Acum, în această dimineață, întoarceți la 1 Corinteni capitolul 7. Suntem, pentru musafirii noștri, bucuroși să vă spunem că ne-ați prins mijlocul celui mai interesant și captivant studiu. Parcurgem cartea 1 Corinteni și aceasta este o carte foarte practică ce tratează problemele dintre creștini, problemele din biserica lui Cristos. Capitolul 7 tratează probleme în ce privește aspectul căsătoriei. În această dimineață, am ajuns la versetele de la 25 la 40, și intrăm într-o secțiune foarte interesantă pe care am intitulat-o: „Motive pentru a rămâne singur.” Acum, acesta este un titlu foarte neobișnuit, este un subiect foarte neobișnuit, și o secțiune foarte neobișnuită a Scripturii. Dacă ați venit în dimineața asta ca vizitator și așteptați să auziți un tratat teologic deosebit sau oarecum așteptați să auziți despre cum să deveniți creștini, ei bine, ne-am bucura să vă spunem asta personal, după studiu, dar în dimineața asta vom aborda textul care este înaintea noastră, și acesta este un text foarte, foarte neobișnuit, care se ocupă cu motive pentru a rămâne singur.

Acum, aici la Grace Community Church, nu credem despre căsătorie că este rea. Eu sunt căsătorit și majoritatea oamenilor din această biserică sunt fie căsătoriți, fie nerăbdători cu privire la însurătoare. Noi nu suntem împotriva căsătoriei. Dar Biblia este foarte echilibrată în domeniul căsătoriei și recunoaște că pentru unii oameni, singurătatea este mai bună decât căsătoria, deoarece Dumnezeu le-a dat unora darul de a fi singuri, și biserica trebuie să păstreze un echilibru în înțelegerea acestui adevăr. Chiar dacă Petru numește căsătoria ca fiind harul vieții, și chiar dacă Pavel înalță căsătoria ca o imagine a relației lui Cristos cu biserica, și Pavel afirmă cu privire la căsătorie chiar faptul că este norma, chiar dacă Domnul nostru Isus Cristos recunoaște puterea legăturii de căsătorie în Matei 19, încă rămâne adevărat faptul că pentru unii oameni să fii necăsătorit este cel mai bun lucru. Standardul căsătoriei care este prezentat în întreaga Scriptură nu este ca să ne facă să credem că oricine este singur este anormal. Nu este așa. Un învățător biblic a spus că dacă ești singur, ești incomplet. Este acest lucru adevărat? Nu cred că este adevărat. Nu cred că este adevărat că oamenii care sunt necăsătoriţi sunt niște ratați, că oamenii singuri sunt niște inadaptați, că cei singuri sunt incompleți, anormali și totuși cred că societatea noastră - cel puțin societatea noastră creștină - tinde să creadă asta.

De îndată ce fetele noastre ajung la vârsta de 19 sau 20 de ani, începem să intrăm în panică dacă nu au un iubit. De îndată ce băieţii noștri ajung în jurul vârstei de 20 - 25 de ani, chiar intrăm în panică, și dacă trec de 25 de ani și nu au găsit o fată, începem să ne gândim dacă nu cumva au vreo problemă secretă despre care nici măcar părinții nu știu. Sau poate exista un anumit tipar de comportament care se manifestă doar atunci când sunt în preajma fetelor și asta distruge posibilitatea oricărei relații de acest fel. Și tindem să ne împingem copiii către căsătorie. Primul lucru la care ne gândim în legătură cu copiii noștri este: „Trebuie să găsești persoana potrivită cu care să te căsătorești,” și forțăm această chestiune, și foarte adesea căsătoriile ajung să fie un dezastru pentru că ele sunt rezultatul insistențelor și presiunilor din partea părinților, mai degrabă decât planul voii lui Dumnezeu. Ceea ce vom vedea în dimineața asta și probabil și săptămâna viitoare, pentru că mă îndoiesc de faptul că vom epuiza această chestiune, este următoarea: un tată va fi cu adevărat înțelept – și le vom implica și pe mame în această chestiune – va fi înţelept atunci când în loc să înceapă să caute un partener pentru copilul lui, mai bine ar fi să înceapă să creadă că cel mai bun lucru pentru acel copil ar putea fi să rămână necăsătorit, astfel acest lucru să fie punctul iniţial și căsătoria să fie a doua opțiune. Acum, poate acest lucru este puțin diferit decât ați crezut, dar tot acest capitol va susține asta.

Acum, Biblia vorbește despre a fi singur. De fapt, în 1 Corinteni 7 am văzut deja trei principii elementare despre singurătate. Primul, a fi singur este un lucru bun. Versetul 1 din capitolul șapte spune că este bine ca un om să nu se atingă de o femeie. Am văzut că expresia „a se atinge de femeie” înseamnă a avea o relație sexuală. Este bine pentru un bărbat să fie celibatar. Este bine pentru o persoană să nu se căsătorească.

Întâi de toate, așadar, a fi singur este un lucru bun. În al doilea rând, să fii singur este un dar. Dumnezeu dă anumitor oameni charismata celibatului. Versetul 7: „Eu aş vrea ca toți oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. Celor neînsurați şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.” Este bine dacă ai darul de a rămâne singur. În al treilea rând, am învățat că statutul marital nu are nicio legătură cu mântuirea. Când devii creștin, nu este obligatoriu ca imediat să te căsătorești. Nici nu este obligatoriu să devii celibatar și să-ți părăsești soția sau soțul ca să ai o devoțiune mai mare față de Dumnezeu. Și aceasta este mai exact conflictul din Corint. Evreii spuneau că trebuie să te căsătorești, neamurile spuneau că trebuie să fii celibatar sau ascet, iar apostolul Pavel spune nu. Versetul 20: „Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.” Indiferent de situația în care ești, versetul 24 spune, când ai fost mântuit, rămâi în acea situație. Dacă ești singur, asta este bine; dacă ești căsătorit, asta este bine.

Bine, acum, am învățat că a fi singur este un lucru bun. Celibatul este un dar și dacă nu ai darul, să nu încerci să fii singur - doar te vei frustra. În al treilea rând, singurătatea nu este necesară în ce privește mântuirea. Nu trebuie să te căsătorești imediat după ce ai fost mântuit și nici să divorțezi imediat după ce ai fost mântuit. Poți fi în mod egal predat Domnului fie că ești căsătorit sau necăsătorit.

Acum, în versetele de la 25 la 40 Pavel dezvoltă acest subiect. Corintenii puneau întrebări - conform versetului 1 din capitolul 7 - în ce privește lucrurile despre care ai scris, Pavel răspunde la întrebări directe pe care ei le puneau, și întrebarea la care el răspunde aici este: Ar trebui ei să se căsătorească? Este mai bine să fii singur și să-L slujești pe Dumnezeu cu o inimă devotată și cu o minte concentrată sau este necesar să te căsătorești precum spuneau tradiționaliștii iudei ca să poți împlini voia lui Dumnezeu? Iudeii spuneau că trebuie să fii căsătorit sau încalci porunca lui Dumnezeu de a popula pământul, iar neamurile, care veneau dintr-un context ascetic și filosofic, spuneau că este mai bine să fii singur ca să te poți dedica pe tine însuți total lui Dumnezeu. Pavel spune că ambele sunt bune. Unii au darul singurătății, și dacă îl au, acest lucru este bun. Alții nu au darul singurătății și este mai bine pentru ei să se căsătorească, și acest lucru este bun de asemenea.

Vă rog să observați: a fi singur și a fi căsătorit nu are nicio legătură cu spiritualitatea. Cei singuri nu sunt mai spirituali, nici cei căsătoriți. Dar acum, pentru a încerca să-i impulsioneze pe cei care au darul singurătății să folosească acel dar și să nu se căsătorească, el adaugă versetele de la 25 la 40, și aceasta este o încurajare pentru oamenii singuri să vadă dacă Dumnezeu le-a dat sau nu un dar pe care ei trebuie să îl păstreze și să rămână singuri.

Acum, observați versetul 25 și vom începe din acest punct. „cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare.” Cât despre parhenoi – este cuvântul fecioare – la cine se referă? Ei bine, au fost diferite opinii oferite de grupuri ciudate și stranii, dar nu este deloc greu de interpretat acest cuvânt. Cuvântul înseamnă clar virgine. Parthenoi înseamnă pur și simplu o fecioară, cineva care nu este căsătorit. Acum, din moment ce este folosit cu articol feminin, se referă la fete necăsătorite. Fetele fecioare sunt obiectul din afirmația: „cât despre fecioare.” Mai exact acest lucru îl are în minte. Aș putea să adaug că în Apocalipsa 14:4 cuvântul este folosit pentru burlaci, dar aici, cu articolul feminin, el le are în vedere pe fetele necăsătorite.

„Cât despre fecioare” spune el - se referă la femei necăsătorite, fiice fecioare necăsătorite” – n-am o poruncă din partea Domnului.” Acum, când Domnul a clarificat o problemă printr-o declarație directă, Pavel a menționat acest lucru. De exemplu, în versetul 10, el spune: „Celor căsătoriți, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat” și el Îl citează pe Isus. El spune acum: „În ce privește fetele necăsătorite” – în ce privește fetele singure – „nu am o poruncă de la Isus.” El nu a spus nimic și afirmă: „Nu pot să citez nimic din cuvintele lui Cristos.” Isus nu a spus nimic despre acest subiect. Când Domnul a dat o poruncă, el a spus asta. În versetul 12 el a spus: „Celorlalți le zic eu, nu Domnul.” Cu alte cuvinte: „Iată aici ceva ce voi vorbi.” El nu vorbeşte cu mai puțină autoritate, doar că Domnul nu a spus nimic despre acest subiect, așadar nu Îl poate cita pe Cristos. Așa că spune: „Acum, Domnul nu are nimic de spus cu privire la acest lucru, dar îmi ofer judecata” – observați în versetul 25 – „și nu doar ca un om obișnuit, ci ca unul care a căpătat milă de la Domnul ca să fiu vrednic de crezare”, vrednic de crezut. „Vă voi oferi judecata mea.” Acum, asta înseamnă că aceasta este opinia lui Pavel? Nu chiar. Deloc. Vedeți, sunt chestiuni pe care le-a spus Domnul și sunt chestiuni despre care Domnul nu a vorbit. Acum, observați următorul lucru: Despre lucrurile despre care Domnul nu a vorbit, au vorbit adesea apostolii.

Acum, uneori când apostolii au vorbit, au oferit niște dictonuri absolute, cu autoritate, iar alteori au oferit numai niște îndrumări, pentru că puteau fi absoluturi. Acum, în această secțiune, el spune: „Uitați, vă ofer o îndrumare, vă ofer un sfat bun.” Apropo, nu este doar sfatul lui Pavel, este sfatul Duhului Sfânt prin el, dar nu poate fi un absolut. El nu poate spune: „Toți trebuie să fiți singuri” sau „Toți trebuie să vă căsătoriți”, pentru că pentru unii este căsătoria și pentru alții este celibatul. Și astfel el spune: „Aș dori să vă ofer un sfat ca principiu general să-l aplicați în fiecare caz. Vă ofer propria mea judecată asupra acestui subiect. Vă ofer niște sfaturi generale, dar ele nu sunt independente de Duhul Sfânt.” În versetul 40 el spune: „și cred” – nu mi se pare, în termenii limbii noastre engleze uzuale, ci „cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu” și este sarcastic pentru că acei oameni care îi derutau spuneau: „Ei bine avem gândul Domnului” și Pavel pur și simplu spune: „Cred că și eu am gândul Domnului, de asemenea.”

Așadar, Duhul lui Dumnezeu a fost în spatele acestei afirmații. Acesta este sfatul lui Pavel, principii generale, care să stăpânească întreaga atitudine a credincioșilor față de celibat. „Cât despre fecioare, nu este niciun citat direct al Domnului pe care să vi-l dau, dar vă voi oferi opinia mea sau judecata mea sau înțelegerea mea, nu ca un om obișnuit, ci ca unul care a primit milă de la Domnul ca să fiu credincios.” Nu este doar sfatul unui om înțelept, ci al unuia care a obținut milă de la Domnul. La ce se referă? Unul care este vrednic de încredere. Unul, care prin îndurarea specială a lui Dumnezeu, a primit o înțelegere neobișnuită a adevărului. „Vă vorbesc ca unul care este pistos” – este cuvântul tradus aici cu „credincios.” Înseamnă vrednic de crezare, demn de crezare. Acesta este un cuvânt folosit frecvent în Noul Testament. Vrednic de crezare. „Puteți să credeți în judecata mea. Dumnezeu mi-a dat, prin îndurarea Lui, o înțelegere a adevărului pe care-l puteți crede.” Pavel s-a simțit îndatorat față de îndurarea lui Cristos pentru aceste adevăruri interioare pe care le avea. Cristos, prin harul Său, l-a făcut un predicator vrednic de crezare, l-a făcut un apostol cu autoritate. Așadar, el spune „Voi corintenilor, puteți să acceptați înțelepciunea de aici, puteți să acceptați aceste principii, puteți să le acceptați cu încredere, deoarece Cristos mi-a oferit o milă neobișnuită. El a fost neobișnuit de îndurător faţă de mine în ce privește adevărurile acestea interioare care îmi îngăduie să vorbesc adevărul.”

Acum, aș dori să sumarizez ce vrea să spună în versetul 25. „În ce privește fetele necăsătorite, nu am nicio poruncă absolută pentru fiecare caz. Fiecare caz e diferit, dar prin harul lui Dumnezeu, El m-a așezat să fiu într-o poziție din care să vă pot oferi un sfat bun, și acest sfat este vrednic de crezare și puteți să luați acest sfat și să-l aplicați în fiecare situație.” Acum, să ne uităm la versetul 26. „Iată, deci ce cred eu că este bine.” Să ne oprim aici. Și apoi să mergem la finalul versetului, „este bine pentru fiecare să rămână așa cum este.” „Presupun, așadar, că acesta este un lucru bun.” Opriți-vă aici. Acum, vă rog, cuvântul presupun ne duce în eroare. Prin cuvântul presupun Pavel nu vrea să spună: „Ei bine, să vedem, cred” - nu. Nomidzo în greacă înseamnă „Socotesc” sau „Consider”. Nu este o presupunere, ci este o convingere. „Am convingerea că acest lucru este bun.” Ce este bun? Că este bine ca un om să fie astfel. Să fie cum? O fecioară, necăsătorită, și aici el adaugă conceptul unui bărbat la forma feminină în versetul 25. „Este bine să fii necăsătorit. Este bine să fii singur,” afirmă el. „Este bine să fii o fecioară necăsătorită.”

Și am văzut acea idee deja în 7:1 și în 7:8. De două ori el spune că este bine să fii singur. Să fii singur nu este greșit, dacă ai darul, și de aceea este ridicol pentru biserică să enunțe judecăți greșite asupra oamenilor singuri și cred în special în zilele noastre, astăzi, când există o abundență de informație pe tema familiei. Familia este un lucru bun și trebuie să ne concentrăm asupra familiei, dar există o accentuare potrivită acolo. Evident, trebuie pus un accent puternic pe acest aspect, dar, în același timp, trebuie să existe un echilibru și o înțelegere a ceea ce înseamnă să fii necăsătorit şi să ai totuși identitate și acceptare în viața spirituală la fel ca oricine care este căsătorit – fără a fi considerat, în mod special, anormal. Dacă ai darul, este un lucru bun - nu căuta să te căsătorești. Este un lucru bun să rămâi singur.

Acum, acesta este sfatul lui Pavel și vine de la Duhul Sfânt. Acum, Pavel așadar susține acea idee cu cinci motive pentru a rămâne singur. Vom înainta atât cât vom putea în dimineața asta și vom vedea până unde vom ajunge. Primul motiv ca să rămâi singur - și unii din voi care sunteți căsătoriți s-ar putea să vă identificați cu acestea și să vă uitați înapoi și să spuneți: „Am știut că trebuia să rămân singur.” Alții dintre voi, care sunteți foarte preocupați de presiunea socială de a vă căsători, s-ar putea să realizați că această presiune nu este altceva decât atât – o presiune socială și nu voia lui Dumnezeu – și veți reconsidera această direcție în viața voastră. Indiferent de scopul pe care Dumnezeu îl are, ne vom ruga ca să-l ducă la împlinire în viața voastră.

Bine, primul motiv pentru a rămâne singur este presiunea sistemului. Presiunea sistemului. Observați versetul 26, „Cred, așadar, că este un lucru bun.” Ce anume este bun? Este bine ca un om să fie astfel. Să fie cum? Necăsătorit. De ce? Din pricina strâmtorării de acum. Vedeți, e în mijlocul versetului 26? Datorită strâmtorării de acum. Datorită necesității imediate, ar fi o traducere mai literală. Datorită necesității imediate, din cauza strâmtorării de acum.

Acum, cuvântul ananke are un înțeles secundar, care cred că este foarte util în explicarea pasajului și anume înseamnă violență. Și apostolul Pavel spune - incidental, este folosit ca să vorbească despre violență și a fost tradus cel mai bine așa în Luca 21:23 unde vorbește despre violența din cadrul Necazului celui mare. Se referă la violență în 1 Tesaloniceni 3:7, 2 Corinteni 6:4 și 2 Corinteni 12:10. Același cuvânt se referă la violență și este cel mai bine tradus cu violență. Ei bine, aici, cred că această traducere este cea mai bună. Este mai bine să rămâi singur datorită violenței imediate. La ce te referi când spui acest lucru? Ei bine, Kittel spune că aceasta denotă tensiunea care există între noua creație în Cristos și vechiul cosmos. Urmărind folosirea acestui cuvânt în Noul Testament, Kittel a venit cu ideea că atunci când o persoană devine creștină, el imediat intră într-un conflict violent cu sistemul.

Acum, Pavel vorbește despre violență și despre necaz și despre durere și suferință, care vin asupra celor care-L mărturisesc pe Cristos. Este greu să fii creștin, spune Pavel, și în special este greu să fii un creștin căsătorit, din cauza strâmtorării și violenței sistemului. Acum, Pavel a avut multe experiențe care ne ajută să înțelegem acest lucru. Pavel mergea într-o cetate și îl băteau. Mergea într-o altă cetate și era lapidat. Mergea în altă cetate și îl băteau cu biciul. Mergea în altă cetate și-l aruncau în închisoare. Iarăși și iarăși și iarăși în viața acestui om a fost durere și suferință, durere și suferință. Acum, puteți să vă imaginați intensitatea cu care această problemă ar fi fost amplificată dacă apostolul Pavel ar fi avut o soție scumpă acasă și un grup de mici apostoli alergând prin casă? Ei bine, acest lucru ar fi fost mult mai complicat, tot ceea ce Pavel a îndurat, și ce ar fi avut în mintea lui: „Dacă se întâmplă ceva cu mine, cine va avea grijă de soția mea? Cine va avea grijă de copiii mei? Cum pot să mai continui acest lucru în timp ce soția mea stă acasă cu frică și în mod continuu aproape de infarct și copiii mei stau cu teamă că tatăl lor nu se mai întoarce niciodată? Trebuie să fiu acasă, să am grijă de ei, să-i ocrotesc, să-i cresc. Aceasta este obligația mea principală.”

Vedeți în violența lumii în care Pavel a trăit, căsătoria era o povară teribilă pentru cineva care era creștin, cel puțin în sensul lucrării pe care el o avea. Creștinii din Corint puteau să-și amintească foarte bine ce au încercat evreii din Corint să-i facă lui Pavel când a venit prima dată în cetatea lor.

Acum, Pavel spune – observați asta - din cauza violenței de acum sau imediate. Pavel anticipează ceva aici. Va fi multă violență care va apărea când va izbucni persecuția păgână la scară largă, și Pavel a văzut că va urma. Știa că o fată măritată, un băiat însurat și copiii în creștere ar putea să sufere din plin pierderile care vor urma pentru cei care au o familie, atunci când va izbucni persecuția. Știa din viața sa, așa cum am spus, că era bine să nu aibă o soție și nici copii care să plângă și să trăiască zdrobiți, cu inimile tremurânde, iar Pavel era conștient de acest lucru. Schimbarea de atitudine a păgânilor faţă de creștini plutea în aer. Poate spui: „Cum de știi?” ei bine, în primul rând, Isus a prezis-o. În Ioan capitolul 15, Isus a spus acest lucru când a spus ucenicilor că în viitor vor suferi persecuția. „Dacă vă urăște lumea, știți, pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar pentru că nu sunteți din lume, v-am ales să ieșiți din lume, așadar, lumea vă urăște.”

„Acum, lumea vă urăște” – e destul de clar. În 16 versetul 1 el spune: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.” Isus a prezis că va veni. Pavel a văzut asta la orizont. Ca exemplificare, aș dori să vă spun puțină istorie. Prima persecuție teribilă a izbucnit sub Nero. Istoricii ne spun că barbarismele aplicate creștinilor în timpul acelei prime persecuții erau atât de teribile încât au stârnit chiar și simpatia romanilor. Nero a rafinat cruzimile și le-a adus una peste alta și a continuat cu diferite feluri și stiluri de persecuție. A pus ca unii creștini să fie cusuți cu piei de animale sălbatice și apoi au fost dați la câini ca să fie făcuți bucăți. Alții, au fost îmbrăcați în haine care erau țepene, din ceară. Au fost legați de copaci și li s-a dat foc ca unor lumânări, ca să-i lumineze grădina. Acest lucru a avut loc în secolele de început ale imperiului roman. Erast, conform cărții lui Foxe, The Book of Martyrs, a fost primul care a fost martirizat în acea persecuție, Erast era șambelanul sau vistiernicul cetății Corint. Ceea ce ne spune acest lucru este că persecuția lui Nero a ajuns până în Corint și a luat viața unuia dintre oamenii care sunt menționați în Biblie, unul din creștinii din Corint.

Acum, Pavel știa că acest lucru urma să vină asupra creștinilor. Îl vedea la orizont și în această privință el spune „Sfatul meu este că dacă aveți darul, rămâneți singuri.” Și fraților, rețineți că acest sfat este în întregime numai pentru cei care au darul, pentru că să forțezi pe cineva care nu are darul să fie singur înseamnă să-i forțezi să ardă de dorință toată viața lor și nu ai realizat nimic. Dar dacă ai darul, spune el – aceasta este supoziția elementară a tuturor acestor lucruri – să nu te căsătorești. Din cauza presiunii care vine, presiunea sistemului care este împotriva credinciosului. Versetul 27? „Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.” Cu alte cuvinte: „Nu spun să deveniți necăsătoriți. Nu vreau nicio înțelegere greșită aici, „să nu divorțezi de soția ta.” De fapt, în versetul 10 el spune: „nevasta să nu se despartă de bărbat.” Oricare ar fi fost strâmtorarea, cei căsătoriți trebuie să o rabde. Dar dacă ai de ales și ai darul, să nu dorești să te căsătorești. Rămâi așa cum ești, spune versetul 27.

Întrebarea care se ridică aici este: cum se traduce asta în anul acesta, 1976? Rețineți că Pavel vorbește despre cei care au darul. Avem azi oameni care au darul celibatului. Ce înseamnă pentru ei să știe strâmtorarea de acum? Despre presiunea sistemului? Ne confruntăm acum în lumea noastră cu o vreme de strâmtorare? Ne confruntăm în lumea de acum cu o vreme de violență așa cum se confruntau și ei? Ne confruntăm cu o vreme de persecuție? Unii spun că da. Conform Domnului nostru Isus în Matei 24 și 25, în învățătura lui de pe muntele măslinilor în ce privește sfârșitul vremurilor, el a spus că vremurile de sfârșit vor fi caracterizate de război, război rece și război fierbinte, vor fi caracterizate de foamete, boală, cutremure și persecuție. Și desigur cel mai rău dintre toate va fi când va apărea Necazul cel mare, după ce biserica va fi luată din lumea aceasta. Dar se pare că unele din aceste lucruri devin rapid o realitate înainte de răpirea bisericii. Suprapopularea, poluarea, crima, imoralitatea, profeți mincinoși, păcat teribil – tot felul de lucruri sunt deja la orizont și sunt de neevitat în timpul vieții noastre și dacă Pavel a avut dreptate când i-a scris lui Timotei că oamenii răi vor merge din rău în mai rău, atunci nu se poate decât să se înrăutățească lucrurile. Și a avut dreptate. În cel mai bun caz este o lume nesigură și explozivă.

Este o carte interesantă numită The Year 2000 care a prezis: invazie și război, lovituri de stat civile și revoluții, foamete, boală, persecuție prin despotism, - adică prin dictatură, dezastre naționale și o recesiune sau stagnare economică, et cetera. Acestea sunt predicțiile pentru acei oameni care se uită la lume în mod analitic, și mai exact aceasta este ceea ce spune Matei 24.

Este o lume dură și a fi căsătorit complică lucrurile în mod deosebit, din cauza faptului că trebuie să le porți de grijă soției tale și soțului și copiilor tăi. Și astfel, Pavel spune că este o presiune din partea lumii. Tot ceea ce ține de vremea sfârșitului, din vremea lui Isus, de când a venit prima dată și până când se va întoarce, toate acestea reprezintă o presiune a sistemului, care este împotriva creștinului. Noi trebuie să anticipăm suferința în toată această vreme, ura lumii, și astfel Pavel spune că dacă ai darul și dacă nu arzi de dorință, fizic și sexual, dacă Duhul lui Dumnezeu ți-a dat darul celibatului, atunci să fii mulțumit, pentru că presiunea sistemului care este aici și care va veni într-un mod mai de temut va manifesta o violență în viitor. Și cred că noi toți suntem de acord că pentru creștin, cu cât ajungem mai aproape de sfârșit, cu atât mai mare va fi prețul de plătit pentru credința noastră. Acest lucru ar trebui să fie adevărat. Dacă oamenii cei răi vor merge din rău în mai rău și dacă apostazia se va sălbătici și dacă taina fărădelegii a început deja să lucreze și merge către răul necazului cel mare, atunci Satan deja se va lupta mai stringent și mai puternic către sfârșit și persecuția se va înteți și mulți vor plăti un preț măreț, iar el spune că dacă ești singur, să rămâi în această stare, dacă ai darul. Vei avea mai puține piedici.

Un al doilea lucru: să rămâi singur, în primul rând, din cauza presiunii sistemului care este împotriva creștinismului. Al doilea motiv, datorită problemelor din cauza firii. Să rămâi singur datorită problemelor cauzate de fire. Acum, versetul 28 identifică asta pentru noi. „Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește.” El vrea să se asigure că înțelegem că nu este un păcat să te căsătorești. Asta este ceea ce spune. El nu vrea nicio înțelegere greșită. El nu este împotriva căsătoriei. Căsătoria nu este un lucru greșit, căsătoria nu este un lucru păcătos. Totuși este statutul majorității oamenilor, totuși este rânduiala lui Dumnezeu, totuși este un lucru frumos, totuși este un lucru împlinitor. „Să nu mă înțelegeți greșit. Dacă te căsătorești, nu păcătuiești, dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește.” Așadar, cei burlaci și cele necăsătorite se pot căsători fără nicio problemă. „Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești, şi eu aş vrea să le cruț.” „Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești, şi eu aş vrea să le cruț.”

Acum, acest lucru este foarte interesant. Observați afirmația: „Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești.” „Ființele acestea” în limba greacă este „aceștia” la genul masculin și cuprinde toate cazurile, nu doar fetele, ci și pe băieți de asemenea. „Necazuri” – acela este un cuvânt interesant. Știți care este unul din lucrurile care au loc atunci când te căsătorești? Necazurile. În căsătorie sunt necazuri. Poate spui: „Oh, în căsătoria noastră?” Da. În a voastră, în a mea. „Nu pot să cred.” Este adevărat. Apar necazuri. Poate spui: „Ei bine, de unde vine și asta?” Necazurile vin din ce? Din fire. Știți ce am realizat în căsătoria noastră? Că amândoi suntem păcătoși.

Soția mea este păcătoasă. Acum, nu voi intra în detalii, dar vă ofer un adevăr general. Soția mea este păcătoasă. Știți ce anume este mai grav decât atât? Că eu sunt păcătos. Și știți ce se întâmplă când pui doi păcătoși împreună? Apar necazuri. Și apoi sunt o mulțime de păcătoși micuți care vin în casa ta, fiecare din copiii tăi are parte de depravarea totală. Ați văzut lucrul acesta în copiii voștri? Știți, vorbeam ieri despre Melinda. La Melinda vedem depravarea într-un mod special, și ea are numai doi ani, dar știți că primul răspuns la orice situație dificilă este o minciună? Pur și simplu minte automat. Și acum sunt în proces de a o învăța că nu aceasta este abordarea. Este pur și simplu automatic. Ei bine, avem șase oameni în casa noastră și toți sunt depravați total. Și știți cum se traduce asta? Necazuri. Necazuri în fire. Orice fel de căsătorie va aduce cu sine și necazuri. Acum, „fire” - ce înseamnă fire? Sarx. Aceasta este natura inferioară.

Aș dori să vă ofer o definiție simplă. Aceasta este latura noastră umană. Aceasta este latura noastră umană. Și este latura umană din căsătorie care creează probleme. Chiar dacă Duhul Sfânt dorește unitate perfectă, umanitatea creează probleme. El are în vedere problemele care vin din natura noastră umană, necazuri mereu prezente în viața de căsnicie. Acum, cum rămâne cu această idee de necaz? Acesta este cuvântul thlipsis în limba greacă și înseamnă literalmente: „presiune.” Provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „a presa împreună” și era folosit pentru a descrie zdrobirea strugurilor. Acum, ați știut că mariajul este o presiune, nu-i așa? Este o presare împreună. Și în acest fel de presiune de ambele părţi, latura umană își înălță capul.

Știți ce fel de necazuri aduce latura umană? Aș dori să vă spun câteva din lucrurile pe care latura umană le creează. Mânie. Te-ai mâniat vreodată în căsătoria ta? În casa ta? Oh, vine din când în când. Egoismul. Ai avut vreodată așa ceva? Dar prostia? „Ce te-a făcut să faci așa ceva?” „Cum poate cineva să fie îndatorat la bancă atât de mult?” Pur și simplu prostie crasă. Aceasta este latura umană. Și celălalt partener spune: „Ei bine, acum cum să știu ce ai făcut cu celelalte lucruri? Acum nu mai pot să am încredere în tine cu asta,” știi? Sau uitarea. „Este al treilea an când uiți de ziua mea de naștere.” Acest lucru creează probleme. Lipsa de sinceritate. Nu spui adevărul. Păcatul ascuns. Mândria. Mândria ne face să construim niște ziduri ale eului și atunci oamenii nu pot ajunge la noi, ca apoi comunicarea să fie întreruptă, înțelegeți? Nepăsarea. Exagerarea.

Știți, într-o casă, oamenii spun: „Oh, numai dacă m-aș putea căsători, acest lucru mi-ar rezolva problemele.” Prietenul meu, dacă tu te căsătorești, tot ceea ce se va întâmpla va fi să-ți amplifici problemele, pentru că trebuie și altcineva să trăiască cu ele. Și aceasta este latura umană și aceasta este parte a problemei de a fi căsătorit. Și de aceea cei mai nefericiți oameni din lume nu sunt cei singuri. Ați reținut? Cei mai nefericiți oameni din lume sunt cei căsătoriți. Într-o căsătorie care nu funcționează, Paul Sailhamer spune - și citez: „Singurul lucru mai rău decât a aștepta este să regreți că nu ai așteptat.” În esență, nefericirea vine într-o căsătorie la un nivel mai ridicat decât atunci când ești singur, pentru că tu te lovești de această persoană și tot ceea ce este greșit îți vine înapoi în față și tu trebuie în mod constant să te adaptezi. Toate căsătoriile au dificultăți. Sunt necazuri clare în firea pământească. Necazuri, sacrificiu, pentru că două persoane sunt umane și copiii sunt umani, și ei adaugă mai multă depravare la întreaga scenă și totul devine complex. Dacă Dumnezeu v-a dat darul celibatului, rămâneți necăsătoriți și evitați problemele laturii umane care vin într-o căsătorie. Să nu vă uitați la căsătorie ca fiind soluția problemelor voastre - ea este amplificarea lor.

Știți, noi întotdeauna spunem că mariajul nu schimbă niciodată nimic, doar intensifică tot ceea ce ești și face pe altcineva să trăiască cu asta. Dacă vreți să vă rezolvați problemele, le veți rezolva separat de căsătoria voastră. Au fost oameni care au spus: „Știi, am această problemă sexuală imensă și dorințe și este un teren propice păcătoșeniei. Numai dacă m-aș putea căsători.” Știți ce se întâmplă când se căsătoresc? Nimic nu schimbă acest lucru. Ei au încă acele pofte și dorințe rele, chiar dacă este o împlinire sexuală în căsătorie, dacă acel lucru este o problemă de păcat care nu a fost rezolvată, va fi la fel de multă poftă ilicită în căsătorie la fel cum a fost înainte de căsătorie. Și alții oameni spun: „Ei bine, sunt atât de singur. Numai dacă - numai dacă aș putea să mă căsătoresc și să am pe cineva. Și știți ceva? Sunt atât de mulți cineva în lume pe care ai putea să-i iubești și să-i cunoști și să nu fi singur, și de obicei o persoană super-singuratică se va căsători și va ridica niște ziduri în jurul ei și va fi super-singură, chiar dacă e căsătorită și vor face și pe altcineva singur.

Căsătoria nu este soluția pentru problemele tale. Căsătoria este soluția pentru un singur lucru pentru creștin, și doar unul singur, și anume nevoia de a fi ascultător de voia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu vrea să fii căsătorit, atunci căsătorește-te - cu persoana potrivită. Asta numai dacă este clară voia lui Dumnezeu. Dar, dacă ai darul singurătății eviți atât problemele speciale ale firii care vin odată cu căsătoria, cât și presiunea sistemului.

Al treilea lucru. Al treilea motiv pentru a rămâne singur este trecerea acestei lumi. Motivele sunt: presiunea sistemului, problemele firii și trecerea acestei lumi. Uitați-vă la versetul 29. Acum, vă voi citi de la 29 la 31 pentru că merg împreună. „Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat.” Literalmente timpul s-a scurtat. Timpul s-a scurtat. „Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.” Acum, ce spune el aici? El spune „Hei, căsătoria este parte a chipului lumii acesteia și” – ce face? – „trece.” Căsătoria nu are legătură – ascultați asta. Căsătoria nu are nicio legătură cu interesele permanente și eterne.

Știu că acest lucru îi deranjează pe mulți tineri pentru că ei se căsătoresc - un cuplu m-a întrebat recent, proaspăt căsătoriți, și au spus „Dacă Domnul vine chiar în curând, noi vom mai fi căsătoriți în ceruri?” Am spus „Nu.” A fost destul de dezamăgitor. Nu le-a plăcut acest gând. Și desigur, sunt unii care sunt căsătoriți de mult timp și care abia așteaptă răpirea ca să nu mai fie căsătoriți. Însă căsătoria, nu este căsătorie în ceruri. Deloc. Știu că mormonii au o înțelegere foarte complexă și sofisticată despre căsătoriile veșnice, este atât de multă prostie. Nu vor fi căsătorii în ceruri.

Căsătoria este parte a acestui plan trecător. Asta vrea să spună. Este precum o emoție umană. Este precum o posesiune umană. Este precum o plăcere umană. Este parte a acestui sistem și va trece. Timpul s-a scurtat, kairos, timpul potrivit. Kairos înseamnă timpul potrivit, timpul rânduit. Dumnezeu a rânduit un timp anume. S-a scurtat, începe să se încheie. Timpul rânduit în lumea asta este scurt. Iacov a spus: viața voastră este un abur, așa-i? Se arată puțintel și-apoi piere. Cine poate să spună ceva despre ziua de mâine? De ce, cine știe ce va aduce ziua de mâine? Cum este viața voastră? Scurtă. O lumânare, care pâlpâie puțin și care a dispărut cu prima suflare a vântului divin al lui Dumnezeu.

Iacov 1:10 spune: „Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumusețea înfățișării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.” Viața este scurtă pentru cel bogat. În 1 Petru 1:24: „Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos.” „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el, pentru că lumea trece.” 1 Ioan 2:15-17.

Vedeți, căsătoria este parte a unui sistem trecător. Dacă ai darul singurătății, atunci aceasta este parte a unui sistem trecător, de care nu ai nevoie. Este rânduit de Dumnezeu, prieteni, și acest lucru este ceea ce spune aici. Este rânduit de Dumnezeu ca să ne atașăm puțin de lucrurile pământești, ca cei care sunt căsătoriți, chiar să fie ca și cum nu ar fi căsătoriți. Cu alte cuvinte, nu înseamnă să-ți tratezi greșit soția sau să nu-ți împlinești obligația, nu, nu – Biblia este clară în această privință – însă este datoria voastră să vă amintiți că realitatea care este veșnică este cea care contează. Coloseni 3:2 adaugă un cuvânt care cred că este important. Soților, iubiți-vă nevestele. Dar ascultați la ce spune Coloseni 3:2: „Gândiți-vă la lucrurile de unde? – „de sus, nu la cele de pe pământ.” Poți să-ți iubești soția și în același timp să păstrezi perspectivele pe calea potrivită.

Acum, Pavel ne oferă cinci exemple de libertate creștină din lumea trecătoare: căsătoria, plânsul, bucuria, cumpărarea și plăcerile lumii. Toate sunt parte a sistemului trecător. Căsătoria, de exemplu, spune el, în versetul 29: „cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea.” Să nu te atașezi totalmente de căsătorie. Aceasta este parte a lumii trecătoare. Luis Palau a spus că, știți, unul din lucrurile care sunt atât de dificile astăzi în lume este că oamenii au devenit super-atașați de căsătorie încât nu poți să-i aduci să facă nimic ca să-L slujească pe Domnul. El spunea: „Uneori pe câmpul de misiune, încercăm să trimitem vreo doi misionari să meargă poate pentru o lună într-o misiune specială și nu vor să meargă pentru că nu vor să-și lase nevestele, spun ei.” Și el a continuat: „Trebuie să existe un echilibru aici.” Trebuie să fie un fel de echilibru între dragostea ta pentru soție și purtarea ta de grijă pentru familie, pe de-o parte și deja am întins lucrurile până la limită, și pe de altă parte să recunoaștem că mariajul trebuie să fie tratat simplu, ca fiind un lucru pământesc. Și ceea ce facem pentru valorile veșnice este de fapt ceea ce într-adevăr contează.

Ascultați, căsătoria va deschide calea către viața familiei cerești cu Dumnezeu Tatăl, Cristos fiind soțul, și toți credincioșii fiind Mireasa, așa-i? Poate întrebi: „Ce vrea să spună prin plâns?” „Cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge.” Ceea ce spune este: să nu fii de asemenea atașat de emoția umană. Să nu te ridici sau să cazi legat de ceea ce are loc în lumea ta. Să nu fii prea împovărat de ceea ce se întâmplă. Știți, sunt unii oameni, de exemplu, moare cineva din familie și ei se prăbușesc. Se destramă. Nu mai sunt în stare de nimic. Asta este ridicol pentru un creștin. De ce? Pentru că acest lucru este doar un lucru temporal. Îți vei petrece veșnicia alături de ei, oricum. Cât de ridicol este, pentru că atât de adesea când o soție își pierde soțul, ea își strânge cortul și dispare în noapte. Acesta este sfârșitul ei. Sau când un bărbat își pierde soția, totul s-a terminat pentru el. Nu se mai poate aduna. De ce? Pentru că nu a tratat căsnicia ușor și nu-și poate controla plânsul care vine. Să nu fiți copleșiți de emoția umană.

Ascultați, când vom ajunge în ceruri, Dumnezeu va șterge toate lacrimile. Cum rămâne cu bucuria? Ei bine, ceea ce vrea să spună este să nu deveniți nici prea plini de fericire cu sistemul. Să nu vă supra-bucurați cu ceea ce face lumea fericită. Să nu fiți o victimă a emoțiilor lumii, aceasta este ceea ce vrea să spună. Să nu fi prea legat de relațiile lumii și să nu fii prea legat de emoțiile lumii. Tu ești o ființă dintr-o altă lume.

Acum, cum rămâne cu al patrulea lucru, cumpărarea, la finalul versetului 30? „Cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni.” Să nu fi prea preocupat cu bunurile lumii. „Să nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume,” 1 Ioan 2:15 spune, și el vrea să spună clar: „Uitați, sunteți în lume și veți fi parte din ea, însă legați-vă lejer de relațiile din ea, lejer de emoțiile din ea și lejer de bunurile ei.” Ascultați-mă, fraților. Acest al treilea lucru este greu, nu-i așa? Vă spun, unii dintre noi au aproape orice lucru din lumea aceasta care poate fi avut financiar și aproape toată preocuparea minţii noastre e legată de bunurile lumii. Suntem mai mult preocupați de contul nostru bancar decât de viața noastră spirituală. Suntem mai preocupați de cum să ne decorăm casele și cât de elegante să fie mașinile noastre decât de realitățile spirituale și de adevărurile veșnice, și nu suntem legați de lume mai lejer; suntem strâns legați de sistem. Și astfel, când sistemul începe să cedeze, iar noi începem să pierdem lucruri, nu mai putem suporta asta. Atașați-vă emoțiile asupra lucrurilor de sus. Căsătoria este un lucru trecător. Emoția umană este un lucru trecător. Bunurile umane sunt lucruri trecătoare.

În ultimul rând, el vorbește despre plăcerile umane, și face referire la lumea aceasta, în versetul 31. Aceasta descrie plăcerea umană, ca plăcerea lumii. Plăcerea lumii - unii dintre noi trăim pentru plăcerile lumii. Trăim ca să ne simțim bine. Trăim să facem asta și să facem ailaltă și să călătorim acolo și să mergem dincolo și suntem atât de ocupați să ne bucurăm de tot ceea ce este în lumea asta, că nu îi suntem de mare folos lui Dumnezeu. Vorbim atât de mult despre petrecerea timpului liber și, știți, cu toții trebuie să ne odihnim din când în când. Vorbim despre pensionare. Vorbim despre „Trebuie să evadăm,” și vrem să vedem lucrurile și să facem lucruri și să ne bucurăm - viața noastră este atât de scurtă.

Ascultați, oameni buni. Mă întreb dacă apostolul Pavel s-a uitat așa la viață. Viața nu trebuie să fie pentru un creștin o vacanță continuă. Nu trebuie să fie o plăcere lumească. Noi ar trebui să ne cheltuim pe noi înșine pentru lucruri care vor avea consecințe veșnice. Mai bine aș muri la 40 de ani și să-mi fi trăit viața pentru Dumnezeu decât să trăiesc până la 80 și să nu fi făcut nimic. Cred că merită să ne investim pe noi înșine în împărăția lui Dumnezeu. Și el spune, lipiți-vă lejer de preocupările acestei lumi. Ei bine, este foarte greu să divorțăm de noi înșine. Știți, ne amăgim pe noi înșine și mergem aici și vedem asta și vedem aceea și cumpărăm acest vehicul ca să putem călători aici și să mergem dincolo și să facem asta și să ne uităm la această minunată plăcere și asta îți va face viața mai confortabilă, și devenim înfășurați în toată această preocupare cu plăcerea. Pavel accentuează faptul că lucrurile vieții sunt trecătoare, unul dintre ele fiind căsătoria, și el spune că înfățișarea sau schema, starea exterioară prezentă a lucrurilor se află într-un proces de trecere.

Acum, observați care este concluzia lui, versetul 31: să nu abuzați de ea. La ce se referă? Să nu exagerezi cu identificarea ta cu această lume. Folosește-te de această lume dar nu o folosi în exces. Bucură-te și fii vesel de căsnicia ta și iubește-ți soția și dăruiți-vă unul altuia, și fă tot ceea ce poți ca să faci totul din acea căsătorie, dar nu lăsa să-ți ocupe toată perspectiva ca să devină totul și să nu mai fii folositor lui Dumnezeu. Este în regulă să-ți pese. Pavel spune că trebuie să plângem cu cei ce plâng, în Romani 12:15 și el spune să ne bucurăm cu cei ce se bucură, să ne bucurăm neîncetat, spune el în Filipeni. Și este în regulă să aveți toate aceste lucruri, dar nu le lăsați niciodată să vă stăpânească, să nu exagerăm cu ele - la aceasta se referă, să nu abuzăm de ele. Pentru că vine o nouă schemă - o nouă lume. Să nu supraevaluăm relațiile umane. Să nu supraevaluăm emoțiile, posesiunile, plăcerile, dincolo de adevărata lor valoare. Ascultați-mă - căsătoria poate fi o distragere de la realitatea spirituală. Durerea poate fi o distragere de la realitatea spirituală. Am cunoscut unii oameni care sunt atât de mâhniți, atât de triști, că ei nici măcar nu se mai pot bucura de experimentarea Duhului Sfânt. Tot așa pot fi și cu bucuria și cu posesiunile și cu plăcerea.

Ascultați, fiii și fiicele Regelui ar trebui să trateze căsătoria ca fiind inferioară relației cu Împăratul, indiferent ce hotărăște El. Nu ar trebui niciodată să cauți căsătoria în afara guvernării lui Dumnezeu și nu ar trebui niciodată să abuzezi de ea încât să devină preocuparea. Concentrează-te pe lucrurile veșnice.

Așadar, ce spune Pavel? Acest lucru este mai ușor atunci când ești singur. Este mai ușor când ești singur. De ce? Pentru că nu ai acea durere potențială a morții cuiva pe care-l iubești din familia ta. Nu ai acea preocupare cu viața maritală și viața familială. Nu ai acea preocupare cu obținerea de bunuri pe care toți cei din familia ta le doresc. Știți, unul din modurile în care Satan mă ispitește pe mine cu materialismul este prin toți cei din familia mea. „Oh, tata, vreau asta.” „Tati, pot să am asta?” „Dragă, noi de ce nu avem aia?” și apoi uneori eu spun „Cred că ar trebui să cumpărăm” – și toată lumea abordează din unghiul bunurilor materiale.

Și devine - fiul meu a vrut o pereche de pantofi zilele trecute. Adică, nu a vrut orice pereche de pantofi; el a vrut o pereche de pantofi anume. Dar nu i-am găsit. Și după ce am petrecut vreo trei ore ca să căutăm o pereche de pantofi am spus: „Aceasta ia deja prea mult timp care putea fi folosit pentru Împărăție.” El a spus „Ce?” Am spus: „Ce are acea pereche de pantofi? Cine are nevoie de ei, așa-i? Pur și simplu ia ceva în picioare. Pentru noi nu contează.” „Nu, tata, trebuie să am acea pereche de pantofi…” Slavă Domnului că i-am găsit și i-am găsit la $11,99. Dar este foarte greu atunci când ești căsătorit să nu fii împovărat de felul de lucruri care sunt temporale și să petreci atât de mult din timpul vostru cu acele lucruri.

Ascultați, dacă aveți darul celibatului, folosiți-l. Slavă Domnului pentru el. Este deosebit. Ei bine, dacă aveți acel dar, rămâneți singuri datorită presiunii sistemului. Este o lume violentă. Nu este ușor să crești copii în această lume. Nu este ușor să porți de grijă unei familii în lumea aceasta. Se vor înrăutăți lucrurile. Din cauza problemelor firii, căsătoria înseamnă necaz, și este necaz de care nu ai nevoie dacă Dumnezeu ți-a dat darul de a fi singur. Și lumea trece, și căsătoria este pur și simplu o relație temporală, trecătoare. Și dacă Dumnezeu nu te-a chemat în mod necesar la ea, nu e nevoie ca tu să fii căsătorit. Poți să te dai la o parte de la acel lucru temporal și să ai acea mult dorită devoțiune pentru Domnul. Aceste lucruri sunt practice, nu-i așa? Nu am terminat, însă trebuie să aștept până data viitoare. Să ne rugăm.

Tată, știm că ai lăsat în congregația noastră mulți cu darul celibatului și totuși știm, Doamne, că nu e chiar singurătate pentru că ei sunt compleți cu Tine. Ei sunt împliniți și poate mult mai mult decât cei căsătoriți, care sunt căsătoriți și datorită temerii din acea căsătorie nu sunt în stare să experimenteze împlinirea a ceea ce Tu ai intenționat pentru ei. Îți mulțumesc pentru oamenii necăsătoriţi care au fost în stare să se dedice Ție pe deplin de-a lungul anilor pentru Împărăția pe pământ în forma în care a fost, sunt misionari credincioși, învățători, lucrători, chiar în adunarea noastră, care au acest dar neobișnuit de a rămâne singuri, devotați Ție într-o manieră specială. Ajută-ne ca părinți, Doamne, să ne căutăm acel domeniu întâi în viețile copiilor noștri și să vedem dacă au acel dar, dacă nu aceasta este calea pe care ar trebui să meargă, și să-i provocăm și să-i încurajăm să-l folosească, să-și împlinească potențialul care este acolo. Doamne, aș vrea să-Ți mulțumesc astăzi de asemenea, pentru încă un lucru, și anume pentru privilegiul de a studia Scriptura care ne atinge în fiecare aspect al vieții și ne lasă cu instrucțiuni cum să acoperim fiecare domeniu. Îți mulțumesc, Tată, pentru că știm de unde vor veni problemele, le putem anticipa și pentru că ne-ai dat adevărul Tău. În Numele lui Isus. Amin.

SFÂRȘIT