! Oh, a fost groaznică. Textul meu a fost: „Îngerul a dat piatra la o parte”. Ce mesaj grozav despre înviere. Eu nu am predicat despre înviere. Am predicat despre rostogolirea pietrelor din viața ta. Piatra îndoielii, piatra disperării. Vreau să spun că nu acesta este mesajul din „îngerul a rostogolit piatra”. Rularea pietrelor din viața ta. Ceea ce ar fi trebuit să fac era să studiez pentru a afla ce se întâmpla atunci când îngerul a rostogolit piatra și să predic despre înviere.

O dată m-am luat de tatăl meu, cu ani în urmă, când a ținut o predică din Faptele Apostolilor 27: „Au aruncat patru ancore și au așteptat să se facă ziuă”, așa că a predicat despre aruncarea ancorelor și a vorbit despre: “Ancora credinței și ancora speranței” și așa mai departe. Iar eu i-am zis: “Știi de ce au aruncat acele ancore? Doar ca să țină corabia. Asta e tot”. Acum râde despre asta. I-am spus că am luat predica despre pietre din predica lui despre ancore.

Știți ce, eu cred următorul lucru. Cred că unii dintre stâlpii din cort erau doar pentru a ține laturile în sus. Unii oameni cred că scândura centrală din spatele Locului Preasfânt (Sfânta Sfintelor) este un indiciu la doctrina siguranței veșnice. Și în felul acesta, prieteni, povestea poate continua la nesfârșit. Ascultați-mă, am auzit o predică despre Lazăr în care Lazăr este pur și simplu o imagine a bisericii. Și pentru că Lazăr a fost înviat din morți, acest lucru vorbește despre răpirea bisericii. Eu numesc asta o predică Micuța Bo Peep cea care şi-a pierdut oiţa. Nu aveți nevoie de Biblie. Aveți nevoie doar de o imaginație bună și puteți folosi orice. Ați putea spune: „Micuța Bo Peep și-a pierdut oaia” - Oamenii sunt pierduți. Peste tot în lume, ei rătăcesc ca niște oi fără păstor. S-au pierdut”, - „și nu știe unde să le găsească”. Nu există resurse umane pentru a găsi oile. „Dar ele se vor întoarce acasă”. Nici măcar nu aveți nevoie de Biblie. Puteți folosi Micuța Bo Peep, Fabulele lui Esop, Mama Gâscă, orice. Însă nu așa se procedează cu Biblia.

Un cuplu tânăr a venit cu probleme conjugale pentru a vorbi cu Jerry Mitchell. A stabilit o întâlnire pentru consiliere, iar el a început să vorbească cu ei. După aproximativ o jumătate de oră, le-a spus: „Cum de v-ați căsătorit? Vă aflați la kilometri distanță”. „Oh”, au spus ei, „a fost o predică pe care pastorul a ținut-o în biserica noastră”. Acest lucru este adevărat. Iar el a întrebat: „Ei bine, despre ce a vorbit?”. „Păi, a predicat despre Ierihon”. Jerry a răspuns: “Despre Ierihon, dar ce legătură are asta?”. „Păi”, a zis el, „oamenii lui Dumnezeu au revendicat acel oraș, au mărșăluit în jurul lui de șapte ori, iar zidurile au căzut”, și a spus că, „Dacă crezi că Dumnezeu ți-a dat o fată tânără, ar trebui să o revendici și să mărșăluiești în jurul ei de șapte ori, iar zidurile inimii ei vor cădea; și așa am făcut și eu, și ne-am căsătorit”. Iar Jerry a răspuns: „Asta nu poate fi adevărat. Doar nu vorbești serios”. „Ba, da”, a zis el, „și mai sunt mulți alții care, de asemenea s-au căsătorit, din cauza aceleiași predici”. Așa că, pentru a se asigura, Jerry l-a sunat pe pastor, iar el i-a spus: „Oh, da, am predicat asta”. Și a continuat: „De fapt, am predicat multe subiecte diferite din acel text”.

Ascultați, mesajul despre căderea zidurilor Ierihonului nu are nimic de-a face cu a mărșălui în jurul unei fete de șapte ori și a face să cadă zidurile inimii ei; dar, vedeți, acesta este genul de lucruri care se întâmplă. Știți, e ca și cum vechii alegoriști obișnuiau să spună că atunci când Biblia spune: „Avraam, Avraam”, de fapt vorbește despre faptul că Avraam va trăi veșnic, pentru că ceea ce spune este: „Avraam, Avraam”, vedeți?

Biserica Romano-Catolică este construită pe asta. Obișnuiau să spună despre călătoria lui Avraam din Ur, din Haldeea până la Haran că era călătoria imaginară a unui filosof stoic care părăsește înțelegerea senzuală și ajunge la simțuri.

Cei doi bănuți dați de bunul samaritean hangiului erau botezul și Cina Domnului.

Papa Grigore cel Mare l-a interpretat pe Iov în felul următor. El a zis: „Cei trei prieteni ai patriarhului îi reprezintă pe eretici. Cei 7 fii ai săi sunt cei 12 apostoli. Cele 7.000 de oi ale sale sunt poporul credincios al lui Dumnezeu, iar cele 3.000 de cămile cocoșate ale sale sunt neamurile”. După care se poate merge la 1 Corinteni capitolul 10 și se pot spune următoarele, Biblia spune că toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde”. Da, dar asta este o interpretare teribil de greșită. Ceea ce spune capitolul 10 este că, atunci când Israel L-a dezamăgit pe Dumnezeu în pustie, a murit, iar exemplul este că dacă Îl dezamăgești pe Dumnezeu în ascultare, atunci s-ar putea să mori și tu. Aceasta este lecția; nu că sunt neamuri cămilele cocoșate.

Un cunoscut predicator carismatic a făcut o serie (de predici) despre Cartea Neemia. El a spus: „Zidurile Ierusalimului erau dărâmate, iar asta vorbește despre zidurile dărâmate ale personalității umane, și Neemia este Duhul Sfânt. Duhul Sfânt vine să reconstruiască zidurile personalității umane”. Apoi continuă să vorbească despre toate lucrurile mărunte. Totul înseamnă ceva. Și, în cele din urmă, când ajunge la piscina împăratului, piscina împăratului înseamnă botezul Duhului, iar de acolo trece la învățătura despre vorbirea în limbi. Istoria lui Neemia nu are nimic de-a face cu Duhul Sfânt, cu zidurile personalității umane, cu botezul Duhului sau cu limbile; dar, vedeți, dacă e folosită pentru asta, atunci oamenii cred că este o învățătură biblică extraordinară. Însă, lucrurile nu stau deloc așa. Asta este o falsificare a Cuvântului lui Dumnezeu pentru a predica ce vrei tu dintr-un loc în care Dumnezeu nu a intenționat niciodată să spună asta. Nu poți face asta cu Cuvântul lui Dumnezeu și să fii corect.

Unii dintre voi poate că ați citit cartea intitulată „If I Perish, I Perish” (Dacă pier, pier), scrisă de Major Thomas, în care acesta discută în acea carte despre doctrina Duhului Sfânt. Ascultați, Duhul Sfânt nici măcar nu este menționat în Estera. Nici măcar nu este menționat, dar el susține ideea că Estera este Duhul Sfânt. Mardoheu este duhul omului, iar Haman este firea, și face o alegorie. Vedeți, așa ceva nu este corect. Lăsați Biblia să spună ceea ce vrea să spună, nu ceea ce decidem noi să o facem să spună.

Îngăduiți-mi să închei cu următorul lucru. Dacă răstălmăcești Biblia suficient de mult, poți să inventezi orice. Cineva a întrebat: “De ce sunt roșii mașinile de pompieri?”. Iar răspunsul a venit: “Ei bine, mașinile de pompieri au 4 roți și 8 oameni, iar 4 cu 8 fac 12”. Sunt 12 inci într-un picior. Iar un picior este o riglă. Regina Elisabeta este o riglă și, de asemenea, una dintre cele mai mari nave de pe mare. Mările au pești, iar peștii au înotătoare. Finlandezii s-au luptat cu rușii. Rușii sunt roșii. Camioanele de pompieri se grăbesc mereu, deci camioanele de pompieri sunt roșii”. Deci poți dovedi orice vrei să dovedești, vedeți. Și mi-e teamă că în felul acesta au ajuns la asemenea concluzii greșite cei ce fac parte din mișcarea carismatică și din alte denominațiuni care greşesc.

Scumpul nostru Domn Isus, în capitolul 24 din Luca, mergea pe drumul spre Emaus cu doi dintre ucenicii Săi, iar Biblia spune că a început - îmi place foarte mult, să ascultăm. „A început de la Moise și de la toți prorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile, ce era cu privire la El”. Știți care este cuvântul care este folosit pentru tâlcuit? Este cuvântul de bază heremeneuō. Când Isus a predicat Scripturile, le-a interpretat cum trebuie. El a folosit heremeneuō, hermeneutica. Nu se poate face niciodată altfel. Isus este modelul perfect al Învățătorului care a folosit principiile corecte, iar oricine nu o face va sfârși prin a falsifica prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu, și asta vedem astăzi.

Săptămâna viitoare vom vorbi despre unele dintre pasajele care au căzut victimă acestui lucru. Haideți să ne rugăm.

Îți mulțumim, Tată, pentru Cuvântul Tău, pentru timpul de părtășie pe care l-am avut în această dimineață. Ajută-ne să fim corecți cu Scriptura. Ajută-ne să o iubim și să o învățăm, dar să o iubim suficient de mult pentru a o propovădui cu acuratețe, pentru a o studia, pentru a asculta de învățătorii buni, pentru a învăța din cărțile bune și pentru a ne da seama că, în mod sigur, este posibil să ne schimbăm părerile, pentru că putem găsi mai multe informații. Și în mod sigur, vom crește și vom vedea o nouă lumină, însă aspectul principal este că, cel puțin, ne-am dăruit cu toată energia pe care o avem pentru a cunoaște adevărul. Vrem ca Tu să vorbești așa cum ai intenționat să vorbești și Îți mulțumim că ne vorbești prin această Carte. În numele lui Isus. Amin.

SFÂRȘIT