Este o mare bucurie din nou în această dimineață să avem privilegiul extraordinar de a studia capitolul șase din Efeseni. Vreau să vă atrag atenția asupra acestui capitol, dacă vă veți lua acum Biblia şi vă veţi uita împreună cu mine la Efeseni 6. Începem să studiem adevărurile extraordinare şi simt că nu pot să epuizez profunzimea lor, adevăruri care se află în învățătura despre armura creștinului din versetele de la 14 la 17, o învățătură pe care o vom analiza săptămâna aceasta și în următoarele câteva săptămâni. Ele sunt aproape inepuizabile. Ele sondează adâncimile atât de multor adevăruri creștine încât va trebui să ne bazăm pe unele dintre cunoștințele voastre de până acum și vom anticipa chiar adăugarea altora noi pe lângă tot ce cuprind aceste gânduri.

Până acum am învățat următoarele. În ultimele săptămâni, pe măsură ce am ajuns la secțiunea finală a epistolei către Efeseni, am observat cu privire la credincios că este implicat într-un război, într-o bătălie. Am văzut că această bătălie este împotriva unui dușman formidabil, împotriva lui Satan și a întregii sale oștiri de demoni. De fapt, am încercat să vă arătăm cum creștinul dedicat și Satan se află pe traiectorii care duc la coliziune. Este inevitabil ca viața ta să nu se intersecteze cu forțele iadului pe măsură ce îţi trăiești viața pentru Dumnezeu. Nu există absolut nicio îndoială în această privință. Este doar o întrebare cu privire la modul în care se manifestă asta și la lucrurile specifice care poate apărea. Coliziunea este inevitabilă și, apropo, este, de asemenea, destul de frecventă. Adversarul lucrează din greu. El lucrează eficient. El lucrează cu putere împotriva celui ce este un copil al lui Dumnezeu.

După cum am învățat în epistola către Efeseni, creștinul deține o resursă extraordinară. Pentru început, în Efeseni capitolul 1 versetul 3, se spune că am primit toate binecuvântările duhovnicești în locurile cerești în Cristos Isus. Ceea ce am primit conform cu Efeseni 1 este un loc în Cel preaiubit. Ni s-a oferit iertarea păcatelor. Am fost făcuți fii al lui Dumnezeu. Ni s-a dat cunoaștere, înțelegere și prudență. Ni s-a făcut parte dintr-o taină extraordinară care a fost plănuită înainte de întemeierea lumii. Ni s-a dat Duhul Sfânt ca să ne pecetluiască. Ni s-a oferit puterea de a face mai mult decât ne putem imagina. Ni s-a dat capacitatea de a exprima această putere prin simțirea prezenței Duhului Sfânt care locuiește în noi. Noi reprezentăm literalmente în această lume puterea impresionantă a lui Dumnezeu. În noi există chiar puterea care L-a înviat pe Cristos din morți și L-a așezat la dreapta Tatălui și a făcut ca toate stăpânirile și puterile să fie așternut al picioarelor Sale.

Avem această resursă extraordinară, iar noi suntem poporul lui Dumnezeu și am fost puși în această lume pentru a realiza obiectivele, planurile și scopurile pe care Dumnezeu Însuși le-a conceput, pentru a îndeplini țelurile care sunt idealurile Împărăției Sale. Iar într-un astfel de efort, în mod sigur, vom avea parte de împotrivire, cu siguranță din partea dușmanului, același dușman care a încercat să I se opună lui Dumnezeu în propriul Său cer, același dușman care s-a împotrivit omului și inocenței sale în Grădină, același dușman care a încercat să nimicească națiunea Israel. Este dușmanul care a încercat să oprească nașterea, viața, moartea, învierea, cea de-a doua venire și viitorul lui Isus Cristos, este dușmanul care încearcă să distrugă biserica, dușmanul care încearcă să împiedice slujirea prestată de credincioși, dușmanul care într-o zi va încerca să țină pământul împotriva puterii lui Cristos când va veni să Își ia locul care I se cuvine.

Așadar, acest dușman formidabil este îndreptat împotriva credinciosului din zilele noastre. Un creștin care nu-l recunoaște, care nu înțelege ceva din importanța sa, un creștin care nu este pregătit pentru luptă va fi un creștin care va cădea victimă. Nu numai că pierde în viața lui, dar își va pierde eficiența, ceea ce duce la pierderea a ceea ce Dumnezeu ar dori ca el să împlinească. Deci, cel puțin în viața lui, Slava lui Dumnezeu se pierde. Așadar, trebuie să fim pregătiți pentru război. Trebuie să fim conștienți de această luptă.

Cred că pentru oricine studiază cu adevărat Biblia este un lucru serios. Dar mă tem că pentru mulți dintre voi nu este atât de serios pe cât ar trebui să fie. Așa că Dumnezeu mi-a antrenat cu adevărat inima pentru a reitera în această dimineață, în timp ce ne uităm la prima piesă a armurii, importanța extraordinară a acestei bătălii și ceea ce Dumnezeu ne cere cu adevărat.

Acum, pentru început, dați-mi voie să vă prezint o mică introducere în felul următor. Din moment ce credinciosul și Satan se află pe traiectorii cu coliziune absolută - și, apropo, este o coliziune care se întâmplă constant – noi trebuie să înțelegem câte ceva din modul în care Satan ne atacă. V-am menționat pe scurt acest lucru data trecută și vreau totuși să vă explic puțin mai mult, o explicație nu foarte lungă, a modului în care Satan îl abordează pe credincios. Vreau să vă prezint o serie de modalități care nu numai că sunt biblice, ci totodată le-am văzut manifestate în propria mea viață, în biserică și în viețile altora, sunt modalități care ne dau o idee despre cum ne atacă Satan. Dacă vreți, puteți să le notați pentru că eu cred că vă vor ajuta să vă păziți în aceste domenii.

În primul rând, cred că dușmanul îl atacă pe credincios pentru a submina caracterul și credibilitatea lui Dumnezeu, pentru a submina caracterul și credibilitatea lui Dumnezeu. Acesta este într-adevăr miezul problemei în ceea ce privește efortul Lui Satan. El dorește să submineze autoritatea lui Dumnezeu. El dorește să vă facă să vă îndoiți de Dumnezeu. Acesta este imboldul. A făcut-o în Grădină cu Eva. „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat”, iar apoi a pus la îndoială motivul lui Dumnezeu spunând: „Ei bine, motivul pentru care Dumnezeu nu vrea ca voi să mâncați asta este pentru că Dumnezeu știe că veți fi ca El și Dumnezeu nu poate suporta concurența”. Cu alte cuvinte, a vrut să-i atribuie lui Dumnezeu un motiv egoist, ascuns. „Nu puteți avea cu adevărat încredere în Dumnezeu”, spunea el. „Nu puteți crede cu adevărat în Dumnezeu. El poate spune un lucru, dar în adâncul sufletului Său vrea să spună altceva. Așadar, Cuvântul Său nu este credibil”.

De fapt, în Noul Testament se spune: „Dacă spui despre Cuvântul Său că nu este adevărat, Îl faci mincinos”. Asta este ceea ce vrea să facă Satan. El vrea ca oamenii să creadă că Dumnezeu este mincinosul și că el spune adevărul. Așadar, în timp ce Dumnezeu ne spune că El este adevărul și Satan este un mincinos, Satan ne spune că el este adevărul și Dumnezeu este un mincinos. „Nu poți avea încredere în Dumnezeu. Trebuie să te îndoiești de Dumnezeu. Să te îndoiești de Cuvântul Său, să te îndoiești de puterea Sa”. Noi o facem, știți? Suntem tentați ca într-o situație dificilă să ne îngrijorăm, să ne agităm, să ne frământăm, să ne zbatem și să ne pierdem controlul, totul pentru că nu credem cu adevărat că Dumnezeu ne poate scoate din situația respectivă. Ne îndoim de puterea Lui.

Uneori ne îndoim de harul lui Dumnezeu, de mila și de iertarea Sa, ceea ce nu este altceva decât o negare a promisiunii și a Cuvântului Său. De asemenea, ne îndoim frecvent de dragostea lui Dumnezeu și ne gândim în sinea noastră că Dumnezeu nu ne iubește într-adevăr suficient de mult pentru a se îngriji de noi și: „Cum ar putea Dumnezeu să mă iubească când a lăsat să mi se întâmple asta. Soțul meu m-a părăsit sau copiii mei nu sunt bine sau orice altceva, orice altceva”.

Satan ne împinge în locul în care ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu. El vrea fără îndoială să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu. La un moment dat, l-a atacat pe Petru și l-a făcut pe acesta să se îndoiască de adevărul lui Dumnezeu. Isus i-a spus: „Petre, Satan v-a cerut să vă cearnă”. Așa că Satan ne atacă pentru a submina caracterul lui Dumnezeu și credibilitatea lui Dumnezeu. De îndată ce începi să te îndoiești de Dumnezeu, în orice moment, în ceea ce privește caracterul sau credibilitatea Sa, ia în considerare sursa.

În al doilea rând, sunt convins că Satan ne atacă pentru a ne îngreuna viața de credință, pentru a ne îngreuna viața de credință. El nu vrea ca aceasta să fie ușoară. El vrea să fie foarte dificilă. Pentru a trăi cu adevărat viața de credință, el vrea să fie greu și cred că ne atacă în trei feluri pentru a ne face să ne fie greu să trăim viața de credință. Unul ar fi prin persecuție. Acesta ar fi cel mai extrem mod. Simpla trăire a vieții creștine este dificilă pentru că unii oameni sunt atât de împotrivitori. Cineva îmi spunea săptămâna aceasta că vorbea cu fratele său despre credința sa nou descoperită în Cristos și și-a scos Biblia, i-a arătat fratelui său Biblia și a început să vorbească despre ea. În acel moment, fratele a luat Biblia și a aruncat-o prin cameră într-un colț și a spus: „Să nu-mi mai vorbești niciodată din cartea aceasta”. Aceasta ar fi o ilustrare a persecuției. Există o mulțime de alte ilustrații de-a lungul istoriei bisericii, persecuția celor care au încercat să trăiască viața de credință poate veni la locul de muncă, poate veni din partea prietenilor și așa mai departe.

În al doilea rând, aș spune că el face dificilă viața de credință printr-un fel de persecuție mai mică, într-un mod pe care eu îl numesc presiunea anturajului. Unii oameni nu prea vor să iasă în evidență pentru Dumnezeu pentru că nu vor să-și piardă prietenii, nu vor să iasă din cercul în care se află. Nu vor ca alții să creadă că sunt diferiți. Nu vor să fie nevoiți să își schimbe relațiile cu oamenii. Se simt foarte bine cu poziția acceptabilă pe care o au. Le place să fie plăcuți și nu sunt pregătiți să adopte o abordare diferită care i-ar putea îndepărta.

Cu aceasta se ocupa scriitorul epistolei către Evrei atunci când le scria celor care stăteau pe margine în comunitatea evreiască, fără să se fi dedicat niciodată lui Cristos, deși credeau că este adevărat, de teama a ceea ce ar fi spus prietenii și familia lor și de teama că ar fi fost ostracizați. Așadar, Satan face lucrurile dificile și în acest domeniu, la fel ca în persecuția directă, cum ar fi cea la care s-a referit Pavel când a spus: „De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Cristos vor fi prigoniți”.

Există un al treilea mod prin care el [cel rău] face dificilă viața de credință, și anume prin faptul că face viața de credință mai ușoară, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Cred că, uneori, cel mai greu loc pentru a trăi viața de credință este în cel mai ușor loc pentru a trăi viața de credință. Iată-ne aici, în America. A fi creștin este ceva acceptabil, respectabil. Toată lumea este creștină. Toată lumea este născută din nou. Religia este starea de spirit a momentului. Creștinismul este un fel de lucru cool și nu este nicio problemă să fi creștin.

Este atât de ușor acum, nu mai este niciun preț de plătit și poate că asta face ca viața creștină să fie cel mai greu de trăit dintre toate. Se pare că putem reacționa la presiunea colegilor, putem reacționa la persecuție. Cel mai greu este să reacționăm la acceptabilitate. Dar Satan intervine și se străduiește să facă să fie dificil să trăiești cu adevărat pentru Cristos și în același timp subminează caracterul și credibilitatea lui Dumnezeu.

Un al treilea lucru pe care Satan îl face când îl atacă pe credincios este că îl derutează pe credincios cu doctrina falsă. Îl derutează pe credincios cu doctrina falsă. Vorbesc tot timpul cu creștini care nu înțeleg cu adevărat ce vrea să spună Biblia prin acest pasaj sau altul. Cineva m-a întrebat ieri: „Ce este sfințirea? Sunt atât de confuz. Nu înțeleg ce înseamnă să fii sfințit”. Și totuși, este creștin de multă vreme. Este confuzia diferitelor cărți și a diferiților învățători. Oamenii spun: „De ce atât de mulți oameni nu sunt de acord?” Ei bine, eu cred că este parțial o tactică a lui Satan de a-i aduce pe creștinii într-o stare de confuzie, pentru a-i frustra și astfel mulți oameni spun: „Ei bine, chiar nu poți fi dogmatic în privința Bibliei. Trebuie să te raportezi la ea așa în linii mari”.

Oamenii îmi spun tot timpul: „Ești atât de dogmatic”. „Nu poți fi atât de dogmatic cu privire la Biblie”. Ei bine, eu cred că dacă o studiezi, nu este atât de greu. Sincer, prieteni, nu sunt cea mai deșteaptă persoană de aici. Pur și simplu, am o inteligență medie. Nu-mi place să recunosc asta. În tot acest timp unii dintre voi au crezut că sunt deștept, dar nu sunt. Sunt doar o persoană care știe despre ce este vorba în Biblie și știe cum să sape un pic și să afle la ce se referă ea. Nu este atât de greu. Dar Satan îi derutează pe credincioși într-un fel, prezentând o multitudine de interpretări care îi lasă pe toți cam nedumeriți. De asemenea, el îi derutează pe credincioși prin faptul că au venit învățători falși și au semănat tot felul de doctrine greșite. Sunt mulți creștini care sunt aruncați încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură. Sunt mulți creștini care sunt înșelați de învățătorii falși care vin îmbrăcați în haine de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

Există o problemă astăzi, deoarece doctrinele demonilor sunt atât de răspândite și Satan derutează biserică. Sunt mulți oameni creștini care trimit milioane de dolari către cauze greșite. Pentru că există confuzie cu privire la ceea ce este adevărat în Biblie, și avem de-a face cu multă confuzie cauzată de învățăturile false. Așa că Satan încearcă să submineze caracterul lui Dumnezeu. El încearcă să facă dificilă trăirea vieții creștine. El încearcă să îi deruteze pe creștini prin învățători falși și doctrine false.

În al patrulea rând, el încearcă pe cât de mult poate să împiedice slujirea noastră față de Cristos. El vrea să oprească slujirea eficientă. El vrea să oprească Biserica Grace. Vrea să oprească slujirea mea și slujirea ta și slujirea oricui Îl slujește pe Isus Cristos. El vrea să facă tot ce poate să o oprească și să o împiedice, așa cum vedem în tot Vechiul Testament. El încearcă să îi împiedice pe cei care au fost proroci ai lui Dumnezeu, așa cum vedem că a încercat să îl împiedice și pe Domnul Isus Cristos.

Apostolul Pavel spune în 1 Tesaloniceni ceea ce se dovedește a fi o perspectivă extraordinară asupra acestei probleme, în capitolul 2, versetul 8. El spune: „Astfel în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de dragi ne ajunseserăți”. Cu alte cuvinte, tesalonicenilor le spune: „Am vrut să vă dăm nu numai Cuvântul, ci și viețile noastre și astfel ne-am străduit să vă slujim”. Ce a însemnat asta, întreabă el? A fost muncă și a fost osteneală. „Ne-am ostenit zi și noapte ca să vă propovăduim Evanghelia lui Dumnezeu”. Efesenilor le-a spus: „Am lucrat zi și noapte cu lacrimi, prezentându-vă adevărul”. De ce? Pentru că este atât de greu. Este atâta împotrivire. Nu este ușor.

Tinerii mă întreabă uneori: „Cu cât slujești de mai mult timp devine mai ușor?” Nu, nu devine mai ușor. Devine doar diferit și șirul de victorii devine mai frumos și ajungi să ai un trecut mai bun pe care să-ți clădești credința pentru viitor, dar nu devine niciodată mai ușor pentru că el ne împiedică slujirea. E plin de piedici pe drum. Astfel că Satan atacă credibilitatea lui Dumnezeu. El îl atacă pe creștin făcând dificilă trăirea vieții. El ne derutează cu doctrine false și ne împiedică slujirea.

În al cincilea rând, cred că Satan face tot ce poate pentru a provoca dezbinare în trup. El muncește din greu pentru a provoca dezbinare în trup, pentru a ne diviza. De aceea, Domnul nostru a fost atât de explicit când a spus, așa cum am citit în Matei săptămâna trecută duminică seara că „dacă ai ceva împotriva fratelui tău, du-te și împacă-te înainte de a te întoarce să te închini înaintea Lui”. Așadar, el provoacă dezbinare.

1 Corinteni 1, 1 Corinteni 2, 1 Corinteni 3 vorbesc despre diviziunea din biserică. În Efeseni 4, Pavel spune: „Căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii. Faceți tot ce puteți pentru a menține unitatea”. Pavel ne îndeamnă în acest sens, deoarece Satan ne dezbină, aduce neînțelegeri și partide în trupul lui Cristos.

În al șaselea rând și acesta este un alt domeniu în care Satan ne lovește foarte tare. El ne îndeamnă să ne încredem în propriile noastre resurse. Și asta într-un mod foarte subtil. 1 Cronici capitolul 21 relatează o istorisire despre David. David a vrut să afle cât de puternic era cu adevărat, așa că și-a numărat soldații, iar Dumnezeu îi spune: „David, acesta este un păcat groaznic și rău. Puterea ta nu depinde de numărul trupelor tale. Nu depinde de numărul oamenilor tăi. Puterea ta depinde de Dumnezeu”.

Știți, este ușor pentru credincios chiar și într-un domeniu spiritual să își contabilizeze toate cunoștințele. Știți: „Am memorat această carte și stăpânesc asta și am toate aceste principii și uite ce știu și am fost la seminar și am toate aceste cunoștințe. Sunt cu adevărat pregătit și sunt capabil să mă descurc cu problemele”. Ceea ce se întâmplă este că viața lui de rugăciune devine inexistentă. Profunzimea devotamentului său se pierde și devine superficial și teologic. E ceva foarte periculos.

Sunt unii oameni care cred că dacă merg la biserică tot timpul, sunt în regulă. Putem deveni atât de încrezători în resursele noastre, ne este atât de ușor să ne sprijinim pe propria noastră înțelegere, să depindem de propria noastră cunoaștere, înțelepciune, perspicacitate, erudiție și educație. Și nu reușim să ne încredem în puterea lui Dumnezeu cu sentimentul pe care l-a avut Isaia când a spus: „Vai de mine!” El știa că nu avea nicio resursă în afară de Dumnezeu.

Un al șaptelea mod în care Satan ne atacă și cred că și acesta este de asemenea obișnuit este că ne determină să fim fățarnici, să fim ipocriți. Satan a populat literalmente biserica, inclusiv aceasta, a populat fiecare biserică cu oameni care sunt falși, falși. Până și creștinii pot face asta. Putem merge mai departe cu îngâmfare, cu ușurință, cu zâmbetul, cu masca, cu spiritualitatea, lăsând întreaga lume să creadă că suntem bine și tot ce facem este să poluăm părtășia și să ne mascăm atât de bine încât nu ne ocupăm niciodată de adevărata problemă, nu lăsăm pe nimeni să vadă cum suntem cu adevărat, nu ne deschidem niciodată și nu spunem adevărul, astfel încât, vedeți, nimeni să nu poate veni vreodată să ne îmbrățișeze și să ne ajute să ne eliberăm de probleme.

Ne ascundem în spatele respectabilității. Ne ascundem în spatele așa-zisei noastre spiritualități ipocrite, precum Anania și Safira. Vrem să-L mințim pe Duhul Sfânt pentru că Satan a intrat realmente în inimile noastre. Satan a venit și s-a jucat cu noi spunându-ne că este mai bine să fii considerat respectabil decât să fii cu adevărat respectabil. Este mai bine să nu-ți înfrunți păcatul și să nu te ocupi de el, este mai bine să-l maschezi și să-l acoperi și să joci un joc. Satan este atât de subtil și el umple biserica de ipocrizie. El poate veni în felul acesta. În primul rând, el lucrează asupra noastră pentru a submina caracterul lui Dumnezeu, pentru a ne îngreuna viața creștină, pentru a ne deruta cu doctrine false, pentru a ne împiedica slujirea, pentru a provoca dezbinare, pentru a ne îndemna să depindem de propriile resurse și pentru a ne face să jucăm rolul de ipocriți.

Mai sunt doar două domenii. În al optulea rând: Satan ne atacă pentru a ne face lumești, pentru a ne împinge în tiparul matriței formate de lume. Adică are atât de mult succes la asta, prieteni. Biserica din ziua de azi este atât de lumească, bogată, materialistă, indulgentă cu sine, mulțumită de sine, îngâmfată, atât de asemănătoare cu sistemul din jurul ei, încât este greu chiar să le separi pe cele două. Și totuși, Ioan ne spune: „Nu iubiți lumea nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubește lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume, pofta firii pământești, pofta ochilor, și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac”. Ioan spune: „Uite, nu ai ce căuta în lumea asta. Lumea este trecătoare, iar tu ești veșnic. Însăși coordonatele vieții sunt nepotrivite, nu se suprapun și nu se pot îmbina. Ce ai a face tu cu lumea?” Cu toate acestea, biserica este afectată, deoarece Satan ne împinge constant în lume.

Și ultimul lucru, cred că Satan vrea să ne facă să acționăm în neascultare față de ceea ce știm că este Cuvântul lui Dumnezeu. Poate că acesta este punctul culminant al lucrurilor. Satan vrea ca noi să acționăm imoral. Dacă Dumnezeu este moral și Dumnezeu stabilește legea morală, atunci orice act împotriva legii lui Dumnezeu este imoralitate, fie că este sexual sau social, orice ar fi. A acționa imoral înseamnă a acționa împotriva legii morale, iar Dumnezeu este cel care a stabilit-o. Deci Satan vrea ca noi să nu-L ascultăm pe Dumnezeu. Asta îi oferă lui Satan o oportunitate. Asta îi oferă un avantaj.

Ei bine, iată cum stau lucrurile, prieteni. În aceste domenii lucrează Satan: subminând caracterul lui Dumnezeu, îngreunând viața creștină, derutându-ne cu doctrine false, împiedicându-ne să slujim, provocând dezbinare, forțându-ne să ne încredem în propriile resurse, înșelându-ne să facem pe ipocriții, să devenim lumești și să acționăm în neascultare față de Dumnezeu. Așa face. Acolo vine mereu. Acolo se află bătălia.

Acum veți zice: „Cum să facem față?” Atacurile vin din destul de multe direcții. Ei bine, ceea ce este minunat, prieteni, și de asta sunt atât de încântat, este că toate cele nouă lucruri pe care vi le-am dat pot fi tratate într-un mod simplu. Uitați-vă la versetul 13 din Efeseni 6. „De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul”. Cum veți rezista la toate acestea în toată complexitatea lor, când aveți de-a face cu toată subtilitatea Lui Satan, cu toată istețimea lui, cu toate vicleniile diavolești și cu șiretenia și cu înșelăciunea pe care o arată, cum puteți face față la toate acestea? Prin simplu fapt că nu te concentrezi asupra a ceea ce face el. Te concentrezi pe ceea ce faci tu. Nu contează că poți clasifica acele atacuri. Nu contează că știi definiția fiecăruia dintre ele. Nu contează că descrii fiecare subtilitate din ceea ce face el. Nu poți face nimic prin asta. Lumea este prea sofisticată, prea departe, prea supraomenească pentru ca tu sau eu să ne putem ocupa de ea. Ceea ce contează este să ne punem armura, înțelegeți? Pentru ca atunci când începe bătălia, oricare ar fi atacul, să ne putem apăra. Nu contează de unde vine vrăjmașul. Nu contează cât de subtil este atacul său într-un război, dacă atunci când ajunge acolo ești pregătit pentru el. Asta e tot. Nu contează ce tactică abordează Satan. Nu contează pe ce cale vine el. Nu contează dacă se târăște pe burtă sau dacă zboară deasupra capului. Nu contează cât de subtil sau cât de evident este atacul său. Dacă ești pregătit când el ajunge la tine, asta e tot ce contează. Credinciosul cu armura pe el va rezista indiferent de atac. Așa că, după ce am spus tot ce am spus pentru a ști de unde vine, fiți conștienți de aceste zone, însă problema majoră nu este dacă vine sau care este atacul, ci dacă ești pregătit. Sunteți pregătiți? Pentru că dacă aveți armura pe voi puteți face față.

În această dimineață vreau să ne uităm doar la prima piesă din această armură. Este foarte simplă, dar foarte, foarte importantă. Prima este menționată în versetul 14: „Stați gata dar” - și asta ne duce înapoi la sfârșitul versetului 13: „Să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul” şi la mijlocul versetului 11: „Ca să puteți ține piept”. Ideea este de a sta în picioare împotriva atacului lui Satan, de a fi primii în fața atacurilor lui, de a fi victorioși când atacă el. Prin urmare, dacă vreți să stați împotriva acestor lucruri, trebuie să aveți mijlocul încins cu alētheia, cu adevărul sau cu veridicitatea.

Acum haideți să vorbim despre asta. Cuvântul alētheia poate fi tradus prin adevăr în sens de conținut, adevăr în opoziție cu falsitatea, adevărul definit ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, revelația lui Dumnezeu, conținutul adevărului. Sau poate fi definit ca o atitudine de veridicitate, non-ipocrizie, sinceritate, onestitate, integritate sau angajament. Să luăm primul element. Să spunem că latent în gândul de aici este conceptul de adevăr cu sensul de conținut. Dacă Satan mă atacă, îmi revine în primul rând obligația de a avea mijlocul încins cu adevărul, (cu centura adevărului). De ce? Ei bine, în primul rând, Satan va veni cu uneltirile sale, spune versetul 11, iar „uneltirile” este același cuvânt tradus prin „viclenie șireată” în capitolul 4 versetul 14. Acolo se referă la curente de doctrină. Cuvântul doctrină înseamnă învățătură. Așadar putem înțelege următoarele: „Satan va veni și va sufla cu anumite învățături care sunt meșteșugite și înșelătoare, care sunt învățături demonice viclene și șirete. Și iată că vin aceste adevăruri false. Ele sunt uneltirile diavolului. Și singurul mod în care vă puteți împotrivi falsității și minciunilor diavolului este să aveți adevărul. De aceea este atât de important pentru noi să învățăm, și să învățăm, și să învățăm Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel vorbește despre învățăturile dracilor și despre duhuri înșelătoare care vin să înșele.

În 1 Corinteni 10:20 și 21, Pavel a privit societatea din Corint și a spus despre Corinteni că au această mare structură de închinare și că ei merg la templele lor păgâne și se închină zeilor lor păgâni și se complac în toate ritualurile, ceremoniile și riturile de închinare, dar el spune că lucrurile pe care le jertfesc neamurile sunt jertfite demonilor și nu lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în spatele întregului lor sistem se află demonii. Întreaga lor închinare este demonică. Întregul lor sistem de religie este inspirat de demoni. Este doctrina demonilor și a duhurilor înșelătoare. Ceea ce vreau să spun este că acest lucru ne oferă o perspectivă asupra tuturor învățăturilor false. Pentru că toate acestea vin de la Satan.

Isus a spus în Ioan 8:44: „El este mincinos, și tatăl minciunii”. Așadar, lucrul de bază pe care îl face Satan este să vină cu minciuni, cu neadevăruri, iar credinciosul, dacă vrea să se războiască, trebuie să cunoască adevărul. Acum, asta se află într-un anumit sens în spatele acestui concept de aici. Dați-mi voie să descriu ce înseamnă mijlocul încins, (centura), ca să înțelegeți puțin imaginile.

Pe vremea lui Pavel, o persoană romană, chiar și un soldat, purta o tunică. O tunică este în cea mai mare parte o bucată mare și pătrată de material. Avea o gaură la mijloc pentru cap și două găuri pentru brațe. Cam asta era tot. Pur și simplu o puneai pe tine și era un fel de material care nu se strângea. Dar dacă erai pe cale să intri într-un război, nu te-ai fi dus în război cu chestia asta fluturândă. De fapt, în acea situație nici măcar nu făceai o călătorie.

De exemplu, în Exodul, când copiii lui Israel au fost chemați de Dumnezeu să plece spre Țara Făgăduinței, în al 12-lea capitol din Exodul, în versetul 11, Dumnezeu le-a spus, de fapt: „Să aveți mijlocul încins. Vom pleca din Egipt”. Învățăm că aceasta era o frază obișnuită pentru o persoană care pleca într-o călătorie.

În capitolul 12 din Luca, Domnul nostru vorbește în versetul 35 despre a doua Sa venire și spune: „Mijlocul să vă fie încins și făcliile aprinse”. Cu alte cuvinte, încingerea mijlocului însemna strângerea tuturor acestor materiale largi, astfel încât toată lumea să se poată pregăti de plecare. Ceea ce însemna atunci era pregătire, pregătire. Aceasta este ideea. Mijlocul încins însemna pregătirea. Un soldat roman nu s-ar fi dus într-o bătălie cu haina fluturând în vânt. Cineva i-ar fi tras-o peste cap și vai, ăsta ar fi fost sfârșitul.

N-ai fi avut cum să lupți într-o bătălie cu haina fluturând peste tot. Îmi aduc aminte de asta și o puteți vedea și voi la televizor când vă uitați la meciurile de fotbal american cât de strâmte sunt toate uniformele pentru că nu vor ca cineva să apuce ceva. Lucrul care te făcea să te enervezi era că atunci când alergai cu partea din spate a tricoului fluturând în vânt, și erai gata să pleci, cineva din spate te apuca de tricou și te trăgea în jos.

În cele din urmă, au inventat ceea ce ei numesc cămăși care se desprind. Le vedeți în zilele noastre în facultăți, le tot smulg de pe oameni, iar aceștia aleargă încoace şi încolo fără cămașă. Un tip va avea în mână o cămașă și cam atât. Asta pentru că nu vor să fie nimic care să fluture în confruntare. Același lucru este și mai important într-un război. Vreți să vă asigurați că în lupta corp la corp - acele războaie nu se purtau din buncăre aflate la 200 de metri distanță. Ei se luptau în luptă corp la corp și nu voiai să ai ceva care să te încurce și să te tragă înapoi.

De fapt, în 2 Timotei, capitolul 2, apostolul Pavel spune: „Suferă împreună cu mine ca un bun ostaș al lui Cristos și totodată, niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții”. Ceea ce spune el este că nu poți lupta dacă ești încurcat de haina ta și lucrurile acestei vieți asta vor face. Trebuie să tai legătura cu viața lumească. Trebuie să te separi de lume.

Când cineva este recrutat în armată, nu i se spune: „Acum te-am recrutat și ar fi frumos dacă te-ai putea alătura nouă. Ar fi minunat dacă ai putea purta ținuta noastră, genul nostru de haine, pentru că astfel te vei asorta cu toți ceilalți. Ar fi atât de frumos dacă ai putea primi ordine de la noi, dacă ai putea mânca mâncarea noastră și dacă ai putea trăi în același loc cu noi”. Ei nu vă cer asta. Pur și simplu faci asta. Când ești recrutat, te separi de prietena ta, de soția ta, de casa ta, de familia ta, de mașina ta, de slujba ta. Viața civilă a dispărut și faci ceea ce spun ei și așa este dacă mergi la război. Este ceva serios.

Așa că atunci când un soldat intră în război - dacă un om care călătorește ar face acest lucru, vă puteți imagina că un soldat ar face asta. Și-ar încinge mijlocul (şi-ar lua o centură). Și s-ar strânge toate în jurul taliei. Centura ar putea fi făcută dintr-un material de eșarfă. Cel mai probabil, cea a unui soldat ar fi din piele. Ar strânge cureaua de piele, ar lua cele patru colțuri ale tunicii și le-ar trage prin curea, transformând-o într-un fel de mini tunică. Ar avea mobilitate, flexibilitate, ar putea să se miște și nu i-ar sta în cale. Aceasta este cu adevărat imaginea pe care o are în vedere apostolul Pavel.

Acum, mai departe, pe aceeași curea, era obișnuit ca un soldat roman să aibă montată o altă curea. Aceasta cobora, se conecta la centură, trecea peste umăr și se lega la spate. Își atașa sabia la ea, așa că mai târziu vom vedea că Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, este atașată la Centura Adevărului. Cu alte cuvinte, adevărul este revelat în Cuvânt. Avem adevărul. Adevărul pe care îl scoatem pentru a lupta, corect, astfel încât Sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu să fie atașată la Centura Adevărului.

Dar peste acest umăr se afla această curea, iar pe această curea erau embleme și însemne ale victoriilor anterioare. Exact ca niște decorații. Vedeți, un soldat are toate chestiile alea pe el, în urma bătăliilor pe care le-a purtat, în urma lucrurilor pe care le-a făcut și în urma realizărilor sale. Ei bine, acolo era locul unde le puneau pe un soldat roman. Toate medaliile și premiile primite pentru realizările sale erau puse acolo. Ele se leagă de Centura Adevărului. Preaiubiților, asta este. Când purtați Centura Adevărului și scoateți Sabia Duhului, veți câștiga bătălia și veți obține medaliile. Vedeți? Aici începe totul. A devenit emblema realizărilor în luptă. O combinație potrivită. Doar cei pregătiți erau încununați, doar cei care aveau Sabia Duhului atârnată pe o parte erau cei care câștigau medaliile și intrau în luptă ca fiind victorioși.

Deci acesta este miezul termenului. Acum ascultați-mă! Se referă la adevăr. Cred că puteți lua alētheia în sensul de conținut, dar nu acesta este gândul principal aici, deoarece aspectul acesta este prins în expresia Sabia Duhului. De asta se va ocupa ultima piesă a armurii. Ideea principală aici este ideea de veridicitate, ceea ce cuvântul ar putea de asemenea să însemne, iar acolo se vorbește despre atitudine, nu despre conținut. Ceea ce spune este: „Încingeți-vă mijlocul (puneți-vă centura)”. Asta arată o atitudine de pregătire, o atitudine de angajament, o atitudine care spune: „Sunt gata de luptă. Sunt îmbrăcat. Sunt în alertă. Sunt pregătit”. Vedeți? Aceasta este problema pe care vreau să o împărtășesc cu voi pentru câteva momente în încheiere. Ce înseamnă că trebuie să luptați fără ipocrizie. Înseamnă că iei totul în serios.

Știți, sincer, majoritatea creștinilor nu-și încing mijlocul (pun niciodată centura). Ei doar trec prin viață, fluturând în vânt. Există puțină dedicare, și nu pun niciodată această sinceritate. Nu iau lucrurile în serios niciodată. Ascultați, când un soldat își punea centura, își punea cureaua, își agăța sabia, și spunea: „Sunt gata de luptă”. Cred că majoritatea creștinilor pierd pentru că nu le pasă atât de mult. Nu le pasă atât de mult. Mai degrabă s-ar întoarce de pe o parte pe alta. Ei sunt ca cei descriși în Evrei 12: „Fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori. Să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte”. Nu-i așa?

Vă puteți imagina pe cineva care să participe la o competiție de atletism alergând în palton și cizme de luptă? Este o prostie absolută. Nu se face așa ceva. Cei care participă acolo, se îmbracă atât de sumar încât e jenant. Sunt acolo alergând cu atât de puține haine pe ei. Pentru că trebuie să fie mobili. Trebuie să aibă parte de toată flexibilitatea posibilă. Cu toate acestea, există creștini care încearcă să alerge în cursa creștină cu cizme de luptă și pardesiu și se miră de ce obosesc atât de tare. „Prieteni, asta e obositor”. Și se pare că nu ajung niciodată prea departe. Cinci ani mai târziu sunt la trei metri de linia de start. Asta pentru că nu există un angajament.

Cred că cel mai bun sinonim pentru sinceritate este angajamentul. Ceea ce spune Pavel aici este:

Ascultați, adevăratul creștin iubește lupta și adevăratul creștin Îl iubește pe Domnul atât de mult încât nu va pierde. El nu va renunța. Uitați-vă la 1 Corinteni, capitolul 9. Nu pot să înțeleg un creștin care se mulțumește să fie învins tot timpul, care se mulțumește să se zbată prin viață, să cadă în ispită, să cadă în toate păcatele care vin în trup și în minte. Nu înțeleg asta, cum poți să cedezi atât de ușor.

În 1 Corinteni 9, Pavel spune: „Nu știți” - în versetul 24 – „că cei ce aleargă la locul de alergare, toți aleargă”. Când începe cursa, toată lumea aleargă, dar numai unul singur capătă premiul. Așa că alergați în așa fel ca să căpătați premiul. El spune, uite: „Dacă ai de gând să intri în această luptă, trebuie să câștigi. Cine vrea să piardă?” Ceea ce are în vedere Pavel aici este dorința. Este o expresie pe care obișnuiam să o spunem în sport: „dorința reprezintă 90 la sută din problemă”. Este adevărat. Dacă îți dorești mult un lucru, îl vei obține.

Antrenorii noștri obișnuiau să spună: „Dacă îți dorești asta suficient de mult, poți să o obții. Dacă îți dorești suficient de mult victoria, o poți obține”. Știți ceva? A fost un gând bun, dar nu a fost adevărat întotdeauna. Câteodată mă întâlneam cu un tip care era mai dur decât mine și îmi doream foarte mult victoria. De fapt, îmi doream cu ardoare asta, tot timpul, dar nimic din ce făceam nu funcționa. Mă iroseam toată ziua doar pentru că nu puteam să o obțin. Unele dintre cele mai mari eforturi au fost depuse împotriva celui mai rău adversar și tot nu puteam câștiga. Dar știți, în cauza lui Cristos, dacă există dorința, victoria va fi acolo, pentru că Cel ce este în voi este mai tare decât cel ce este în lume. Nu-i așa? Așa că biruința este întotdeauna disponibilă.

Așadar, Pavel spune că dorința trebuie să fie acolo. El spune că un atlet aleargă și o mulțime de oameni aleargă, dar numai unul singur câștigă premiul. Așa că, dacă te bagi în această luptă, trebuie să câștigi. Trebuie să câștigi. O, Doamne, dă-ne oameni cu astfel de motivație. Dumnezeu să scoată oameni care vor să câștige în viața creștină, nu pentru a stivui propriile coroane, ci pentru a I le oferi lui Isus Cristos, pentru a putea spune: „Acesta este actul meu de dragoste. Acesta este actul meu de închinare. Acesta este actul meu de laudă pe care l-am oferit, viața mea, jertfa mea vie”. Asta urmărește, dedicarea.

El spune: „Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări” – aici se folosește verbul grecesc athleō, atletism, orice atlet este înfrânat. Cu alte cuvinte, el își disciplinează viața. Este atent la ce mănâncă și la cum se antrenează și o face pentru a obține o cunună care se poate veșteji, însă noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji. El spune:

Așa că el spune: „Nu alerg ca și cum n-aș ști încotro alerg”. Nu fac salturi pe toată pista, alergând cu jumătate de viteză, cu trei sferturi de viteză, cu un sfert de viteză, cu un sfert de viteză, odihnindu-mă o vreme. Alerg cu toată viteza pe pistă. „Nu mă lupt ca unul care lovește cu pumnul în vânt”. Nu dau cu pumnul în ring, nu lovesc în aer. Îmi lovesc adversarul direct în coaste. „Caut lupta”, spune el. „Și, făcând asta, îmi țin în frâu tot trupul, îl țin în stăpânire”.

Iată viața disciplinată a unui învingător. Aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu. Sincer, prieteni, în domeniul spiritual, Dumnezeu ne-a dat toate resursele pentru a câștiga. În Romani 12, Pavel spune: „Vă îndemn dar fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu”, și care sunt îndurările lui Dumnezeu ne este prezentat în primele 11 capitole din Romani. În primele 11 capitole din Romani el spune că Dumnezeu ne-a pus deoparte, separat de lumea rea. Dumnezeu ne-a răscumpărat în Cristos. Dumnezeu ne-a dat neprihănirea lui Isus Cristos. Prin credința noastră în Domnul Isus Cristos, Dumnezeu ne-a chemat în familia Sa și ne-a înfiat. Dumnezeu ne-a dat dragoste, bucurie și pace. Dumnezeu ne-a oferit puterea extraordinară a Duhului lui Dumnezeu prin înviere. Dumnezeu ne-a dat toate resursele de care avem nevoie și care sunt puse deoparte pentru un plan etern care este neschimbabil și de necontestat. Astfel că toate aceste minuni ale lui Dumnezeu v-au fost date vouă. „De aceea, aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească, și în felul acesta Îi aduceți Lui cinste”. Este o lucrare măreață. Este pur și simplu ceea ce ar trebui să faceți.

Apoi spune în următorul verset: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să deosebiți bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”. Acum, mai întâi mintea ta este reînnoită și atunci când Cuvântul este în mintea ta și ai adevărul, atunci poți trăi cu dedicare și poți aduce viața ta ca jertfă. Sincer, cei mai mulți dintre noi nu știu ce înseamnă să aduci o jertfă vie. Nu avem nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă să ne jertfim viața. Am putea fi capabili să fim arși pe rug și să murim pentru Isus. Doar că este greu să încercăm să ne trăim întreaga viață pentru El în mod sacrificial. Pe cei mai mulți dintre noi nu ne-ar deranja dacă viața ne-ar fi luată. O vrem doar cât suntem în viață. Ce fel de dihotomie este asta? Trebuie să fim dedicați și asta este ceea ce spune Scriptura.

Uitați-vă la Filipeni 1 versetele 9 și 10 pentru un alt gând. Ascultați ce spune. Filipeni 1:9: „Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult”. Acum, Pavel nu spune că filipenii nu au dragoste și nici eu nu spun că voi nu aveți dragoste. Sunt convins că aveți dragoste. Dar eu spun că mă rog ca dragostea voastră „să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere”. Vreau ca voi să aveți parte de cunoaștere. Vreau ca voi să aveți mai mult. Să aveți discernământ. Vreau să aveți mai mult discernământ cu scopul de a putea deosebi lucrurile alese. Nu vreau să vă mulțumiți cu ceea ce este bun. Nu vreau să fiți mulțumiți doar cu ceea ce este mai bun. Nu vreau să fiți mulțumiți cu nimic altceva decât cu lucrurile alese.

Știu că aveţi dragoste și vreau să aveți mai multă. Știu că aveți cunoștințe. Dar vreau să aveți mai multe. Știu că aveți discernământ, dar vreau să aveți mai mult, ca să puteți deosebi lucrurile alese și să fiți curați. Asta înseamnă să fii dedicat, sincer, fără ipocrizie, autentic, credincios și, astfel, să trăiești fără a te poticni până în ziua lui Cristos. Rezultatul trăirii unei vieți dedicate, adevărate, sincere este în versetul 11. „Plini de roada neprihănirii prin Isus Cristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu”.

Am predicat mult despre această dedicare, pentru că apare mereu în multe pasaje. Știți de ce vreau să fiți dedicați? Nu pentru că am vreo ambiție personală. Nu de dragul vostru. Este chiar acolo, în versetul 11: „spre slava și lauda lui Dumnezeu”. Pentru că El va fi glorificat atunci când veți fi plini de rod. Și veți fi plini de rod atunci când veți deosebi lucrurile alese și veți deosebi lucrurile alese atunci când veți fi cu adevărat dedicați față de Isus Cristos în cea mai profundă parte a vieții voastre.

Așadar, luarea armurii credinciosului este pentru dedicare încă de la început. Nu îl veți putea învinge pe Satan. El va veni la voi în toate aceste nouă moduri și în alte câteva pe care nici măcar nu le-am descoperit încă. El va veni la voi în toate aceste combinații de moduri în care nu veți ști ce să faceți decât dacă sunteți cu adevărat pregătiți să luptați. Cu dedicare. O, preaiubiților, un singur lucru contează în această lume și în această viață și aceasta este dimensiunea spirituală. Toate celelalte lucruri nu contează câtuși de puțin.

Sunt preocupat de multe lucruri din lumea noastră, dar, sincer să fiu, nu-mi pasă deloc de majoritatea lor. Dacă nu au legătură cu lucrurile lui Dumnezeu, nici măcar nu mă interesează, pentru că doar ceea ce este spiritual contează, pentru ca Dumnezeu să fie glorificat. Trebuie să ne concentrăm asupra lucrurilor corecte. Cât de mult vă doriți să câștigați? Cât de mult? Vreți cu adevărat să câștigați?

Am făcut sport în viața mea și am văzut oameni care nu erau interesați să câștige. Vorbeam mult despre asta când lucram cu sportivii profesioniști, despre faptul că îți poți pierde motivația. Ați trecut prin situația asta. Când nu stârnește mult interes. Pur și simplu faci mișcările. Dacă asta se poate întâmpla în lume, se poate întâmpla și cu noi, pentru că Satan infiltrează în noi pierderea motivației tot timpul.

Te poți mulțumi cu mediocritatea. Te poți mulțumi cu letargia. Te poți mulțumi să îți păstrezi viața așa cum merge. Mergi la biserică săptămână de săptămână și pleci acasă. Nimic nu se schimbă. Nimic nu este diferit. Atitudinile sunt aceleași, reacțiile sunt aceleași, tu acasă rămâi la fel. Nu se întâmplă nimic niciodată. Doar vii și pleci, vii și pleci, vii și pleci, iar dedicarea nu se schimbă niciodată. Dumnezeu să te ajute și să mă ajute dacă se întâmplă asta. Trebuie să ne canalizăm eforturile ca să luptăm. Astfel că apostolul spune că prima piesă a echipamentului este centura adevărului. Se bazează pe conținut, dar este o atitudine pe care o urmărește.

Îngăduiți-mi să închei cu cuvintele lui John Monsell, care a scris următorul imn. Ascultați-l! „Luptă lupta cea bună cu toată puterea ta. Cristos este puterea ta și Cristos este dreptatea ta. Apucă-te de viață și ea va fi bucuria și cununa ta veșnică. Aleargă în cursa dreaptă prin bunul har al lui Dumnezeu, ridică-ți ochii și caută fața Lui. Viața cu drumul ei se află înaintea ta. Cristos este calea și Cristos este premiul. Aruncă grija la o parte. Sprijină-te de călăuza ta. Bazează-te pe îndurarea Lui și asta îți va da siguranță. Sprijină-te pe El și sufletul tău încrezător va dovedi că Cristos este viața sa și Cristos dragostea sa”. Apoi a mai spus următoarele: „Nu te descuraja și nu te teme. Brațul Lui este aproape. El nu se schimbă și tu ești iubit. Doar crede și vei vedea că pentru tine Cristos este totul în toate”.

Dragostea pentru biruință este acolo. Victoria este a noastră pentru gloria lui Dumnezeu, și nu are importanță cât de sofisticat este Satan, dacă avem centura angajamentului. Mă rog lui Dumnezeu ca și în viața ta să fie așa.

Tată, Îți mulțumesc din nou în această dimineață, pentru că ne-am putut aduna să ne închinăm numelui Tău sfânt, că ne-am putut aduna să cântăm laudele Tale, că ne-am putut aduna să ne gândim la virtuțile Tale, și să ascultăm adevărurile Tale extraordinare din Cuvânt. Tată, simțim că am fost aduși în prezența Ta. Simțim că Tu ești aici și că mesajul nu este mesajul meu, nu este un mesaj uman. Nu este pur și simplu un mesaj pe hârtie și cerneală, sau un mesaj al unei voci umane, ci este suflarea lui Dumnezeu.

Chemarea la o astfel de trăire nu vine de la noi, ci de la Tine. Iar consecințele nu trebuie să fie tratate de noi, ci de Tine. O, Tată, ajută-ne să auzim glasul Tău, să lăsăm cumva deoparte toate elementele umane, toți factorii materiali și să știm că Dumnezeu a vorbit prin Cuvântul Său chemându-ne la credincioșie. O, Doamne Isuse, fă-ne genul de oameni care vrei să fim pentru ca Tu să fii glorificat, pentru ca noi să stăm ca o lumină de far în mijlocul unei generații rele și depravate, ținând sus Cuvântul Vieții, pentru ca noi să trăim astfel încât să reducem la tăcere pe cei ce ne vorbesc de rău, pentru ca noi să nu fim dintre cei care se folosesc de Isus și abuzează de Isus, ci dintre cei care Îi dau slavă. Doamne, ajută-ne să câștigăm bătălia, pentru că mai mult decât orice altceva vrem să câștigăm și depindem de puterea Ta pentru aceasta. Ne rugăm plini de încredere de dragul lui Cristos. Amin.

Sfârșit