Începem în dimineața asta să studiem al șaptelea capitol din studiul pe care îl facem din 1 Corinteni și am ajuns la acest capitol foarte important și controversat. Ne vom uita la el câteva săptămâni, pentru că sunt atât de multe de discutat și de învățat. Pe măsură ce parcurgem studiul început în această dimineață, vom afla anumite informații practice.

Așa cum bine știți, cartea 1 Corinteni este deosebit de practică. Nu intră într-un amplu subiect teologic. Pare că atinge puţin aspectul teologic pentru ca apoi să se adâncească în aplicarea practică, iar acest capitol nu face excepție.

Subiectul principal tratat aici este căsătoria și trebuie să recunoaștem căsătoria ca fiind un subiect foarte fierbinte în ziua de azi. Cred că sunt scrise mai multe cărți cu acest subiect, decât despre oricare altul. Este un subiect de discuție continuă. Biblia are multe de spus despre căsătorie. În Noul Testament există multe lucruri despre căsătorie.

Domnul nostru Isus ne-a învățat despre căsătorie. S-a referit de multe ori la căsătorie pe paginile Evangheliei. A afirmat în Matei 19 că bărbatul și femeia sunt creați unul pentru altul. Dumnezeu i-a făcut unul pentru altul. A afirmat că cei doi ar trebui să se unească și să devină împreună un singur trup și aceasta era căsătoria. Şi aceasta de fapt este o unire realizată de Însuși Dumnezeu.

Isus de asemenea a accentuat faptul că mariajul trebuie să fie monogam, adică cei doi devin una, un lucru afirmat de Dumnezeu în Geneza capitolul 2. Isus de asemenea a învățat în Matei 19 că mariajul nu se putea desface. Dumnezeu nu Și-a schimbat atitudinea deloc în ce privește divorțul. Isus de asemenea a învățat nu doar că mariajul a fost rânduit de Dumnezeu să fie monogam, să fie de nedesfăcut și că este doar pentru viața asta. Matei 22:30, Marcu 12:25, Luca 20:35, toate acestea arată că mariajul este doar pentru acest pământ, nu și pentru cer.

Domnul a avut multe de spus despre căsătorie, dar în general ce a spus a fost mai multă teologie, destul de multă teologie pentru identificarea aspectelor de bază ale căsătoriei. El nu a intrat în aplicarea practică a acestora. A lăsat ca acest lucru să fie adăugat mai târziu în Cuvânt prin apostoli, așa că atunci când citim epistolele aflăm mai multă informație despre căsătorie. În special, desigur, apostolul Pavel are multe de spus având ca subiect căsătoria și le afirmă repetat în epistolele sale din diferite puncte de vedere.

Acum, unul din capitolele în care Pavel elucidează adevărurile elementare ale căsătoriei este 1 Corinteni capitolul 7. Aici Pavel preia lucrurile elementare pe care le-a spus Domnul. El chiar face referire la unele afirmații ale Domnului și de acolo pornește ca să pună în aplicare acele afirmații. Este un spectru larg de lucruri acoperite în capitolul șapte și va trebui să ne uităm la ele pe măsură ce ele vor apărea în studierea textului. Sunt sigur că atunci când vom încheia, vom avea o mare cantitate de informație care ne va fi de foarte mare ajutor. Dar desigur, cel mai important lucru nu este doar să învățăm ce spune, ci să împlinim ceea ce spune și să aplicăm în viețile noastre. Sigur că aceasta este rugăciunea noastră.

Acum, o notă de subsol pentru început. Din păcate mulți oameni au decis că primul lucru pe care-l fac în ce privește capitolul 7 din 1 Corinteni este doar să-l bifeze, să se scape de el, pentru că sunt multe negări în acest capitol. Pavel încearcă să ne spună că acest capitol nu este altceva decât opinia lui. Însă ei spun: Vezi, dacă te uiți, de exemplu la versetul 12 el spune Celorlalți le zic eu, nu Domnul. Așadar, el vrea să fie foarte clar încă de la început când spune că aceasta este opinia lui, nu a lui Dumnezeu.

Apoi, acești oameni ne vor spune că versetul 25 iarăși susține acest lucru. „Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului.” „Așadar, nu am nimic să spun din partea lui Dumnezeu. Aici voi tăcea.” Apoi la versetul 40 „Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.” Și astfel aflăm că el nu știe dacă este de la Dumnezeu sau nu. Așadar, ei ne spun că aceasta este o încercare a unui om disperat de a amesteca opinia lui cu revelația, și cel mai bine, am renunța la ea.

Oricum, aceasta este mai degrabă o concepție ridicolă din moment ce afirmațiile lui Pavel de acolo sunt foarte ușor explicate dacă sunt văzute într-o altă lumină. Ceea ce spune Pavel aici și sunt de acord că nu există nicăieri o serie de afirmații de acest fel, în niciun alt capitol pe care el l-a scris vreodată, ceea ce spune el aici este foarte interesant. Motivul pentru care el spune în versetul 12 „celorlalți le zic eu, nu Domnul,” nu este că ceea ce afirmă el nu este important, ci ceea ce el spune este un nou adevăr. El nu citează ceva din Evanghelii, ceva pe care Domnul să-l fi afirmat în trecut.

Mergeţi la versetul 10 şi puteți vedea la ce mă refer. „Celor căsătoriți, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.” Vedeți, el citează exact din cuvintele Domnului din Marcu 10. Așadar, el când afirmă „nu e Domnul, ci eu,” el spune de fapt „eu nu mai citez din învățătura lui Isus.” El nu spune „Nu contează ce spun și este numai opinie umană. Nu.” El spune limpede „Uneori Îl citez pe Cristos. Alteori nu-L citez.” Este ca și cum ar spune „Citez, închei citatul.” Într-adevăr, ceea ce face el este să se așeze la un nivel egal cu Cristos în termenii revelației.

V-am spus și în trecut că nu-mi plac edițiile de Biblie cu cuvintele scrise în roșu, pentru că ele presupun că ceea ce a spus Isus este cu mult mai important decât ce a spus oricine altcineva. Este în întregime revelația Duhului lui Dumnezeu. Când Pavel spune „Domnul a spus asta, iar eu spun asta,” el nu vrea să spună „Ceea ce eu spun nu contează.” El spune „Suntem la același nivel în termenii inspirației. Duhul lui Dumnezeu mi-a adus aceste adevăruri.” Așadar, Pavel pur și simplu spune „Dacă eu Îl citez pe Domnul, voi spune asta. Când nu Îl citez, vă voi spune că nu este o citare a Domnului, ci este o informație nouă.”

Acum, aș dori să continui cu acest lucru. Când vorbea Domnul nostru cu ucenicii Lui după ce le-a spus pildele împărăției, i-a numit pe ucenici ca fiind cărturari. Ucenicii erau cărturari în sensul că vor scrie o nouă revelație, nu-i așa? Ei urmau să fie scriitorii Noului Testament. Ceea ce le-a spus au fost următoarele „Fiecare cărturar care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

Așadar, El spune „Voi veți fi cărturari. Unele lucruri pe care voi le veți scrie vor fi lucruri vechi. Altele dintre ele vor fi lucruri noi.” În 1 Corinteni 7 pur și simplu ai o ilustrație a acestui lucru. Pavel spune „Aici este ceva vechi și aici este ceva nou. Aici este ceea ce a spus Domnul. Citez. Aici este ceea ce spun eu. Aceasta este o revelație nouă.” El nu o respinge ca fiind o nouă revelație. Ne vom uita mai mult la aceasta pe măsură ce vom parcurge textul.

Acum, el începe în acest capitol să vorbească despre partea practică a căsătoriei uneori citându-L pe Domnul în ce privește principiul teologic elementar și apoi continuând să spună noul adevăr al aspectului practic. Acum, ca să înțelegem contextul acestei scrieri trebuie să cunoaștem ceva despre problemele corintenilor, și ca să știm despre problemele corintenilor, trebuie să știm ceva despre vremea în care au trăit. Sunt lucruri fascinante de știut. Căsătoria era o problemă majoră pentru corinteni. Ei aveau tot felul de probleme cu privire la ce să facă legat de căsătorie.

Versetul 1, uitați-vă la el. „Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris.” Acum, corintenii au scris o scrisoare lui Pavel. Cel mai probabil a fost adusă de persoanele menționate în capitolul 16, versetul 17: Stefana, Fortunat şi Ahaic, care au venit de la Corint și corintenii aveau patru întrebări majore pe care i le-au adresat lui Pavel. De la capitolul 7 la 11 el tratează întrebările pe care ei le-au pus în scrisoare.

Înaintea de asta, el vorbește ce a dorit și după aceea, la capitolul 12 el spune „acum, mă voi întoarce la lucrurile spirituale, ne vom întoarce la lucrurile care mă preocupă pe mine.” Această secțiune din mijloc sunt lucrurile despre care ei îl întrebaseră. Aveau niște întrebări specifice. Voiau să afle niște informații despre căsătorie. Capitolul 7 tratează această problemă.

Aveau niște întrebări cu privire la lucrurile jertfite idolilor. Capitolul 8, 9 și 10 tratează această problemă. Aveau întrebări în ce privește rolul femeilor din biserică. Capitolul 11 tratează această problemă. Și de asemenea despre Cina Domnului în capitolul 11. Aceste domenii majore i-au preocupat mult pe ei pentru că aveau probleme cu ajustarea vieții bisericii la comunitate. Căsătoria a fost una din problemele ridicate și asta a început să trateze în capitolul 7.

Acum, aș dori să vă spun câte ceva despre situația maritală din Imperiul roman. Întâi de toate, Roma nu avea un set unitar de legi maritale. Te puteai căsători în cel puțin patru feluri diferite, toate fiind recunoscute ca fiind mariaj într-un anumit sens. Primul lucru era că erau mulți sclavi. Zeci și sute de mii de sclavi, iar ei nu erau socotiți ființe umane. Așadar, nu aveau niciun fel de drept pe care-l avea un adevărat cetățean.

Când ei voiau să se căsătorească sau când locuiau împreună, care de fapt era o locuire împreună mai degrabă decât o căsătorie oficială, stăpânul de sclavi era de acord cu ceea ce era numit contubernium care înseamnă însoțire la cort. Stăpânul spunea „Bine, voi doi puteți trăi împreună într-un cort.” Aceasta reprezenta consumarea unui anumit tip de căsătorie a sclavilor. Acum, dacă nu îi plăcea cum erau cei doi împreună și dacă nu-i păsa de situație, stăpânul de sclavii putea intra în cortul lor și să-i despartă sau putea să-l vândă pe soț sau să o vândă pe soție. Așadar, aveai cu adevărat o grămadă de probleme serioase în biserica primară, pentru că atât de mulți creștini din primul secol erau sclavi și aveau astfel de contexte maritale amestecate.

Acum, ce avea să facă biserica primară în această privință? Avea de gând apostolul să spună „Bine, toți cei care sunteți în cortul însoțirii, încetați! Plecați de acolo. Nu este corect. Nu este bine.” Biblia nu spune așa ceva. Nu spune că au spus așa ceva.

Ceea ce Pavel a făcut nu a fost să încerce să oprească toate lucrurile, ci să încerce să-i învețe sanctitatea căsătoriei pe care o aveau, indiferent de baza ei legală. Dacă trăiau împreună în cortul însoțirii, el pur și simplu le spunea „Rămâneți împreună. Dovediți-vă credincioșia unul față de altul. Iubiți-vă unul pe altul. Faceți tot posibilul ca acea căsătorie să fie aşa cum a rânduit-o Dumnezeu să fie.” Pentru că aceasta era toată alegerea pe care o puteau face ca sclavi.

Mai era o modalitate prin care te puteai căsători, un alt fel de relație. Aceasta era numită Usus, U-S-U-S. Acum, acest obicei special însemna că o femeie și un bărbat puteau trăi împreună timp de un an. Și la finalul anului ei erau socotiți ca soț și soție. Azi cum îi numim? Căsătorie de drept comun. Acesta era un mod de a fi căsătorit. Așadar, biserica avea de rezolvat problema celor care aveau căsătorii de drept comun, care nu aveau nicio hârtie legală sau orice altceva care să identifice căsătoria lor. Iarăși, Noul Testament nu spune nimic despre ce trebuia ei să facă, nu spune decât despre sanctitatea căsătoriei care exista indiferent de starea ei. Pur și simplu să o mențină.

Mai era o altă modalitate, coemptio en manum care era căsătorie prin vânzare, în care tatăl o vindea pe fiica sa soțului. Băiatul venea cu un preț corect și putea să o aibă pe fată. Era cumva sarcastic, dar așa erau lucrurile. Așa cum am spus de multe ori, în funcție de fată prețul varia. Cred că putea porni de la 24 de oi până la o biată găină, dar asta avea de-a face foarte mult cu o fată anumită. Poate că uneori tatăl trebuia să facă anumite ajustări. Așadar, era felul de căsătorie coemptio en manum, care era de fapt o rezolvare financiară.

Dar căsătoria cea mai elevată, cea mai nobilă, era când oamenii se căsătoreau sub acea titulatură de confarreatio, o venire împreună la cel mai înalt nivel. Acest fel de căsătorie era cea de înaltă clasă. Vreți să știți ceva foarte interesant? Întreaga ceremonie de căsătorie așa cum o știm azi în biserica creștină vine din acest mariaj roman păgân. Nu vine de la obiceiul evreiesc din Vechiul Testament. Nu vine de la o bază din Noul Testament.

Este în întregime ceremonia romană păgână. Ceea ce s-a întâmplat a fost că biserica romano-catolică a preluat ceremonia romană standard și când a venit reforma, nimeni nu a mai schimbat-o. A devenit tradiție și cam așa stau lucrurile și azi. De fapt, nunțile la evrei cât durau? În mod normal șapte zile. Acum știți că nu mai avem acelaşi obicei acum. Suntem departe cu mult de căsătoria obișnuită evreiască. Dar cea romană era un eveniment de o după-amiază sau o seară.

Cele două familii se adunau împreună. Ele alegeau un maestru de ceremonii care era un fel de domnișoară de onoare sau un domnișor de onoare. Cuplul își împreuna mâinile drepte. De aceea facem și azi același lucru la ceremonia de căsătorie. Își recitau jurămintele și după jurăminte erau rugăciunile. Aceasta era procedura standard, numai că adresau rugăciunile către Jupiter sau Iuno.

Mai erau și flori. Florile erau obișnuite și coroniţa de mireasă era ceea ce noi avem astăzi ca buchetul de mireasă. Mireasa întotdeauna purta un voal care urma să fie ridicat. Mai era un inel și de aici a apărut ideea de verighetă și întotdeauna era pus pe același deget inelar, pe degetul pe care și eu o am, pe care și voi o aveți, pentru că în minunata lor abilitate medicală, au descoperit că un nerv trecea de la acest deget și ducea drept la inimă. Din moment ce acel nerv era conectat cu inima, atunci acela era degetul unde verigheta trebuia să stea. Întregul lucru reprezenta sistemul roman de căsătorie. Când totul se termina se duceau într-un alt loc și credeți sau nu, serveau un tort. Așa era. Acum știți de unde avem toată această ceremonie a căsătoriei de astăzi.

Acum, aici erau patru modalități. Ei veneau la biserică, dacă biserică era fondată iar oamenii erau căsătoriți acolo sau intrau într-un fel de căsătorie în care trăiau împreună, acolo erau tot felul de probleme. Ce vei face, formezi noi legi pentru imperiul roman? Nu poți face asta. Biserica nu poate impune legile sale asupra imperiului roman. Ceea ce face Pavel, ceea ce ar face toți scriitorii și învățătorii Noului Testament este pur și simplu să învețe despre sanctitatea căsătoriei, indiferent prin ce modalitate te căsătoreşti. Fă cât poți în situația în care ești. Aceasta este ideea.

Acum, acestea au fost câteva din problemele pe care ei le aveau, dar pe lângă acestea au fost într-adevăr și alte probleme deosebite. Caracterul moral în cadrul căsătoriei a fost atât de distrus încât divorțul a devenit foarte, foarte galopant. Sunt cazuri în care oamenii au fost căsătoriți de 27, 28 sau de 29 de ori. Își numărau anii după nevestele lor și era o mare rată de divorțuri.

Acolo mai era și imoralitate. Erau intens răspândite homosexualitatea, concubinajul. Bărbații le foloseau pe neveste ca să țină casa curată și să gătească de mâncare și să mai facă altele pe lângă casă, şi apoi aveau alte femei pentru plăcerile lor. Era o situație gravă.

Pe deasupra, ați știut că în vremea apostolului Pavel, în acele zile în imperiul roman era o rebeliune feministă? Nu s-a întâmplat nimic nou vreodată, fraților. Vreau să știți asta. Nimic nou. Solomon avea dreptate, nu este nimic nou sub soare.

Acesta este un citat din Jérôme Carcopino care a scris o carte interesantă numită Viața de fiecare zi în Roma. El spune „Pe lângă eroinele din aristocrație, soțiile ireproșabile și mamele excelente care erau de acelaşi rang, este ușor de amintit soțiile emancipate sau nestăpânite care au fugit de responsabilitățile lor sau de aspectele materne, de teamă că îşi vor pierde aspectul frumuseții lor. Unele s-au mândrit pentru faptul că sunt în spatele soților lor și nu au nicio sferă de activitate și discutau între ele despre testele de forță, pe care sexul lor ar fi părut să le interzică. Altele nu au fost mulțumite de viața alături de soțul lor și și-au continuat viața fără el. Fie din cauza controlului voluntar al nașterilor sau a sărăciei, multe din căsniciile romane la finalul primului secol și începutul celui de-al doilea secol erau fără copii.”

Această mișcare a devenit mai răspândită. Juvenal spune, citez „Cu o suliță în mână, cu pieptul dezgolit, unele s-au dus să străpungă porcii. Altele s-au îmbrăcat în haine bărbătești și s-au urcat în carele de luptă ca să fie luptătoare.” V-ați întrebat vreodată unde a fost începutul pentru femeile luptătoare? În Roma antică. Juvenal scrie, iarăși din punct de vedere roman. „Ce modestie mai aștepți de la o femeie care poartă coif, își urăște propriul sex și se bucură de faptele de vitejie?” Nu este exact genul meu de femeie, trebuie să recunosc.

Nu după mult timp căsniciile au început să sufere. Jurămintele erau încălcate. Femeile cereau să-și trăiască propriile lor vieți. De îndată ce femeile au dorit să iasă din căsătorie, soții lor au profitat de aceasta și s-au bucurat să le lase să plece. Bărbații au început să se îndepărteze de soțiile lor la fel de repede cum ele au început să plece.

Au renunțat la soțiile lor pentru că au ieșit în public fără voal, pentru că au vorbit cu persoana nepotrivită în public, pentru că s-au dus undeva sau au făcut ceva fără să le ceară permisiunea. Divorțau de o femeie pentru una mai bogată. Cicero a făcut asta. Femeile au început să-și piardă soții. Citez: „Și astfel drepturile juvenile o stăpânesc și o fac să treacă dincolo de soțul ei, dar înainte ca ea să-și părăsească împărăția, ea zboară din casă în casă purtând voalul de mireasă.”

Așadar puteți vedea imaginea căsătoriei, a fost un lucru foarte confuz. Intrau și ieșeau din căsătorii. Divorțul era înfloritor. Erau probleme cu cine era căsătorit și cu cine nu era căsătorit. Ce se întâmpla cu cel care trăia în cortul însoțirii și stăpânul i-a vândut soția? Se putea recăsători? Aveau o grămadă de probleme cu privire la rezolvarea lucrurilor.

Ei bine, aș dori să mai adaug o problemă pe care ei o aveau. În mijlocul tuturor acestor lucruri, unii sugerau că cea mai bună cale de scăpare este să nu te căsătorești niciodată. Să uiți cu totul de această idee. Au început să înalțe ideea că celibatul este pentru elita spirituală. Dacă nu te căsătoreai și erai singur și în celibat, erai cumva o persoană super-spirituală. Ți-ai negat pornirile firii pământești. Ai pus deoparte toate acele lucruri și te-ai devotat cu totul lui Isus Cristos.

Era o concepție predominantă în biserica din Corint că celibatul era cea mai înaltă formă de viață creștină, să nu te căsătorești niciodată, să nu ai nicio relație sexuală. A ajuns atât de rău, încât oamenii nu se mai căsătoreau, dar îi și condamnau pe cei care se căsătoreau și oamenii care erau căsătoriți își părăseau partenerii ca să fie în celibat, astfel încât să poată trăi o viață mai spirituală. Cei care erau căsătoriți cu un necredincios ieșeau din căsătorie pentru că era socotit ca fiind o întinare prin faptul că era căsătorit cu un necredincios și astfel avea o relație sexuală cu un necredincios. Așadar, biserica din Corint a avut o mulțime de probleme în ce privește căsătoria. Unii susțineau celibatul și desigur, evreii susțineau căsătoria, pentru că ei credeau că era păcat să nu fii căsătorit.

Această idee că celibatul este cel mai înalt nivel de devoțiune spirituală este încă între noi. A pătruns în biserica romano-catolică și este în continuare acolo. Ideea că o persoană adevărată, duhovnicească și sfântă nu poate fi căsătorită este în continuare prezentă în biserica catolică și preoții și călugărițele nu se căsătoresc din acest motiv. Ei poartă adesea un inel de căsătorie ca simbol al mariajului cu Isus Cristos. Acela este un nivel înalt de devoțiune. Ei spun că asta îi face superiori spiritual față de ceilalți dintre noi care suntem căsătoriți.

Așadar, acest lucru nu este ceva cu care să nu fim obișnuiți. A fost și cu mult timp în urmă. De fapt, la finalul vremurilor, 1 Timotei 4, spune că oamenii vor vorbi despre interzicerea căsătoriei, nu-i așa?

Așadar, corintenii au avut o mulțime de întrebări și i-au scris lui Pavel întrebându-l „Ajută-ne cu problema căsătoriei.” Așadar, în centrul acestei secțiuni el se oprește ca să-i ajute cu privire la acest subiect, ce să facă în ce privește căsătoria și celibatul, etc, etc.

Acum, aș vrea să vă uitați și ne uităm împreună la capitolul șapte. Aș vrea să vă uitați la patru idei-cheie care apar în primele șapte versete și ele tratează întreaga problemă, dacă să fii celibatar sau căsătorit, dacă să fii singur sau căsătorit. Unii din voi sunteți prinși în această problemă chiar acum. Nu știți dacă să vă căsătoriți sau nu.

Unii dintre voi nu aveți nicio opțiune în acest punct. Sunteți sau singur sau nu ați găsit pe cineva interesat sau sunteți căsătoriți și nu mai aveţi ce face. Dar unii dintre voi au această opțiune și nu știți dacă să vă căsătoriți cu cineva sau nu. Nu știți dacă este în regulă să vă recăsătoriți sau altceva. Așadar, poate Duhul lui Dumnezeu vă va arăta anumite lucruri care să vă fie de folos. Patru idei-cheie care vin să răspundă problemei din punctul de vedere al celibatului sau a fi singur. Puteți să le urmăriți pe măsură ce ne uităm la ele.

Primul lucru, celibatul este un lucru bun. Versetul 1. „Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.” Ne vom opri aici. Dacă iei lucrurile acestea în mod literal, ele sună destul de pretenţios. Așa-i? Îmi amintesc când eram în liceu că era în vogă că un grup anume din biserică, care urma să aibă o plimbare în remorca unui tractor cu fân, iar alături era o doamnă care trebuia să fie supraveghetor. Ea era într-adevăr o persoană foarte pudică. Așadar, plimbarea cu tractorul cu fân a fost cu două remorci, băieții într-o remorcă, iar fetele în altă remorcă. Nu voi uita niciodată acest lucru, adică a fost o dezamăgire. Atât.

Acest lucru e depăşit de o școală în care am auzit că echipa de baschet purta pantaloni lungi la un meci. Lucrurile pot fi duse puțin prea departe. Dar aceasta a fost situația. Justificarea ei – nu voi uita niciodată, am vorbit puțin despre 1 Corinteni 7:1. Dacă sunteţi acolo, v-aţi putea împinge, v-aţi putea atinge unul de altul. Este bine pentru un bărbat să nu se atingă de o femeie. Ei bine, dragilor, dacă luați aceasta ca o afirmație literală curată, Adam și Eva ar fi fost ultimii oameni care ar fi trăit pe fața pământului, dar nu aceasta este ideea. Nu vorbește despre așa ceva. Conceptul a atinge o femeie este un eufemism pentru relația sexuală. La aceasta se referă. Aceasta este semnificația sa.

Pot să vă arăt foarte simplu din câteva pasaje din Vechiul Testament. Primul este din Geneza 20 versetul 6. Aici era un caz de posibil adulter comis în familia lui Avraam, dar în versetul 6 Dumnezeu îi spune într-un vis „ Știu și Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am și ferit să păcătuiești împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.” Să se atingă de ea însemna să aibă o relație fizică.

În Rut capitolul 2, Rut și Boaz. Boaz a avut acea dorință să o țină pe Rut curată. „Uită-te unde vor secera pe câmp, și du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine.” Vă voi mai da câteva versete, Proverbe 6:29 „Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.” Și desigur, înțelegeți că nu se referă la faptul de a bate pe cineva pe umăr. Vorbește despre o relație fizică, sexuală. Aceasta este ideea.

Așadar, versetul 1 vorbește despre faptul că este bine să nu ai o relație sexuală. El afirmă că este bine să fii singur. Este bine pentru cineva să fie necăsătorit. Este bine. Și tu spui „Vai, John, cum poți să spui asta”, acest lucru îl spune Biblia. Acum, vă rog să urmăriți ceva, dragilor, înainte ca să intrați în panică. El nu spune că este singurul bine. De asemenea este bine să fii căsătorit.

El spune simplu că nu este rău să fii singur. Aceasta este o problemă în ziua de azi, pentru că atât de mulți oameni cred că dacă nu ești căsătorit, atunci ceva este în neregulă cu tine. „Ei bine, nu s-a măritat. Mă întreb ce chichițe are? Trebuie să fie ceva în neregulă. Trebuie să aibă ceva schelete ascunse în dulap.” Avem aceste insinuări și deducţii. Noi spunem „Sărmanul, precis are ceva anormalități. Nu poți găsi pe cineva în lumea asta care să aibă grijă de tine. Ești într-o stare jalnică. O stare jalnică.”

Dar el spune „Uitați, este un lucru bun să nu fii căsătorit.” A vorbit deja despre imoralitatea sexuală în capitolul 6. Nu despre aceasta vorbește acum. Aici el vorbește despre căsătorie. Acum, el nu spune că este greșit să te căsătorești și nu spune că este mai bine să fii singur. El doar spune că este kalos, este profitabil, este util, este bine să fii necăsătorit. Nu este nimic greșit în această privință. Este foarte bine. El nu folosește comparațiile. El afirmă un fapt.

Acum, motivul pentru care este atât de urgent să spună asta este datorită evreilor din biserică. Evreii, vedeți, învățau că dacă nu ai o nevastă, atunci erai un păcătos. Ei spuneau „Un om dacă nu are o soție și un copil și-a ucis posteritatea și a redus chipul lui Dumnezeu în lume.” Ei aveau o listă cu șapte feluri de oameni care nu puteau merge în ceruri. Primul de pe listă era evreul care nu avea o soție. Numărul doi, o soție care nu avea copii. Evreii spuneau „Dumnezeu a spus Înmulțiți-vă și rodiți, dacă nu făceai acest lucru erai neascultător față de poruncile lui Dumnezeu.”

Acum, fără îndoială că această presiune asupra bisericii din Corint venea din partea membrilor evrei. Ei spuneau „Trebuie să vă căsătoriți,” iar neamurile care nu se căsătoreau, nu voiau să-și asume aspectele ce țin de căsătorie și nu voiau un nivel mai înalt de devoțiune față de Dumnezeu, ele spuneau „Uită asta, omule! Noi vom fi celibatari și ne vom îndepărta de căsătorie și vom trăi o viață dăruită total lui Dumnezeu.” Pavel începe spunând „Este bine să fii singur. Este bine. Nu este nimic greșit în asta.”

Poate spui „Dar cum rămâne cu Vechiul Testament? Acolo spune că nu este bine ca omul să fie singur.” Ei bine, poți fi necăsătorit și nu în singurătate. Poți avea prieteni. Psalmul 68:6 spune „Dumnezeu dă o familie celor părăsiți.” S-ar putea ca familia ta să fie Biserica Grace. S-ar putea ca familia ta să fie familia altcuiva. S-ar putea ca familia ta să fie prietenii tăi, dar Dumnezeu îți va da pe cineva pentru ca să-ți împlineşti nevoia după alţi prieteni. Însă este bine să fii singur. Dacă ești singur, este bine. Nu este rău. Nu este greșit. Nu este un lucru josnic. Este bine.

Acum punctul al doilea. Celibatul este bun, dar nu este doar asta, ci eşti și ispitit. De obicei acesta este motivul pentru care se plâng cei singuri. „Da, înțeleg că este bine. Însă este greu să fii singur. Foarte greu.” Versetul 2 „Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.”

Vă rog să observați porunca. „Fiecare femeie să aibă soțul ei. Fiecare bărbat să aibă soția lui.” Acestea sunt porunci. El spune „Fiecare să se căsătorească. Este bine ca să fii singur, dar toți să se căsătorească?” De ce? Din ce motiv? Din pricina curviei. Ascultați, a fi singur este un lucru bun, dar își are ispita lui. Este o ispită. Stilul de viață vulgar al corintenilor a făcut ca viața celor necăsătoriți să fie mai grea ca să rămână curați, la fel cum este și în zilele noastre.

Atât de mulți oameni necăsătoriți din ziua de azi au probleme datorită rafalei constante de ispite sexuale care sunt aruncate asupra lor. Acum, el nu spune despre căsătorie că este cererea absolută pentru toți. El spune că norma este ca toți să se căsătorească, pentru că este normal să ai dorințe fizice. Și vă voi arăta cum funcționează asta imediat.

Poate spui: „Ei bine, desigur că Pavel avea o concepție deformată asupra căsătoriei. Căsătoria are ca scop să te păzească de necazuri și dacă ai o mulțime de dorințe, găsește pe oricine ca să scapi de probleme.” Găseşte pe cineva care să se căsătorească cu tine. Asta vrea să spună? Nu. El doar răspunde la o problemă. El răspunde simplu la argumentul că toți ar trebui să fie singuri prin faptul că afirmă că nu toți pot fi singuri sau vor cădea în imoralitate, pentru că dorințele sunt prea puternice. Norma este ca fiecare să aibă nevasta lui. Observați că cuvântul lui interzice poligamia și fiecare femeie să aibă soțul ei. Acesta este modelul rânduit de Dumnezeu.

Acum poate spui „Dar acesta este singurul motiv pentru care să te căsătorești?” Nu, am șase motive ca să te căsătorești, pe care ni le oferă Biblia. Șase motive pentru căsătorie, toate încep cu litera P. Sunteți gata? Primul motiv, procrearea. Geneza 1:28 spune creșteți și înmulțiți-vă, și se presupune că ar trebui să aveți copii. Acesta este un motiv pentru care să vă căsătoriți, să aveţi copii. Acesta este un motiv bun pentru care să vă căsătoriţi. Dumnezeu vrea să se înmulțească în special oamenii duhovnicești.

În al doilea rând, plăcerea. Un alt motiv pentru care să te căsătorești este plăcerea. Ştiaţi că Dumnezeu a rânduit căsătoria doar pentru plăcerea fizică, doar pentru plăcere? Evrei 13:4 „Patul să fie nespurcat.” Cu alte cuvinte, este o experiență plăcută. Căsătoria este onorabilă. Căsătoria este un lucru plăcut.

Proverbe 5 vorbește despre satisfacția pe care un soț o găsește în trupul fizic al soției sale și viceversa. Cântarea cântărilor întreagă de la început până la sfârșit, este despre satisfacția fizică, nu-i așa? Plăcere. Ați citit în Biblie despre unul din patriarhii din Vechiul Testament care se juca cu soția lui. Îmi place cum spune. Este o parte a căsătoriei. Aceasta este o parte a sa. Aceasta este o parte a căsătoriei, plăcerea. Așadar, căsătoria este procrearea, plăcerea.

În al treilea rând, purtarea de grijă. Un alt motiv pentru căsătorie este purtarea de grijă. Dumnezeu vrea ca un bărbat să poarte de grijă nevoilor unei femei. Femeia, spune Petru în 1 Petru 3 este un vas mai slab și Dumnezeu știe că un bărbat poate să susțină slăbiciunea unei femei. Dumnezeu vrea ca bărbatul să-i poarte de grijă soției sale, să se îngrijească de ea, spune Efeseni 5, să o îngrijească, să o întărească, să-i ofere ceva pe care să se sprijine, să o susţină. Așadar, căsătoria este procrearea, plăcerea, purtarea de grijă.

De asemenea este parteneriatul. Căsătoria este un parteneriat. În Vechiul Testament Dumnezeu spune: „Ai nevoie de un ajutor potrivit”, așa-i? Ai nevoie de un ajutor potrivit. Nu trebuie să faci lucrul acesta singur. Ai nevoie de un ajutor. Este un parteneriat. Dumnezeu ne dă un prieten și cred că ingredientul cheie din căsătorie este prietenia. Un partener.

Patru, căsătoria este și o pictură, o imagine. Căsătoria este prezentată ca o imagine. Efeseni 5 spune: „este un simbol pentru lume care arată relația lui Dumnezeu cu biserica Sa.” În cele din urmă căsătoria este pentru puritate, să ne păzească să nu comitem adulter. Așadar, căsătoria este pentru procreare, plăcere, purtare de grijă, parteneriat, este o pictură și puritate. Acestea sunt motivele pe care Biblia ni le oferă. Pavel nu reduce totul la aceste lucruri. El tratează un singur aspect.

Așadar, noi ar trebui să ne căsătorim, pentru că dacă nu o facem ne așezăm într-o poziție teribilă de ispitire. Dar asta nu înseamnă că te duci alergând fără să te gândești și să te căsătorești cu prima persoană disponibilă, tocmai ca să nu cazi în ispită. S-ar putea să ai mai multe probleme decât dacă ai fi rămas celibatar. Există însă un principiu. Nu te căsători de dragul purității dacă nu te căsătorești de dragul plăcerii, dacă nu te căsătorești ca să fii o imagine a lui Cristos și biserica Sa și dacă nu ai de gând să o hrănești și să o îngrijești şi aşa mai departe. Așadar, căsătoria este norma. Celibatul este bun, dar să fim realiști, celibatul își are ispita sa.

Al treilea punct. Celibatul este greșit pentru cei căsătoriți. Poate spui: „Dar este limpede acest lucru.” Ei bine, nu știu cât de limpede a fost pentru corinteni. Pavel a trebuit să petreacă trei versete ca să lămurească acest lucru. Versetul 3. Aș dori să vă ofer contextul. Ceea ce s-a întâmplat cu acești corinteni a fost că atunci când au fost mântuiți au spus „Ei bine, ca să fim deplin dedicați lui Dumnezeu nu vom mai avea nicio relație fizică.”

Un soț supra-zelos s-a decis că se va dedica total lui Dumnezeu și spunea „Nu voi mai avea nicio relație fizică cu tine, draga mea,” sau o soție supra-zeloasă spunea „Acum mă voi dedica lui Isus Cristos. Nu pot avea nimic cu tine în special pentru că nu ești creștin. Nu vreau să mai am nimic cu tine fizic.” Acest lucru avea loc în Corint. Așadar, cum vei aborda acest lucru? Versetul 3 – „Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria” – traducerea este de datorie – „Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat.”

Uitați, aveți o obligație în căsătoria voastră, să oferiți unul altuia ce sunteți datori să oferiți. Aceasta este o datorie. Ești un bărbat dator față de soția ta. Doamnelor, aveţi o datorie față de soții voștri. Chiar dacă este necreștin, tu ai o datorie față de el. Prieteni, căsătoria are obligații. Voi trebuie să vă plătiți datoriile unii față de alții, să vă împliniți datoria unul față de altul, să plătiți ce sunteți datori. Imperativul prezent din limba greacă se referă la plătirea continuă față de soție a datoriei și de asemenea la plătirea continuă față de soț a datoriei. Care este datoria? Cred că aici vorbește despre relațiile fizice, sexuale.

Ceea ce spune este „Uitați, acum că sunteți creștini, acest lucru nu se schimbă. Voi continuați să fiți în căsătorie ca să împliniți dorințele sexuale unul altuia.” Cred că la acest lucru se referă aici, pentru că acesta este contextul care urmează imediat și vi-l voi arăta într-un minut.

Vedeți, Dumnezeu a creat aspectul fizic ca o parte măreață a mariajului. Știu că sunt unii creștini care chiar și în căsătoria lor sunt foarte pudici și nu vreau să vă șochez. Eu vreau să vă arăt doar ce spune Biblia. Însă în căsătorie unirea ta fizică poate fi exprimată în orice fel vrei. Acesta este modelul lui Dumnezeu pentru împlinirea plăcerii.

Biblia înalță acest lucru. De fapt, cartea Cântarea cântărilor este o întreagă carte scrisă doar pe aspectul fizic al mariajului. Ce spune acolo, „dragostea – spune Solomon – devine o flacără aprinsă la fel de pasionată și de flămândă precum marea.” Cântarea cântărilor ne oferă versuri magnifice de laudă cu privire la dorința fizică din căsătorie.

Ascultați. Iată ce spune bărbatul. „Ochii tăi sunt ca porumbeii după voalul tău. Buzele tale sunt precum cârmâzul, gura ta este drăguță. Ești frumoasă de tot, iubito, și nu ai niciun cusur.” Nu vă place să auziți așa ceva, surorilor? Poți să repeți ca să înregistrez? Apoi el spune: „Mi-ai răpit inima.” Acest om este bolnav de iubire, înțelegeți? „Mi-ai răpit inima.”

Și ea în mod egal este cucerită. „Iubitul meu este strălucitor și rumen. Este mai bun decât 10 000.” Ea strigă: „Eu sunt a iubitului meu. Iubitul meu este al meu. El mă dorește.” Apoi este lovitura de grație. Ea spune „Sunt bolnavă de dragoste.” Aici vorbește despre aspectul fizic. Adică, ea chiar este încântată de acest tânăr și el la fel cu privire la ea, așa trebuie să fie lucrurile. Dumnezeu a rânduit căsătoria ca să fie expresia fizică a dragostei. El cinstește dorința sexuală a celui căsătorit.

Așadar, Pavel spune: „Uitați, aveți o obligație unul față de altul, ca să vă împliniți dorința fizică și dragostea fizică și nevoia fizică pe care celălalt o are.” Sexul mutual din dragoste și căsătorie este rânduit de Dumnezeu și este datoria voastră unul față de altul. Este un vehicul pentru exprimarea acelei iubiri. Tocmai actul sexual în sine întărește acea dragoste.

Babbage spune într-o carte interesantă Sex and Sanity, Sex şi sănătate mintală, dintr-un punct de vedere se poate socoti ca o supapă pentru dorința irezistibilă, dar pentru un bărbat creștin viața sexuală este infinit mai mult decât atât. Este o experiență care îți taie respirația. Așa cum spunea Bart: „Un taur într-o intoxicație binecuvântată.” Relația sexuală nu este numai mijlocul potrivit pentru exprimarea dragostei, ci este de asemenea mijlocul prin care dragostea în sine este întărită și susținută. Relația sexuală este cu mult mai mult decât un act fizic. Are dreptate. Așadar, Pavel spune: plătiți-vă datoria unul față de altul.

Versetul 4, aici explică mai departe. „Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.” Acum, cele două imperative din versetele anterioare sunt urmate de cele două indicative de aici, care afirmă niște fapte. Plătiți-vă datoria unul față de altul. De ce? Pentru că ai predat autoritatea asupra trupului tău către partenerul tău.

Uitați-vă la versetul 4. Soția nu este exousiazei, autoritate peste trupul ei, ci soțul. Doamnelor, trupul vostru aparține soțului. Bărbaților, trupul vostru aparține soției. Este adevărat. Pentru orice gând pe care-l are în minte el sau îl are în minte ea. Această împărtășire este lucrul pe care l-a rânduit Dumnezeu. Este în mod incidental la timpul prezent aici, de-a lungul vieții.

Soția în toată viața ei nu are autoritate asupra trupului ei. Așadar, când tu spui soției tale „Draga mea, eşti a mea” și ea spune „Dragul meu, ești al meu” acestea sunt cele mai adevărate lucruri în sensul cel mai curat, pe care le poți spune din Cuvântul lui Dumnezeu. Poți cita acest verset partenerului în toată plinătatea sa și să știi că Dumnezeu susține dorința pe care o ai față de partener.

Acum, în sensul simplu, trupul soției este al ei, pentru că Dumnezeu i l-a dat ei. În sensul spiritual este al Domnului, conform lui Romani 12:1 „Aduceți trupurile voastre,” dar în sensul marital trupul aparține partenerului și la fel este adevărat și cu privire la bărbat. O modalitate frumoasă de a exprima împărtășirea în căsătorie.

Întoarceți la Osea. Am vorbit despre Osea înainte. Vă amintiți că el s-a căsătorit cu această tânără. Dumnezeu i-a spus să se căsătorească cu ea. Numele ei era Gomera. Întotdeauna m-am gândit că ea s-a dovedit a fi o prostituată, desigur, și cu un astfel de nume nici nu era de mirare. Dar el a vrut să-i comunice ei cum se simte.

Așadar, la începutul capitolului 3 din Osea el vorbește despre soția lui. În versetul 3 el spune: „Rămâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt bărbat, şi voi fi” – ascultați – „şi eu la fel cu tine!” Tu vei fi a mea și eu voi fi al tău și așa a fost. Nu-i așa? Aceasta este căsătoria.

Aspectul fizic „Sunt pentru tine și tu ești pentru mine. Dacă ai nevoie de mine și dacă eu am nevoie de tine, atunci tu ești al meu.” Atât. Să nu renunțați la căsătorie pentru că ai devenit creștin. Nu există un nivel mai înalt de sfințire prin celibat. Este bine să fii singur, dar ascultați, este deosebit să fii căsătorit, dacă Dumnezeu ți-a rânduit acest lucru. Nu călca așa ceva. Nu încălca acest lucru. Ți-a dat ce este mai bun, omule, dacă ești căsătorit.

Petru o numește harul vieții. Ceea ce vrea să spună este că e frișca de duminică. Este sosul cel mai bun. Este harul vieții. Viața este frumoasă și viața este din belșug și viața este din belșug pentru creștini, dar sosul cel mai bun este atunci când te căsătorești. Este deosebit. Căsătoria este așadar, o predare permanentă a tot ceea ce sunt înaintea partenerului meu. Sunt al ei cu totul și în adevăratul sens.

Acum el merge un pas mai departe și face aplicația. Versetul 5 „Să nu vă lipsiți unul pe altul.” Acum, aici erau oameni care se lipseau unii pe alții de relația fizică. „Ei bine, îmi pare rău, dragă. Acum că aparținem Domnului nu trebuie să mai facem asta.” Nu, nu. Oprește-te din a face asta – „decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satan, din pricina nestăpânirii voastre.”

Acum el spune: „Uitați, s-ar putea să vină vremuri când veți fi de acord să nu aveți relații fizice unul cu altul, pentru că vreți să vă rugați. Ați decis să vă rugați.” Aceasta este excepția, spune el. Acum, aș dori să vă ofer câteva îndrumări. Sunteți gata? Iată-le. Dacă vreți să nu intrați într-o activitate sexuală, într-o activitate fizică, iată care sunt îndrumările.

Numărul unu, trebuie să fie prin învoială comună. Trebuie să aveți o înţelegere mutuală. Cuvântul învoială este cuvântul grecesc care este sursa cuvântului simfonie. Decât dacă inimile voastre sunt în simfonie. Dacă abstinența este fără voia unuia dintre parteneri, atunci dă-o uitării, dă-o uitării, pentru că tu forțezi o înfrânare, dacă tu forțezi o abstinență de la aspectul fizic, atunci aceasta este o văduvire a partenerului, abstinența trebuie să fie o învoială comună.

Observați asta, pentru o vreme, nu pentru o vreme îndelungată, ci pentru un timp anumit. Nu un timp nedefinit, ci unul hotărât. „Ne vom ruga în următoarele cinci zile, dragă, și vom fi de acord cu aceasta, pentru că Dumnezeu a pus lucrul acesta pe inima noastră. Ne vom dărui pe noi înșine.” Aceasta este vremea. Observați acest lucru, este pentru rugăciune. Postul nu apare în cele mai credibile manuscrise. Nu înseamnă că nu trebuie să fie parte a timpului de rugăciune, dar se pare că nu apare în manuscrisele cele mai timpurii. Să vă dați pe voi înșivă rugăciunii.

Acum, această înțelegere ar trebui să fie mutuală. Nu înseamnă că soția îți șoptește lucruri frumoase în ureche și tu să spui „Nu mă deranja, acum mă rog.” Nu aceasta este ideea. Ideea este că v-ați înțeles să vă rugați pentru un lucru specific. Este un articol hotărât în limba greacă, rugăciunea, indicând că era un fel de povară clară, specifică și continuă.

Poate că a avut loc în viața voastră și poate că ați experimentat aceasta, probabil că toți dintre noi, am experimentat o realitate puternică spiritual, o puternică zbatere spirituală sau ceva pe care tu ai recunoscut-o ca fiind o nevoie deosebită și ai pierdut dorința și tânjirea după legătura fizică și ai devenit pierdut datorită zbaterii spirituale și cauți voia și descoperirea planului lui Dumnezeu. Acest lucru te consumă. Se poate întâmpla.

S-ar putea să fie vremuri în viața ta când ai căzut în păcat și treci printr-o perioadă de purificare și inima ta are nevoie să fie dată în întregime Domnului. Dacă acela este cazul, atunci ai nevoie să te retragi pentru o vreme de la relațiile fizice. Acest lucru a avut loc în istorie, Exod 19:15 de exemplu, când a fost dat legământul mozaic. Dumnezeu a vrut pentru copiii lui Israel ca ei să-și îndrepte inimile și să fie într-o relație corectă cu El. Așadar, El a spus în Exod 19:15 „Fiți gata în trei zile; să nu vă apropiați de vreo femeie.” A fost un timp de curăție și de concentrare asupra lucrurilor Domnului.

În Ioel capitolul 2 asirienii amenințau să distrugă pe Israel și Dumnezeu a spus: „Mai bine te pui la punct, Israel, sau vei da de necaz. Mai bine te-ai concentra asupra lucrurilor spirituale, ” versetul 12 din Ioel 2. El spune: „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet.” Să fie real.

El spune în versetul 16: „ Strângeţi poporul, ţineţi o adunare Sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii, şi chiar pruncii de la ţîţă! Să iasă mirele din cămara lui, şi mireasa din odaia ei!” Să fie separare chiar între mire și mireasă în ce privește camera de nuntă pentru o perioadă de zbatere și concentrare spirituală. Așadar, s-ar putea să existe astfel de perioade.

În Zaharia, în viitor, atunci când Domnul va veni și va fi marea zi când El va reveni în lume, iar evreii vor realiza pe cine au omorât în trecut. Spune în Zaharia 12:10 „Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-născut – şi aşa mai departe – spune în versetul 12 - Ţara se va jeli și fiecare familie : familia casei lui David deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, familia casei lui Levi deosebit, lui Şimei deosebit, toate celelalte familii, fiecare familie deosebit, şi femeile ei deosebit.” Va fi o vreme de separare și soțiile lor vor plânge diferit, va fi o vreme de mare tânguire și concentrare spirituală, de separare.

Așadar, pot fi vremuri, de consimțământ spiritual pentru rugăciune, de mare dorință pentru lucrurile spirituale și cele fizice rămân deoparte. Însă remarcați ce spune la finalul versetului 5 „să se împreuneze iarăși.” Să fie numai pentru acel timp de rugăciune, temporar. De ce? Din acest motiv: ca să nu vă ispitească Satana pentru lipsa voastră de stăpânire.

Ascultați, sunt oameni care se folosesc de aspectul sexual al căsniciei, adică, atât de mulți fac aceasta ca să manipuleze și să obțină ceea ce vor. Ei bine, știți, dacă soțul nu face ceea ce vrea soția, asta e, omule. Știi, va dormi pe canapea. Sau dacă soția nu face tot ceea ce vrea soțul, nu-i mai pasă de ea. Nici nu se mai deranjează pentru ea. Soțul știe exact ce are de făcut ca să obțină răspunsul potrivit. Așadar, el devine ca un cățeluș sărman care trebuie să facă ceea ce trebuie să facă ca să obțină ceea ce trebuie să obţină.

Ascultați, când te reții de la partenerul tău oricare ar fi motivul, îl pui pe partener într-o poziție în care Satan îl ispiteşte să-și piardă controlul. Primul lucru care are loc nu este doar amărăciunea și suferința și anxietatea care intervin între cei doi, ci apoi gândurile rele care ajung în minte și apoi distracția cu gândurile rele și foarte adesea poate să ducă la o situație de adulter. Ori de câte ori tu te reții de la partenerul tău, și-i opreşti ceea ce este de drept al lui, tu devii agentul lui Satan. Acum, bărbate tu spui că-ți iubești soția, femeie tu spui că-ți iubești soțul? Atunci niciodată să nu-ți pui soțul sau soția într-o situație în care să fie expuşi în mod deschis la ispita lui Satan, doar pentru că ești egoist. Nu este corect.

Acum, acest lucru este practic. Acest lucru se coboară la starea noastră, la locul în care suntem, doar așa este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă spun că-mi iubesc soția, dacă spui că-ți iubești soțul, dacă acest lucru este adevărat, atunci tu niciodată în mod voit și deschis nu vei pune acea persoană într-o situație în care Satan să înceapă să o ispitească în mod carnal. Uneori avem de-a face cu oameni în biserică și prieteni și ne gândim de ce au o problemă atât de grea ca să umble în Duhul.

Poate că motivul este că ei sunt atât de frustrați fizic în căsnicia lor și sunt în mod constant bombardați cu tot felul de gânduri. Acest lucru nu este corect. Tu nu doar că văduvești acea persoană, tu îl pui într-o situație de ispită și devii un agent al lui Satan. Celibatul este bun. Nu este un lucru rău ca să fii singur, dar este ispititor. În al treilea rând, nu aparține oamenilor căsătoriți.

În al patrulea rând, iar acesta le sumarizează pe toate, celibatul este un dar. Este cu siguranță un dar. Unii îl au și alții nu, iar cei care nu-l au îl găsesc ca fiind unul foarte deranjant. Observați versetul 6, „Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă.” Poate întrebi: „Ce vrea să spună?” Ei bine, probabil că cuvântul îngăduință nu este o traducere bună. Cuvântul în limba greacă înseamnă că este un verb care formează a gândi la fel ca altcineva, să gândești la fel ca altcineva.

În scrierile extra biblice, de exemplu, în 2 Macabei 14:31, același cuvânt este tradus cu conștient. Înseamnă conștiență. Pavel spune: „Spun ceea ce spun pentru că sunt conștient de nevoile voastre umane, nu ca o poruncă.” Cu alte cuvinte „Când am spus ca toți să se căsătorească, nu înseamnă că am poruncit ca toți să se căsătorească. Spun aceasta pur și simplu ca o normă, pentru că sunt conștient de nevoile voastre umane. Uitați – spune el – voi nu trebuie să fiți celibatari. Celibatul este un lucru bun, dar când te căsătorești, împlinește-ți căsătoria. Nu vă poruncesc ca voi să trebuiască să vă căsătoriți, pentru că sunt conștient de nevoile voastre, vă sugerez că acest lucru este cel mai bun.”

Singurul motiv pentru care nu ar trebui să te căsătorești și să împlinești aceasta este versetul 7. „Eu aş vrea ca toți oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.” „Ei bine, să recunoaștem – spune el – aș dori să fiți toți ca mine și să nu trebuiască să fiți căsătoriți, dar acesta este un dar. Se pare că eu îl am. S-ar putea ca voi să nu-l aveți.”

Acum, fraților, aici este un gând minunat. În timp ce căsătoria nu este o poruncă, ea este accentuată ca fiind o normă, datorită problemei curăției. În cadrul căsătoriei aspectul fizicului ar trebui să fie abordat și împlinit continuu, ca să fie păstrată curăția. Cel mai bine este să fii căsătorit. Dar el spune „Sunt unii care sunt ca mine și aș fi dorit să fie mai mulți care să nu trebuiască să fie căsătoriți, pentru că ei au un dar special de la Dumnezeu.”

Data viitoare când vezi o persoană singură, să nu presupui în mintea ta că este ceva greșit cu privire la ea. Să nu presupui „Sărmanul suflet, precis îi miroase gura sau are trăsături de personalitate neacceptate de societate.” Să nu presupui asta. Poți să presupui, întâi de toate, că s-ar putea să aibă un dar de la Dumnezeu, că ei sunt pregătiți într-un mod unic și sunt o ființă umană rânduită special cu un dar de la Duhul Sfânt și pot avea darul Duhului Sfânt al celibatului.

Acum, eu am un dar, câteva daruri spirituale. La fel și voi. Ei bine, aici este un alt dar spiritual care ar mai putea fi adăugat la listă într-un sens diferit și anume darul de a fi singur. Pavel spune „Sigur, norma este să te căsătorești. Mi-aș dori să fiți toți ca mine.” Poate spui „Bine, Pavel, de ce am vrea să fim toți ca tine? Oh, nu pot să suport singurătatea.” Asta pentru că nu ai darul.

„Care este darul, Pavel?” Este darul de a fi singur și a nu fi mistuit de poftă. Înțelegeți? Darul nu este doar să fii singur. Pentru unii acesta nu este un dar. Este o tortură. Darul este de a fi singur și să te și bucuri de aceasta. Darul este de a fi singur și să nu fii ispitit. Darul este de a fi singur și a nu fi preocupat de faptul de a nu fi singur. Acesta este darul.

Pavel spune: „Hei, nu sunt căsătorit și nici nu trebuie să mă căsătoresc.” Poate că a fost cândva căsătorit, dar acum nu mai este. Din momentul în care a fost mântuit, Dumnezeu i-a dat darul celibatului, darul de a fi singur și de a nu avea nevoie de o femeie. Poate spui: „Nu-mi pot imagina.” Nu, pentru că dacă nu ai darul acesta, nu îți poți imagina. Nu-mi pot imagina.

Dar adesea m-am gândit – îmi iubesc soția deplin și complet și copiii și nu aș fi vrut altă cale, dar pot înțelege ce a spus Pavel când a zis: „Aș dori să fiți toți singuri.” Sunt lucruri în lucrare pe care un om singur le poate face și pe care un om căsătorit nu le poate face. Uitați-vă la versetul 32 din capitolul 7: „Dar eu aş vrea ca voi să fiți fără griji.” Adică, nu ar fi frumos să fiți fără griji? „Cine nu este însurat, se îngrijește de lucrurile Domnului.” Însă versetul 33, „Dar cine este însurat, se îngrijește de lucrurile lumii, - adică? - cum să placă nevestei.” Ei bine, spune lucrurilor pe nume.

Să recunoaștem, dacă eşti căsătorit, ai anumite lucruri de care trebuie să te îngrijești. Trebuie să te pregătești și trebuie să te îngrijești și trebuie să acorzi timp copiilor tăi și nevestei tale. Oh, dacă ești singur, uneori mă gândesc: „Nu ar fi minunat? Te poți duce și poți fi liber.” Dumnezeu le-a dat unora acest dar uimitor, un dar uimitor.

Nu voi uita niciodată când am întâlnit misionari. Întotdeauna mă gândesc la Rachel Saint cu privire la acest lucru, care a mers în junglă de la un trib la altul, totalmente singură, fără să aibă nevoia de căsătorie, având darul celibatului. Viața ei este absolut împlinită prin faptul că s-a investit în acești oameni. Sunt astfel de oameni în lumea întreagă. Ce dar unic și binecuvântat. Vine de la Dumnezeu. Dar nu toți îl au. Așadar, Pavel le spune celor din Corint „Uitați, unii oameni ar fi bine să rămână singuri. Dacă ai un dar de la Dumnezeu pentru aceasta, poți fi singur și să nu fii preocupat de sex, dar norma este să fii căsătorit și să rămâi căsătorit.”

Isus a spus chiar același lucru. Isus a vorbit despre faptul că a fi singur este un lucru bun. El nu a denigrat asta. În Matei 19, ascultați ce spune. El zice „Fiindcă sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor” – adică sunt oameni care au hotărât să nu se căsătorească pentru ca să-L slujească pe Domnul – „Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.” Adică, dacă poți, Isus a spus și Pavel mai departe definește celibatul ca un dar de la Duhul Sfânt.

Știți, dacă ești singur înseamnă că poți să faci anumite lucruri pe care altfel nu le poți face și Dumnezeu are nevoie de oameni singuri. Mulțumește lui Dumnezeu dacă ești singur și nu ai dorința să te căsătorești. Este un dar de la Dumnezeu, folosește-l. Dacă ești căsătorit, atunci ai ce este mai bun în viață. Trăiește la maxim. Bucură-te. Unul are una, altul are alta.

Așadar, el spune bisericii din Corint „Ascultați, orice om are darul lui. Cei mai mulți sunteți căsătoriți, să rămâneți căsătoriți și să vă împliniți partea fizică în căsătorie. Să nu vă lipsiți unul pe altul, decât pentru o vreme scurtă de rugăciune. Cei care sunteți singuri, dacă ești singur și nu ai dorința de împlinire în căsătorie, singur și total dăruit Domnului și plin de iubire, atunci mulțumește-I lui Dumnezeu pentru darul minunat pe care ți L-a dat.” Așadar, el așază principiul. Celibatul este bun. Căsătoria este bună. Totul depinde de ceea ce a rânduit Dumnezeu pentru tine. Acum, vom vedea cum aplică Pavel asta începând cu versetul 8, data viitoare.

Să ne rugăm.

Tată, Îți mulțumim pentru că ne-ai dat un ajutor atât de practic. Îți mulțumesc pentru că ai luat problema aceasta atât de delicată despre care unii preferă să nu vorbească sau să o trateze și ai așezat-o chiar în Cuvântul lui Dumnezeu, unde toți trebuie să ne confruntăm cu ea. Îți mulțumesc, Tată, pentru că ai binecuvântat biserica noastră cu mame și tați, cu cupluri căsătorite, care Îți sunt utili Ție și ai așezat modele pentru întreaga familie a bisericii noastre, pentru tinerii noștri, pentru copiii lor, iar aceștia își cresc copiii în rânduiala Ta, ei cresc o sămânță duhovnicească. Te slăvesc pentru ei și Îți mulțumesc, apoi, Doamne, pentru cei celibatari, cei care au darul celibatului, darul de a fi singuri și de a nu fi preocupați de faptul că sunt singuri, ci își iubesc capacitatea de a fi liberi și de a te sluji.

Binecuvântă-i Tată. Împlinește-i. Dă-le acea familie pe care ai promis-o că o dai celor celibatari. Tată, mă rog de asemenea, pentru cei care sunt singuri dar care nu au darul celibatului, care așteaptă pe cineva care să le împlinească viața. Doamne, ajută-i să aibă înțelepciune. Ajută-i să aleagă cu gândul Duhului și împlinește-le viața cu acel partener desăvârșit pe care Tu l-ai rânduit pentru ei, ca noi să fim împliniți în acea relație atât de vitală pentru utilitatea pe care o putem avea în împărăția Ta. În numele lui Isus, amin.

SFÂRȘIT