Luați-vă Biblia, vă rog, și haideți să ne uităm împreună la al șaptelea capitol din 1 Corinteni. Am avut o mulțime de reacții în urma mesajului de duminica trecută dimineața. Unele au fost pozitive. Unele au fost ciudate și diverse, și a fost oarecum interesant. Aceasta nu este o secțiune ușoară și dacă ați fost aici pentru prima dată duminica trecută, atunci e clar să aveți o opinie neechilibrată. Am avut chiar unele dialoguri cu soția mea care se întreba cu privire la opinia mea față de căsătorie și cu sora mea care m-a pus în dificultate. Dar trebuie să înțelegeți că ceea ce încerc să fac este să vă explic ce zice 1 Corinteni 7.

Aceasta nu e întreaga învățătură din Biblie cu privire la căsătorie. Acesta este factorul de echilibru. Și am discutat data trecută și discutăm şi azi motivele pentru care să rămâi singur. Cumva asta i-a derutat pe unii, așadar sper că astăzi veți înțelege cu toţii că nu pledăm pentru celibat pentru toți. Nu spunem că mariajul este greșit și că nu ar trebui să aveți în atenție căsătoria. Unele soții mi-au spus „Oh, mă bucur că nu a fost soțul meu data trecută. Vedeţi, ne-ar fi ruinat viața”. Însă sper că acest lucru nu este adevărat. Cred că a fost puțin sarcastică comentariul. Însă încercăm să vă arătăm ce gândire prezintă aici Pavel pentru oamenii necăsătoriţi. Acum, aș dori să văd dacă pot să mă reîntorc și ne vom uita împreună la acest subiect, pe măsură ce vom continua studiul nostru din 1 Corinteni capitolul 7.

Relația pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru cei mai mulți oameni este căsătoria. Nu încape îndoială. Relația pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru cei mai mulți oameni este căsătoria. Și căsătoria este bună, căsătoria este un lucru bun. În 1 Corinteni 7:2 acolo spune „fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.” Acceptăm asta. Acesta este standardul lui Dumnezeu. În Proverbe 18:22 „Cine găsește o nevastă bună, găsește fericirea.” Și continuă să spună că Dumnezeu se uită la ea cu plăcere. Căsătoria este un lucru bun. În Ieremia 29:6 este poruncit să meargă și să-și ia soții și să nască prunci și să le spună copiilor lor să-și ia soții și să nască mai mulți copii. Dumnezeu a rânduit ca standardul relațiilor din viaţă să fie pentru majoritatea ca oamenii să fie căsătoriți. În 1 Timotei 4, el ne spune că până și ereticii vor veni în zilele din urmă, cei care vor tăgădui pe Domnul și vor interzice căsătoria. Dar acest lucru este considerat o erezie. Căsătoria este un lucru acceptat de Domnul. Evrei 13:4 „căsătoria să fie ținută cu toată cinstea și patul să fie nespurcat.” Așadar, Dumnezeu se uită cu plăcere la căsătorie.

Însă căsătoria nu este ceva normal pentru oricine. Dumnezeu a dat unor oameni darul special al celibatului. Ei nu au nevoie să fie căsătoriți ca să împlinească voia lui Dumnezeu. De fapt, prin împlinirea pe deplin a voii lui Dumnezeu, pentru ei cel mai bine este să fie singuri. Și motivul pentru care eu cred că este un studiu atât de important este că biserica tinde să-i considere pe cei necăsătoriţi ca fiind anormali, și nu este așa, pentru că Dumnezeu i-a rânduit pe unii celibatari. Versetul 7 din acest capitol, el spune „Eu aş vrea ca toți oamenii să fie ca mine – el spune că și-ar dori ca toți să fie necăsătoriţi – dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel – adică este singur ca mine - altul într-altul” - adică este căsătorit. Unii au darul să se căsătorească și alții au darul singurătății.

Celibatul este un dar special de la Dumnezeu. Oamenii singuri nu trebuie să fie priviți ca și cum ar fi diferiți, ciudați, anormali, neîmpliniți, necalificați pentru anumite slujiri, deloc. De fapt, știți ceva, fraților? Oamenii singuri nu sunt singuri, pentru că Îl au pe Duhul Sfânt care locuiește în ei. Ei sunt rânduiți într-un fel unic de Dumnezeu pentru funcționarea în trupul lui Cristos.

Acum, în 1 Corinteni 7, Pavel tratează problema din Corint în ce privește faptul de a fi căsătoriți sau singuri. Evreii din Corint spuneau că trebuie să fii căsătorit. Unii din filosofii greci spuneau că poți să fii mai devotat lui Dumnezeu și mai spiritual dacă eşti singur. Pavel spune că nici măcar nu este o problemă, nici nu contează. În versetul 20 el spune: „Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.” Versetul 24: „Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.” Versetul 27, „Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.” Cu alte cuvinte, rămâi căsătorit sau singur, oricare ar fi starea ta, e în regulă. Nu are nicio legătură cu spiritualitatea. Dumnezeu le-a dat unora darul singurătății, iar despre alţii El vrea ca ei să fie căsătoriți. Acest lucru este diferit, nu e rău sau bun, însă aceasta este rânduiala lui Dumnezeu.

Acum, el a spus clar pentru unii, celibatul este în regulă, dar nu pentru toți. Pentru unii, celibatul este bun. Pavel nu vrea să vină și să spună căsătoria este minunată, căsătoria este totul, toți ar trebui să se căsătorească, pentru că acest lucru ar însemna să ignore faptul că Dumnezeu vrea ca unii oameni să fie singuri. Așadar, după ce a spus căsătoria este minunată, să-ți împlinești căsătoria, nu trebuie să-ți părăsești soția ca să fii bun creștin, nu trebuie să faci acest lucru, după ce a spus toate astea, el spune pe de altă parte, din contră, poți să rămâi singur și să fii total împlinit dacă ai darul.

Acum, mă gândesc că Pavel știa că cei care au darul și care erau singuri vor fi sub presiune pentru că societatea acceptă standardul căsătoriei și astfel, oamenii singuri tind să fie presați să intre într-o relație de căsătorie. Există această presiune. Și cred că vine întâi de la mama și tata care vor să-și împingă copiii să se căsătorească. Mai este apoi presiunea colegilor, toți găsesc pe cineva și cumva te simți că rămâi pe dinafară. Și această presiune începe să se mărească. Vii în biserică și toți sunt parte a unei familii și sunt tot felul de activități de familie și orientare pe familie și cei singuri sunt lăsați pe dinafară, iar oamenii se uită la ei ca și cum ar aparține unei alte dimensiuni și presiunea continuă. Și cred că asta este ceea ce spune Pavel aici, că este foarte, foarte important pentru biserică să recunoască faptul că Dumnezeu i-a dăruit pe unii să fie singuri și nu este mai puțin semnificativ decât a fi căsătoriți. Este diferit. Este planul Lui.

Acum, ca să-i încurajeze pe oamenii care au darul – și aceasta este premisa de bază de care trebuie să vă țineți, că singurătatea este un dar și dacă nu ai darul, atunci căsătorește-te, pentru că nu-ți va face niciun bine faptul că rămâi singur și vrei să-L slujești pe Domnul, dacă te gândești tot timpul la căsătorie. Este mai bine să te căsătorești decât să arzi, spune în versetul 9. Așadar, este pentru oamenii care au darul. Dacă ai darul celibatului, spune Pavel, atunci folosește-l. Acum, de la versetul 25 la 40, el oferă cinci motive pentru care ai putea să-l folosești. Cinci motive pentru care să rămâi singur, dacă ai darul. Acum, aduceți-vă aminte, fraților, este numai dacă ai darul. Eu nu am darul și cei mai mulți dintre voi nu aveți darul, dar dacă aveți darul, iată aici cinci motive care să vă încurajeze să rămâneți singuri.

Primul motiv, acum le recapitulăm pe primele trei, este presiunea sistemului. Presiunea sistemului. Și el spune în versetul 26 „din pricina strâmtorării de acum.” Este bine să rămâi singur, din cauza violenței prezente. Urma imediat să vină persecuția, Pavel a întrezărit-o, a fost doar o chestiune de timp până să înceapă și el a realizat faptul că oamenii căsătoriți vor suferi mult mai mult sub persecuție. De ce? Pentru că soțiile vor suferi la moartea soților. Soții vor suferi la moartea soțiilor. Copiii vor suferi la moartea părinților. Și legăturile de familie vor mări durerea și teama și frica și vor înmulți apăsarea într-o situație de persecuție. Conflictul distrugător și alternativa teribilă a datoriei către Dumnezeu și afecțiunea pentru familie îi vor zdrobi pe oameni. Așadar, într-o societate dificilă, într-un mediu de persecuție, este mai bine să rămâi singur, spune el, dacă ai darul atunci nu mai ai acea presiune imensă pe care lumea persecuției o așază asupra ta.

Al doilea punct – și am acoperit pe acesta în detaliu ultima dată, eu doar vă reamintesc - din cauza problemelor firii. Un al doilea motiv pentru care ar trebui să rămâi singur este reprezentat de problemele firii. Versetul 28, mijlocul versetului: „ființele acestea vor avea necazuri pământești, şi eu aş vrea să vă cruț.” Cei căsătoriți, este în regulă, este bine, nu păcătuiești dacă te căsătorești, spune el în versetul 28, dar vei avea necazuri. Cuvântul pământești înseamnă umanitatea noastră. Vor fi necazuri omenești. Va fi conflict uman. Vor fi desigur vechile probleme ale umanității noastre. Și de obicei căsătoria intensifică slăbiciunea umană. Și dacă ești căsătorit, tu vei avea doar necazuri. Va trebui să rezolvi problemele din casa ta, cu soția ta, cu soțul tău, cu copiii tăi. Adaugă fricțiuni vieții tale. Căsătoria nu este compusă numai din fricțiuni, nu toate sunt rele. Este minunată și este frumoasă când este așa cum a rânduit-o Dumnezeu, însă vor fi şi vremuri dificile.

Al treilea motiv pentru care spune să rămâi singur, doar dacă ai darul, este faptul că lumea este trecătoare. La urma urmei căsătoria este o parte a unei rânduieli din această schemă, din această lume, și oricum este trecătoare. El spune: „Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.”

Cu alte cuvinte, aceste lucruri sunt toate parte ale acestei lumi. Plăcerile lumii, comoditățile lumii, emoțiile lumii și relațiile lumii. Și dacă poți să fii liber de aceste lucruri, atunci ești legat de mult mai puține lucruri. Și ne-am uitat la acest aspect data trecută. Să vă gândiți la lucrurile de sus. Dacă ești singur, gândește-te: nu trebuie să fii legat total de lume, de emoțiile care vin din relațiile apropiate prin căsătorie, de necesitatea de a cumpăra lucruri și de a te complace în activități lumești. Acum, nu spun că este greșit să ai plăceri sau că este greșit să cumperi lucruri sau că este greșit să fii atașat emoțional sau că este greșit să fii căsătorit, nu. Ci spun faptul că aceste lucruri cer un anumit tip de atașament. Și este un atașament de o lume trecătoare. În ceruri nu va fi nicio căsătorie. Acesta este un lucru trecător.

Așadar, el spune doar că dacă ai darul celibatului, înseamnă că nu trebuie să fii atât de cuprins de lume așa cum este cineva căsătorit. Și nu înseamnă că a fi cuprins este rău, nu vrea să spună să fii cuprins de răul lumii, ci înseamnă că de exemplu, tu trebuie să cumperi asigurare de viață și să cheltui mai mulți bani asupra acestei chestiuni, pentru că în cazul în care mori, să fie cineva care să aibă grijă de copiii tăi. Trebuie să economisești bani pentru educația lor. Trebuie să ai asigurare medicală sau bani puși deoparte pentru toate nevoile fizice ale familiei. Va trebui să cumperi o casă mai mare pentru că va trebui să te îngrijești de un grup mai mare de oameni care sunt în jurul tău. Trebuie să fii sensibil la nevoile psihologice, la nevoile emoționale, la nevoile spirituale. Acolo este o concentrare a lucrurilor. Este o implicare cerută de căsătorie. La aceasta se referă. Dacă ai darul celibatului și nu e nevoie să intri în așa ceva, atunci mai bine să rămâi singur.

Bine. Așadar dacă ai darul celibatului, spune el, să rămâi singur datorită presiunii lumii, a problemelor firii și a lumii care este trecătoare. Aș dori să vă ofer un al patrulea motiv și vom începe de la versetul 32, de unde am rămas. Acest al patrulea punct care susține celibatul reprezintă preocuparea celor căsătoriți. Dacă o persoană rămâne singură, el nu este copleşit de preocuparea de a fi căsătorit. Poate spui: „Bine, care este preocuparea celor căsătoriți? Cu ce sunt ei preocupați?” Răspunsul este unul cu altul. Uitați ce spune în versetul 32: „dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji.” Acum, ce vrea să spună că vrea să fim fără griji? Aș vrea să fiți fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei și este împărțit. În Biblia voastră la finalul versetului 33, dacă nu este scris, să scrieți „este împărțit.” Apar aceste cuvinte în cele mai bune manuscrise. Manuscrisele cele mai de încredere afirmă „cum să placă nevestei și este împărțit.” Acum, ce vrea să spună aici? Ei bine, el spune: „Aș dori să fiți fără nicio grijă. Aș dori să fiți, într-un sens, fără preocupări. Lightfoot a spus: „Un bărbat care este un erou în sine devine un laș atunci când se gândește la posibilitatea ca soția lui să devină văduvă și copiii lui orfani.”

Sunt anumite preocupări care îți vor cuprinde mintea atunci când ești căsătorit. Un om căsătorit trebuie să se concentreze asupra lucrurilor care o privesc pe soția lui. Versetul 32 spune: „Cine nu este însurat, se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.” Acum, aceasta înseamnă că are potențial, fraților. Nu înseamnă că fiecare persoană celibatară este dedicată lui Isus, ci înseamnă că el are potențialul pentru o dedicare totală. Este o lipsă de distragere a atenției care este prezentă în viața celui necăsătorit. El are un singur set de griji și anume relația lui cu Domnul. Cel căsătorit are niște griji împărțite, Domnul și familia lui. Nu înseamnă nimic rău, ci că ambele variante sunt deopotrivă bune. Amândouă sunt minunate. Amândouă sunt rânduite de Dumnezeu, dar sunt două lucruri diferite. Există incapacitatea de a avea un singur scop în căsătorie . Un om căsătorit este o persoană împărțită.

Mă gândesc la Luca 14 versetul 20 în care Isus îi cheamă pe oameni să-L urmeze și îi spune unuia: „Vino după Mine” iar omul îi spune: „M-am căsătorit și așadar nu pot veni.” Mă întreb de câte ori s-a întâmplat acest lucru în istoria Bisericii în lumea întreagă, pentru că au fost lucrări și oportunități însă cineva s-a căsătorit cu o soție care nu l-a lăsat să plece. Poate spui: „Ei bine, a fost greșit că s-a căsătorit?” Nu, nu a fost greșit, dar poate că era mai bine dacă avea darul celibatului să fi rămas singur și atunci nu ar fi avut această problemă.

Vă voi oferi o explicație interesantă. Acesta este singurul dar despre care știu din Scriptură la care ai opțiunea de a-l folosi. Nu este acest lucru interesant? Este singurul pentru care există o opțiune, pentru care se spune că dacă te căsătorești, este bine, versetul 28, nu ai păcătuit. Însă vă sugerez cu toată inima ca dacă ai darul celibatului, atunci foloseşte-l. Dumnezeu nu a considerat niciodată căsătoria un păcat.

Am primit o scrisoare de la cineva săptămâna trecută în care spunea că păcatul lor era în faptul că s-au căsătorit. Nu există așa ceva precum păcat că te-ai căsătorit. Nu este niciun păcat că te căsătorești, decât dacă te căsătorești cu un necredincios. Însă căsătoria, asta este un lucru bun. Ei nu păcătuiesc. Este singurul dar pe care-l știu, al celibatului, în care ai opțiunea să-l folosești. Și sunt sigur că sunt unii care-l au, și dacă ei sunt într-adevăr atenți la călăuzirea Domnului, ar rămâne singuri și ar fi cu adevărat folositori, însă la fel ca în Luca 14:20, ei se căsătoresc. Nu este greșit. Ci se prea poate ca Dumnezeu să-i fi folosit într-un fel diferit. Îi va folosi prin căsătoria lor poate în mod egal, dar această opțiune a fost acolo.

Bine. Dacă ești necăsătorit, se prea poate că există posibilitatea să te preocupi de lucrurile care aparțin Domnului, cum să placi Domnului, să ai o minte dedicată în întregime, dar versetul 33, dacă ești căsătorit, ești preocupat de lucrurile lumii, cum să placi nevestei, și ești împărțit. Acum, acest lucru este la fel de adevărat și pentru femei. Versetul 34, prima parte poate fi eliminată. „Între femeia măritată şi fecioară este o deosebire” această parte lipsește: „ și este împărțită”, care ar trebui pusă. Unul din motivele pentru care spun acest lucru este că avem dovezi din manuscrise târzii încă de la manuscrisul King James care ne dovedește că citirea corectă de aici este, așa cum am spus „cum să placă nevestei și este împărțit,” și apoi continuă în versetul 34 cu cuvântul „și”, ar trebui „Ș” cu majusculă – „și fecioara și cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.” și iarăși, el afirmă că este o împărțire aici. Nu este greșit, doar că este acolo.

O persoană singură, bărbat sau femeie, are acel potențial total de concentrare și devoțiune față de Domnul și de slujire a Lui. O persoană căsătorită trebuie să se îngrijească de familie, pentru că Dumnezeu așa a spus. În același timp trebuie să fie implicată în urmărirea lucrurilor care plac Domnului. Acum, veți observa un lucru interesant. Spune la finalul versetului 35 că această persoană este fără piedici. Un celibatar poate sluji fără piedici Domnului. De câte ori, de exemplu, în viața ta, unii din voi sunteți căsătoriți cu un necredincios, v-ați zbătut între a plăcea unui partener necredincios și a încerca să slujești Domnului? Sau poate ai un partener super, colosal, deosebit care umblă în Duhul și totuși realizezi că uneori implicarea voastră ca familie înseamnă să nu poți face lucruri pe care le-ai putea face altfel? Acum, tu poți face unele lucruri pe care altfel nu le-ai fi putut face, așadar, merge în ambele sensuri.

Însă aceasta este ceea ce spune Pavel. Cineva care este căsătorit are o atenție împărțită, însă – priviți la versetul 34 – cel care este singur se îngrijește de lucrurile Domnului, fie că este fecioară, adică necăsătorită, ea se îngrijește de lucrurile Domnului și ea este sfântă și cu trupul și cu duhul, există posibilitatea. La ce se referă? Cuvântul „sfânt” în esență înseamnă limpede „separat.” Și cred că la aceasta se referă. El nu spune că cei necăsătoriți sunt mai sfinți decât cei căsătoriți. Este acest lucru adevărat? Ce are a face sfințenia cu așa ceva? Cu siguranță nu are de-a face cu statul marital, ci are de-a face cu sfințenia lui Dumnezeu care ți-a fost atribuită, așa-i? Și sunt o mulțime de oameni singuri care nu sunt foarte sfinți și sunt o mulțime de oameni căsătoriți care sunt și nu acesta este criteriul. Însă ceea ce vrea să spună este că cel care nu este căsătorit poate fi separat pentru Dumnezeu fizic și spiritual. Nu sunt atașamente fizice, vorbind omenește. Nu este nevoie să fie satisfăcut aspectul fizic. Nu există piedici spirituale. Cu siguranță există o libertate și consacrare și la aceasta se referă.

Acum, amintiți-vă, aceasta este numai pentru cei care au darul. Dacă nu ai darul, așa cum spune la 1 Timotei 5 „femeile tinere să se mărite.” Să se mărite, pentru că dacă nu o fac, vor deveni desfrânate mai târziu și vor avea probleme. Să se mărite, însă dacă ai darul, rămâi așa, există o posibilitate și o consacrare potențială în trup și în duh, care este unică. Însă o femei căsătorită se îngrijește de lucrurile lumii, ea trebuie să se îngrijească cum să placă soțului, lucru bun, ea trebuie să facă așa ceva. Însă sunt două aspecte.

Acum, aș dori să adaug versetul 35, pentru că și Pavel a făcut-o și este important. „Vorbesc în folosul vostru.” Acum, cineva poate să fie confuz aici dacă nu ar spune acest lucru, așadar el spune „vă spun aceasta, fraților, pentru binele vostru.” „Nu pun asupra voastră un brochos” – un laț „nu pun asupra voastră un laț legalist, doresc doar să știți ce este bine, ca să slujiți Domnului fără piedici.” Nu este vorba că trebuie să rămâneți singuri. Chiar dacă aveți darul, nu este o poruncă, nu este că tu trebuie să faci asta altfel o încurci, ci că ai o opțiune, ai libertatea, ai libertate. Și vă spun numai pentru binele vostru, dacă aveți darul, mai bine l-ați folosi. Și iarăși, vă reamintesc faptul că este singurul dar pe care-l știu ca fiind opțional.

Așadar, el spune că tu poți avea o devoțiune neîmpărțită față de Domnul, dacă vrei să profiți de așa ceva. Și nu vă spun acest lucru ca să vă dau o poruncă și să pun un laț asupra voastră. Doar vă spun acest lucru. Nu încerc să pun o povară asupra voastră, ci vreau să știți că acest lucru vă va oferi potențialul de a-L sluji pe Domnul fără nicio piedică. Aș dori să vă ofer o ilustrare a acestui lucru. Uitați-vă în Biblia voastră la Luca 10. Poate că unii din voi vă gândiți în mintea voastră la o ilustrație, așadar, iată una din Luca 10. Aici este într-adevăr o întâmplare minunată. Luca 10:38 spune „Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.” Acum, aici este Isus și este în casa acestei doamne amabile pe nume Marta. „Ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui.” Isus a venit în casă, S-a așezat și Maria s-a pus la picioarele Lui și sorbea fiecare cuvânt, pur și simplu savura. Versetul 40: „Marta era împărțită cu multă slujire.” Marta era ocupată în bucătărie ca să pregătească toate lucrurile. Este ceva greșit să pregătești o mâncare? Nu, este ospitalitate biblică. Este bună? Este bună. Vine cineva și tu-l hrănești, este minunat. Așadar, ea este ocupată cu lucrul acesta. „Era împărțită cu multă slujire și a venit repede la Isus”, uitați ce-I spune lui Cristos, foarte interesant: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură?” Doamne, contează pentru Tine că eu lucrez la bucătărie singură și ea stă acolo? Nu Te deranjează, Doamne? „Zi-i, deci, să-mi ajute.”

Acum, asta vă spune ceva despre autoritatea pe care Marta simțea că o are asupra Mariei. A trebuit să-I spună lui Isus să o trimită. „Vrei Te rog să-i spui să mă ajute să pun masa?” „Isus i-a zis: ,Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânți tu’ (și care nu contează) – de ce spui așa ceva MacArthur? – ,un singur lucru trebuie’ - care? ,Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.’” Nu-i spun nimic, ea face ceea ce trebuie să facă. Ce ați prefera să aveți: Cuvântul lui Dumnezeu şi o cină rece? Sau o cină caldă? Aș prefera să am Cuvântul lui Dumnezeu și o cină rece sau nicio cină, decât o cină fierbinte și să nu am Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este implicația. Ea face ceea ce trebuie.

Vedeți, iat-o aici pe Maria și ea are o minte dedicată, nu-i așa? Nu-i păsa de masă și de ceea ce trebuie așezat, nu-i păsa deloc despre ce se petrecea în bucătărie. Tot ceea ce ea vrea este să stea la părtășie cu Isus Cristos. Însă nu așa era Marta, ea se gândea la faptul că acolo era Cristos și avea atât de multe lucruri de făcut. Ei bine, aceasta este o ilustrație simplă a faptului că nu este greșit să fii ospitalier, însă această situație cauzează o devoțiune împărțită, nu-i așa? Ei bine, acest lucru îl spune Pavel. Mulțumesc Domnului pentru frații care au o minte neîmpărțită.

Știți, când eram în Quinto în Ecuador, și am avut privilegiul minunat să o întâlnesc și de atunci să corespondez cu Rachel Saint, această femeie neobișnuită ce și-a dedicat întreaga viață acelor indieni Auca. Este o persoană incredibilă. Adesea mă gândesc că poate cei necăsătoriți sunt cei mai împliniți oameni, pentru că nu au nevoie de altcineva care să-i completeze. Și ea este o persoană întregită în sine prin puterea Duhului și ea se află acolo alături de acei indieni și pur și simplu slujește, revoluționând o întreagă societate pentru Cristos. Și de-a lungul istoriei bisericii, au fost mulți oameni cu acest fel de dar și cu această dedicare față de Cristos și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ei. Vedeți, sunt motive ca să primești darul celibatului și să fii mulțumitor pentru el. Presiunea sistemului, problemele firii, trecerea lumii și preocuparea celor căsătoriți. Când tu te căsătorești, apare o divizare în viața ta. Nu este rău, ci este doar un fapt.

Acum, în al cincilea rând, și acesta este ultimul motiv pentru care le spune celor singuri că ar fi bine să rămână aşa dacă au darul, al cincilea motiv este permanența uniunii. Oh, când te-ai căsătorit, te-ai căsătorit, punct. Și nu mai există cale de întoarcere. „O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăiește bărbatul.” Oh, este o vreme lungă. Acum, este un angajament pe viață. Unii s-au întrebat de ce este acest pasaj aici. Și nu știu să vă dau un răspuns absolut de ce se află acest pasaj aici, însă vă voi spune ceea ce cred. Nu cred că este izolat. Unii spun că este numai un îndemn și un răspuns pentru problema văduviei. Nu cred asta. Cred în esență, că deși răspunde la această problemă, este aici ca un alt motiv pentru a rămâne singur. De ce? Datorită permanenței căsătoriei. Mai bine să rămâi singur, dacă ai darul, pentru că din momentul în care ești căsătorit, s-a terminat, și nu vei mai putea niciodată să beneficiezi de acel potențial vreodată. Așadar, gândiți pe termen lung înainte să intrați în căsătorie. O căsătorie este permanentă. Odată ce te căsătoreşti, ești blocat acolo.

Acum, nu spun că toți care sunt căsătoriți ar vrea să iasă. Însă sunt unii oameni care sunt căsătoriți și sunt blocați și știți la ce mă refer. Și nu mă refer că lucrurile sunt rele, ci doar că este permanent. Unele căsătorii sunt rele. Știți, ai o nevastă care atât se ține de tine că nu poți să faci nimic. Știți, cunosc unii soți care L-ar sluji pe Domnul dacă soția lor i-ar lăsa măcar să-L slujească. În Proverbe 21:9 spune că mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș decât cu o nevastă certăreață într-o casă mare. Credeți-mă, și știți și voi, sunt oameni care caută astfel de colțuri liniştite. Știți, este mai bine să stai singur într-un colț decât să fii căsătorit cu soția nepotrivită, așa-i? Ascultați ce spune versetul 19: „mai bine să trăiești într-un pământ pustiu decât cu o nevastă certăreață și supărăcioasă.” Și de aceea de atâtea ori veți auzi un bărbat spunând: „Trebuie să ies, trebuie să ies, trebuie să fiu singur.” Mai bine într-un pământ pustiu decât cu o nevastă certăreață și supărăcioasă.

Ce vreau să spun prin aceasta? Spun că foarte adesea căsătoria poate deveni o legătură, o legătură negativă. Este într-adevăr o legătură pozitivă, o legătură de dragoste, o legătură de împlinire și însemnătate și fericire, dar este permanentă. Și când Isus a vorbit în Matei 19 ucenicilor și le-a spus despre faptul că o căsătorie este permanentă, El a spus: „Dacă cineva se căsătorește, dacă cineva își lasă nevasta, afară numai de pricină de curvie, o face să curvească.” Oh, și El accentua acest lucru, faptul că mariajul este o legătură puternică și este de nezdruncinat sub niciun motiv decât adulterul. Ceea ce au răspuns ucenicii a fost aceasta: „Hei, ne gândim că, dacă este atât de permanentă, mai bine să rămânem singuri.” Și El a spus: „Ei bine, așa e, dar nu toți puteți să rezistați.” Așadar, ei au ajuns la aceeași concluzie că permanența căsătoriei este un motiv bun pentru a rămâne singur, dacă ai acest dar. Pentru că din moment ce ești căsătorit, responsabilitățile, piedicile, ceea ce trebuie să aduci în căsătoria ta, este stabilit și tu trebuie să dai mereu.

Acum, aș vrea să mai adaug, fraților, că eu mă uit la căsătoria mea ca la o prietenie și o însoțire, și toate acestea contrabalansează toți factorii negativi care pot fi prezenți din punct de vedere al lucrării, pentru că eu nu pot trăi fără soția mea, pentru că o iubesc și îmi iubesc copiii și nu aș fi vrut să fie lucrurile altfel. Dar tot ceea ce arătăm aici sunt elementele de bază ale uniunii, nu atitudinea noastră față de ea. Putem vedea, căsătoria este un lucru permanent și tu ești acolo ca să rămâi, dar acest lucru nu înseamnă că este rău. Poate fi un lucru bun și este adevărat, nu-i așa? Este permanentă. Și el spune numai: dacă aveți darul celibatului, gândiți-vă puțin, pentru că dacă te-ai hotărât să te căsătorești, aceasta este o alegere finală și nu te poți întoarce, decât dacă intervine moartea.

Apoi spune în versetul 39: „dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea;” numai cum? – „în Domnul.” Numai în Domnul. Romani 7 spune același lucru: singurul lucru care întrerupe căsătoria este moartea. Acum, Isus, desigur, a spus că divorțul, și Pavel a adăugat părăsirea părții necredincioase, dar fără păcat, fără divorţ, în căsătoria creștină nu există ieșire, este permanentă. Așadar, din moment ce ai făcut alegerea aceasta, spune el, aceasta este alegerea. Și când îi căsătorim pe oameni, ei spun „până când moartea ne va despărți unul de altul.” Și acest lucru este ceea ce a intenționat Dumnezeu. După aceasta, poți să te căsătorești, însă doar cu un creștin. Este un principiu elementar aici, dragilor: numai în Domnul. Creștinilor, cred că le este permis să se căsătorească numai cu creștini. Am citit undeva săptămâna aceasta: „Ei bine, acesta este cel mai bun lucru, însă cu siguranță Dumnezeu va îngădui în multe cazuri ca noi să ne căsătorim cu necredincioși ca să-i evanghelizăm.” Nu cred acest lucru. Nu cred că mariajul este o bază solidă pentru evanghelizare. Când tu te căsătorești cu un necredincios, de fapt tu îi spui acelui necredincios: „Creștinismul este important pentru mine, dar nu așa de important.” Așa-i? Pentru că dacă era într-adevăr important, te-ai fi căsătorit cu un creștin, dacă ar fi însemnat atât de mult pentru tine părtășia creștină.

Ascultați ce spune la Deuteronomul 7 și acesta este standardul lui Dumnezeu din trecut: „Când Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe Hetiţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi, pe Canaaniţi, pe Fereziţi, pe Heviţi şi pe Iebusiţi,” - și nădăjduiesc că știți cum se scriu aceste nume pentru întrebări de final – „când Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da în mâni, şi le vei bate, să le nimicești cu desăvârșire, să nu închei legământ cu ele, şi să n-ai milă de ele.” Ajungeți acolo și nimiciți toate acele neamuri păgâne.

Acum, ascultați: „Să nu te încuscrești cu popoarele acestea, să nu măriți pe fetele tale după fiii lor, şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi; căci ar abate de la Mine pe fiii tăi, şi ar sluji astfel altor dumnezei.” Acum, uneori într-o căsătorie mixtă, cineva ajunge să fie mântuit, dar cel mai adesea nu, celălalt ajunge să fie îndepărtat. De la Deuteronomul 7 nu s-au schimbat lucrurile. Mergeți la 2 Corinteni capitolul 6 și Pavel spune același lucru: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Cristos şi Belial?” Nu are niciun sens.

Așadar, căsătoria este permanentă. Singura cale de ieșire este prin moarte. Și atunci când are loc moartea, el le spune văduvelor de aici, că se pot recăsători, numai în Domnul. Însă, versetul 40: „Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este,” dacă ar fi avut darul în primul rând. „Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.” Ceea ce spune aici este că toți acești oameni spuneau, evreii spuneau: „Ei bine, Dumnezeu spune să te căsătorești.” Și altcineva spunea: „Ei bine, Duhul lui Dumnezeu spune să rămâi singur.” Și Pavel spune: „Ei bine, vă spun câteva lucruri pentru că și eu am Duhul lui Dumnezeu, la fel ca ei.” Este sarcastic. Părerea mea – cuvântul dokeo, spune – cred, în traducerea King James, asta nu sună prea bine, parcă vrea să spună Pavel: „Ei bine, mă gândesc că am Duhul Sfânt.” Nu Pavel. „Eu de asemenea am Duhul lui Dumnezeu, și vă aduc o revelație divină.” Este un cuvânt folosit frecvent ca să vorbească despre ceva absolut sigur.

Bine, ar trebui o persoană să rămână singură? Da, dacă are darul, da. De ce? Datorită acestor motive. Și astfel, aceste lucruri sunt importante de spus corintenilor. Așadar, toți oamenii singuri care spun: „Ei bine, a fost foarte bine, dar mai este un factor.” Mai este un alt factor în toată chestiunea, și anume de la versetul 36 la 38, și anume sunt tații. Ați știut că mariajele erau aranjate de tați. Și nu poți să ai o întreagă secțiune adresată celor singuri fără să spui ceva taților. Și cei ce sunteți tați, nădăjduiesc să vă spună ceva această secțiune. Mie chiar îmi spune ceva.

În societatea Vechiului Testament, norma era dată de căsătoriile aranjate. Și astfel, Pavel are o discuție cu tații. Era adevărat în societatea romană. Ați știut că în societatea romană, părinții alegeau partenerii? Și de fapt, în istoria imperiului roman, au spus că unul din începuturile căderii autorității romane a fost când părinții au căpătat dreptul de a contracara dorințele copiilor lor de a se căsători. Aceasta a început să fie căderea căminului care a fost parte a semințelor disoluției imperiului roman. Și astfel, în imperiul roman, chiar în momentul acela, părinții aveau dreptul să aleagă. În Vechiul Testament iudaic părinții alegeau. De exemplu, Agar a ales o soție pentru Ismael. Iuda a ales ca Tamar să fie soția fiului său Er. Toate acestea sunt lucruri obișnuite în Vechiul Testament. Lui Iacov i s-a spus la ce familie să meargă, nu-i așa? De acolo să-și ia nevastă. Avea puține opțiuni de ales, pentru că Laban avea puține fete. Și a lucrat șapte ani și i-au dat-o pe cea greșită, avea voalul pe cap. Oh, vă spun, dacă vreți să vă căsătoriți cu cineva, verificați cine este sub voal înainte de căsătorie, dă genul acela de lucru la o parte!

Însă era și o selecție a familiei. Erau situații în care chiar un preot sau un împărat alegea soția. Faraon i-a dat o soție lui Iosif în Genesa 41. Și un alt faraon a dat o soție lui Hadad edomitul în 1 Împărați capitolul 11, versetul 19. Iehoiada, marele preot, a luat două soții să le dea împăratului copil Ioas în 2 Cronici 24:3. Nu i-a făcut niciun serviciu prin asta, dar s-a petrecut. A fost un lucru parental. Și istoria ne spune că în jurul anului 500 î.Cr., au apărut pețitori, numiți și shadchan. Acești pețitori erau disponibili. Vă amintiți de filmul Fiddler on the Roof Scripcarul de pe acoperiş? „Pețitorule, pețitorule, găsește-mi perechea?” Exact acest lucru erau, pețitori tradiționali evrei. Și când ajungea fiica ta la vârsta la care voiai să o căsătorești, te duceai la pețitor și spuneai „Vreau un astfel de ginere, cu un astfel de context și cu astfel de avere” și dintr-odată pețitorul se uita pe lista sa și, știți, nu știu dacă erau toți la rând, de unde veneau și tu îi alegeai, însă era un lucru care funcționa. Acest lucru este din trecut. Și familia rezolva problema prin pețitor. Cum v-ar plăcea fetelor? Ar fi interesant.

Acum, unii cred că în istoria timpurie a Israelului, mirele și mireasa nu aveau nimic de spus în această privință. Se spunea că nici măcar nu mai conta părerea lor. Nu sunt de acord cu această perspectivă. Cred că putem să afirmăm clar din Scriptură, că tânărul avea ceva de spus în această privință. Nu era că venea tatăl în ziua nunții și spunea: „Uite mireasa ta.” „Oh, bună, mă bucur să te cunosc.” Înțelegeți, nu a fost așa. Și nici nu a fost: „Oh, te căsătorești, știi cum o cheamă? Cum vrei tu, nu mă interesează ce vrei, tu te însori cu ea.” Nu era o astfel de situație. Se pare, că tânărul avea dreptul la o anumită alegere. Sunt două locuri la care ne putem uita, mă gândesc la 1 Samuel 18:20: „Mical, fata lui Saul, îl iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.” Și a zis că i-o va da de nevastă. Acum, aici avem o ilustrație a unei femei care iubește un bărbat și a unui bărbat care iubește o femeie, iar tatăl își dă consimțământul. Așadar, nu era ieșit din comun ca un astfel de lucru să se întâmple.

Așadar, cred că deși căsătoria aranjată de familie domina societatea, de obicei erau și anumite relații de dragoste sau adesea era un fel de relație de dragoste și consimțământ din partea copiilor. Cântarea cântărilor exprimă o dragoste uimitoare dintre doi oameni. A fost mai mult decât un lucru politic. Mai mult decât un consimțământ parental. Era implicată voia bărbatului și sunt sigur că de asemenea și voia femeii din acea situație.

Acum, cam așa erau lucrurile. Tatăl decidea și desigur și mama era de acord și copiii erau implicați într-un fel anume. Poate că erau situații când voia lor domina, dar erau și momente când ei erau considerați parte a deciziei. Acesta era modelul general.

Așadar, atunci când ajungi la 1 Corinteni și Pavel scrie aceste lucruri creștinilor, ei încă se aflau destul de mult în acel fel de gândire dacă erau evrei. Şi de asemenea acesta era și modelul roman pe care părinții l-ar fi ales. Așadar, el urmează să spună ceva taților ca să-i ajute în această situație. Versetul 36. Totul ca să ajungă aici. Acum, pe măsură ce ne uităm la versetul 36, spune și vă voi citi, și voi și interpreta pe măsură ce voi citi „Dacă crede vreun tată – acesta este cuvântul de aici, om – dacă crede vreun tată că este rușinos pentru fata lui”, dacă vreun tată crede că este rușinos pentru fata lui – la ce se referă?

Ascultați: iată aici un tată. El se uită la lumea din jurul lui, aude tot ceea ce spune Pavel că este mai bine să rămâi singur, este mai bine singur, este mai bine singur. Și știți ce decide în mintea lui? Este mai bine singur. „Îmi voi închina fata Domnului. Îmi voi închina fetița Domnului.” Este drăguț. Taților, v-ați gândit vreodată la așa ceva? Fetița ta crește gândind: „Când vrei să te căsătorești, cu cine te vei căsători?” Și începi încă de la început: Vei avea un prieten, noi facem asta cu copiii, de fapt mulți fac asta, și în curând se pot gândi la căsătorie. Iată aici un tată care spune: „Vreau să-ți dai toată viața lui Cristos. Vreau să-ți dedici viața lărgirii Împărăției lui Dumnezeu. La urma urmei, căsătoria este doar temporară și vom ajunge în ceruri, oricum, nimeni nu va mai fi căsătorit. Vreau să fii singur și liber și te voi închina lui Isus Cristos ca să-L slujești.”

Ce lucru frumos făcut de tată. Minunat. Adică, chiar mă gândesc la așa ceva. Știți, copiii mei sunt mici și vor fi de acord. Știți, dacă îi spun lui Marcy: „Marcy, vei fi singură toată viața ta și vei sta cu noi și vei sluji Domnului.” Ea va spune: „Minunat.” Oricum nu vrea să se căsătorească. O familie mi-a spus, vorbeam de fapt despre acest lucru și când s-au dus acasă și stăteau la masă, unul dintre copii a spus: „Știți, după ce am auzit mesajul de azi și pentru că îmi iubesc familia foarte mult, nu vreau să mă mai căsătoresc niciodată. M-am decis să fiu un „cel care bat” toată viața mea.” Așadar, puteți decide dacă copiii voștri vor fi: „cei care bat” toată viața, încă de când sunt mici, pentru că nu se vor supăra, așa-i? Nu se vor supăra în această privință.

Și iată aici un tată care a făcut acest lucru. „Oh, voi închina această viață micuță Domnului. Voi închina acest micuț Domnului și nici nu vreau să mă gândesc la căsătorie.” Dar știți ce se întâmplă? Tatăl a realizat că e rușinos pentru fata lui. De ce? A luat o decizie frumoasă, însă este o problemă. Versetul 36: „Dacă trece de floarea vârstei”, ceea ce vrea să spună este că ea ajunge la maturitate sexuală, dacă ea ajunge la punctul culminant și ce se întâmplă? „Nevoia o cere.” Ce cere nevoia? Ca să ce? Să se mărite. Devine necesar, asta vrea să spună.

Dacă eu am făcut un jurământ pentru fiica mea și am realizat că nu am fost corect cu ea, pentru că ea a ajuns la maturitate, şi ea dorește să se mărite, ce să facă? El spune: „Să facă ce vrea, nu păcătuiește. Să se căsătorească.” Să se mărite. A fost o idee bună a tatălui, dar ea nu a avut darul. Duhul lui Dumnezeu nu i-a dat darul acesta și acesta este un dar pe care Duhul lui Dumnezeu îl oferă. Dacă ea nu are darul, tatăl va spune: „Oh, se pare că nu are acest dar, vorbește numai despre acest băiat.” Și se pare că acolo era un băiat prin preajmă, altfel nu ar spune: „Să se mărite.” Ei să se căsătorească. E cineva prin preajmă. Și, vedeți, tatăl se comportă nepotrivit față de fiica lui, pentru că dacă nu o lasă să se mărite, o va face să fie ispitită către imoralitate fizică, imoralitate în mintea ei și seducătoare. Și astfel el realizează „Nu pot face așa ceva fetei mele preaiubite, oricât de mult aș dori să o închin Domnului. Aici este un băiat și ea spune da, da, da, și eu spun nu, nu ,nu și nu este în regulă.”

Așadar, taților, ideea de a-ți închina fiica să fie celibatară este super, sau fiul, dar dacă ei ajung la vârsta de conștiență sexuală și doresc să se căsătorească, să se căsătorească. Nu este un păcat. Nu trebuie să ții acest jurământ. Nu mai suntem în epoca jurămintelor.

Acum, versetul 37 merge pe altă parte. „Dar cine a luat o hotărâre tare, şi nu este nevoit” și este aici decizia tatălui, rezoluția puternică a tatălui „În inima mea am decis că ea trebuie să rămână singură sau el să rămână singur.” Ai luat o hotărâre puternică? Bine. Dumnezeu conduce prin deciziile tatălui, nu credeți asta? Dumnezeu conduce familia prin tatăl. „Și nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea” ce vrea să spună? Fiica nu e nevoită să se mărite. Ea nu are nicio presiune. Nu are nicio dorință sexuală pentru căsătorie. Așadar, tatăl ei nu are nicio obligație. El rămâne tare în inima lui, ea nu are nicio nevoie, atunci i se oferă putere asupra voinței sale proprii, astfel el a hotărât în inima lui că își va păstra fata fecioară, deci ce face? Face bine. Tată, ai luat o decizie bună.

Știți cum se traduce asta azi? „Ei bine, de ce nu ești căsătorită?” „Tatăl meu a decis să rămân singură.” „Ce om crud!” Dar Biblia ce spune? Ce face omul ăsta? Face bine. Dacă tu ai decis pentru fiica ta și fiica ta nu are nicio dorință sexuală, atunci bine face. Tată și mamă, faceți bine. Este un lucru bun.

Așadar el spune: „Tată, uită-te, dacă tu ai luat o hotărâre tare în inima ta și simți că este bine și ea nu are nicio nevoie să se mărite, ai putere asupra voinței tale, ai hotărât în inima ta să-ți păstrezi fiica fecioară? Foarte bine, faci un lucru bun.” Ce vă spun toate aceste lucruri? Să vă spun ce-mi spun mie. Dumnezeu îi vrea pe unii oameni singuri. Și ar fi bine să ne gândim la acest lucru în dreptul copiilor noștri.

Așadar, versetul 38: „Astfel, cine își mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face.” Cred că glumești! Asta vrea să spună? Asta vrea să spună. Poate întrebați: „Cine a spus?” Dumnezeu. „La ce te referi?” În versetul 38 e subliniat darul. Nu-i faci nicio favoare fiicei tale dacă nu are darul, așa-i? Dar dacă acolo este darul celibatului și căsătoria nu este necesară pentru fiul tău sau pentru fiica ta, este în regulă să o dai în căsătorie, darul este opțional, este singurul dar care este opțional. Dar dacă nu o dai, faci și mai bine, dacă o vei lăsa să-și folosească darul. Fraților, este o problemă de avantaje.

Ei bine, acest capitol este interesant, nu-i așa? Ce ne spune? Căsătoria este bună. Și pentru cei mai mulți dintre noi, este singurul mod de a trăi. Și îmi place. Nu aș schimba-o cu nimic. Și știu că nici voi și este împlinitoare în modul în care Dumnezeu a rânduit-o. Însă, ascultați-mă, căsătoria este bună, împlinește-o, bucură-te de ea, susține-o pentru toată viața, dar la fel și singurătatea este bună. Împlinește-o, bucură-te și folosește-o pentru slava lui Dumnezeu. Acesta este mesajul lui 1 Corinteni. Viața ta creștină va exista și va crește și se va maturiza și va prospera fie că ești căsătorit fie că nu. Nu aceasta este problema. Așadar, el așază o dată pentru totdeauna ca să-i lămurească pe corinteni cum afectează căsătoria spiritualitatea. Nu are niciun efect. Așa cum ești, căsătorit sau singur, nu are niciun efect asupra spiritualității tale. Dumnezeu îi vrea pe unii oameni căsătoriți pentru anumite motive și pe alții singuri. Și cred, dragilor, că în biserică avem nevoie să fim conștienți de acest lucru, trebuie să recunoaștem și trebuie să acceptăm și să-i iubim pe aceia care sunt singuri, și dacă suntem singuri, pe cei care sunt căsătoriți. Şi înțelegem astfel completarea deplină a trupului lui Cristos.

Să ne rugăm.

Pentru timpul nostru din dimineața asta, Doamne, cerem Duhului Sfânt să pecetluiască ceea ce am învățat și am împărtășit și exprimat și să ne învețe și să ne ajute să-i învățăm pe alții aceste adevăruri mărețe. Îți mulțumim pentru toate mădularele trupului lui Cristos, cei căsătoriți și cei singuri, cei care sunt căsătoriţi să fie exemple, să-și crească copiii, să-i hrănească cu lucrurile Domnului, să-i învețe căile Tale, să fie înțelegători, să fie disponibili, să fie cu un singur gând. Pentru această completare deplină în rânduiala trupului Tău, Îți aducem mulțumire. Tată, ajută-ne să ne cercetăm inimile și să ne uităm cu atenție la opțiunile chemării Tale pe care o avem înaintea noastră și să alegem cu atenție ce e bine pentru noi și pentru copiii noștri. Te slăvim în numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT