În dimineața asta aş vrea să continui să vă împărtășesc lucrurile care le am pe inimă şi despre care cu câteva săptămâni în urmă am simțit că trebuie să vă vorbesc.

Sunt lucrurile care cred că sunt importante pentru biserică. Vă mărturisesc că acest imbold mi-a fost pus de Duhul în minte, nu ca o predică, ci mai mult ca o pasiune. Și așa cum am spus încă de la început, nu sunt totdeauna sigur despre cum voi spune lucrurile sau cum se vor materializa cuvintele sau cum îmi va călăuzi Duhul Sfânt gândirea ca să le prezint. Însă cred că este util cu adevărat să vorbim despre ingredientele esențiale sau elementele esențiale ale unei biserici care Îl cinstește pe Domnul Isus Cristos.

Dumnezeu a binecuvântat această biserică. Sunt motive pentru care a făcut-o. Primul motiv este suveranitatea Sa. Un altul este pentru că Grace Community Church, cred lucrul acesta, a fost dedicată de-a lungul existenței sale lucrurilor corecte, și mă refer la lucrurile Cuvântului lui Dumnezeu. De câteva săptămâni vorbim despre ele, doar ca să le reafirmăm. Așadar, pentru aceia dintre noi care au uitat sau pentru aceia dintre noi care sunt proaspăt convertiți, dorim o reașezare a temeliei în care ne-am găsit puterea și binecuvântarea.

Și am intitulat această scurtă serie „Anatomia bisericii”, „Anatomia bisericii”. Am împrumutat analogia biblică a trupului, și am spus că, în esență, am putea să reducem trupul la patru elemente. Această abordare nu este clinică. Este doar de dragul analogiei. Trupul este format dintr-un schelet, sisteme interne, musculatură și piele, și cu biserica este la fel, ea fiind trupul lui Cristos.

Este nevoie de un schelet; am vorbit despre aceasta în primul nostru studiu împreună, și am spus că sunt lucruri care formează cadrul și forma bisericii, fără de care nu ar avea un aspect bine definit. Sunt câteva lucruri de bază, care nu sunt negociabile, sunt minim necesare, câţiva stâlpi, câteva lucruri care formează cadrul, câteva realități ale formei și substanței care trebuie să fie centrul vieții noastre ca biserică. Și v-am sugerat cinci aspecte.

Primul este o concepție înaltă despre Dumnezeu. Pentru a fi ceea ce Dumnezeu vrea să fie, o biserică trebuie să aibă ca interes principal pe Dumnezeu Însuși. Mai sunt și alte puncte de interes, dar unul singur este cel potrivit, și anume concepția corectă despre Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pe măsură ce ne concentrăm atenția asupra lui Dumnezeu, toate lucrurile își vor găsi apoi locul potrivit. Nu poate fi niciun compromis când Dumnezeu este totul în toate, și tot ce facem este în totalitate pentru slava Sa.

De fapt asta înseamnă că tot ceea ce faci, până la ceea ce mănânci sau bei, să fie pentru slava lui Dumnezeu. El este centrul tuturor lucrurilor. Apoi am sugerat, în al doilea rând, prioritatea absolută a Scripturii, pentru că nu putem să avem atenția îndreptată asupra lui Dumnezeu, dacă nu știm cine este El și nu putem ști cine este El dacă nu înțelegem revelația Lui, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, începem cu o concepție înaltă despre Dumnezeu și afirmăm prioritatea absolută a Scripturii, care ni-L descoperă pe Dumnezeu.

În al treilea rând, suntem dedicați clarității doctrinare, ne uităm la Dumnezeu prin Cuvântul Lui şi extragem adevărul din Cuvântul Lui. Și apoi, în al patrulea rând, suntem dedicați sfințeniei personale, adică aplicăm acel adevăr în viața noastră. Iar în al cincilea rând, ne uităm la autoritatea spirituală, îi îndemnăm pe oameni să dea socoteală pentru trăirea lor după acel adevăr.

Acum, aceste lucruri reprezintă cadrul: o concepție înaltă despre Dumnezeu, care înseamnă că suntem dedicați absolut față de revelația pe care Dumnezeu ne-a dat-o, ceea ce înseamnă că noi trebuie să o facem clară, să o oferim oamenilor într-un fel practic și inteligibil, ca ei să o poată aplica în domeniul sfințeniei personale și să le aducă pe toate acestea sub autoritatea spirituală.

Acestea sunt adevăruri cadru. Așadar, ele trebuie predicate. Ele trebuie învățate. Ele trebuie modelate și urmate. Și ele au nevoie Încontinuu să fie reafirmate, și de aceea ne întoarcem la aceste lucruri. Știți, când ne întâlnim în ziua Domnului, și când avem studiu, studiu biblic și părtășie la grupe, una din caracteristicile esențiale este o reafirmare continuă a valorilor noastre de bază. Ne întâlnim împreună ca să reafirmăm lucrurile față de care suntem dedicați.

Și când ne adunăm împreună în ziua Domnului, ce facem? Întâi de toate, noi ne închinăm prin cântare și rugăciune, și prin versete care aduc laude lui Dumnezeu, de aceea întotdeauna citesc Psalmi, aproape întotdeauna. Apoi corul cântă adevărurile mărețe despre Dumnezeul nostru slăvit, iar orchestra cântă laudele Sale, așa cum spune în Psalmul 150. Toate acestea sunt ca să cultivăm în inimile noastre și să reafirmăm o concepție înaltă despre Dumnezeu, Cel care este sfânt.

Urmează apoi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că noi prioritizăm Cuvântul, așadar noi învățăm din Scriptură. Și pe măsură ce învățăm din Scriptură, extragem din ea adevărul sau claritatea doctrinară. Și apoi mesajul, ca și concluzie, îl aplicăm inimii, unde sfințenia personală poate fi răspunsul.

Atunci când plecați din locul acesta, sperăm că faceți al patrulea pas, sfințenia personală, în viața și trăirea fiecăruia. Urmează aspectul de păstorire, care reprezintă autoritatea spirituală care oferă supraveghere turmei. Așadar, ceea ce facem, nu e ceva de apucat. Ci înseamnă a păși într-o urmare consistentă a acestor realități nemodificabile pe care le-am afirmat.

Acum, în al doilea rând, iar în ultimul mesaj am început să ne uităm la aceste lucruri, și ne vom mai uita la ele timp de câteva ediţii, pentru că sunt câteva dintre ele pe care doresc să le evidențiez. Am vorbit despre sistemele interne. Un trup trebuie să aibă sisteme interne. Nu poți să ai doar un schelet și musculatură şi piele. Nu vei avea viață. Trebuie să existe ceva care să treacă prin toate sistemele trupului, și cred că la fel de adevărat este și în biserică.

Nu poți doar să afirmi fundamente doctrinare. Trebuie să existe un curs al vieții. Și cred că acest curs al vieții sunt atitudinile potrivite, atitudinile potrivite. Este o bătălie a minţii, fraților. Într-adevăr așa e. Este o bătălie a minţii, pentru că „omul ce gândește în inima lui, aceea este”. Este o bătălie a minţii.

Și astfel, ceea ce încercăm să facem în lucrare este să vă ajutăm să aveți atitudinile spirituale potrivite, să cultivați în voi felul de gândire corect – ca să spun în termeni paulini – „prin înnoirea minții voastre”. Așa cum spune Pavel în Filipeni „să aveți în voi gândul acesta”. Ca să aveți o inimă înnoită. Ca să aveți gândul lui Cristos. Ca să aveți o gândire spirituală. Toate acestea sunt afirmații biblice. Cu alte cuvinte, vrem să aveți gândirea potrivită.

Ca să fiu sincer cu voi, nu este o chestiune de a-ți controla caracterul. Ci este o chestiune de a încerca să-ți controlezi gândirea, care va produce caracterul dorit. S-ar putea să fii forțat să faci lucrurile potrivite având gânduri și motive și raționări și atitudini greșite, iar toate aceste lucruri potrivite nu sunt nimic mai mult decât fățărnicie. Atât, fățărnicie. Așadar, nu ne străduim să vă forțăm să vă conformați exteriorul, ci ne străduim să creăm în voi atitudinile generate de gândirea spirituală potrivită.

Iar când începi să gândești corect, acționezi corect. Așadar, noi nu suntem interesați de programe. Noi nu suntem interesați de activități. Noi nu suntem doar interesați să ne conformăm unui cod extern, ci mai degrabă de cultivarea atitudinilor care-L cinstesc pe Dumnezeu. Așadar, circulaţia prin sistemele care sunt în trup va fi așa cum ar trebui să fie, iar trupul va fi întreg și sănătos și productiv și dinamic și Îl va reprezenta corect pe Cel care este Capul său, pe Domnul Isus Cristos.

Acum, aș dori doar să recapitulez ceea ce am spus în ultimul nostru studiu împreună. Prima și cea mai importantă atitudine care trebuie să fie cultivată este atitudinea de ascultare, cea de ascultare. Este condiția absolut necesară dintre toate atitudinile. Este atitudinea omniprezentă. Este atitudinea care spune „Îl voi asculta pe Dumnezeu indiferent de cost”. Este atitudinea care este fără compromis. Este atitudinea care afirmă „Dacă Dumnezeu spune, atunci așa rămâne. Voi face”.

Este atitudinea care nu negociază cu Dumnezeu, care nu justifică păcatul, ci întotdeauna caută să împlinească numai voia Domnului. Asta face mai mult decât jertfele. Face mai mult decât orice act de închinare exterioară. Este ascultarea interioară, și toate atitudinile spirituale potrivite încep de aici. Dacă nu ești dispus să începi să asculți de Dumnezeu, nu vei avea nimic decât dificultate, încercare și circumstanțe negative.

A doua atitudine despre care am vorbit a fost smerenia, smerenia. Ascultare și smerenie, și în esență aceasta este atitudinea care îi vede pe ceilalţi oameni ca fiind mai importanți decât sunt eu. Tu ești mai important decât mine. Nevoile tale sunt mai importante decât nevoile mele. Dorințele tale sunt mai importante decât dorințele mele. Fericirea ta este mai importantă decât fericirea mea. Bucuria ta este mai importantă decât bucuria mea. Locul tău este mai important decât al meu. Reputația ta este mai importantă decât a mea. Toate aceste lucruri. Este altruismul Domnului Isus Cristos care s-a smerit pe Sine, vezi Filipeni 2. Este o atitudine esențială, pentru că mândria este un lucru atât de devastator.

În al treilea rând, am vorbit despre atitudinea dragostei, și dragostea este smerenie în acțiune. Dragostea este smerenia care acționează. Smerenia și dragostea sunt inseparabile, vedeți, numai oamenii smeriți pot să iubească. Nu pot să mă dărui ție decât dacă îmi pasă mai mult de tine decât de mine. Nu pot să mă abandonez pe mine nevoilor tale decât dacă sunt cu adevărat smerit, așadar smerenia este o pistă de lansare pentru dragoste. Dacă smerenia este altruism, atunci dragostea este slujire altruistă, dăruire altruistă.

Și apoi, în al patrulea rând, am vorbit despre unitate. Când ai oameni dedicați ascultării și ai oameni dedicați dragostei, pentru că au inimile smerite, vei vedea rezultatul, care este smerenia. Smerenia conduce la dragoste și dragostea conduce la unitate, pentru că acolo unde toți oamenii se dăruiesc pentru alţii este prezentă o unitate uimitoare. Tu împlinești nevoile mele, iar eu voi împlini nevoile tale, și totul se continuă, iar acest fel de interschimbabilitate este ceea ce construiește unitatea adevărată, cu o singură inimă, o singură gândire, un singur suflet despre care vorbește Biblia. Dar aceasta izvorăște din unitate. Această chestiune este crucială.

Așadar, am vorbit despre aceste elemente inițiale, și vreau să vă citesc o scrisoare pe care mi-a trimis-o cineva ca răspuns la primele mesaje, cred că este încurajatoare și deosebită pentru fiecare dintre noi.

„Ultimele două predici din seria Anatomia bisericii au fost atât de convingătoare. Mă rog ca Dumnezeu să folosească această serie ca să facă o lucrare minunată în inimile celor din turma de la Grace. În această dimineață ne-ați vorbit despre smerenie. Aș dori să vă împărtășesc modul în care Domnul a lucrat în viața mea în această privință.

„La începutul verii am citit o carte scrisă de Andrew Murray despre smerenie și am început să mă rog Domnului să mă învețe cum să fiu smerit. Ei bine, știi ce se întâmplă atunci când ne rugăm după voia Lui. Acum câteva săptămâni, am avut oportunitatea să folosesc tot ce am învățat din Scriptură aici, la biserica Grace. M-am oferit voluntar să merg alături de alți patru frați din biserică la gropile de gunoi din Mexic ca să le vorbesc celor care trăiesc acolo. A fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată.

Pe lângă condițiile de trai sărăcăcioase, mizeria de acolo era îndeajuns ca să te îmbolnăvească. Slujba mea a fost, odată ce am ajuns acolo, să spăl copiii pe cap, care erau plini de păduchi. Aceasta este ceva ce nu am mai făcut niciodată. Poți să-ți imaginezi 25 de copii care stăteau la rând înaintea mea, toți infestați în diferite stadii, toți cu păduchi? Fără să mai spun faptul că nu aveam apă curentă, doar niște căzi cu apă în care toți se spălau.

Am stat în soarele de afară și erau peste 37 de grade Celsius. În timp ce stăteam acolo ca să-i spăl pe copii pe cap, unul după altul, gândurile mele au trecut de la dezgust la bucurie. Un băiețel a fost atât de plin de păduchi, încât era numai răni pe cap. Ei bine, trebuie să recunosc că la început nu eram așa de dornic să ating acele răni. Oricum, am început să mă gândesc la modul cum a spălat Isus picioarele ucenicilor și m-am smerit înaintea lui Dumnezeu realizând faptul că nevoia acestui copil era mult mai importantă decât confortul meu.

Am învățat câteva lecții minunate în acea zi despre jertfă, să-i socotesc pe alții mai importanți decât mine și mă rog ca Dumnezeu să continue să lucreze în viața mea ca să mă învețe lucrurile care-I aduc Lui slavă.”

Ei bine, această scrisoare este minunată. Și aceasta este exprimarea unei inimi smerite. Aceasta este exprimarea unui inimi iubitoare. Gata să facă sacrificii pentru ca să împlinească nevoile altora. Acestea sunt atitudini pentru care nu există niciun substitut, și dacă trebuie ca viața să fie prezentă în biserică, trebuie să fie ascultare, smerenie, dragoste și simțământul de unitate.

Acum, aș dori să continui și să vă vorbesc despre alte câteva atitudini. Aș dori să o numim pe a cincea disponibilitatea de a sluji, disponibilitatea de a sluji, pentru că ea vine exact din ceea ce tocmai am spus despre dragoste și smerenie și celelalte aspecte, și într-adevăr, este o altă modalitate de a spune același lucru. Disponibilitatea de a sluji.

Cineva mi-a spus zilele trecute „Știi, noi nu mai mergem la biserica ta. Mergem la o biserică micuță unde este nevoie de noi”. Adesea îmi spun oamenii acest lucru și eu cred că este în regulă. Poate că Duhul lui Dumnezeu i-a îndreptat într-acolo. Dumnezeu să-i binecuvânteze. Sunt oameni minunați și sunt sigur că Domnul i-a condus acolo. Dar asta nu înseamnă că noi nu avem nevoie de voi.

Adică, uită-te la toți acești oameni. Crezi că aceștia nu au nevoi? Să nu credeți că cu cât ai mai mulți oameni, cu atât nevoile sunt mai mici. Ce cred oamenii este că dacă acolo sunt programe și nu este nimeni care să le conducă, înseamnă că au nevoie de oameni care să-i ajute cu lucrarea şi s-ar putea să aibă dreptate. Dar lucrarea nu este în mod necesar în legătură cu lucrările rânduite în biserică. Ați înțeles asta? Nu este.

Adică, poți să vii aici și să spui „Ei bine, mergem la biserică, dar nu facem nimic. Nu cântăm în cor sau nu predăm în niciun grup, nici nu ne ocupăm de curățenie și nici nu facem altceva. Nu facem nimic. Noi mergem acolo și nici măcar nu știm dacă acolo este o nevoie.” Uită-te în jurul tău. Sunt oameni de tot felul cu nevoi. Totul depinde de perspectiva ta, înțelegeți?

Deschideți la 1 Corinteni pentru câteva momente, capitolul 4, și doresc să vă arăt câteva versete, iar apoi să tragem o concluzie. 1 Corinteni 4 unde Pavel spune astfel „Iată cum trebuie să fim priviți noi”, cu alte cuvinte, când este vorba să fie enunțată o judecată asupra mea și asupra celor de lângă mine, când trebuie să spui „Ei bine, cine este omul acesta?”, când va trebui să-mi scrii epitaful, dacă vreți, dacă trebuie să fiu elogiat, dacă trebuie să fie enunțată contribuția mea, dacă trebuie să fiu lăudat, vă rog să spuneți următoarele „A fost un slujitor al lui Cristos”.

Îmi place mult. Mă gândesc la cel puțin șase cuvinte în limba greacă pentru „slujitor”, iar el îl folosește pe cel mai de jos, cuvântul hyperetas. Hyper înseamnă sub, etas vine de la cuvântul a vâsli. Un vâslaș de jos. În vremea aceea aveau niște galere mari de lemn. În carena acelor galere aveau trei nivele. Ele se numeau trireme, erau trei nivele de robi legați cu lanțuri de vâslele lor, iar aceștia purtau galerele acelea imense pe mări. Sclavii de la nivelul de jos erau vâslașii de jos.

Pavel spune „Ascultați. Când vine vremea să-l evaluați pe apostolul Pavel, să nu numiți catedrale după mine. Nici măcar să nu numiți un oraș din Minnesota după numele meu”, ne spune. „Să nu numiți o școală după mine. Să nu-mi dați niciun doctorat onorific. Doar să spuneţi: „A fost un sclav la galere la nivelul trei, și binecuvântată să-i fie inima, și-a tras vâsla”.” Servitor. Mulți oameni vor să fie vedete. Dumnezeu vrea oameni care trag la vâslă.

În versetul 2 el spune, cheia acestui întreg lucru este „ca să fie găsit” – cum? – „credincios”. Credincios. Nu ai nevoie de un vâslaș deștept care a găsit o nouă metodă de a vâsli, și care în același timp, distruge și vâslele tuturor celorlalți. Vrei un vâslaș credincios. Atât. Cineva care se vede pe sine ca un slujitor. În versetul 3 el spune „cât despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată”.

Ce vrei să spui? „Nu sunt în lucrarea aceasta după părerea voastră. Nu fac această lucrare ca să primesc premii. Nu Îl slujesc pe Domnul Isus Cristos ca să fiu judecat de voi. Nu pot să accept judecata voastră.” Înțeleg ce spune. Chiar înțeleg. Vedeți, oamenii adesea nu știu ce ai în suflet. Te pot lăuda, iar tu poți avea motive nepotrivite. Pot să te înjure, iar tu să ai cele mai curate motive din lume și te vei zbate să poți să-ți depășești condiția umană.

Adică, uneori predici din toată inima ta și știi că a ieşit nefericit. Ai ratat. Ai dat-o în bară. Am avut și eu astfel de momente care s-au dus împreună cu lacrimile, pentru că nu am făcut ceea ce am crezut că L-ar fi cinstit pe Dumnezeu. Și după ce termini, vine câte un suflet scump care spune „Minunat, e cea mai bună predică pe care ai predicat-o vreodată”. Și zâmbești, dai mâna și spui „Mulțumesc”. Iar tu știi ceea ce ei nu știu. Sau altădată, oh, am simțit că zbor ca vulturul, aterizez și cineva îmi spune „Așa-i că nu te simți bine?” Și întreb „Poftim? Oh, niciodată nu m-am simțit mai bine”. „Nu, parcă nu erai tu, cumva parcă ai bâjbâit”. Atunci oamenii te critică și te evaluează, te laudă, te acuză, te binecuvântă, te blestemă.

Pavel spune „Nu voi intra în jocul acesta. Eu vreau doar să trag la vâsla mea. Atât. Și chiar nu sunt interesat în ceea ce spun oamenii”. El spune „Ei nu cunosc faptele”. Și îmi place mult cum spune la sfârșitul versetului 3 „nici eu nu mă mai judec”. Știi ceva? „Nici măcar nu pot să mă încred în propria mea judecată. Sunt atât de părtinitor cu mine”.

El spune în versetul 4 „Căci n-am nimic împotriva mea; totuși nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit.” Poate că nu descopăr toate pietrele din viața mea. Poate cred că fac bine. Asta nu mă justifică. „Cel ce mă judecă, este” – cine? – „Domnul”. Domnul. Așadar „De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor” – motivele inimii. Aceasta este ceea ce îmi doresc, ca El să vadă o inimă de rob.

Așadar, ne-a chemat ca să fim sclavii de la nivelul al treilea, de jos, să tragem la vâslă, să rămânem credincioși, să nu încercăm să ne facem o reputație, nici măcar să nu ne mai evaluăm pe noi înșine în mod favorabil, doar să tragem la vâslă și să-L lăsăm pe Domnul să judece. De aceea în Fapte 20 spune „am slujit pe Domnul cu toată smerenia”. Ne întoarcem exact la acea smerenie.

Aceste lucruri sunt țesute împreună în mod tainic. De fapt, ai putea să iei oricare din aceste atitudini și când o cultivi în viața ta, rezultatul va fi că fiecare din celelalte atitudini va fi observată. Nu poți să ai dragoste fără smerenie. Nu poți să ai smerenie fără dragoste. Nu poți avea adevărata unitate în părtășie fără dragoste și smerenie. Nu poți să slujești cu o inimă de rob fără dragoste și nu poți fi un rob cu o inimă de rob fără smerenie. Toate sunt țesute împreună. Este ca și cum Domnul abordează aceeași chestiune din unghiuri diferite și dacă ar putea să ne facă să ne concentrăm asupra uneia, să ne fixăm asupra ei, celelalte se vor așeza la locul lor.

Poate spui: Ei bine, la ce te referi când spui „disponibilitatea de a sluji”? Simplu. Și nu mă refer la programele din biserică. Deschideți împreună cu mine la Romani capitolul 12 pentru câteva clipe. Am vorbit despre motive. Acum să vorbim despre funcție. În Romani 12:4, avem iarăși această analogie a trupului unde spune „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Cristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat”. Ne putem opri aici.

Așadar, avem acest trup, da? Iar trupul are tot felul de mădulare, mă refer la un trup uman, și Biserica este la fel, și fiecare dintre noi are daruri diferite. Și apoi ne spune, dacă tu ai darul de prorocie, atunci să prorocești, dacă-l ai de slujire, atunci să slujești, dacă-l ai pe cel de învățare, atunci învață, dacă îl ai de îndemnare, atunci îndeamnă; dacă-l ai pe cel de dărnicie, atunci dăruieşte; dacă-l ai de conducere, fă-o cu toată râvna; dacă îl ai de milostenie, să o faci cu bucurie. Cu alte cuvinte, el spune „Omule, apucă-te! Nu ai nevoie de un program.” Dacă eşti un credincios, atunci ai o abilitate dată de Dumnezeu ca să slujești, și ea trebuie să se reverse din viața ta.

Poate fi într-o structură. Slăvit să fie Domnul, este minunat. Sau poate fi foarte, foarte personal. Dar un credincios care nu slujește este o contradicție în termeni, pentru că un credincios este locuit de Duhul lui Dumnezeu, împuternicit de Duhul lui Dumnezeu pentru slujire, și să nu slujești înseamnă să faci un blocaj undeva. Să vii la biserică și să spui „Ei bine, am mers acolo, dar îi au pe toți acești oameni, și nu știu exact unde aș putea să slujesc şi eu”. Ascultați-mă, dacă eşti plin de Duhul lui Dumnezeu, El vrea să cultive prin tine o lucrare care este absolut esențială.

Acum, spune aici cuvântul „profeție” și apoi vorbește despre „slujire”. Acești termeni sunt foarte generali. Învățare: foarte general. Îndemnare, dărnicie, conducere, milostenie sunt termeni foarte generali. Aceste lucruri nu sunt doar înguste, specifice sau izolate, ci sunt niște categorii. În cadrul categoriei dărniciei, sunt mai multe modalități de a dărui. În cadrul categoriei milosteniei, sunt o mulțime de moduri în care poți să arăți milă. În cadrul categoriei de predicare și învățare, sunt o mulțime de moduri în care poți predica și învăța, sunt stiluri de predare și altele, și altele.

Ideea este aceasta. Există aceste categorii de daruri spirituale, iar în viața ta și a mea, Domnul a îmbinat din aceste categorii variate un amestec perfect și ne-a dat un dar care este numai al nostru, acesta este un amestec perfect din acele categorii de daruri puse împreună. Sunt și altele menționate în 1 Corinteni 12 de asemenea. Așadar, le văd ca fiind niște categorii, și din ele Domnul alege unele categorii, și le amestecă unele cu altele.

Mă uit în viața mea și spun „Este limpede că Dumnezeu m-a chemat să predic, să învăț, să conduc, să îndemn și s-ar putea să demonstrez darul cunoașterii”. Așadar, El alege darul acesta și pe acesta și pe acela și le amestecă în așa fel încât fiecare dintre noi devine ca un fulg unic spiritual, nu semănăm unii cu alții. Și dacă nu funcționezi, dacă nu slujești într-un fel simplu, așa cum poți, să știi că nu ai comportamentul pe care Dumnezeu îl vrea.

Este așa de ușor să creezi ceva care să fie ca un spectacol. Dar nu aceasta este ideea. Această biserică nu a fost niciodată mulțumită cu așa ceva. Îmi aduc aminte când cu ani urmă Moody Monthly a dorit să realizeze un articol cu biserica noastră. Eram încă în capelă, dar aveam oameni care năvăleau din toate părțile, și ei doreau să realizeze un interviu cu noi, iar noi nu îi știam în zilele acelea. Era înainte să scriu cărți pentru Moody Press și altele.

Au apărut, iar Lowell Saunders a scris un articol despre biserica noastră. După ce a studiat-o, după ce a făcut un sondaj și a intervievat oameni, titlul pe care l-a dat articolului a fost „Biserica cu 900 de slujitori”, pentru că aveam 900 de enoriaşi pe atunci, iar el a spus: „Toată lumea slujește.” Aveam mai puține programe atunci decât avem acum în ceea ce privește planificarea formală, dar toată lumea era implicată. Făceau lucrarea. Pur și simplu slujeau, folosindu-și darurile.

Oamenii sunau și mă întrebau: „Este cineva internat în spital ca să mă duc și să-l vizitez? Pot să ajut la creșă? Pot să mă duc acolo și să le ajut pe acele surori care aleargă după acei copilași peste tot pe covor? Pot să mă duc și să mut scaunele? Pot să curăț toaletele? Pot să spăl geamurile? Vreau să folosesc darul de ajutorare. Ai nevoie undeva de cineva care să slujească? M-aș bucura să învăț, dacă eşti dispus să mă ajuți. Este un loc neocupat în domeniul de evanghelizare? Am dori să ajutăm”. Astfel auzim „Hei, avem o lucrare aici și este minunat și Dumnezeu o binecuvântează. Ne folosim darurile. Slavă Numelui Său” și toate astea.

Astfel ar trebui să fie lucrurile într-o biserică. Poate că atunci când se va mări, toți vor crede că altcineva trebuie să lucreze, dar cu cât va crește mai mare, cu atât nevoia va fi mai mare și avem nevoie de mai mulți oameni implicați. Dar nu este numai asta. Nu e numai faptul că avem nevoie să facem ceva ca să zidim „biserica” sau să împlinim un scop al unui anume program.

Dacă ești creștin și dacă ești în trupul lui Cristos, trebuie să îți faci partea, dacă vrei să cunoști bucuria, dacă vrei să cunoști binecuvântarea, dacă vrei să fii ascultător. Sunt atât de multe nevoi, începe să-ți folosești darurile! Nu contează unde. Nu trebuie să-ți analizezi darul. Nu știu ce alt dar mai am în afară de cel de a predica și de a învăța, fac lucruri puține. Nu e nevoie să cataloghez lucrurile. Nu ai nevoie de un rezultat pe calculator. Completezi datele, ai un formular, îl completezi și ei îți trimit o hârtie tipărită cu răspunsul ca să afli care este darul tău. Se poate, dar este ridicol. Computerul nu știe.

M-am urmărit şi pe mine gândul de-a lungul timpului și nu sunt sigur de modul în care Dumnezeu le-a amestecat în dreptul meu. Știu în esență ce nu fac bine, probabil mai bine decât știu ce fac bine. Însă modul în care mi-am înțeles darul este când am început să slujesc, și acum mă întorc, mă uit înapoi și spun „Așadar, la aceasta mă pricep”. Iar atunci când intri în iureșul slujirii și al puterii Duhului lui Dumnezeu, vei vedea ce va face Dumnezeu prin tine.

Știți, nevoile nu se termină. Zilele trecute au auzit că 70% din oamenii peste 18 ani din San Fernando Valley sunt singuri. Vi se pare greu de crezut? O mulțime de cămine se destramă, nu-i așa? Șaptezeci la sută. Aceasta este epoca destrăbălării, a divorțaților, a părinților singuri. Vorbiți despre nevoi. Oameni buni, avem nevoi. Nevoi peste tot. Nevoi în toată comunitatea noastră.

Vă mai spun ceva despre cei ce sunt singuri, dacă tot am vorbit de ei. Cred că uneori oamenii singuri se gândesc că singurul lucru în viață pentru ei este să se căsătorească. Aș dori să vă spun ceva. Aveți o alternativă, un lucru mai bun decât acesta. Citiți 1 Corinteni 7. Pavel spune să te căsătorești numai dacă trebuie, adică dacă nu mai poți. Și dacă nu ai darul celibatului, și simți că arzi și simți că trebuie să te căsătorești, atunci căsătorește-te. Însă, omule, dacă poți să stai singur, rămâi singur.

Cred că în biserica noastră cei care sunt singuri reprezintă probabil resursa cea mai mare de lucrare spirituală, pentru că nu au restricții. Spune în 1 Corinteni 7:35-36, de fapt încă de la versetul 32, că cei singuri sunt cei care se îngrijesc de lucrul Domnului. Cei căsătoriți se îngrijesc de familie, de soții, de partener și de lucrurile necesare de care trebuie să aibă grijă. Și acest lucru nu este greșit, ci înseamnă că dacă poți să fii singur, bucură-te și gândește-te la toți oamenii singuri pe care trebuie să-i câștigăm. Ascultați, sunt o grămadă de lucruri. Încearcă doar să cultivi orice lucrare pe care Dumnezeu a pus-o în inima ta și pe care Dumnezeu ți-a dat-o.

Oh, aș dori să vă prezint doi oameni favoriți, dar care sunt puțin necunoscuți. Coloseni 4:12. Coloseni 4:12. Numele primului om este Epafra. Epafra. Ascultați, îmi place așa de mult. Spune „Epafra, care este dintr-ai voștri”. Nu e minunat? Cine este el? Ph.D., D.D., L.L.D., M.D., preparator de seminar, membru într-o frăţie Phi Beta Kappa? Nu, nu, nu, nu. Ordinat? Nu. „Epafra, care este dintre ai voștri”. Un om ca noi, doar atât, fie binecuvântat. El este definit ca „un rob al lui Cristos”.

Nu este minunat? Adică, mă gândesc la anii care trec. M-am gândit că ar fi minunat să fie așa ceva pe piatra funerară a cuiva care a fost un creștin iubit și minunat. Doar numele lui, unul dintre noi, un rob al lui Cristos, unul dintre noi. Este o chemare foarte înaltă. „Vă trimite sănătate”. Care era lucrarea lui? Era un mare predicator? Un mare orator? Nu, nu, nu. Care era lucrarea lui? Oh! „Totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale”. Nu e frumos? Doamne, dă-ne câțiva Epafra. E „dintr-ai voștri”, le spune celor din Coloseni. „E unul dintre voi și se roagă neîncetat și fierbinte”. Și pentru ce se roagă? Se roagă „pentru ca, desăvârșiți şi deplin încredințați, să stăruiți în voia lui Dumnezeu.”

Iată aici pe unul care poartă în inima lui povara dezvoltării spirituale a tuturora. Cred că acesta este darul credinței. Darul credinței este legat de rugăciune. Iată un om cu darul credinței și nu știu ce alte daruri ar mai fi avut, dar l-a exercitat din belșug. Nu avea nevoie de un program organizat. Doar se punea pe genunchi și stătea acolo. Se ruga. Se ruga.

Iată aici un alt om în Filipeni 2:25, numele sunt asemănătoare. „Epafrodit, fratele şi tovarășul meu de lucru şi de luptă, trimisul vostru”. Cu alte cuvinte: voi l-ați trimis la mine. Și ce făcea? Care era treaba lui? Oh! „Slujitorul pentru nevoile mele”. Ce era? Era un însoțitor. Știți cât de prețioși sunt însoțitorii? Știți ce înseamnă să ai pe cineva alături atunci când eşti în bătălie? Să fie prezent un prieten drag? Cineva care să ia sabia și să lupte alături de tine? O mulțime de oameni au nevoie de așa ceva.

„Slujitorul vostru pentru nevoile mele. Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toți; şi era foarte mâhnit, pentru că aflaserăți că a fost bolnav.” Oh, este de necrezut! Omul este supărat. Are inima apăsată. De ce? Pentru că știe că biserica a aflat că este bolnav. Se gândește că ei vor fi mâhniți din pricina acestui lucru, și este atât de supărat, pentru că ei sunt mâhniți că el este bolnav. El nu este supărat că e bolnav. El este supărat pentru că ei sunt mâhniți că au aflat că e bolnav. Ce om. El nu vine plin de apăsare și să spună „Rugați-vă pentru mine. Mi s-a rupt o pieliță la unghie”. Știți cum e. El este supărat pentru că ei sunt mâhniți că el e bolnav. Ce relație plină de iubire au avut acei oameni? A fost bolnav. Versetul 27. A fost atât de bolnav aproape să moară. S-a îmbolnăvit și aproape a murit.

Poate spui „Bine, dar cum de s-a îmbolnăvit?” Oh, versetul 30 „pentru lucrul lui Cristos a fost el aproape de moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.” Nu știu, cred că atunci când vom ajunge în ceruri, oameni precum aceștia se vor evidenția. Va trebui să-i căutăm cu atenție pe cei pe care i-am cunoscut bine. Ce om binecuvântat! Iar în versetul 29 spune „Să îl primiți bine. Vi-l trimit. Primiți-l și prețuiți-l”. oh, dar ce a făcut? Oh, a fost doar însoțitorul meu. A fost un ajutor.

Vedeți, dragilor, este o chestiune de spontaneitate. Este o chestiune ce ține de interior. Dacă ai disponibilitatea să slujești, aceasta va ieși la iveală. Adică, dacă tot timpul stai și spui: „Nu mă implic în această treabă. Nu știu dacă mă vor accepta”. Sau „Nu știu dacă îmi va plăcea să lucrez cu ei”. poți să te joci cu cuvintele cât vrei. Sau poți doar să slujești, doar să slujești.

Aș dori să vă mai ofer una: bucuria, bucuria. Aceasta este a șasea atitudine interioară spiritual. La întâlnirile noastre de la cort în ultimele câteva seri, Ken Poor a vorbit despre această chestiune a bucuriei. Am avut un timp minunat când am vorbit și cred că ne-am și bucurat. La ce ne referim atunci când vorbim despre bucurie? Ei bine, bucuria este un fel de exuberanță exterioară. Este răspunsul inimii, al sufletului, al minții, al trupului, al întregii persoane față de relația cu Isus Cristos, și unul din lucrurile pe care ne-am străduit să-l cultivăm în această biserică a fost bucuria.

Există o seriozitate în Cuvântul lui Dumnezeu. Oh, da! Există seriozitate în raportarea față de Dumnezeul infinit de sfânt și infinit de înțelept, Dumnezeul suveran cu care avem de a face. Este o adevărată seriozitate în zbaterile pline de presiune și de anxietăți ale vieții și morții, ale tuturor lucrurilor pe care umanitatea le aduce asupra noastră. Sunt o mulțime de lucruri care ne cauzează durere, dar în același timp, suntem plini de bucurie, iar acesta este un entuziasm adânc că toate sunt bine și că în final toate vor fi pentru slavă.

Cred că acea bucurie vine din Cuvântul lui Dumnezeu. Cred că pe măsură ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu, pe măsură ce ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, bucuria este a noastră. 1 Ioan 1:4 spune „v-am scris aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. În Romani spune „Împărăția lui Dumnezeu este neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt.” Isus spus că a venit ca să ne dea bucurie. Pavel spune „Bucurați-vă întotdeauna, iarăși zic, bucurați-vă”.

Și sunt convins că bucuria este legată de toată această chestiune a slujirii. Când îi văd pe oameni implicați în lucrurile Domnului și făcând aceste lucruri, folosindu-și darurile, atunci văd prezentă și bucuria. De ce? Pentru că bucuria vine atunci când te dăruiești. Oamenii care sunt întorşi spre ei, de asemenea, care încearcă să le adune pe toate și să-și împlinească nevoile, să-și rezolve problemele, să-și satisfacă toate dorințele, ei devin niște ființe care sunt schimonosite pe interior, se contemplează pe sine și se simt mizerabil.

Oamenii care își investesc viețile sunt cei care sunt plini de bucurie. Vrem o biserică care să fie plină de bucurie. Adică, sunt încântat de aceste lucruri și eu nu permit să fie lucruri care să îmi fure bucuria. Mă lupt să îmi păstrez bucuria. Unii oameni încearcă să-mi ia bucuria. Da, încearcă. Vin și spun „John, avem o problemă reală aici, e foarte, foarte serioasă”. Întreb „Bine, care este?” și îmi spun un lucru atât de mărunt, nesemnificativ. Și eu doar spun „Ei bine, să vedem dacă Domnul nu va putea să rezolve această problemă. Vom face ce putem”.

Și alteori vin la mine și-mi spun o problemă serioasă. Este o problemă mare. Și am cultivat în inima mea următorul lucru: oricând am o problemă mare, reacționez instantaneu spunând „Ce bine! Oh, este minunat. Mulțumesc așa de mult. Sunt așa de încântat de această problemă.” Unii din voi care îmi sunteți aproape știți ceea ce spun. „Oh, sunt bucuros să știu asta. Ce problemă minunată!”.

Se uită la mine, ca și cum aș avea o problemă la mansardă. Dar vedeți, dacă știu care este problema, sunt în controlul jocului, nu-i așa? Pentru că știu cine este cel care rezolvă problema. Dar dacă nu știu care sunt problemele, atunci într-adevăr am o problemă. Am bucurie, pentru că știu cine este Cel care poate să rezolve problemele.

Poți să-ți pierzi bucuria. Dacă vrei, poți să vezi fiecare grămadă de bălegar de pe fiecare pajiște. Poți trăi viața în acest fel. Adică poți sau nu - este o alegere. Este o alegere pe care tu o faci. Eu am ales să mă bucur. Eu aleg să fiu fericit. Eu aleg să am entuziasm. Eu aleg să fiu încântat cu privire la ce face Dumnezeu. Și nu-mi pasă ce îmi spui, nu îmi va afecta bucuria. Cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu pot să mă ajut, pentru că eu cred că Biblia îmi poruncește ca să mă bucur neîncetat, iarăși zic, bucurați-vă.

Așadar, îmi spun duhului meu „Bucură-te, MacArthur, bucură-te. Bucură-te în Dumnezeul care te-a răscumpărat și te iubește în ciuda faptului cum ești. Bucură-te că într-o zi vei merge în ceruri. Sigur, ai probleme, dar într-o zi vei ajunge în ceruri. Vei avea o adunare întreagă de oameni desăvârșiți. Ei vor avea un predicator perfect și nici măcar nu veți mai avea nevoie unii de alții, așa că vei elibera biserica și toți vor putea merge acasă”.

Ascultați, să nu lăsați pe nimeni să vă fure bucuria, și dacă nu ai bucuria Domnului, este pentru că o cauți unde nu trebuie. Bucuria este disponibilă. Putem să ne bucurăm în toate. Vom vorbi despre aceasta în seara asta.

Toate lucrurile lucrează împreună spre bine, așadar, orice ar veni este o sursă de bucurie. Nu am văzut niciodată oameni mai fericiți decât atunci când știu că au rezolvat o problemă. Nu poți să ajungi așa de fericit, dacă nu ai una cu care să începi.

Aș dori să vă vorbesc acum despre a șasea atitudine, pacea, pacea. Este un cuvânt frumos, nu-i așa? Pace. „Vă las pacea Mea, nu așa cum v-o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima. Nici să nu vi se înspăimânte.” Isus ne-a dat pacea Lui. 1 Corinteni 7:15 spune „Dumnezeu ne-a chemat la pace”. Pacea lui Dumnezeu să domnească în inimile voastre, spune Filipeni 4. „Trăiți în pace”, 2 Corinteni 13:11. „Trăiți în pace între voi”, 1 Tesaloniceni 5:13. Pacea.

Dacă bucuria este abundentă exterior, pacea este mulțumirea interioară. Și când vedeți oameni care vin la Domnul, nu-i așa că îi vedeți vorbind despre bucurie și pace? Bucuria Domnului și pacea sa profundă, așezată. Pacea. Cu alte cuvinte, este mulțumirea interioară care spune „totul este sub control. Totul este sub control”.

Acum, acest lucru nu este adevărat atunci când este păcat în viața ta. Dar acolo unde ai rezolvat problema păcatului și umbli în Duhul, indiferent ce se va întâmpla, vei avea pace. Nu ar trebui să lăsăm pe nimeni să ne ia pacea. De-a lungul anilor de slujire aici, am încercat să cultivăm în inimă atitudinea păcii, o atitudine de odihnă, o atitudine de încredere în Dumnezeu. Timp de mai multe săptămâni mi-am revărsat inima studiind Romani capitolul 8, încercând să vă arăt faptul că sunteți păziți în Isus Cristos, iar rezultatul final al acestei siguranțe este un simț adânc și profund al odihnei. Pacea. Pacea sufletului.

Nu este niciun motiv ca să fii tulburat. De aceea Pavel spune nu vă îngrijorați de nimic. De nimic. Pacea lui Dumnezeu să domnească în inima voastră. Toți dintre noi suntem testați la acel punct, sigur, și nu trăim în mod perfect în pace, dar aceasta este o atitudine pe care trebuie să o avem. O atitudine de pace.

Aș dori să vă ofer un corolar, și aceasta este ceea ce vreau să subliniez. Putem să spunem multe despre pacea în sine. În Matei capitolul 5, Domnul nostru spune „Ferice de cine? De cei împăciuitori, pentru că ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu”. Creștinii ar trebui să fie făcători de pace. Dragilor, nu poți face nimic mai frumos pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru Biserica lui Isus Cristos, decât să fii un făcător de pace. Ce lucru minunat.

Natura umană tinde către conflict, nu-i așa? Așa cum spune Iov „Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare.” Adică, viața face scântei atunci când oamenii se ciocnesc unii de alții. Conflictul, are loc uşor. Are loc când intervine personalitatea. Are loc în mod continuu. Iar lucrul pe care-l putem face este minunat: să fim făcători de pace. Nu hrăniți frica. Potoliți-o.

Adică, aud lucruri. Cineva va spune „Ei bine, știi, ceva este în neregulă la Biserica Grace” și îmi spun acest lucru nesemnificativ care are loc aici. Și altcineva îl aude, altcineva. Și dintr-o dată, vine această maree peste mine. Și spun „Stai puțin, cred că este puțin disproporționat, dragilor”. Și în loc ca cineva din şirul acestui telefon-fără-fir să fi fost un făcător de pace, avem această escaladare făcută de oameni care în loc să facă pace, creează probleme. Și eu am fost parte a acestui val, uneori. Toți cădem în starea asta.

Undeva în inima noastră trebuie să fie acea dedicare față de acest comportament care spune „Sunt pentru pace. Totul este bine. Dumnezeu este în control. El încă este pe tron. Voi fi un făcător de pace”. Oh, ce lucru frumos. Fii un făcător de pace. Fii un făcător de pace. De fiecare dată când ai oportunitatea să intri într-un conflict, tu să faci pace. Adu cele două părți împreună ca să se îmbrățișeze. Fii un făcător de pace.

Să nu iei partea unuia în detrimentul altuia. Încearcă să găsești ce este bun despre acea persoană, ce este bun la acea persoană. Alungă toate lucrurile care sunt rele, pe temeiul lucrurilor pe care le vezi ca fiind corecte, cultivă relații corecte și fii un făcător de pace. Începe din familia ta.

Știți, sunt unele lucruri, bărbaților, pe care dacă le spui, asta o va face pe soția ta să se mânie foarte puternic, și tu știi. Nu spune aceste lucruri. De ce ai vrea să faci așa ceva? Știi, sunt momente când în familie eu am dreptate. Soția mea crede uneori că greşesc, dar eu am dreptate. Alteori greşesc, dar alteori am dreptate. Și sunt momente când ea crede că eu greşesc, și eu am dreptate, și numai Dumnezeu și eu suntem singurii care putem ști adevărul, dar eu am dreptate. Dar nu voi încerca să susțin asta, pentru că nu va face pace. Nu îmi voi compromite convingerea, dar cu siguranță nu voi începe să îmi apăr drepturile, dacă nu vor duce la pace, pentru că pacea este mai importantă pentru mine decât voia mea și modul cum vreau eu să fie lucrurile.

Nu este important pentru mine ca și calea lui Dumnezeu, și de aceea în unele bătălii mă voi lupta în continuare împotriva celor care neagă adevărul lui Dumnezeu, dar voi face pace cu cei care sunt în familia Lui. Noi trebuie să fim făcători de pace. Oh, dacă ați putea înțelege aceste lucruri, ce ușoară ar fi viața!

Acum încă o atitudine, mulțumirea. Acestea sunt așa de clare și este doar o simplă recapitulare, aceste lucruri sunt elementare. 1 Tesaloniceni 5:18 „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile”. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.” Peste tot oamenii se împiedică încercând să afle voia lui Dumnezeu, căutând voia lui Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu este un fel de iepuraș de Paști universal, care este ascuns în tufiș, și El spune „Călduț, călduț”, pe măsură ce ei încearcă să afle voia lui Dumnezeu.

Tocmai am citit o carte de 425 de pagini despre cum să afli voia lui Dumnezeu. Eu am aflat voia lui Dumnezeu în 1 Tesaloniceni 5:18. „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile”. Cinci cuvinte: doar să fii mulțumitor. Doar să fii mulțumitor. Oamenii spun „Oh, dacă aș fi avut o slujbă mai bună, dacă aș fi avut o soție mai bună, un soț mai bun, o familie mai bună, o situație mai bună, o mașină mai bună, asta și aia mai bune, atunci nu aș fi avut toate aceste probleme deloc”. Fii mulțumitor. Mulțumirea este cel mai puternic lucru în viața ta, vă spun. Dacă poți să cultivi o inimă mulțumitoare, poți să rezolvi atât de multe probleme. Tot ce ai de făcut este doar să vii și să-i aduci lui Dumnezeu mulțumiri și laude, și îți vor fi eliminate toate problemele tale. Pur și simplu nu le vei mai vedea.

Aceasta este ceea ce a spus psalmistul. Avea o problemă. Se ascundea undeva pe sub o piatră pentru că se temea de Absalom că-l va ucide. Dar acesta este David, nu-i așa? Nu e nimeni să-l apere. Este singur în deșert. Absalom încearcă să uzurpe tronul. Îl urmărește în pustie și el stă sub o piatră și strigă „Oh, Doamne, oh, Doamne, de ce înaintează cei răi? Și ce vei face? Până când, oh, Doamne, voi sta aici? De ce nu Te duci și să-i nimicești?” Și continuă tot așa.

Și apoi în cele din urmă începe să se gândească la ce a făcut Dumnezeu și începe să și le reamintească. „Doamne, oh, Doamne, ai făcut aceasta! Oh, Doamne, ai făcut şi aia. Oh, ești atât de mare. Oh, ești atât de puternic. Oh, ești atât de slăvit. Oh, Îți mulțumesc pentru asta. Îți mulțumesc pentru cealaltă.” Și când ajungi la finalul psalmului „Oh, Doamne!”. Este minunat. Este pur și simplu eliberat. Este sub aceeași piatră, pentru că Absalom face aceleași lucruri. David doar a cultivat o perspectivă diferită.

Dacă ajungi într-un necaz și începi să cârtești și să murmuri tot timpul, nu are nimic de-a face cu circumstanțele. Are de-a face cu incapacitatea ta de a fi mulțumitor pentru lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut și care sunt pozitive. Învață să cultivi mulțumirea. Lasă ca buzele tale să fie pline de laude. În Psalmul 30:4 spune că trebuie „să fim mulțumitori când ne amintim de sfințenia lui Dumnezeu”. În Psalmul 106:1 spune că ar trebui să fim mulțumitori pentru bunătatea și mila pe care ne-a arătat-o.

În 2 Corinteni 9:15 spune că ar trebui să fim mulțumitori pentru darul lui Cristos. În Apocalipsa 11:17 spune că ar trebui să fim mulțumitori pentru puterea lui Cristos și Împărăția care va veni. În 1 Tesaloniceni 2:13 spune că ar trebui să fim mulțumitori pentru lucrarea de primire și eficientă a Cuvântului lui Dumnezeu. În Romani 7:23-25 spune că ar trebui să fim mulțumitori pentru faptul că Cristos ne-a izbăvit de sub puterea păcatului care locuia în noi. În 1 Corinteni 15:57 spune că ar trebui să fim plini de mulțumire, pentru că ni s-a promis biruința asupra morții și învierea.

În Daniel 2:23 Daniel a fost mulțumitor pentru „înțelepciune și putere”. În 2 Corinteni 2:14 spune că ar trebui să fim mulțumitori pentru biruința Evangheliei. În Romani 6:17 spune că ar trebui să fim mulțumitori pentru convertirea altor oameni. În Romani 1:8 spune că ar trebui să fim mulțumitori pentru credința arătată de alții, așa cum a fost Pavel. Și în 2 Tesaloniceni 1:3 a fost mulțumitor pentru dragostea pe care a văzut-o în alți credincioși, pentru lucrarea grea pe care ei au făcut-o de dragul Împărăției. În 1 Corinteni 1:4 a fost mulțumitor pentru harul arătat altora. A fost mulțumitor în 2 Corinteni 8:16 pentru zelul pentru Cristos, pe care l-a văzut în viețile altor credincioși.

Adică, trebuie să cultivi mulțumirea și iarăși să o cultivi, în loc să umbli plângându-te cu privire la cât de rele sunt lucrurile. Poate spui „Ei bine, eu nu sunt mulțumitor, datorită circumstanțelor”. Nu, nu circumstanțele tale sunt de vină. Vedeți, motivul pentru care nu ești mulțumitor este foarte simplu. Motivul pentru care nu ești mulțumitor este pentru că tu crezi că nu primești ceea ce meriți. Este adevărat. Și dacă primești ce meriți, vei fi în iad, așadar, nu te mai gândi la asta. Nu vrei ceea ce meriți. Și nici măcar nu vrei ceea ce vrei, decât dacă știi că Dumnezeu îl vrea pentru tine. Fii mulțumitor, cultivă mulțumirea. Îți va elimina toată amărăciunea din viața ta.

Aceste lucruri sunt simple, nu-i așa? Mulțumirea, pacea, bucuria, disponibilitatea de a sluji, unitatea, dragostea, smerenia, ascultarea. Ascultați cu atenție. Ceea ce vă voi spune s-ar putea să sune a erezie, dar nu este. Aici sunt opt lucruri pe care vi le-am dat. Acum, ascultați. Poți să iei pe oricare din ele, indiferent pe care, și dacă aceasta domnește în viața ta, și celelalte vor fi prezente acolo.

Să luăm ascultarea. Dacă ai o atitudine de ascultare, aceasta va purta de grijă și de restul. Să luăm smerenia. Dacă ești smerit, cu adevărat smerit, altruist, atunci vei iubi și apoi vei căuta unitatea. Dacă vei iubi așa, atunci vei sluji și din acea slujire va veni bucuria și din acea slujire va veni dragostea, un simțământ adânc al păcii, și când vei avea un adânc simțământ al păcii și un adânc simțământ al bucuriei și viața ta va fi plină de slujire care să aibă sens, atunci vei aduce lui Dumnezeu ce? Mulțumiri.

Să luăm dragostea. Dacă viața ta este totalmente dominată de dragoste, ce se va întâmpla? Ei bine, în primul rând „Dacă Mă iubiți, veți păzi ce? Poruncile Mele”. Așadar, dacă tu Îl iubești pe Dumnezeu, atunci Îl vei asculta în toate, și dacă Îl iubești doar pe Dumnezeu, atunci vei fi smerit și vei căuta unitatea și din această mare dragoste va ieși slujirea și bucuria și pacea și mulțumirea, pentru că Îl vei mulțumi pe Cel pe care-L iubești. Nu-i adevărat? Vei avea bucurie și pace în inima ta în această relație mulțumitoare de dragoste pe care o ai.

Sau ai putea doar, ai putea lua unitatea. Adică, dacă tu cauți cu adevărat să fii o inimă, un duh, legat împreună cu fiecare alt credincios, oh, vă spun, ca să faci aceasta trebuie să arăți dragoste și smerenie și ascultare. Sunt împreună, nu contează pe care o iei. Este ca și cum Domnul ne-ar spune: „Uite, îți dau 8000 de feluri în care poți să te apropii de această lucrare. Alege.” E ca în Galateni 5 unde spune „Roada Duhului Sfânt” – nu roadele, ci roada „Roada Duhului Sfânt este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”. Ori le ai pe toate, ori niciuna. Nu poți spune „Ei bine, viața mea este plină de dragoste, dragoste adevărată pentru Dumnezeu, dragoste generată de Duhul Sfânt. Numai că mă simt un mizerabil, un ticălos. Nu am nicio bucurie în viață”. Nu, nu. Viața plină de dragoste va fi și cu bucurie și pace și blândețe și bunătate. Ce vreau să spun este că sunt toate împreună, înțelegeți? Sau să ne gândim că te-ai decis să fii bucuros. Vei cultiva bucuria. Din bucuria ta va reieși mulțumirea și pacea și slujirea. Adică, înțelegi ce vreau să spun? În orice loc te-ai duce.

Ei bine, cred că înțelegem îndemnul. Aș dori să vă spun un cuvânt de recomandare. Îl slăvesc pe Dumnezeu neîncetat pentru că sunteți ascultători și nu spun că nu sunteți, și pentru că aveți o inimă smerită și iubitoare, și aveți o unitate frumoasă, o disponibilitate ca să slujiți, aveţi bucurie și pace. Mulțumirea este cu siguranță în viețile voastre. O văd. Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru ea. Vă recomand, și doar vă reamintesc să le consolidați în cazul în care aceste lucruri s-au redus puțin.

Nu este că nu le avem. Le avem. Însă avem nevoie de mai mult din lucrurile bune pe care le avem, așa-i? Și avem nevoie ca mai mulți să trăiască aceste lucruri în plinătate. Aș dori să închei cu o scrisoare despre care cred că este o binecuvântare minunată. Și voi veți crede de asemenea. Vă rog să ascultați.

„Astăzi familia noastră aniversează un an de prezență la Grace Community Church. Am pășit prin credință din casa noastră din Fort Lauderdale, Florida. Venirea noastră în vest ca să participăm la serviciile bisericii Grace a reprezentat un an de mare bucurie pentru viața noastră de familie creștină. E ca și cum ne-am mutat în California în goana după aur, numai că aurul pe care-l căutăm nu este cel care ruginește, ci bogățiile care nu ruginesc din Cuvântul lui Dumnezeu, care sunt atât de gratuite la biserica Grace. Cu toate că suntem în proces de maturizare în Cuvântul lui Dumnezeu prin lucrarea binecuvântată de la radio, am simțit că a venit vremea ca noi să ne predăm unei lucrări ca să ajutăm trupul lui Cristos să crească la biserica Grace” – asta nu e minunat?

„Soțul meu și cu mine suntem implicați în lucrarea de la Union Rescue Mission, de asemenea slujim la primire, aşa cum știi, și într-adevăr este o mare bucurie pentru noi să fim parte a unei biserici pe care Cristos o zidește. Slujind, și obținând din asta ce? Bucurie. Suntem copleșiţi de modul în care oamenii, la fel ca și cei din conducere, ne-au ajutat nu doar să creștem în Domnul, ci să ne satisfacă nevoile, precum mâncare și haine, și să ne ajute să găsim o casă atunci când am ajuns aici.

Nu m-am simțit singură în încercările noastre, pentru că sfinții-credincioși de la Grace cu adevărat ne-au purtat poverile atunci când am fost în nevoie. Și Psalmul 34 a devenit atât de special pentru toată familia noastră. Atunci când am fost în nevoie, am strigat către Domnul și El ne-a auzit și ne-a izbăvit din toate necazurile prin sfinții binecuvântați de la biserica Grace. Am gustat și am văzut că Domnul este bun și că suntem într-adevăr fericiți, pentru că ne-am pus încrederea în El.

Nu vrem decât să spunem că Îl slăvim pe Domnul nostru pentru modul în care biserica Grace ne-a slujit prin sfinții săi, atât financiar, cât și spiritual. Mulțumim mult pentru faptul că sunteți gata să-i iubiți pe oameni suficient ca să-i învățați Cuvântul lui Dumnezeu și să-i învățați cum să aplice Scriptura în viața lor în fiecare zi. Ne amintim zilnic de lucrarea ta de credincioșie continuă, și de munca dragostei și răbdarea în nădejde în Domnul nostru Isus Cristos, sub privirea lui Dumnezeu și Tatăl nostru”.

Ce fel de biserică este cea care poate să aibă un astfel de impact? De ce fel de biserică este nevoie ca să cerceteze o astfel de familie? O atitudine din mai multe. O biserică ce are atitudinile potrivite, atitudinile inimii potrivite: dragoste, smerenie, slujire, bucurie, pace, mulțumire, toate aceste lucruri. Acestea sunt lucrurile care pot schimba o biserică, și o astfel de biserică este lucrul care schimbă o lume.

Să ne rugăm.

Tată, am venit în dimineața aceasta cu inimile pline de anticipație că vei veni la noi. Ne închinăm Ție. Ți-am înălțat numele prin cântări și prin laude și în inimile noastre. Ne-am uitat la Cuvântul Tău și Te-am auzit vorbind, iar sufletele noastre au fost cercetate. Doamne drag, vrem să ne asemănăm tot mai mult cu Omul care există în plinătatea staturii lui Cristos.

Umple-ne inimile, Tată, cu lucrurile bune. Ajută-ne să fim mulțumitori, mulțumitori pentru toate, pentru toate. Bucuria, pacea, disponibilitatea de a sluji, folosirea darurilor noastre atunci când este nevoie. Și ajută-ne să avem o dorință atât de profundă pentru ascultare, ca să revărsăm dragostea și smerenia care arată un popor cu adevărat dedicat.

Și, Doamne, știm de asemenea că acolo unde Te reprezentăm în lume, Împărăția Ta va înainta și poporul Tău va fi binecuvântat. Pentru acest scop ne rugăm în numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT