Să ne uităm la Cuvântul lui Dumnezeu în această dimineață. Vreau să Îl descoperim astăzi pe Domnul Isus cel Miraculos. Săptămâna trecută ne-am uitat la Domnul Isus cel Misterios, Cel despre care ne vorbesc profețiile Vechiului Testament.

Acum ne uităm la Isus Cel Miraculos despre care ne vorbește Noul Testament. Am vrut să avem o perspectivă dublă, să privim din două direcții. Așa cum am citit mai devreme din Evrei 1, unde aflăm că Dumnezeu, în trecut, a vorbit prin profeți, acesta este Vechiul Testament, iar acum El a vorbit prin Fiul Său și locul unde este înregistrat ceea ce ne-a spus este în Noul Testament.

Noul Testament Îl prezintă pe Isus Cristos Cel miraculos. Totul despre El este supranatural, este miraculos. Totul despre El este omenește inexplicabil. Totul despre El este supranatural și divin. Și este important să înțelegem adevărul acesta pentru a putea ști cine este cu adevărat Acest Isus Cristos. Am văzut recent o reclamă care scotea în evidență atitudinea, cel puțin a unora, în perioada Crăciunului. Cu caractere foarte, foarte mari pe această reclamă scria: „Isuse Cristoase, ce crezi că e asta, ziua Ta de naștere?” Isuse Cristoase, ce crezi că e asta, ziua ta de naștere? O afirmație batjocoritoare, de parcă Isus Cristos era cineva de care să le pese. Și presupun că suntem oarecum șocați de asta și cu toate acestea așteptăm anumite lucruri de la o lume seculară, fără Cristos.

Mult mai dur decât reclama asta a fost un articol pe care l-am citit. Este atribuit UPI/Londra. În articol scria: „Șapte teologi protestanți britanici proeminenți au adus în discuție divinitatea lui Isus Cristos, spunând că El nu a pretins niciodată că este Fiul lui Dumnezeu, dar a fost promovat la acest statut de păgâni și de alte influențe ale creștinilor din primul secol. Teologii și-au lansat marți cartea scrisă împreună, intitulată Mitul despre Dumnezeu Cel întrupat, despre care au spus că este o încercare de a prezenta o poziție pe care o împărtășesc de-acum toți teologii. Nu toți, chiar dacă ei afirmă asta. Apropo, formularea aceasta este un truc. Este un truc jurnalistic folosit pentru a-i face pe oameni să creadă, fără să vrea, că toată lumea crede în felul acesta, când de fapt nu este așa, și trucul folosit este la fel de necinstit ca și cartea lor.

Ei au afirmat despre credința în întruparea lui Cristos că a apărut în biserica primară printr-o fuziune a tradițiilor păgâne și iudaice existente cu privire la venirea din cer a unui înger deghizat. Unul dintre scriitori spune, că de fapt, nu este nimic nou în ceea ce privește temele centrale ale acestei cărți. Istoria creștinismului cuprinde diferite concepții teologice. Concepția că Isus Cel istoric nu a venit ca Dumnezeu întrupat este acceptată de toți teologii, continuă. Creștinii de rând de astăzi nu sunt pe deplin conștienți de acest lucru. „Isus, omul real, adevărat, nu s-a prezentat niciodată ca Dumnezeu întrupat”, au afirmat ei într-o conferință de presă. Un alt autor a spus: „cred că Isus a fost probabil cea mai minunată ființă umană care a trăit vreodată și a fost deschis față de Dumnezeu. Când încerc să-mi fac o imagine în mintea mea despre acest Isus și despre învățăturile lui cu ajutorul celor 100 de ani de studii disponibile pentru noi, simt că Isus nu a fost creștin.”

Așadar, lumea seculară Îl batjocorește pe Domnul Isus. „Ce crezi că este asta, ziua Ta de naștere?” Lumea în religiozitatea ei spune că El nici măcar nu este creștin, cu atât mai puțin Dumnezeul divin întrupat. Totuși lumea devine puțin sentimentală când vine vorba de bebeluș și de iesle, și este chiar foarte greu să nu fii sensibil cu privire la frumusețea acelei scene și la animalele micuțe și la felicitările drăguțe și la familie și la toată căldura pe care tinde să o aducă această perioadă a anului. Realitatea este că lumea încă se împotrivește față de Isus Cristos și trebuie să existe o reafirmare a adevărului despre cine este acest Isus Cristos. Așa că, având aceasta în minte , aș vrea să ne uităm împreună în Noul Testament și nu intenționez să vă ofer ceea ce gândesc eu. Vreau doar să vă arăt câteva lucruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau ca mărturia să vină chiar din partea lui Dumnezeu Însuși.

Nu mă aștept să spun ceva profund, ba dimpotrivă. Vă voi citi realități foarte simple legate de Domnul Isus Cristos. Simple doar în ceea ce privește prezentarea lor, profunde în ceea ce privește implicațiile și realitatea lor. Dar vechea poveste încă trebuie reiterată pentru că există o lume care nu înțelege cu adevărat cine este Cristos. Motivul pentru care ei nu înțeleg este că sunt ignoranți cu bună știință și își aleg să rămână în păcatul lor și de bună voie se împotrivesc față de planul lui Dumnezeu.

Când privim în Noul Testament, există o temă dominantă care marchează viața lui Isus Cristos, și aceasta este cea a supranaturalului. Totul cu privire la El este întotdeauna miraculos. El este prezentat ca fiind de origine divină, El este Dumnezeu în trup omenesc, prin semne și minuni făcând ceea ce omenește și în mod natural este imposibil și inexplicabil. Așa că, atunci când ne uităm la Isus Cristos, trebuie să-L vedem pe Dumnezeu, pentru că nu există altă cale de a-L explica decât prin faptul că El este Dumnezeu. Este atât de evident că viața Lui este divină, încât nicio minte umană nu ar fi putut vreodată să-și imagineze o astfel de persoană, nu ar fi putut să creeze vreodată o astfel de persoană și nici nu ar fi făcut-o vreodată, pentru că de ce ar inventa oamenii un om care să-i condamne pe toți la Iadul etern, dacă ei tot nu ar crede în El? Și cum ar ști oamenii să prezinte perfecțiunea, ei care sunt atât de imperfecți?

Niciun condei uman nu ar fi putut să scrie vreodată cuvintele pe care le-a spus El, sau să descrie viața pe care a trăit-o El. Și după cum spunea marele istoric Philip Schaff: „Viața lui Isus Cristos este Sfânta Sfintelor în istoria lumii. El trebuie să fie de la Dumnezeu. Nu există altă explicație.” Chiar și criticii și scepticii rămân uimiți în fața lui Isus Cristos. Scriitorul H.G. Wells, considerat de cei mai mulți un futurist, el fiind de fapt un ocultist, poate chiar un medium, unul care a fost implicat în tot felul de activități satanice, H.G. Wells, în Mai 1935 a scris următorul lucru în Reader's Digest: „Când am fost întrebat care persoană a avut cel mai mare impact permanent asupra lumii, felul în care a fost pusă întrebarea aproape că sugera că este vorba despre Isus din Nazaret și am fost de acord.”

Schaff, cel mare istoric al creștinismului pe care l-am menționat acum o clipă, spune așa: „Isus din Nazaret fără bani și fără arme a cucerit mai multe milioane decât Alexandru Macedon, Cezar, Mahomed și Napoleon. Fără știință și educație formală, el a răspândit mai multă lumină asupra lucrurilor omenești și divine, decât toți filozofii și savanții la un loc. Fără oratoria obținută prin școală, el a rostit cuvintele vieții, cuvinte care nu au fost rostite niciodată, nici înainte de El și nici după El și au produs efecte care depășesc orice orator sau poet. Fără să scrie nici măcar un rând, a pus în mișcare mai multe instrumente de scris și a oferit teme pentru multe predici și discursuri, pentru multe discuții, pentru volume întregi de scrieri, opere de artă și cântece de închinare, mai mult decât toată armata de oameni importanți ai timpurilor antice și moderne.”

Când te uiți la viața miraculoasă a lui Isus Cristos vezi evidențe ale faptului că El este Dumnezeu în trup omenesc, indiferent de ceea ce spun cei șapte teologi protestanți britanici. Totul cu privire la El este miraculos și minunile vorbesc despre Dumnezeu. Vedeți, minunile au fost întotdeauna date pentru a autentifica revelația divină. Când Dumnezeu a vorbit în Vechiul Testament și a dat Cuvântul scris, El l-a autentificat prin minuni. Când Dumnezeu vorbește în Noul Testament, din nou Cuvântul viu, El îl autentifică prin minuni. Iar acolo unde ai minuni ai semnul intervenției divine, iar faptul că Biblia este literalmente plină de minuni este mărturia că ea este revelația lui Dumnezeu Însuși.

Noi nu ar trebui să fim șocați de miracole. Dacă există Dumnezeu, atunci El poate interveni în această lume oricând dorește. Și faptul că El poate interveni când dorește ar trebui să ne mângâie, nu să ne facă să fim sceptici. Poți să-ți imaginezi lucrurile în felul următor. Dacă într-o cameră ai avea o machetă mare cu un joc cu trenulețe electrice, toate puse pe șine, fiecare cu motorul lui și toate programate dinainte să meargă. Şi trenul merge pe şine și înconjoară macheta și este controlat de o serie de transformatoare; tu schimbi doar din loc în loc macazul. Poți decide şi viteza mișcând un pic butonul înainte și înapoi. Poți înțelege că Dumnezeu practic a făcut același lucru în istoria omenirii. Există această suprafață mare, care este lumea. Există atâta mișcare ba într-o direcție, ba într-alta, totul în funcție de direcția șinelor. Totul se mișcă în conformitate cu modul în care sunt așezate lucrurile, programate de Dumnezeu care deține transformatorul divin. Dar la fel ca omul care ține în mână comutatorul, din când în când vrea să schimbe ceva, așa că se întinde și mută locomotiva.

Acum, dacă se întâmplă să fii o persoană mică și neînsemnată, care circulă în acel tren, s-ar putea să fii oarecum derutat de ceea ce tocmai s-a întâmplat, dar din punctul nostru de vedere este foarte simplu de înțeles. Mecanicul ia locomotiva de acolo, o mută aici, îi atașează diferite vagoane, o programează diferit, mută șinele și cu toate astea nu intrăm în panică. Dacă există cineva mai mare decât sistemul, el poate interveni în sistem oricând dorește. Și Dumnezeu a făcut același lucru. Dumnezeu a pus lucrurile pe direcție. El a pus totul în mișcare. Totul este ghidat de la transformatorul Lui divin care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Sale, dar sunt momente când El intervine și face ceva total inexplicabil și de neînțeles din punctul nostru de vedere. Și când se întâmplă asta, știm că există Dumnezeu, la fel ca și atunci când s-ar întâmpla asta cu un tren de mici dimensiuni. Oricine ar merge într-un tren ar ști că este cineva acolo mai mare decât sistemul. În felul acesta Dumnezeu poate să intervină. Și când Dumnezeu Se descoperă, El trebuie să Se descopere într-un mod prin care tu știi că El este Dumnezeu și nu un om, și pentru aceasta El trebuie să facă lucruri supranaturale. Și când te uiți la viața lui Isus Cristos, dacă poți ști sigur un lucru, știi că El este Dumnezeu deoarece El face ceea ce niciun om nu ar putea face vreodată și spune ceea ce nimeni nu ar putea spune vreodată. Și nu există o altă explicație decât aceea că Isus este Dumnezeu. Și să spui că El nu a pretins că este Dumnezeu este culmea prostiei, pentru că el tocmai asta a pretins.

Uitați-vă la Ioan capitolul 5 și de la pasajul acesta vom începe. Și doar ne vom uita la câteva pasaje și ne vom împrospăta mintea fiind uimiți de Isus Cel miraculos.

În Ioan 5, în versetul 18, citim următoarele: „Tocmai de aceea căutau și mai mult iudeii să-l omoare”. Evreii au vrut să-L omoare pe Domnul Isus și aici vă spune de ce. Nu doar pentru că încălcase Sabatul – acesta fiind cel mai rău lucru – „dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său și se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu”. Domnul Isus spunea că este egal cu Dumnezeu. Ei știau asta, au înțeles foarte bine și asta i-a supărat foarte tare. S-ar putea să fie unii sceptici și unii critici astăzi care nu știu ce afirma Domnul Isus, dar evreii de atunci știau cu siguranță. Știau exact ce spunea El. El se făcea pe Sine egal cu Dumnezeu și făcând asta era fie Dumnezeu, fie era cel mai mare hulitor. El fie a fost Cristosul, fie a fost un antihrist, și nu este cale de mijloc între cele două. Versetul 23, El a mers mai departe și nu a afirmat doar că este egal cu Dumnezeu. El a cerut să I se aducă aceeași închinare. Ioan ne spune că toți oamenii ar trebui să-L cinstească pe Fiul așa cum Îl cinstesc pe Tatăl. „Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl care L-a trimis.” El cere cinste egală, adorare egală, omagiu egal, închinare egală cu Dumnezeu Tatăl. El spune că nu le poți separa pe cele două. Dacă te închini Unuia, trebuie să te închini și Celuilalt. Dacă te închini Tatălui, trebuie să te închini și Fiului. Astfel că El cere să fie cunoscut ca fiind egal cu Tatăl, egal în natură și egal în închinarea care trebuie să I se aducă. Cum așa? Ce dovezi avem că El este egal cu Dumnezeu, că este Dumnezeu în trup uman? Versetul 32 al aceluiași capitol, El spune: „este un Altul care mărturisește despre Mine; și știu că mărturisirea pe care o face El despre mine este adevărată.” Apoi vorbește despre Ioan Botezătorul care a fost și el un martor, dar nu martorul suprem.

Apoi, în versetul 36, El se întoarce la acel martor suprem pe care L-a menționat. În versetul 36 se întoarce la ceea ce a menționat în versetul 32: „dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan”. Care este aceasta? „Căci lucrările pe care Tatăl Mi le-a dat să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu mărturisesc despre Mine, că Tatăl M-a trimis.” Cu alte cuvinte, viața miraculoasă a Domnului Isus a fost o mărturie a naturii sale divine. Dacă ar fi putut face doar ceea ce pot face oamenii normali, nu ar exista niciun motiv să presupunem că El este de origine divină. Nu am avea absolut niciun motiv. Însă El a făcut ceea ce oamenii nu pot face. El a înfăptuit tot ce era miraculos, supranatural, divin, astfel încât să nu existe niciun dubiu legat de originea Lui. Și lucrările Lui miraculoase ne spun exact cine este.

Priviți din nou în capitolul zece din Evanghelia după Ioan, și acesta este un accent repetat în Evanghelia după Ioan. Este divinitatea Domnului Isus Cristos, la care se întoarce mereu și mereu. Dar din nou îi găsim pe evrei în versetul 24 într-o confruntare cu Domnul Isus Cristos. Și I-au zis: „până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Cristosul spune-ne-o deslușit.” Spune-ne în cuvinte foarte simple, astfel încât să înțelegem cine ești fără să mai punem vreo întrebare. Și el a răspuns, versetul 25, și iată cea mai clară afirmație pe care a putut-o face: „v-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.” Dacă vreți o mărturie clară, uitați-vă la viața Mea. Uitați-vă la viața Mea. Uitați-vă la lucrările Mele. Cum puteți să explicați cine sunt altfel decât că sunt divin?

Nicodim a venit la Isus noaptea și a spus: „Știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu pentru că nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Nicodim putea înțelege ceea ce ei nu puteau înțelege. „Spune-ne clar”. Iată, e cât se poate de clar. „Priviți la semnele și minunile din viața Mea și apoi decideți.” Minunile din Noul Testament sunt literalmente fără limite. Vaste. Și ele sunt confirmate din nou și din nou de către mulțimile de oameni și sunt înregistrate pentru toată istoria omenirii. Sunt minuni verificabile și sunt mărturia clară despre cine este Isus.

În Ioan 14:11, Domnul Isus spune: „credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine”. „Și dacă nu vreți să credeți pentru că o spun Eu, atunci credeți cel puțin pentru lucrările Mele.” Credeți-mă pentru ceea ce vedeți. În Luca 7, Ioan Botezătorul a trimis un mesager la Isus. El i-a spus mesagerului: „Întreabă-L pe Isus dacă El este Cel care credem noi că este. Este El Mesia?” Și Isus i-a răspuns mesagerului după ce acesta I-a adresat întrebarea, „Întoarce-te și spune-i lui Ioan următoarele. Spune-i că șchiopii umblă și orbii văd, surzii aud și morții sunt înviați din morminte. Spune-i lui aceste lucruri și el va ști despre ce e vorba. Spune-i despre minuni. Spune-i despre minuni.” Nu există mărturie mai mare despre Isus Cristos decât puterea Tatălui revărsată prin Fiul. Și aceasta este mărturia pe care o aduce Însuși Domnul Isus.

Haideți să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu și să ne uităm la Isus Cel Miraculos și doar să privim la câteva elemente ale vieții miraculoase a Domnului nostru.

Mai întâi, nașterea Lui miraculoasă relatată în Matei capitolul 1, și doar vom atinge pe scurt aceste teme. Matei capitolul 1, nașterea Lui miraculoasă, de la versetul 18: „iar nașterea lui Isus Cristos a fost așa: Maria mama Lui era logodită cu Iosif”. Perioada aceasta era perioada de logodnă, o perioadă pre conjugală în care nu erau permise relațiile intime. Ei erau logodiți. „Și înainte ca să locuiască ei împreună”, – înainte de a avea vreo relație sexuală – „ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”. Acum, așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată înainte și nici de atunci încolo. Duhul Sfânt a pus sămânța în ea fără să folosească un bărbat ca instrument.

Ei bine, Iosif, soțul ei, era un om drept, un om neprihănit. Nu era dispus să facă din ea un exemplu public. El ar fi putut s-o târască în fața întregii comunități și să o ucidă în fața tuturor pentru că a trăit în curvie, dar el chiar nu a dorit să facă asta. Era un om neprihănit. El a vrut să facă ceea ce era drept, dar nu a vrut să facă ceea ce posibil era cea mai devastatoare opțiune pe care o avea. Așa că a decis să se despartă de ea. Legea permitea divorțul în cazul unui adulter. Așadar versetul 20 ne spune că el a început să se gândească la aceste lucruri. La urma urmei, în fața lui era această femeie pe care și-a închipuit-o atât de pură, atât de nepătată, o fecioară de cel mai înalt rang. O cunoștea de mult timp pentru a ști ce viață duce, iar acum ea este însărcinată și el știe că nu are nimic de-a face cu asta. El presupune că trebuie să fie altcineva. Este devastat, șocat și doborât. El nu știe ce altceva să facă decât să divorțeze de ea. În timp ce el se gândește la toate acestea în versetul 20 „i s-a arătat în vis un înger al Domnului și i-a spus: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”. Nu era vorba despre niciun alt bărbat. Duhul Sfânt este Cel care a făcut asta. „Ea va naște un fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele Sale.” Isus înseamnă Mântuitor. „Toate acestea s-au întâmplat pentru ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice, iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu și îi vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. „Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului și a luat la el pe nevasta sa, dar nu a cunoscut-o”, - nu a avut nici un fel de relație intimă cu ea – „până ce a născut un fiu. Și el i-a pus numele Isus.” Aceasta este o naștere miraculoasă, o naștere fără un tată uman.

Poate spuneți, acestea nu au fost adăugate mai târziu de unele mituri păgâne care și-au găsit drumul în creștinism? Nu, sub nici o formă. Vă puteți întoarce la unele documente care au fost găsite încă din anul 70 d.Hr. și veți găsi într-o listă de genealogii numele Isus despre care se spune că este fiul bastard al unei femei căsătorite. Deci chiar și atunci ei știau că Iosif nu este tatăl lui Isus, dar au presupus ce este mai rău și-anume au presupus că este un fiu nelegitim. Vă puteți întoarce chiar la vechea legendă Pantera, la presupusul legionar roman care ar fi lăsat-o însărcinată pe Maria și tot ceea ce spune această poveste este că nu a existat o explicație umană în ceea ce-i privește pe Iosif și Maria care să explice faptul că ea era însărcinată și lumea a vrut să se gândească la ce este mai rău pentru a rezolva problema și a venit cu povestea unei Marii care a trăit în curvie. Ceea ce ne spun toate acestea, de fapt, este că a existat într-adevăr o naștere din fecioară, care nu a putut fi explicată de realitățile de natură umană.

Vedeți când Ioan 6:38 ne spune că Isus a zis: „Căci m-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis”, ceea ce a spus El a fost ceva foarte profund. Isus nu a început să existe când s-a născut în Betleem. El a fost trimis de la Dumnezeu în acea formă umană. El a existat deja și a intrat în acel trup uman, iar când timpul s-a împlinit, S-a întors la Tatăl de la care venise inițial. Despre El știm însă că este preexistent și tot ceea ce a făcut Duhul Sfânt a fost să pună sămânța în Maria pentru a da forma fizică care urma să fie luată de cel de-al doilea membru al Sfintei Treimi, care existase dintotdeauna, din veșnicie. De aceea, în Ioan 1 ni se spune despre El: „toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut nu a fost făcut fără El.” El a fost Însuși Creatorul lui Dumnezeu Însuși. El Însuși și-a pregătit propria Sa întrupare. De aceea în Ioan 1:10 ni se spune: „El era în lume și lumea a fost făcută prin El, și lumea nu L-a cunoscut”.

De aceea se spune în Ioan 1:14: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi”. Cuvântul a existat din totdeauna, S-a făcut trup și a locuit printre noi. „Și noi am văzut slava Lui ca slava singurului născut din Tatăl plin de har și adevăr”. Era dumnezeirea în carne umană. Domnul Isus a susținut lucrul acesta până la punctul în care evreii literalmente s-au enervat. În Ioan 8 versetul 56 el vorbește despre Avraam și spune: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.” Iudeii i-au răspuns: „n-ai nici cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam?” Iar El le-a răspuns: „înainte ca să se nască Avraam, Eu sunt”. Știți care a fost reacția lor? Au luat pietre ca să arunce în El, dar El a ieșit și a scăpat de ei.

În capitolul 16 din Evanghelia după Ioan, în versetul 28 ni se spune: „Am ieșit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea și Mă duc la Tatăl.” Cu alte cuvinte, iată dovada preexistenței Sale. El a venit de la Tatăl în lume. El va părăsi lumea și se va întoarce la Tatăl. În Ioan 17:5, El s-a rugat: „Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea”, pentru că am terminat lucrarea pe care Mi-ai dat să o fac aici. Isus Cristos a existat întotdeauna ca Dumnezeu, față în față cu Tatăl. „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. În limba greacă pros ton theon, față în față, o relație egală în sânul Trinității, și a venit în lume întrupat. De aceea, în 1 Ioan 4 versetele 2 și 3 se spune: „Dacă ești fidel Evangheliei adevărate și dacă Îl reprezinți cu adevărat pe Dumnezeu vei mărturisi că Isus Cristos este Dumnezeu venit în lume în trup omenesc.” Orice mai puțin decât mărturia aceasta te pune în unitate cu duhul lui antihrist.

Astfel o naștere miraculoasă este începutul lui Isus Cel Miraculos în ceea ce privește existența Lui pământească.

În Evrei 10:5, se spune: „Mi-ai pregătit un trup”. Astfel omul Isus a fost Dumnezeu care locuia într-un trup omenesc. Dumnezeu a creat acel embrion, fără Iosif și fără Maria și l-a pus în pântecele Mariei pentru a fi protejat înainte de naștere. Când acel copil s-a născut, în acel trup a existat Însuși Dumnezeul eternității. Sigur că este o imposibilitate biologică, dar asta nu ne șochează, nu-i așa? Dacă este Dumnezeu, El poate interveni în procesul natural și poate face tot ce dorește. Nu, nașterea din fecioară nu a fost inventată de cineva. Nașterea din fecioară este singura modalitate de a-L explica pe Isus Cristos. Asta spune Biblia. Nu există nicio altă explicație. Este mult mai mult decât atât. Ce ziceți de viața Lui fără de păcat? Acesta este un al doilea element care caracterizează persoana Sa miraculoasă.

Întoarceți la Evrei capitolul 4 și pasajul urmează ca o concluzie la ce am spus mai înainte. Dacă s-a născut zămislit de la Duhul Sfânt, ne-am aștepta să fie diferit de toți ceilalți și, de fapt, acesta este adevărul. În Evrei 4:15 se spune: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre.” Cu alte cuvinte, nu mergem la cineva care nu ne înțelege. „Ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. El este fără păcat. Niciun păcat nu s-a găsit în El. Niciunul măcar. În capitolul 7 versetul 26 din Evrei, de asemenea se spune despre El că este „un Mare preot Sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri, care n-are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele Sale”. Observați că El este fără de păcat și acesta este al doilea element important cu privire la persoana Lui miraculoasă.

Întâi Petru capitolul 2, și aici avem mărturia adusă de doi oameni care au trăit cu El trei ani de zile. Petru spune în 1 Petru 2 versetul 21: „și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Cristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui”, și ascultați versetul 22: „El n-a făcut păcat”. Aceasta este mărturia lui Petru. Petru a fost cu El trei ani într-o relație foarte strânsă. A fost foarte aproape de El și Petru a spus că nu a făcut niciodată niciun păcat. Niciunul. Ioan, apostolul preaiubit, care a stat cu capul pe pieptul Domnului Isus, a fost unul din cei foarte apropiați de inima Domnului Isus în timpul vieții Sale pe pământ, în 1 Ioan 3:5 Ioan spune: „Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele și în El nu este păcat.” Iată aceste două mărturii a lui Ioan care L-a cunoscut atât de bine și a lui Petru care L-a cunoscut bine. Nu era niciun păcat în El. Chiar și Iuda, care s-ar fi bucurat să găsească vreun motiv pentru a-și justifica trădarea dar nu l-a putut găsi. Nu a putut găsi nimic cu care să-și liniștească propria durere, să-și liniștească propria vinovăție, să-și aline durerea uriașă care îl apăsa pentru ceea ce făcuse.

Și încercând să scape de bani și să-și spele sângele de pe mâini, el strigă: „am păcătuit fiindcă am vândut sânge nevinovat”. Credeți-mă, dacă ar fi putut găsi o cale de ieșire din acea călătorie apăsătoare și plină de vinovăție ar fi găsit-o. Pavel spune: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi”. În Ioan 8:46, Isus a spus: „Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat? Spuneți.” Tăcere. Nici la procesul Lui nu au putut veni cu nimic împotriva Lui. În zadar vom căuta prin biografia lui Isus Cristos pentru a găsi o singură pată sau cea mai mică umbră asupra caracterului său moral, care este cu totul pur. Chiar și Pilat, care ar fi dat orice pentru a găsi o singură acuzație legitimă ca să-L condamne pe Isus, pentru a-și justifica propria vinovăție, și care ar fi găsit cu bucurie doar un singur lucru greșit în el, a trebuit să spună mulțimii: „Nu găsesc nicio vină în El.” Nimeni nu a găsit vreodată vreo vină în El. Romanii nu au putut găsi. Evreii nu au putut găsi. Ucenicii nu au putut găsi. Istoria nu a putut. Nimeni nu a putut, pentru că nu a existat niciuna.

Și nu era doar absența păcatului, ci și prezența neprihănirii și a sfințeniei perfecte. Isus nu ar fi putut scrie niciodată Psalmul 51, sau Psalmul 32, sau Romani 7. Isus nu și-a mărturisit niciodată păcatul și asta pentru că nu a avut niciodată nevoie să-și mărturisească păcatul, pentru că nu a avut niciodată vreun păcat de mărturisit. Nu a avut niciodată nevoie de har. Nu a avut niciodată nevoie de milă. Deci, începi cu o nașterea miraculoasă și apoi ai o viață trăită în mod miraculos fără niciun păcat. Cum poți explica așa ceva? Omenește nu poți explica asta. Este inexplicabil.

Există un al treilea factor. Cuvintele Sale miraculoase. Cuvintele Lui au fost miraculoase. Luca 4:32 ne spune că oamenii erau mereu uimiți de învățătura Lui. În Ioan 7:46, poliția de la templu s-a întors după ce au fost trimiși să-L ia pe Domnul Isus. S-au întors și erau uluiți. Au spus că niciodată, niciodată un om nu a vorbit așa cum a vorbit omul acesta. Când a ținut predica de pe munte, la sfârșitul Evangheliei după Matei capitolul 7, se spune că au fost literalmente șocați pentru că El a vorbit ca Unul care are autoritate, nu ca fariseii și cărturarii lor. Când avea 12 ani, în Luca 2:46-47, a intrat în templu, iar conducătorii lui Israel vorbind cu un copil de 12 ani au rămas absolut uluiți de întrebările Lui și de răspunsurile Sale, spune textul. Nimeni nu a vorbit vreodată așa cum a vorbit el. Nimeni nu a avut vreodată înțelepciunea pe care a avut-o El. Printr-o recunoaștere comună a istoriei, Isus Cristos este Cel mai mare învățător care a trăit vreodată. Chiar și oamenii care L-au respins nu pot nega puterea și înțelepciunea incredibilă a învățăturilor Sale.

Evangheliile, fără îndoială, reprezintă o capodoperă a literaturii scrise vreodată. Sunt citite de cei mai mulți oameni, citate de cei mai mulți autori, sunt traduse în cele mai multe limbi, sunt reprezentate în artă, sunt puse pe muzică mai mult decât orice alte scrieri literare, mai presus decât orice alt lucru spus sau scris vreodată și poate amândouă la un loc. Măreția lor constă în puritatea spirituală și claritatea mesajului cu care se ocupă în mod definitiv și cu autoritate de cele mai mari probleme care asaltează inima omului. Vedeți că Domnul Isus a trecut direct la întrebările adevărate. Cine este Dumnezeu? Mă iubește El? Îi pasă Lui de mine? Ce ar trebui să fac ca să-I fiu plăcut? Cum se uită El la mine? Dar la păcatul meu? Cum pot fi iertat? Unde mă voi duce când voi muri? Cum să trăiesc în această lume? Cum să mă port cu ceilalți? Domnul Isus Cristos a răspuns la toate aceste întrebări profunde.

Sholem Asch, un evreu, scrie următoarele: „Isus Cristos este personalitatea cea mai remarcabilă a tuturor timpurilor. Niciun alt profesor, evreu, creștin, budist sau mahomedan, nu a rămas chiar și după moarte profesor și învățătura lui încă să rămână un astfel de ghid pentru lumea în care trăim, cum a fost cu Isus. Alți învățători au putut lăsa anumite învățături de bază specifice unui oriental, unui arab sau unui occidental, dar fiecare act și cuvânt lăsat de Isus are valoare pentru noi toți. El a devenit lumina lumii. De ce oare eu, ca evreu, nu ar trebui să fiu mândru de asta?” Învățătură Lui a fost miraculoasă. Nicodim a avut dreptate. El a fost cel mai mare învățător al lui Israel. Nicodim a venit la Isus și I-a spus că știe clar că e un învățător venit de la Dumnezeu. Nu există altă modalitate de a explica tot ceea ce a spus. Fariseii și cărturarii își petrecuseră întreaga viață încercând să învețe înțelepciunea Legii și au renunțat repede la dialogul cu Domnul Isus rămânând literalmente stupefiați și fără replică, fiind uimiți de răspunsurile Lui. El a dat învățătură despre Dumnezeu și L-a cunoscut pe Dumnezeu. El a dat învățătură despre îngeri. El a dat învățătură despre cer, despre pământ, despre Iad, despre păcat, despre sfințenie. El a dat învățătură despre trecut și l-a interpretat. A dat învățătură cu privire la prezent și a vorbit despre viitor și l-a prezis. Și nimeni nu I-a pus vreodată o întrebare la care să nu poată răspunde și nimeni nu a ridicat vreodată vreo problemă pe care să nu o poată rezolva. A uimit toți oamenii care L-au ascultat. Pe unii i-a pus chiar și în încurcătură . Nu a existat nicio explicație pentru cuvintele Lui, decât că El este Dumnezeu.

Apoi mai este un element care Îl susține pe Isus Cel miraculos, și anume lucrările Lui supranaturale. Și am văzut asta puțin la începutul mesajului în această dimineață, și într-adevăr nu există nicio modalitate să poți explica lucrările pe care le-a făcut Isus, cu excepția faptului că El este Dumnezeu în trup uman. Pur și simplu nu există nicio cale. „Nimeni”, a spus Nicodim, „nu poate face lucrurile, minunile pe care le faci Tu, dacă Dumnezeu nu este cu el.” Este cât se poate de evident. În repetate rânduri, martorii oculari au putut concluziona doar un singur lucru, și-anume că face lucrurile în mod supranatural. Uneori au încercat să-i atribuie Satanei lucrările Lui, dar asta era imposibil pentru că lucrările Lui au fost întotdeauna curate din punct de vedere moral și au venit de la Dumnezeu. În Matei 4:24 se spune: „I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi și El îi vindeca pe toți.” I-a vindecat pe toți. După cum am aflat când am studiat Evanghelia după Matei, El a alungat bolile din Palestina în anii Săi de slujire pe pământ. A fost o demonstrație incredibilă a puterii divine de la un capăt la altul al acelei națiuni. Cum ai putea să explici așa ceva? El i-a vindecat pe toți și i-a vindecat instantaneu și i-a vindecat deplin.

Și nu a făcut toate acestea doar de dragul de a vindeca oameni, ci a fost ca o autentificare a mesianității Sale, a divinității Sale. De aceea a făcut-o. În Ioan 2:23 ni se spune: „Pe când era în Ierusalim la Praznicul Paștilor, mulți au crezut în Numele Lui căci vedeau semnele pe care le făcea”, și acesta și era scopul lor. El nu i-a vindecat doar pe oameni ca să poată fi doar sănătoși, ci i-a vindecat pentru ca ei să creadă că El este Dumnezeu în trup omenesc. El nu a înviat morții doar ca ei să poată fi din nou în viață, ci i-a înviat pentru ca oamenii să vadă că acesta este Dumnezeu în acțiune. Nu a făcut niciodată minuni doar pentru a satisface curiozitatea oamenilor. De fapt, când oamenii au venit din aceste motive la El, El a spus pur și simplu: „nu-ți voi da niciun semn”. Minunile Lui au arătat că El trebuie să vină de la Dumnezeu. Gândiți-vă la modul în care El a controlat natura. El a transformat apa în vin în Ioan 2, a potolit furtuna în Matei 8, a fost capabil să controleze numărul peștilor în Luca 5 și în Ioan 21. El a putut înmulți hrana în Ioan 6. A umblat pe apă în Matei 14. A luat bani din gura unui pește, bani așezați acolo ca să poată avea suficient pentru a plăti taxele pentru El și pentru Petru, în Matei 17. Smochinul s-a uscat când l-a blestemat în Matei 21.

Priviți apoi la controlul pe care Îl avea asupra bolilor. Doar câteva dovezi: a vindecat un lepros în Luca 5, a vindecat un paralitic în Marcu 2, a vindecat-o pe mama soției lui Petru bolnavă de friguri în Marcu 1, l-a vindecat pe fiul unui slujbaș împărătesc în Ioan 4, a vindecat omul cu mâna uscată în Marcu 3, a vindecat un om surd și mut în Marcu 7, a vindecat un orb din naștere în Ioan 9, i-a vindecat pe cei 10 leproși în Luca 17, a vindecat urechea lui Malhu în Luca 22, a vindecat o altă boală numită dropică în Luca 14, iar acestea sunt doar câteva dovezi. Întrebarea este cum explici toate aceste lucrări? Niciun așa-zis vindecător din zilele noastre, fie el carismatic, un mediu sau de orice alt fel, nu se poate compara cu Domnul Isus Cristos. S-a confruntat chiar și cu moartea și a învins-o. Fiica lui Iair era moartă. El a înviat-o din morți. Fiul văduvei era mort. El l-a înviat din morți, Luca 7. Lazăr era mort, Ioan 11, l-a înviat din morți. Apoi, când a murit El, El Însuși a fost înviat. Cum poți explica asta? Vei spune ca nu este adevărat. Nu spune asta. Mărturia Scripturii este că toate acestea sunt adevărate și Scriptura adună împreună toate aceste dovezi istorice și acești martori oculari pentru ca toate aceste lucruri să nu poată fi infirmate.

Deosebit de interesantă este mărturia lui Iulian Apostatul. Interesant nume, nu-i așa? Iulian Apostatul a fost un împărat roman între 361 și 363 i-a urât pe creștini și pe Cristos. Iată ce a scris el. Cred că lucrul acesta este cu adevărat interesant. „Isus a fost sărbătorit până acum aproape 300 de ani, fără să facă în timpul vieții Sale nimic care să-I aducă faimă, doar dacă cineva crede că este o lucrare foarte mare să vindeci șchiopi și orbi și să exorcizezi demoni prin Betsaida și Betania.” Îmi place așa de mult ce spune omul acesta. Dacă nu crezi că o astfel de lucrare este o lucrare mare poți spune că El nu a făcut nimic. Este interesant că nici chiar un sceptic precum Iulian Apostatul nu a putut nega faptul că a Domnul Isus a făcut această lucrare. Sigur a făcut-o. Lucrările Lui miraculoase reprezintă adevărul atestat de-a lungul istoriei omenirii. Noul Testament este un raport complet, nu doar al lui Matei, ci și al lui Marcu, nu numai al lui Marcu, ci și al lui Luca, nu numai al lui Luca, ci și al lui Ioan, și în final nu doar a celor patru evangheliști, ci și a lui Petru și Pavel, totul este aici.

Există un alt element al vieții Sale miraculoase și acesta este influența Lui miraculoasă. Singurul mod prin care poți explica influența pe care a avut-o Isus Cristos este că El trebuie să fi fost mai mult decât un om. Influența Lui este într-adevăr redusă la o simplă afirmație exprimată foarte frumos în Fapte 4:12: „ În nimeni altul nu este mântuire”, cu alte cuvinte, El poate face ceva ce nimeni altcineva nu poate face în întreaga istorie a lumii, „căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim” - cum anume? – „mântuiți.” Dintre toți oamenii care au trăit sau vor trăi vreodată în istoria lumii, doar unul dintre ei a avut influența pe care a avut-o El, și anume să mântuiască oamenii de păcatul lor, de la Iad, de la moarte, de diavolul însuși. El este singurul. Nimeni, niciodată nu este ca El, cu totul unic, singurul Mântuitor. Chiar și ateul francez Renan a spus: „Oricare ar fi surprizele viitorului, un lucru este sigur, pe Isus nu Îl va putea întrece nimeni niciodată”. Napoleon a spus: „Cunosc mulți oameni, însă vă spun că Isus Cristos nu este un simplu om. Între El și orice alt om de pe pământ nu poate exista niciun termen de comparație.” Isus i-a mântuit pe oameni de păcatele lor și încă o face. Și odată ce a făcut această lucrare, nu poate fi anulată niciodată.

Știi că nu există un fost creștin? Niciodată nu poate fi vreunul. Nimeni nu vrea să renunțe odată ce a devenit creștin. Există oameni astăzi ale căror vieți sunt transformate de puterea și influența lui Isus Cristos pentru timp și veșnicie. Nimeni care a trăit vreodată nu are un asemenea impact. Unii oameni astăzi se grăbesc să se arunce în brațele lui Isus Cristos pentru a primi darul mântuirii. Domnul Isus le-a dat și anumitor oameni o astfel de influență încât să nu poată fi egalați nici chiar în analele rasei umane și, chiar după două mii de ani, impactul Lui continuă. Și zilnic există oameni care au experiențe extraordinare pe care le leagă de Isus Cristos. Personalitatea lui Isus Cristos este fără egal, nu are comparație, este unică și incomparabilă. El este stăpânul suprem al tuturor. Este stăpânul mulțimilor flămânde și al fariseilor mânioși, stăpânul teologilor deștepți și al păcătoșilor înverșunați, stăpânul ucenicilor neînțelepți și chiar al guvernatorilor romani. El este stăpân chiar peste viața lui Însuși. El se luptă în miez de noapte, în Muntele Măslinilor, agonizând cu sudoare și sânge și lacrimi și iese învingător dedicat în totalitate lui Dumnezeu. În teribila agonie de pe cruce El este Suveran. Totul în jurul Lui este într-o mare agitație. Totul e într-un mare haos, dar El este calm, stăpân pe propria Sa voință, pe propria Sa limbă, pe propria Sa inimă. El se oprește în mijlocul întregului haos al actului în care poartă pe cruce păcatele lumii pentru a-l ierta pe tâlharul pe care se pocăiește. El deschide porțile paradisului pentru acel hoț. Își mângâie mama, are grijă de Ioan, ucenicul Său preaiubit.

Și în mijlocul șocului cauzat de pierderea de sânge și a însetării groaznice pe care le-a îndurat, El împlinește cu calm ultima profeție, spune: „Mi-e sete”, El știe că lucrarea a fost împlinită și Își încredințează duhul lui Dumnezeu. Și făcând aceasta, El a câștigat mântuirea pentru toți cei care vin la El. El a influențat lumea ca nicio altă ființă umană care a trăit vreodată și a influențat lumea mai mult decât ar fi putut să o influențeze vreodată toți cei care au trăit la un loc. Gândiți-vă la ce a făcut. El a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” În altă împrejurare a zis: „Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele”. El a spus: „Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, pe acela îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”. El a spus: „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul afară de Tatăl. Nimeni nu cunoaște pe Tatăl afară de Fiul și cel căruia Fiul I l-a făcut cunoscut.” El a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată, crezi tu lucrul acesta?” El a spus: „oricine își va pierde viața pentru mine, o va câștiga”. El a spus: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” El a spus: „Fiul Omului a venit să moară și să-și dea viața ca drept de răscumpărare pentru mulți.” Tot El a spus: „oricine va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va mai fi sete”. El a spus: „veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre.” El a spus: „Cerul și Pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece”. El a spus: Înainte de a fi Avraam, Eu sunt”. El a spus: „pe această piatră Îmi voi zidi biserica și porțile locuinței morților nu o vor birui”. El a spus: „Eu sunt ușa”, „Eu sunt Păstorul cel bun”, „Eu și Tatăl una suntem”, „Eu sunt Pâinea Vieții”, și așa mai departe, și aşa mai departe. Vedeți, în mod unic, în fiecare dintre aceste afirmații, El a pretins că este ceva ce nimeni altcineva din întreaga lume nu ar putea fi vreodată, și-anume Mântuitorul. Influența lui este uluitoare și miraculoasă.

În cele din urmă, un ultim element al influenței Sale este puterea Lui miraculoasă asupra morții. În Evrei capitolul 2, în versetul 14, ni se spune: „El Însuși a fost părtaș sângelui și cărnii, ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să-i izbăvească pe toți aceia care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor”. Ni se spune că a luat trup omenesc pentru a birui moartea, și chiar a făcut asta. El Și-a controlat propria moarte. El a spus în Ioan 10: „nimeni nu-Mi ia viața cu sila”, versetul 18, „o dau Eu de la Mine”. Și a făcut-o. A murit conform planului divin. Și-a controlat propria înmormântare, deși trupul său era mort. A avut în control fiecare detaliu al înmormântării Sale. S-a asigurat că nu-L îngroapă după apusul soarelui, altfel nu ar mai fi împlinit cuvântul Lui cu privire la cele trei zile și trei nopți. S-a asigurat că totul a fost împlinit la timp după planul stabilit mai înainte. S-a asigurat că învie din mormânt la timp. Chiar și atunci când trupul Său era în mormânt, El era în adâncuri în duhul Său proclamând victoria asupra duhurilor căzute legate în închisoare. Domnul Isus a avut în control fiecare element al morții sale, fiecare element al înmormântării sale, fiecare element al vremii petrecute în mormânt și, de asemenea, a avut în control și momentul învierii Sale. El avea putere asupra morții. El a biruit moartea.

El a spus: „După cum Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți, tot așa va sta și Fiul Omului în inima pământului”. El a spus: „Distrugeți Templu acesta și în trei zile voi Îl voi ridica iarăși”. Și chiar a făcut-o, iar mormântul gol este una dintre dovezi, iar apariția la peste 500 de martori oculari sunt o dovadă. Iar ucenicii, plini de putere, au ieșit să-L propovăduiască pe Isus Cristos Cel înviat, ei, care înainte fuseseră niște lași smiorcăiți, ghemuiți într-un colț de frica iudeilor sunt o altă dovadă. Nașterea bisericii este o dovadă. Cum te poți gândi să explici viața acestei persoane? Născut dintr-o fecioară, a trăit o viață fără păcat, a spus lucruri atât de profunde care nu ar fi putut fi născocite de o minte omenească, a făcut lucruri care nu s-ar fi putut face pe cale naturală, a biruit moartea și influențează lumea continuu. Nu poți explica viața Lui din punct de vedere omenesc. Așa ceva este imposibil.

Gândiți-vă și în felul următor. Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar deveni om? Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar deveni om? Ei bine, în primul rând, dacă Dumnezeu ar deveni om, ne-am aștepta ca El să aibă o naștere miraculoasă, nu-i așa? Adică, dacă Dumnezeu ar deveni om, intrarea Lui în lume ar trebui să fie una spectaculoasă. Domnul Isus a avut o naștere miraculoasă. Dacă Dumnezeu ar deveni om, ne-am aștepta ca El să fie diferit de noi toți, să fie sfânt. Isus a fost. Dacă Dumnezeu ar deveni om, ne-am aștepta ca toate cuvintele Sale să fie divine, să fie cele mai clare, cele mai puternice, cele mai pline de autoritate, cele mai pline de adevăr și cele mai curate vorbe rostite vreodată. Și cuvintele Domnului Isus au fost.

Dacă Dumnezeu ar deveni om, ne-am aștepta ca El să manifeste o putere supranaturală. Isus a avut-o. Dacă Dumnezeu ar deveni om, ne-am aștepta ca El să aibă un impact universal și permanent asupra întregii lumi. Isus îl are. Dacă Dumnezeu ar deveni om, ne-am aștepta ca El să poată birui moartea. Isus Cristos a făcut-o.

Știți ceva? Dacă Dumnezeu ar fi devenit om, ar fi Isus și chiar a fost; El a fost. Și acesta este de fapt toată semnificația Crăciunului. Acesta este tot înțelesul și asta este ideea Noului Testament. Voi trage o concluzie, invitându-vă să priviți la Ioan 20, două versete, 30 și 31. Cred că ele rezumă semnificația revelării Domnului Isus Cristos. Ioan 20 versetul 30: „Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta.” Sunt lucruri care nu sunt scrise. Apropo, dacă priviți la capitolul 21 versetul 25, veți descoperi că toate cărțile întregii lumi nu ar putea să le cuprindă pe toate, așa că nu avem o înregistrare completă. Dar versetul 31 spune: „Dar lucrurile acestea au fost scrise ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând să aveți viață în Numele Lui”. Ce fel de viață? Viață spirituală, viață veșnică, viață din belșug, adevărata viață. Vedeți, este exact ceea ce spune apostolul Pavel: „Că adică Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine.” Dumnezeu a venit în lume în persoana lui Isus Cristos pentru a ne răscumpăra și, când ne uităm la viața Lui, trebuie să credem că El este Fiul lui Dumnezeu și crezând avem viață în Numele Lui.

„Dumnezeu era în Cristos” - 2 Corinteni 5:19 spune: „Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine”. Și apoi el spune: „Și ne-a încredințat nouă slujba acestei împăcări. Noi, dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Cristos.” Mesajul este simplu. Dumnezeu a venit în lume sub forma lui Isus Cristos. Dacă tu crezi în El, ai viața veșnică. Dacă tu crezi și Îl primești ca Mântuitor, ai viață veșnică. Pentru aceia dintre noi care facem lucrul acesta și suntem împăcați cu Dumnezeu, El ne încredințează slujba împăcării și ne trimite înapoi ca ambasadori pentru a-L reprezenta. Așadar, este un mesaj pentru noi toți. Dacă nu ți-ai predat niciodată viața lui Isus Cristos, acesta este mesajul Lui pentru tine. Acesta este darul Lui pentru tine. Dacă ți-ai dat viața lui Cristos, știi că acum și tu ești chemat să fii un slujitor al împăcării, să mergi ca ambasador al lui Isus Cristos și să-i chemi și pe alții în Împărăție? Să le spui și altora să se împace cu Dumnezeu?

Nu există nicio altă modalitate de a-L explica pe Isus Cristos altfel decât ca Dumnezeu în trup omenesc. Și dacă refuzi să faci asta, este pentru că îți iubești păcatul și alegi întunericul tău decât lumina. Asta a spus Domnul Isus. Și a spus-o în așa fel ca să ne pună pe gânduri: „Nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață”. El a pus povara asupra oamenilor. Răspunsul tău cu privire la Isus Cristos este doar răspunsul tău. Pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu va îndemna inima ta, trebuie să răspunzi prin credință și, dacă deja ai făcut-o, mă rog să îți asumi responsabilitatea de a ieși afară să predici lumii mesajul împăcării. Să ne plecăm în rugăciune.

Părinte plin de har, ne-am amintit din nou de istoria simplă, dar atât de profundă a Domnului Isus Cristos. Acesta este adevărul, adevărul verificat nu numai în istorie, ci verificat și de mărturia Duhului Sfânt în inimile noastre, căci Duhul este Cel care ne convinge cu privire la Isus Cristos, cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Și te rugăm, Părinte, să trimiți Duhul Sfânt la fiecare inimă și în fiecare viață care a refuzat să-L lase pe Isus Cristos să intre, care nu a acceptat plinătatea credinței mântuitoare, pentru ca Duhul lui Dumnezeu să aducă acea credință adevărată, să convingă de păcat și să întoarcă inima oamenilor către Cristos. Ne rugăm, Tată, să lucrezi în felul acesta în fiecare viață. Ne rugăm, de asemenea, pentru cei care Te cunosc, în semn de recunoștință pentru împăcarea pe care ei au primit-o, să ducă mesajul împăcării lumii din jurul nostru.

SFÂRȘIT