Am intitulat acest mesaj: „Sunt creștinii revoluționari social?” Sunt creștinii revoluționari social? S-au spus multe în trecut despre natura revoluționară a creștinismului și multe s-au tipărit despre revoluția creștină și a fost multă discuție despre implicațiile sociale ale creștinismului, dacă are creștinismul putere în ce priveşte statusul social și instituțiile sociale, și ce fel de influenţă are, dacă are vreuna? Ce fel de activism este justificat biblic, şi aşa mai departe. Ei bine, acest pasaj simplu, care nu este dificil de înțeles din momentul în care reușeşti să-l vezi, de la versetul 17 la 24, ne va ajuta să ne concentrăm atenția asupra priorităților experienței creștine, în special cum se relaționează aceasta la lucrurile societăţii. Acum, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește cu autoritate asupra fiecărui subiect la care ne putem gândi, dacă nu în particular, atunci cel puţin în general. Pe măsură ce ne-am uitat la 1 Corinteni, am fost conștienți de faptul că, în primele șapte capitole, multe domenii practice de trăire au fost atinse de această scrisoare.

Acum, în capitolul șapte am văzut că Pavel abordează subiectul căsătoriei. Biblia are multe de spus în ce privește această temă aparte. Vorbește despre oamenii necăsătoriţi și despre comportamentul lor. Vorbește despre oamenii căsătoriți și despre comportamentul lor. Vorbește despre oamenii divorțați. Vorbește despre cei văduvi. Are multe de spus despre ce se cere în cadrul unei căsătorii, care sunt standardele lui Dumnezeu pentru viața soțului, a soției, a copiilor. Este atât de mult în Cuvântul lui Dumnezeu despre întreaga temă a căsătoriei. Şi o parte din ceea ce este în Cuvântul lui Dumnezeu despre asta este conținut aici în capitolul șapte din Corinteni. Acum, corintenii aveau probleme în ce privește subiectul căsătoriei, așa cum am văzut în ultimele două mesaje. Întreaga problematică s-a născut din faptul că atunci când oamenii deveneau creștini, era o anumită presiune asupra lor ca să se conformeze unei anumite concepții cu privire la căsătorie. De exemplu, ești necăsătorit și ești mântuit în cetatea Corintului și mergi la o adunare creștină. Acolo sunt și niște evrei bine intenționați care cred, pentru că și iudaismul ortodox întotdeauna a crezut aşa, că a fi necăsătorit înseamnă să sfidezi legea lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus să vă înmulțiți, să umpleți pământul, și dacă nu faceți asta, atunci voi distrugeți posteritatea plănuită de Dumnezeu. Și astfel, evreii spuneau: „Trebuie să te căsătorești, în special acum că ești creștin.” Și astfel, era o presiune uimitoare asupra celor care erau necăsătoriţi, unora dintre ei fiindu-le dăruit de Duhul Sfânt darul celibatului sau darul hăruit al necăsătoririi. Dumnezeu a hotărât ca ei să fie singuri, dar evreii așezau asupra lor povara căsătoriei.

Pe de altă parte, exista un fel de atitudine ascetică care era un fel de rest dintr-o filosofie păgână, și unii din cei dintre neamuri veneau în biserică și spuneau „Căsătoria nu este ceea ce contează, ci celibatul, pentru că atunci poți fi ascet, poţi fi un om devotat total lui Dumnezeu, și nu mai ai niciun fel de piedici puse de căsătorie. Și ceea ce trebuie neapărat să faci dacă ești căsătorit, este să divorțezi și să ieși din căsătorie.” Și lucrurile au mers mai departe decât atât „în special dacă erai căsătorit cu un necredincios, puteai să-l părăsești fără nicio problemă, pentru că te va spurca, și dacă ai copii, ei vor fi niște corcituri, niște copii întinați.” Așadar, acestea erau elementele care aduceau confuzie în situația din Corint în ce privește căsătoria. Și astfel, unii spuneau că toți trebuie să se căsătorească, alții spuneau că toți trebuie să fie singuri, tocmai ca să poate fi dedicați total lui Dumnezeu. În mintea evreilor era un nivel superior de spiritualitate legat de căsătorie, iar în mintea filosofilor dintre neamuri era un nivel înalt de spiritualitate legat de ideea de a fi singur. Așadar, Pavel trebuie să abordeze aceste chestiuni. Și el scrie capitolul șapte ca răspuns la acea problemă specifică. Unii contestau căsătoria și alții contestau alegerea de a fi singur.

Acum, deja am văzut ceea ce are Pavel de spus celor singuri, celor căsătoriți și celor care sunt căsătoriți cu necredincioși. Și acum, pe măsură ce ne uităm la versetul 17, Pavel preia aceste lucruri particulare pe care le-a tratat și de la ele extrage un principiu general. Și acesta este foarte interesant. Este foarte simplu și se repetă de multe ori, așadar sunt sigur că voi veți pleca înțelegând principiul de bază. Lucrul dificil va fi aplicarea lui, iar Duhul Sfânt va fi cel care va lucra în viața ta. Dar Pavel preia lucrurile particulare pe care le-a oferit și face o regulă generală din ele, vedem asta în versetele de la 17 la 24. Acum, aici este principiul general. Îl voi enunța și apoi vom vedea cum se desfășoară. Creștinii nu ar trebui să fie preocupați cu schimbarea circumstanțelor exterioare. Creștinii nu ar trebui să fie preocupați cu schimbarea circumstanțelor exterioare. Acum, acesta este principiul de bază. Viața creștină nu este o chestiune socială. Nu este o revoluție socială, ci este o regenerare spirituală. Nu este niciun motiv să spui: „Acum, tu ești creștin, trebuie să nu mai fi necăsătorit. Sau acum ești creștin, trebuie să-ți dizolvi căsătoria și să trăiești în celibat. Sau acum ești creștin, renunță la acel partener nemântuit sau te vei întina. Sau acum ești creștin și rob, ieși din robie. Creștinismul nu poate fi proporțional cu robia. Ești liber, deci spune-i stăpânului tău brusc că tu pleci.”

Vedeți, creștinismul nu a fost niciodată rânduit ca să fie un distrugător al relațiilor sociale, și acesta a fost mesajul lui Pavel. Și ceea ce avea loc în biserica din Corint a fost următorul lucru: ei veneau și-și foloseau creștinismul ca o justificare pentru tot felul de schimbări sociale. Ei își părăseau soții și soțiile, iar cei singuri, cei care aveau darul celibatului, primit din partea Domnului cu scopuri speciale pentru lucrare erau forțați să se căsătorească. Sclavii erau iritați pentru că erau în sclavie și spuneau „Cer să fiu liber. La urma urmei suntem egali, suntem una în Cristos” – Galateni 3:28 – „Nu mai este nici bărbat, nici femeie, nici rob, nici liber, ci toți suntem una în Cristos.” Și toată această reacție a atitudinii putea să nimicească mărturia adunării creștine, putea să o distrugă, pentru că dacă cineva începea să vadă creștinismul ca o revoluție socială, atunci ar fi nimicit pe loc revoluția și începeau să piardă oportunitatea să fie expuși la realitatea creștinismului, care este o viață transformată, nu o reformă socială.

Așadar, ceea ce Pavel spune este: „Să nu transformați creștinismul într-o chestiune socială. Asigurați-vă că toți înțeleg că este o regenerare spirituală, și se poate trăi în orice situație socială.” Acum, acesta este conținutul de bază al acestor versete. Nu încape îndoială în mintea mea, și desigur că mă gândesc că oricine care studiază Biblia știe că creștinismul trebuie să aibă un efect profund asupra societății. Faptul că au existat minuni și semne și miracole, că există învățătura despre egalitatea sexelor și despre robi și liberi, despre preocuparea uimitoare cu a doua venire a lui Isus Cristos, ideea de judecată viitoare, ideea de fericire veșnică în ceruri, de dispreț față de valorile lumii, aceste lucruri au fost factori foarte, foarte greu de înțeles pentru lume și sunt sigur că au avut un efect profund.

Și în mijlocul acestui efect, care cred eu că la acel moment era legitim, ar fi putut avea un efect mai profund decât atât și care ar fi fost ilegitim. A fost suficient faptul că lumea a fost confuză, fără să-i facă confuzi mai mult prin a transforma creștinismul din aspect teologic în social. Și astfel, Duhul lui Dumnezeu vrea să se asigure că întotdeauna lumea va păstra această perspectivă. Da, sunt semne și minuni, da, este o preocupare cu cerul și lucrurile veșnice și un dispreț pentru lucrurile pământești, da, este a doua venire a Domnului Isus, și pentru creștini acest lucru este bun, iar pentru necreștini este teribil. Da, toate aceste lucruri sunt adevărate, dar să le ținem la nivelul spiritual, și să nu facem din creștinism o justificare de a răsturna guvernul. Pentru că atunci când vom face asta, vom deveni ca oricare altă revoluție și faptul că suntem distincţi este pierdut.

Acum, Pavel vrea să arate în acest pasaj că a fi creștin nu înseamnă că trebuie să creezi haos prin a zgudui instituțiile în care tu trăiești. Ideea este următoarea: o relație cu Cristos este compatibilă cu orice status social. Poți fi singur, căsătorit, văduv, divorțat. Poți fi sclav sau liber. Poți fi evreu. Poți fi dintre neamuri. Poți fi bărbat. Poți fi femeie. Poți să trăiești în orice fel de societate, democrată sau total anarhică, sau poți trăi în dictatură. Poți fi de oriunde, din America, din Cuba, până în China sau în oricare alt loc din lume. Creștinismul este compatibil cu orice status social. De ce? Pentru că este interior și nu exterior. Și Pavel spune „Corintenilor, vă rog, lăsați lumea să-și păstreze perspectiva şi nu folosiţi creștinismul ca o justificare ca să reinterpretaţi adevărul.” Nu contează cine ești. Nu contează cum este societatea, în termenii identității elementare a creștinismului. Evanghelia nu este o revoluție imediată, un element de dezorganizare în societate.

De exemplu, dacă o soție devine creștină, cum ar trebui să fie? O soție mai bună, nu-i așa? Dacă un soț devine creștin, cum ar trebui să fie? Un soț mai bun - 1 Corinteni 7 vorbește despre aceste două lucruri. Dacă ai un prieten care devine creștin, cum ar trebui să devină imediat față de tine? Un prieten mai bun. Dacă este un sclav care devine creștin, cum ar trebui să fie? Un sclav mai bun. Dar un stăpân care devine creștin? Va fi un stăpân mai bun. Un cetățean care devine creștin, ce va deveni? Un cetățean mai bun. Nu un reacționar social. Acum, aceste lucruri sunt repetate mereu în Noul Testament. Acum, să nu fiu înțeles greșit, aș dori să adaug această observație. Eu nu spun că creștinismul nu are nimic de-a face cu activismul social. Cred că Biblia este foarte clară despre faptul că ar trebui să împlinim nevoile oamenilor, faptul că trebuie să legăm rănile, că trebuie să-i hrănim pe cei flămânzi, să-i îmbrăcăm pe cei dezbrăcați și că ar trebui să-i găzduim pe cei singuri și respinși. Biblia este foarte limpede că ar trebui să facem bine tuturor acestor oameni, în special celor care sunt frați în credință. Este o responsabilitate socială pe care o are creștinismul și creștinii ar trebui să dorească dreptatea în societate prin mijloacele pe care societatea le oferă, creștinismul ar trebui să caute lucrurile drepte și cinstite și creștinismul ar trebui să vorbească adevărul lui Dumnezeu împotriva unei societăți nedrepte și strâmbe.

Dar pulsul creștinismului, cu toate ramificațiile sale sociale încă este acesta: este o regenerare spirituală și oamenii transformați spiritual vor schimba societatea, nu ca dinamita, ci precum drojdia; nu prin aruncarea în aer a capacului societății, ci prin împrăștierea puterii creștinismului prin viețile transformate ale poporului din cadrul societății. Aș spune-o astfel: creștinismul interferează indirect, nu direct cu instituțiile sociale. Creștinismul deja a fost cauza unor mari schimbări sociale în istorie, dar nu prin dinamitarea acelei societăți, ci prin dospirea acelei societăți, asta înseamnă ajungerea până în rădăcinile sale. Pavel revelează adevărul divin, creștinismul nu trebuie să devină niciodată o circumstanță superficială în nicio societate. În orice societate este compatibil cu orice circumstanţă pământească. În cele din urmă, pe măsură ce crește, semințele vieții duhovnicești și dreptatea și neprihănirea, şi celelalte, vor începe să afecteze societatea în care vor crește. Cred că în orice societatea s-ar afla cineva, el poate fi creștin și poate fi un bun creștin.

Mă gândesc la Rusia. Unii oameni cred că este imposibil să fii creștin în Rusia. Ați știut că biserica creștină din Rusia crește considerabil? V-am spus că e chestiune de săptămâni, dacă nu de luni cel mult, până când vom transmite și în Rusia. Mesajul pe care-l auziți aici a fost tradus în limba rusă, 1 și 2 Petru, ca să fie difuzat în Rusia. Și estimarea ascultătorilor care vor auzi Cuvântul care va fi transmis este între 14 și 20 de milioane de oameni, care ascultă la toate stațiile de radio creștine, nu știu, undeva la jumătate de milion de wați care se emit acolo, este atât de mult încât guvernul din Rusia nu-și permite să le oprească sau să le blocheze. Este din afara țării lor și nu-și permit echipamentul ca să bruieze, se pare. Și poate că Dumnezeu are ceva de-a face cu asta. Însă ideea este aceasta, sunt oameni care aud Cuvântul. Și ei au spus: „Știți, avem nevoie de casete și le vom traduce în limba rusă și vom introduce casetele în Rusia.” Și am spus: „Ei bine, cum veți face asta?” „Oh, tot ceea ce avem de făcut este să introducem o casetă, creștinii au locații în care le pot duplica și să le reproducă și să le dea peste tot.” Guvernul poate avea ceva cu biserica organizată, dar nu poate face nimic ca să elimine viața lui Dumnezeu pe care Dumnezeu a plantat-o în inimile oamenilor. Și frații mi-au spus că ori de câte ori Cuvântul lui Dumnezeu este predicat, ei estimează că în jur la 14 milioane de oameni ascultă Cuvântul lui Dumnezeu în Rusia.

Poți să fii creștin în orice societate, deoarece creștinismul este o relație spirituală cu Dumnezeul cel viu, și are puțin sau mai exact nimic de-a face cu statusul social. Acum, acesta este principiul pe care Pavel vrea să-l extragă de aici, pentru că el vrea ca și corintenii să știe că a fi creștin nu este un motiv ca să începi să schimbi orice fel de relații sociale. Principiul îl enunță în versetul 17, în versetul 20 și îl repetă de trei ori, e același principiu, și apoi între aceste trei enunțări este ilustrarea lui. Așadar, primul punct este principiul, apoi ilustrația, doi, iarăși principiul și apoi ilustrația, și avem la final iarăși principiul. Acum, vă rog să observați asta pe măsură ce parcurgem textul. Să începem cu principiul, întâi de toate, în versetul 17. Acum, cuvintele „Dumnezeu” și „Domnul” din manuscrise ar trebui inversate, ca să fie citit în felul următor „Încolo” și aceasta este probabil o modalitate mai bună de a începe un verset - „Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile.” Acum, în ce stare te-a chemat Dumnezeu, rămâi în ea. Să nu creezi o revoluție socială. În ceea ce ți-a rânduit Dumnezeu, rămâi pe același traseu. Fiecare umblă pe traseul rânduit pe care i l-a dat Dumnezeu.

Convertirea nu înseamnă că cei singuri care au darul celibatului trebuie să se căsătorească. Nu înseamnă că cei căsătoriți ar trebui să întrerupă căsătoria, nu înseamnă deloc asta. Nu înseamnă că dacă ești căsătorit cu un necredincios îl părăsești, nu, deloc. Rămâi unde eşti. Dacă ești rob, rămâi rob. Dacă ești evreu, rămâi evreu. Dacă ești dintre neamuri, rămâi între neamuri. Rămâi unde ești. Acesta este principiul general. Lucrul normal este să-ți menții statusul social. Acum, mă grăbesc să adaug, asta nu înseamnă că dacă ai fost mântuit când ai avut 13 ani, tu trebuie să rămâi singur, necăsătorit pentru restul vieții tale. Nu înseamnă asta. Este un principiu general. Nu este o lege absolută. Veți vedea mai departe cum funcționează. Adică, este chiar afirmat în capitolul 7, amintiți-vă, că dacă ești căsătorit, să rămâi căsătorit. Dar apoi oferă o excepție, dacă un necredincios vrea să se depărteze, să plece. Așadar, este un principiu general care are o excepție. Aici este una, de asemenea. Dumnezeu spune: „Rămâi în starea în care ești.” Aceasta este regula generală. Acum, dacă ești rob, rămâi rob, însă dacă se ivește posibilitatea de a fi liber, folosește-o. Însă să nu fii preocupat de acea problemă. Noi nu trebuie să creăm agitație socială.

De ce? Versetul 15, să ne întoarcem ca să ne amintim acest principiu. Am văzut data trecută. Finalul versetului 15: „Dumnezeu ne-a chemat la ce? La ce ne-a chemat? – la pace.” Orice facem în lume ar trebui să aibă efectul suprem al cui? Al păcii. Acum poate spui: „Ei bine, creștinii în Rusia ar trebui să răstoarne societatea rusă.” De ce? Ce justificare biblică este pentru o altă revoluție creștină precum a fost revoluția bolșevică ce a adus comunismul? Ei pot fi creștini într-o societate comunistă, rădăcinile creștinismului răspândindu-se în acea societate s-ar putea ca în cele din urmă să-i aducă prăbușirea. Dar dacă creștinismul se transformă într-o chestiune socială, atunci știi ce ai? Ai exact ceea ce se întâmplă în Irlanda și nimeni nu înțelege acest lucru. Și întreaga mărturie a creștinismului este nimicită pe deplin, vedeți, deoarece creștinismul acolo nu este nimic mai mult decât o chestiune socială. Ce bine ar fi ca biserica să înțeleagă că trebuie să dospească în societate, decât să pună mâna pe arme, acest lucru aduce numai confuzie în toată problema. Dumnezeu ne-a chemat la ce? La pace, rămâi unde ești. Indiferent de situația în care ești, rămâi acolo. „Ferice de făcătorii de pace,” a spus Isus.

În Romani 12:18 spune: „Întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.” În Romani 14:19: „să urmărim lucrurile care duc la pace.” În 2 Corinteni 13:11: „Trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi.” Evrei 12:14: „Urmăriți pacea cu toții.” În Iacov „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefățarnică.” Dacă tu exemplifici și comunici înțelepciunea de sus, înțelepciunea divină, care este întâi curată, apoi pașnică, și apoi roada neprihănirii este semănată în pace. Dacă tu vei reuși să aduci neprihănirea în lume, va fi semănată prin ce? Pace, pace, prin cei care fac pace.

În 2 Timotei capitolul 2, Pavel îi spune lui Timotei: „Acum, Timotei, să fii un om al păcii, și să menții acea stare de pace.” Și este un motiv pentru aceasta. El spune astfel: „plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.” Cu alte cuvinte: „Timotei, dacă ești pașnic, și răbdător și blând și îndelung răbdător, Dumnezeu va folosi aceasta ca să aducă pe oameni la cunoștința adevărului și eliberării de Satan.” Modul de evanghelizare a lumii nu este prin revoluție socială, ci prin regenerare spirituală. Așadar, el afirmă: „Dacă voi aduceți diviziune în cadrul instituțiilor sociale și creați haos, nu veți ajuta cauza deloc.”

Acum, observați versetul 17 pentru unele particularități „și în care l-a chemat Dumnezeu.” Verbul grecesc pentru rânduit înseamnă a da cuiva partea lui din ceva. Dacă ești rob, cine te-a rânduit să fii rob? Cine? Domnul. Dacă ești soție, cine te-a rânduit în acea poziție? Este Domnul. Soț sau persoană singură, oricare ar fi starea, amintește-ți aceasta: orice ți-a dat Domnul, în orice mod în care te-a chemat Domnul, așa să umbli. Dacă ești rob, știi că Domnul te-a pus în acea poziție înainte ca să te mântuiască? Şi că El te-a mântuit fiind aşa ca să te folosească în acea situație? Dacă ești singur, Dumnezeu te-a rânduit singur înainte ca să te mântuiască. Dacă eşti căsătorit, Dumnezeu ți-a rânduit acea situație de căsătorie, și te-a salvat în ea ca să te folosească în ea. Dumnezeu a știut asta. Dumnezeu te-a mântuit într-o anumită stare, pentru o vreme, rămâi în acea stare, căsătorit, necăsătorit, căsătorie mixtă, circumcis, în robie, liber. Indiferent care ar fi, statusul vieții tale este dat de Domnul. Acum, fraților, să înțelegi acest lucru este ceva deosebit. Felul de slujbe pe care le aveți și căsniciile pe care le aveți sunt toate în planul lui Dumnezeu, chiar înainte să fiți mântuiți. Și când Domnul v-a răscumpărat în acea stare, El v-a răscumpărat ca să vă folosească în acea stare, cel puțin pentru moment. Să nu fiți nemulțumiți. Să nu spuneți: „Oh, acum că sunt creștin, nu mai pot să fac asta.”

Acum, nu mă refer la faptul că, nu știu, conduci o casă de toleranță sau faci contrabandă cu alcool sau altceva, este cu totul diferit, pentru că este ilegal și imoral. Însă când vorbim despre lucruri care sunt numai niște lucruri relaționale și sociale, dar care nu au valoare morală, Dumnezeu nu așteaptă ca tu dintr-odată pentru că ești creștin să renunți la toate. Dumnezeu te are pe tine acolo pentru un motiv. Te-a avut pe tine acolo înainte ca să te mântuiască, te-a mântuit când erai în acea stare și astfel este simplu: rămâi în acea stare. Indiferent care este situația socială în care ești, Dumnezeu poate să lucreze și creștinismul poate fi compatibil cu aceasta, așadar, rămâi unde ești. Să nu facem din creștinism o tulburare pentru societate. Pavel spune: „Să arătăm oamenilor din lume că creștinismul oferă solidaritate societății, că oferă solidaritate vieții și că nu este haotic. Nu vrem ca femeile să-și părăsească soții care sunt necredincioși, ca să întâlnească niște soți creștini drăguți numai pentru că ele sunt creștine acum și se gândesc că nu pot trăi cu un om nemântuit. Nu,rămâi acolo.” Dacă vrea să se despartă, să se despartă. Acum, după enunțarea principiului, Pavel aduce o ilustrare. Urmăriți versetele 18 și 19. Aceasta este o ilustraţie fascinantă, credeți-mă. Când am citit prima dată nu am înțeles-o. „Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur”. E vreunul din voi? Cuvântul chemat înseamnă mântuit. „Dacă cineva a fost mântuit pe când era tăiat împrejur”. Acum, o persoană tăiată împrejur este ce? Un evreu. Bine, sunt unii din voi care atunci când ați fost mântuiți ați fost evrei? Ei bine, desigur, mulți dintre voi. Atunci să facă ce? „Să rămână tăiat împrejur.” Poate spui: „Ei bine, nu sunt multe șanse să scape de aşa ceva.” Adică, asta am spus când am citit prima dată. Ei bine, este într-adevăr plăcut „să rămână tăiat împrejur.” „Oh, să nu te îngrijorezi, voi rămâne tăiat împrejur, voi rămâne tăiat împrejur.” Pare puțin irelevant.

Știți, am făcut ceva cercetări asupra acestui lucru, pentru că m-am gândit că dacă este în Biblie trebuie să aibă ceva însemnătate. Și chiar dacă pare că este puțin dificil, știți că a fost perioadă în istoria lui Israel, între încheierea Vechiului Testament, Ezra, Neemia și începerea Noului Testament, la sosirea lui Ioan Botezătorul, a fost o perioadă de 400 de ani. În acea perioadă, grecii au stăpânit în Israel, și a fost un om pe nume Antioh care a stăpânit acolo. A fost o reacție interesantă faţă de stăpânirea sa, unii oameni s-au revoltat împotriva sa. Macabeii, Iuda Macabeul și fiii lui, care erau evrei, și foarte zeloși și patrioți și naționaliști, au început revolta macabeilor, revolta împotriva lui Antioh. Pe de altă parte, au fost câțiva evrei care au dorit să meargă în continuare cu sistemul grecesc, pentru că au dorit să câștige favoarea și prestigiul social și statutul social. Istoria lui Iuda Macabeul și revoluția sa este cuprinsă în trei cărți, 1, 2 și 3 Macabei. Acum, aceste trei cărți apar între apocrife. Care este o parte nebiblică a bibliei catolice, de exemplu. Unii din voi cunoașteți că acea parte din mijlocul unor Biblii cuprinde cartea Ezra, Bel și dragonul și restul.

Așadar, cărțile 1, 2 și 3 Macabei relatează întâmplările cu revolta Macabeilor în timpul acelor ani din perioada inter-testamentară. Ele nu sunt cărți biblice, dar au o istorie interesantă în ele. Și ne spune în primul capitol din 1 Macabei, de la versetul 11 la 16 că erau evrei renegați care voiau să se identifice cu grecii. Și astfel ei au suportat o operație chirurgicală de încercare de îndepărtare a cicatricilor circumciziei „ca să poată merge la gimnaziu, spune Iosefus, și să apară necircumciși.” Poate spui: „Ei bine, de ce ar face asta?” Este clar că făceau așa ceva. Făceau acest lucru cu scopul de a se identifica cu grecii pentru statutul lor social. Așadar, știți ce spune Pavel „Uitați, dacă ați fost mântuiți evrei, să nu faceți așa ceva.” Poate spui: „De ce nu?” Aș dori să vă spun. Vine la Cristos un evreu. El este mântuit. Care ar fi persoana cea mai apropiată pe care o poate conduce la Cristos? Pe un alt evreu, așa-i? Și pe cineva din familia lui.

Așadar, dacă un evreu vine la Cristos și renunță imediat la iudaismul său, dacă vrea să ajungă netăiat împrejur și să se identifice total cu cultura neamurilor, ce vor spune prietenii lui evrei? Îl vor numi cum? Un hulitor, un apostat, cineva care nu este potrivit pentru cer. Ca cineva să îndepărteze semnul legământului era de neconceput și s-ar înstrăina imediat de câmpul de lucru din care ar putea secera. Vedeți? Așadar, Pavel spune: „Să nu faceți asta”. Erau unii dintre neamuri din biserică care spun: „Acum că ești creștin, dacă vrei să ajungi în societatea neamurilor va trebui să renunți la lucrul acela iudaic și cu siguranță că nu poți veni cu mine la spa-ul local, pentru că toți vor ști. Dragule, trebuie să faci ceva în această privință, altfel nu îi vei câștiga pe acei oameni.” Și el spune: „Uitați, rămâneți în starea în care sunteți, deoarece cu efortul vostru de a-i câștiga pe acei oameni, nu veți reuși nicidecum, și îi veți înstrăina pe oamenii pe care Dumnezeu intenționează să-i câștigați, pe oamenii voștri.” Fiecare dintre noi are un câmp de lucru. Nu este niciun motiv ca să-i înstrăinezi pe toți evreii care simt puternic cu iudaismul lor.

Mă gândesc la unul din lucrurile care este minunat astăzi, știți, este faptul că vedem evrei care ajung să fie mântuiți și nu resping iudaismul. Se țin de iudaismul lor și acest lucru le oferă acces la comunitatea iudaică, nu-i așa? Au o ușă deschisă, poate, la prieteni și familie când vor menține ceva din credința și dragostea față de moștenirea iudaică, chiar dacă au văzut-o împlinită în Mesia, nu este niciun motiv să presupui că ei trebuie să renunțe la acea moștenire. Să o nege și să devină unul dintre neamuri ar însemna să se îndepărteze de câmpul de recoltare în care Dumnezeu le-ar da cele mai multe fructe.

Acum, el întoarce lucrurile la următoarea parte a versetului 18 și spune: „Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur”, a fost mântuit când era dintre neamuri „să nu se taie împrejur.” Acum știți despre ce este vorba în toată această poveste, nu-i așa? Unii dintre neamuri veneau la Cristos și ce ar fi spus evreii? „Oh, este minunat că ați venit la Cristos, dar ascultați, dacă vreți să beneficiați de lucrurile cu adevărat minunate în ce privește Împărăția, trebuie să vă faceți această operație.” Acum, nu cred că aici erau la fel lucrurile ca în Galatia. În Galatia le spuneau creștinilor că ei trebuie să se circumcidă ca să fie mântuiți. Cred că ei încercau să le spună că ei trebuiau să aibă această operație în trup ca să aibă parte de deplina binecuvântare. Și motivul pentru care cred asta este că Pavel ar fi fost mult mai categoric aici, dacă era o problemă precum cea din Galatia, în ce privește mântuirea. Însă cred că evreii de aici spuneau: „Ar trebui să vă identificați cu poporul lui Dumnezeu, ar trebui să vă identificați cu poporul legământului, și astfel trebuie să aveți această mică operație.” Și știți ceva? Neamurile desconsiderau circumcizia și pe evrei îi socoteau un popor vrednic de respins. Ei chiar credeau că evreii erau de nivel inferior, un popor vrednic de disprețuit. Acum, ca să se identifice cu evreii ar trebui să se înstrăineze de cei dintre neamuri, de cine? De tot poporul său. Și vedeți, el s-ar înstrăina de tot câmpul de lucru pe care i l-a rânduit Dumnezeu ca să-i câștige. Ați înțeles ideea? Dumnezeu spune: „Rămâneți în starea în care sunteți, acesta este motivul pentru care vă am acolo, să-i câștigați pe acei oameni. Să nu vă preocupați de statusul vostru social. Nu contează.”

Uitați-vă la versetul 19, este destul de clar. „Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic.” Nu contează niciuna dintre ele. „Ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.” Singura problemă este problema morală, o problemă spirituală, nu una externă. Nu contează ce operație chirurgicală ai avut sau nu. Nu are niciun sens. Pentru ceva care nu contează, nu are nici un sens în a te înstrăina de toți prietenii tăi și de toată familia ta. Nu are niciun rost. Aș putea să spun multe despre cuvântul ascultare, aceasta este esenţa tuturor lucrurilor, nu-i așa? Lucrul care contează în versetul 19 este păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Să ne concentrăm asupra a ceea ce este important. Să nu ne axăm pe lucrurile minore. Să nu ne împotmolim în lucrurile exterioare, în cele superficiale. Să ne aducem aminte că problema este ascultarea. Bine, acum că am afirmat principiul și l-am ilustrat, el îl repetă. Și dacă voi credeți că este repetitiv, aveți dreptate. Ori de câte ori Dumnezeu spune ceva, este important. Ori de câte ori profetul Lui sau apostolul Lui spune de trei ori, este cu atât mai important. Versetul 20: „Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.” Fiecare să rămână în aceeași situație pe care o avea când a fost mântuit. Exact acest lucru vrea să-l spună. Concentrați-vă asupra lucrurilor spirituale, accentuați lucrurile spirituale, nu circumstanțele sociale. Creștinii trebuie să fie preocupați cu lucrurile spirituale.

Știți, trăim într-o democrație și este un lucru plăcut, însă nu mă îndoiesc de faptul că sunt creștini care sunt la fel de maturi cum suntem noi, care sunt la fel de devotați lui Isus Cristos, și care vor primi o răsplată mai mare ca a noastră, trăind în țări în care este opresiune totală. Creștinismul este compatibil cu orice situație socială. Și preocuparea lui Pavel de aici este creștinii să realizeze că preocuparea principală este a fi creștin, iar circumstanțele exterioare sunt relative sau totalmente neimportante. Să nu lăsați niciodată ca lucrurile exterioare să devină de o importanță majoră. Vrei să spui că asta înseamnă că nu poți să ai progres? Nu. El nu spune așa ceva? El nu vrea să spună că nu poți să progresezi, că nu poți să înaintezi în afacerea ta sau în educația ta sau să dorești o viață mai bună sau să cauți să-ți mărești venitul sau să ai o slujbă mai bună sau să-ți schimbi slujba. Nu, ci ceea ce spune este că nu tulburi echilibrul social în numele lui Cristos, cu alte cuvinte, nimeni nu ar trebui să-și schimbe statusul din viață numai pentru că este creștin, ca și cum creștinismul ar fi incompatibil cu anumite poziții sociale. Nu este așa. Este compatibil cu orice. Este potrivit cu orice om şi cu orice femeie în orice situație a vieții, atâta vreme cât acea persoană realizează că lucrul cheie este să păzească poruncile Domnului. Ascultarea este posibilă în orice situație. Acum, s-ar putea ca pentru asta să plătești un preț mai mare decât alții. Vezi, când Domnul te-a mântuit, El nu te-a mântuit ca să-ți schimbi statusul pământesc, El te-a mântuit ca să-ți schimbe sufletul, destinul tău veșnic.

Acum, Pavel urmează să ilustreze iarăși. Uitați-vă la versetele 21 și 23, aceasta este ilustrația a doua, și aici este o bună ilustrație, pentru că este luată din sclavie. „Ai fost chemat când erai rob?” Doulos, un sclav. Ați fost mântuiți când erați sclavi, să nu vă preocupați de aceasta. „Să nu te neliniștești.” Acesta este un idiom grecesc, care înseamnă „nu mai contează.” Nu mai contează. Dacă ați fost chemați pe când erați robi, nu contează. Poate spui „John, spune Biblia că sclavia nu contează?” Nu, nu, Biblia nu spune că sclavia nu contează. Biblia spune că dacă ai fost mântuit ca sclav, să nu te preocupi de asta, poți să fii creștin și sclav. Poți? Poți fi creștin indiferent ce ai fi, vorbind social. Nu vorbesc despre lucrurile morale, ci de cele sociale. Pavel nu aprobă sclavia, el spune pur și simplu că sclavia nu este un obstacol pentru o viață creștină. Știți, în Efeseni, capitolul 6 apostolul Pavel are câteva cuvinte pentru sclavi. Și știți, el nu le spune „Acum că sunteți creștini, să vă duceți la stăpân și să-i spuneți: Uite, dragule, tu și eu suntem egali, așadar, eu voi face astăzi ceea ce vrei tu, iar mâine tu vei face ce vreau eu și vom face ca lucrurile să funcționeze.” Nu.

El spune: „Dacă tu eşti sclav, versetul 5 din Efeseni 6, să fii ascultător de cei care sunt stăpânii peste trupul vostru, cu frică și cutremur și cu o inimă întreagă, ca Domnului.” Rămâneți niște sclavi buni. Dă-i omului aceluia tot ceea ce vrea. Slujește-l cu toată inima ta ca și cum ar fi fost Isus Cristos în trup. Dă-i tot ce îți cere. „Nu numai când sunteți sub ochii lor.” știți ce înseamnă o slujire de fațadă? Este doar atunci când șeful se uită la tine. Oh, știm ce înseamnă asta. „Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.” Hei, voi împliniți voia lui Dumnezeu. Dacă sunteți robi, știți de ce sunteți robi? Pentru că voia lui Dumnezeu este ca să fiți robi. El te-a mântuit când erai rob, acela este locul în care te vrea. Este în regulă. Orice faci, Domnul te va răsplăti, slujește-L pe Domnul în acea poziție. Coloseni 3:22 la 24 spune în mod identic același lucru. Poate spui: „Bine, dar atunci Biblia aprobă sclavia?” Nu, dar de asemenea nu aprobă ca creștinii să creeze o revoluție socială ca să o răstoarne, pentru că aceasta duce în eroare întreaga idee a creștinismului.

Poate spui: „Bine, dar cum putem schimba sclavia?” Ați știut că concentrația de neprihănire care era în creștinism a devenit catalizatorul care a abolit în cele din urmă sclavia în lume? Creștinismul a realizat asta. Lucrul important, vedeți, este să-l slujim pe Dumnezeu și un sclav nu ar trebui să se preocupe de faptul că este sclav, el ar trebui pur și simplu să-L slujească pe Dumnezeu. Și pe măsură ce acest fel de viață neprihănită începe să pătrundă și să se împrăștie, va avea loc căderea sistemului de sclavie. Acum, dacă Domnul întârzie, dacă Domnul întârzie, cred că semințele creștinismului într-o națiune ca Rusia va duce la căderea acelei națiuni. Cred aceasta, și cred că va fi mai devreme decât credem noi. Lucrul important este să-L slujim pe Dumnezeu și Dumnezeu va împlini prin viața neprihănită a multora scopurile Sale sociale în lume.

Așadar, dacă ești sclav, să fii un sclav bun. Dacă ești stăpân, să fii un stăpân bun. Dacă ești soție, să fii una bună, indiferent de situația ta. Așadar el spune: „dacă ești un sclav, să nu te preocupi.” Un lucru pe care Pavel nu l-a dorit a fost ca sclavii creștini să se revolte. Puteți să vă imaginați o revoluție creștină? Nu ar funcționa. Știți, acesta a fost lucrul pe care oamenii l-au așteptat să-l facă Isus când a venit în lume. Vă amintiți? Ei au așteptat ca Isus să vină ca Mesia și să răstoarne Roma. Atunci creștinismul s-ar fi dus în negura istoriei ca o mișcare politică, nu-i așa? Isus a spus: „Nu. Nu așa stau lucrurile. Este o schimbare pe dinăuntru.” Sclavia este în regulă dacă Dumnezeu te-a chemat în această stare. Și atunci când este încorporat modelul neprihănirii creștine, la fel ca aluatul care înaintează în societate, tot așa va fi și nimicirea răului în acea societate, pe măsură ce creștinismul înaintează.

Observați ce spune în versetul 21 la finalul versetului. „Dacă poţi să ajungi slobod, folosește-te de asta.” Nu spun că trebuie să rămâi sclav. Acum, unii oameni folosesc acest pasaj, și ei atât sucesc acest final de verset, încât fac să însemne că deși ai libertatea care ți se oferă, tu trebuie să renunți la ea. Oh, dacă ai fost mântuit ca sclav, atunci tu ești sclav. Nu, nu. Cred că ceea ce spune aici este că dacă ai fost mântuit ca sclav, să nu te preocupi de acest lucru, dar dacă apare la orizont posibilitatea de eliberare, folosește-te de ea. Și știți, în Roma era această posibilitate. De fapt, mulți stăpâni le păstrau nişte bani până când ajungeau în momentul în care omul putea să-și cumpere libertatea, așadar situația nu a fost în mod necesar opresivă. În unele cazuri erau stăpâni cruzi, însă puteai fi rob și puteai răbda. Nu te preocupa de asta, dar dacă se ivește posibilitatea de a o folosi, folosește-te de ea. Și aceasta înseamnă numai faptul că Dumnezeu ți-a oferit-o și asta te duce la un nivel superior.

Este o bună ilustrație a acestui lucru în micuța carte a lui Filimon. Filimon este o carte interesantă, imediat după Tit și înainte de Evrei. Filimon a fost un creștin din Colose. El a avut un sclav, printre ceilalți sclavi. Probabil a fost un om bogat. Unul din robii lui era Onisim. Și Onisim a hotărât că vrea să fie liber, astfel că Onisim a furat ceva lucruri din casa lui Filimon, și-a făcut bagajul, și s-a grăbit să fugă la Roma, cu gândul că se va pierde în mulțime. Și în timp ce se amesteca printre cei din Roma, a dat peste un om foarte interesant pe nume Pavel, care a început o transformare foarte dramatică în viața lui Onisim. În versetul 10 Pavel spune: „Te rog pentru copilul meu Onisim, pe care l-am născut în lanțurile mele.” Acum, nu știm cum s-au întâmplat toate, Pavel fără îndoială era un om liber aici, și cumva a ajuns în legătură cu Onisim, și l-a condus pe Onisim la Cristos. Onisim a devenit creștin, și oh, Pavel l-a iubit! În versetul 11 spune: „Acest om mi-a fost de folos și chiar îmi pasă de el și a fost important pentru mine.” Dar într-o zi, Pavel și Onisim cumva stăteau de vorbă și Onisim a spus: „Hei, Pavel, trebuie să-ți spun ceva. Nu știu cum se va încheia toată această poveste, dar eu sunt un sclav care a fugit. ”

Ei bine, cred că acest lucru l-a dărâmat pe Pavel. Ce va face? „Bine, dar cine e stăpânul tău?” „Este Filimon, știi, un creștin din Colose.” Asta chiar a înrăutățit lucrurile. „Oh!” Ei bine, ce putea să facă Pavel? „Bun, fii atent, sclavia este oricum o instituție putredă. Stai liniștit, te ținem aici și nimeni nu va ști.” Asta era o variantă: „și te vom ascunde.” Cealaltă variantă ar fi fost: „Te voi trimite cu o scrisoare în care îi voi spune lui Filimon ceea ce cred despre el ca stăpân de sclavi.” Și putea fi aşa: „Dragă Filimon, lasă pe toți sclavii tăi liberi, sclavia este o instituție putredă.” Sau Pavel putea să spună: „Nu, conform acestei societăți, avem un statut social al stăpânilor și al sclavilor. Tu ești sclav, nu ai ascultat de regulile din societate, trebuie să te întorci înapoi și să îndrepți lucrurile.„ Și acest lucru l-a făcut. L-a trimis pe Onisim înapoi cu o scrisoare și știți ce a spus în scrisoare? „Hei, Filimon, aici este sclavul tău și a fost într-adevăr bun cu mine și l-am condus la Isus Cristos, nu vrei să-l accepți ca frate? Vrei să-l primești înapoi cu drag ca pe un sclav bun? Cred că te va sluji mai bine acum decât te-a slujit vreodată.” Și Onisim s-a grăbit cu scrisoarea. Și știți, a riscat mult, pentru că sclavii din acele zile puteau să fie omorâți sau cel puţin să aibă un marcaj pe fruntea lor. Puneau un mare F pe capul celor care erau fugitivus, care însemna fugar. Așadar, putea să plătească un preț destul de mare, însă Onisim, acum în robia lui Cristos, se întoarce și aduce scrisoarea, iar tradiția ne spune că Filimon l-a îmbrățișat și a acceptat să fie frați împreună, chiar dacă Onisim a continuat să fie un slujitor și un sclav.

Acum, în toată epistola către Filimon, Pavel nu spune nimic de sclavie. El nu o condamnă. El nu-i spune lui Filimon să-l elibereze pe Onisim. El doar acceptă statusul social în care era Onisim și știa că se putea întoarce și să fie un rob și asta putea să nu aibă niciun efect asupra vieții sale creștine. Acum, unii oameni l-au criticat pe Pavel pentru că nu a atacat sistemul de sclavie, dar ideea este aceasta, fraților: dacă creștinismul ar fi încurajat abolirea sclaviei, atunci creștinismul ar fi fost văzut ca o revoluție politică și creștinismul ar fi fost nimicit într-o revoluție. Și aș mai adăuga un lucru. Dacă sclavii creștini ar fi început să tulbure societatea, atunci chestiunea majoră ar fi fost pierdută, problema credinței în Isus Cristos. Acum, știți ce s-a petrecut în America. De fiecare dată când creștinismul, citez, s-a atașat de o mișcare socială, mesajul creștinismului s-a pierdut pe deplin. Atunci când este oferită și credința creștină, urmează să aibă loc și emanciparea. Însă nu era vremea potrivită. Așadar Pavel spune „Să nu fiți preocupați de statutul vostru pământesc. Să nu fiți preocupați de o situație care este superficială. Problema majoră este interioară.”

Acum, să ne uităm la versetul 22. Și aici el prezintă un paradox foarte interesant care nu este ușor de înțeles dacă îl refuzi, ci în simplitate, este foarte clar. „Căci robul chemat în Domnul, este un eliberat al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Cristos.” Cel care este chemat în Domnul în timp ce era rob este într-adevăr un om liber în Domnul. Ați înțeles? Adică, ce mai contează dacă tu ești un sclav uman sau un sclav fizic dacă tu ești liber de păcat, liber de Satan, liber de iad, liber de blestemul Legii? Adică, ce contează pentru tine dacă tu trebuie să slujești pe altcineva? Adică, tu într-adevăr ești omul liber al lui Dumnezeu. Și pe de altă parte el spune: „tot așa, cel slobod când a fost chemat” cu alte cuvinte, cineva care a fost mântuit în timp ce era un om liber „devine un rob al lui Cristos.” El afirmă pur și simplu: „Poți fi un rob fizic vorbind, dar ești un om liber spiritual și poți fi un om liber fizic, dar să fii un sclav spiritual.” Cu alte cuvinte, el vrea să arate de fapt că nimic nu mai contează la suprafață. Nu mai contează dacă ești rob fizic sau liber, ci contează dacă ești ambele din punct de vedere spiritual, liber și rob în paradoxul creștinismului. Înțelegeți acest paradox? Faptul că atunci când ești creștin tu eşti un rob al lui Isus Cristos, și totuși ca și creștin tu ești liber de lege, de păcat, de Satan, de iad, de blestem. Înțelegeți acest paradox? Aceasta vrea să spună. Cristos v-a eliberat total ca să fiți robii Lui. Nu vă îngrijorați cu situația superficială în care vă găsiţi.

Acum, el merge un pas mai departe în versetul 23. El spune: „Voi aţi fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți, deci, robi oamenilor.” Să nu vă considerați iarăși ca fiind robi. Puteți fi robi fizic, dar nu te duci spunând: „Oh, trebuie să scap de legăturile robiei mele.” Ascultați, voi sunteți robi oamenilor. Dacă se întâmplă ca tu să fii un rob creștin, tu ești un rob creștin pentru că Dumnezeu te-a pus acolo, și El te-a cumpărat cu un preț și tu eşti robul Lui, slujitorul Lui. Și aceasta este ceea ce v-am citit mai devreme în Efeseni 6, că atunci când voi slujiți pe stăpânul vostru, să o faceți din toată inima, ca și cum ați sluji cui? Domnului. Voi de fapt Îl slujiți pe Dumnezeu. Voi ar trebui să vă supuneți stăpânului vostru ca și cum ar fi Isus Cristos întrupat. Aceasta este ideea. Dacă sunt un rob, slujirea mea este către Dumnezeu. Dacă sunt liber, slujirea mea este față de Dumnezeu. Nu contează. M-a cumpărat cu un preț. Care a fost prețul? 1 Petru 1:18 și 19 ne spune că prețul a fost sângele scump al lui Isus Cristos, mielul fără pată, fără prihană. Voi sunteți robii Domnului. Să nu vă preocupați de lucrurile exterioare.

El repetă acest principiu în versetul 24. „Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.” Oricare este starea în care ai fost chemat, oricare este starea în care ai fost pus deoparte, oricare este statusul din viața ta, tu ai fost rânduit de suveranitatea divină a lui Dumnezeu. Deci păstrează, ține-te de ceea ce ai. Dumnezeu te are acolo pentru un motiv. Și convertirea nu a însemnat pentru om să-și lase ocupația, să-și lase soția sau să intre în panică pentru că vrea să se căsătorească, nu. Toată viața e a lui Dumnezeu, noi suntem robii Lui. El ne-a pus în poziții diferite și noi trebuie să-L slujim în acele poziții. Să ne concentrăm asupra slujirii spirituale, să ne concentrăm asupra ascultării, și să lăsăm lucrurile sociale să aibă grijă de ele însele, așa cum drojdia neprihănirii va pătrunde în societate și va aduce schimbarea.

Așadar, Pavel le spune celor din Corint: „Să nu faceți din creștinismul vostru cauza pentru ura lumii.” Dacă lumea vă va respinge, să vă asigurați că ei Îl resping pe Cristos, nu să vă respingă de frica jocurilor politice pe care voi le puteți face în societate.

Să ne rugăm împreună.

Tată, acum când am împărtășit în aceste momente, și acum când timpul nostru s-a dus, recunoaștem că Tu ne-ai spus iarăși și iarăși acest principiu, și totuși ne zbatem, toți, în inimile noastre ca să-l facem aplicabil în viețile noastre. Pentru unii, aplicarea poate fi foarte clară, poate că este cineva necăsătorit, și care simte că singurătatea este un dar de la Dumnezeu, și poate că simte presiunea să se căsătorească. Să nu fie, Tată, ca ei să aștepte o binecuvântare mai mare în căsătorie. Apoi s-ar putea să fie unii căsătoriți, Tată, și poate pentru că sunt căsătoriți cu o persoană nemântuită, s-ar putea să simtă presiunea să renunțe la acea persoană și să nu vrea să rămână căsătoriți. Tată, lasă ca ei să realizeze că creștinismul lor nu este un motiv pentru a-şi părăsi familia. S-ar putea să fie unii care au o anumită slujbă și simt că acum pentru că sunt creștini ei nu pot fi sub autoritatea cuiva, sau nu un pot răbda poziția de slujitor pe care o au, ajută-i să înțeleagă că deși sunt robi ei pot fi creștini corecți și buni precum ar fi oricine altcineva aflat într-o poziție de autoritate.

Și, Tată, poate sunt unii care vor să iasă din viața iudaică pe care o au sau poate invers, ne rugăm, Doamne, ca să nu fie acesta cazul, ci să fie mulțumitori oricare ar fi starea pe care o au, rasial sau național, care îi va face în stare să-i câștige pe cei care sunt parte a vieții lor și a moștenirii lor. Tată, ajută-ne să realizăm aşa cum a spus Pavel: „Să fiți mulțumitori în orice stare vă aflați,” pentru că aceasta este regula care ar trebui să guverneze viețile noastre. Și când vine o schimbare, când vine libertatea, să putem să o folosim bine. Atunci când va veni vremea căsătoriei pentru cei care sunt singuri, acel lucru pe care Dumnezeu îl are în minte, vor putea să-l folosească. Şi, Tată, ajută-ne să punem accent pe lucrurile importante, nu pe cele exterioare, ci pe acele lucruri care conţin preocuparea de a asculta de poruncile tale și de păzirea adevărului Tău, astfel ca lumea să fie adusă la pocăință și la cunoașterea adevărului pe care-l văd în noi. Ne-am rugat în numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT