Deschideți împreună cu mine Biblia la Matei capitolul 1. Matei capitolul 1. În seara aceasta ne vom uita la versetele de la 18 la 25 din acest prim capitol. Am început săptămâna trecută un studiu al relatării din Matei, o relatare numai despre viața lui Isus Cristos, așa cum ne este prezentată de evanghelistul Matei, cunoscută în general ca Evanghelia după Matei. Veți vedea cum fiecare element al vieții va fi atins de această carte, care este o declarație plină de putere și forță uimitoare despre persoana Domnului Isus Cristos și despre principiile pe care Dumnezeu le-a poruncit pentru existența umană. Însă în lecția noastră din seara asta am ajuns la versetele de la 18 la 25, iar aceste versete au de-a face cu nașterea din fecioară a lui Isus Cristos. Matei își începe Evanghelia vorbind despre Cristos. Acesta este un pasaj foarte important. Aș dori să vi-l citesc.

„Iar nașterea lui Isus Cristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul, care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Şi el I-a pus numele Isus.”

Acum, în Matei 22:42 Isus le-a pus fariseilor o întrebare care a fost glăsuită de fiecare generație de atunci încoace. Isus a spus „Ce credeți voi despre Cristos? Al cui Fiul este?” Ce credeți voi despre Cristos? Al Cui Fiu este El? Aceasta este întrebarea pe care Isus a pus-o în Matei 22:42 și este o întrebare care trebuie să fie pusă fiecărei persoane în fiecare perioadă a istoriei. Al Cui Fiu este El?

Acum, liderii evrei au crezut că Mesia cel promis va fi Fiul lui David. Au crezut aceasta din punctul de vedere uman, că va fi un membru din linia genealogică regală a lui David, din familia regală, din linia regală. Și sincer, ei nu erau siguri de nimic altceva. Ei, în cea mai mare parte, se pare că au respins ideea că Mesia va fi Dumnezeu în trup uman, cu toate că există câteva indicii că au fost câțiva dintre ei care au crezut asta.

Majoritatea evreilor din acea vreme se pare că erau convinși că împăratul pe care-l vor avea va fi din sămânța lui David, o ființă umană cu tot ce implică asta, dintr-o linie genealogică regală. De fapt, când Isus a afirmat că este atât Fiul lui David cât și Fiul lui Dumnezeu, L-au acuzat de blasfemie. S-au așteptat ca El să fie din linia regală a lui David, dar se pare că nu s-au așteptat să fie Dumnezeu în carne umană.

Și cred că oamenii din ziua de azi încă mai neagă acest lucru. Cred că oamenii din ziua de azi sunt dispuși să accepte că Isus este din sămânță regală. Sunt dispuși să accepte să fie un fiu al lui David. Sunt dispuși să-L accepte ca fiind din linie regală, dar nu se așteaptă ca El să fie divin, Dumnezeu în carne umană. Este în regulă să fii fiul lui David, dar nu Fiul lui Dumnezeu.

Și chiar de Crăciun mi-am amintit un colind care este cântat și care spune: „Cristos adorat în cerurile înalte/ Cristos, Domnul veșnic. Într-un târziu, iată-L că vine/ Sămânța unui pântece curat/ Îmbrăcat în carne, Îl vedem pe Dumnezeu/ Slavă Dumnezeului întrupat/ care a hotărât ca om să locuiască cu oamenii/ Isus, al nostru Emanuel/ Ascultă bine, îngerii mesageri cântă slavă împăratului nou-născut.”

Acum, aceste versuri ale colindului sunt construite în jurul temei că El este Dumnezeu. și chiar dacă lumea cântă cântarea, ei nu sunt tocmai gata să primească realitatea ei. Ca să vă arăt asta, revista Redbook în urmă cu mai bine de 10 ani a făcut un sondaj între studenții din seminarele protestante. Cincizeci și șase la sută dintre studenții din seminarele protestante, care se pregătesc pentru lucrare, resping ideea nașterii din fecioară. Cincizeci și șase la sută! Moștenirea acelui sondaj și acei studenți de acum zece ani reprezintă liberalismul modern.

Centrul de sondaj al Universității din California din Berkeley a întrebat creștini din rândul denominațiilor să spună ce cred despre nașterea din fecioară. Șaizeci și nouă la sută dintre baptiștii americani au crezut în nașterea din fecioară. Șaizeci și șase dintre luterani au crezut în nașterea din fecioară. Cincizeci și șapte la sută dintre prezbiterieni. Treizeci și nouă din episcopalieni. Treizeci și patru la sută dintre metodiști și douăzeci și unu dintre congregaționaliști au crezut în nașterea din fecioară.

Acum, în multe feluri Biserica nu este evanghelică, ci liberală, nici măcar nu este gata să accepte divinitatea lui Isus Cristos și nașterea Lui din fecioară, așadar se pare că este clar faptul că lumea nu este dornică să accepte în realitate acest măreț concept. Dar nici măcar nu ar trebui să fiți surprinși. Apostolul Pavel a spus în Romani capitolul 3 aceste cuvinte: „Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredința lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toți oamenii să fie găsiți mincinoși” Așa spune Pavel în Romani 3:3-4.

Niciodată să nu-ți bazezi teologia pe concepția majorității. Există oameni care neagă nașterea din fecioară. Există oameni care luptă în mod flagrant și ostentativ împotriva divinității lui Isus Cristos, însă poate și mai subtil decât atât sunt cei ce ignoră nașterea din fecioară. Vă citesc un citat al cuiva pe care-l știți cu toții, Robert Schuller de la Garden Growth Community Church, este un citat din: The Wittenberg Door, din ianuarie, 1976. El a spus: „Nu pot afirma, dar nici nu pot nega nașterea din fecioară a lui Cristos, dar când am de-a face cu un lucru pe care nu-l pot înțelege, pur și simplu îl evit”.

Ei bine, poate că aceasta este cea mai serioasă eroare dintre toate. Pentru că este atât de subtilă, numai să ignorăm nașterea din fecioară. Nu ne putem îndoi și nu o putem nega și nu o putem ignora, dacă pur și simplu ne deschidem ochii și ne uităm la Matei 1:18-25. Este prezentă acolo. Dr. Walvoord, președintele Seminarului Teologic Dallas a spus – citez: „Întruparea Domnului Isus Cristos este realitatea centrală a creștinismului. De ea depinde întreaga structură a teologiei creștine”. Întreaga esență a creștinismului, fraților, se bazează pe faptul că Isus este Dumnezeu în natură umană. Și acest lucru este făcut limpede încă de la nașterea lui Cristos, e o doctrină esențială.”

Înțelegeți, dacă Isus ar fi avut un tată uman, atunci Biblia nu ar fi vrednică de încredere, pentru că Biblia afirmă că nu a avut. Și dacă Isus S-ar fi născut doar din părinți umani, nu ai avea nicio explicație pentru viața Sa supranaturală. Nașterea Lui din fecioară, moartea Lui ispășitoare, învierea în trup și revenirea Lui împreună reprezintă divinitatea. Nu poți să izolezi niciunul din aceste lucruri și să-l accepți doar pe unul și să lași restul sau vice-versa, ori le accepți pe toate ori niciunul.

Fie crezi toate aceste realități care sunt o manifestare a divinității Sale fie nu crezi. Așadar, noi trebuie să răspundem întrebării pe care Isus a pus-o fariseilor. Al cui Fiu este? Acum, Matei ne dă răspunsul uman cu privire la al cui fiu este în genealogia pe care am studiat-o data trecută. Vorbind din punct de vedere uman, al cui fiu este? Al lui David.

Acum, în această săptămână, ne uităm la secțiunea următoare și avem răspunsul divin în versetele de la 18 la 25. Al cui fiu este? Fiul lui Dumnezeu. Fiul lui David, în ce privește umanitatea. Fiul lui Dumnezeu, în ce privește divinitatea. Acestea două sunt esențiale pentru a înțelege întruparea. Isus este Dumnezeu în trup uman, este uman pe linia lui David prin care a câștigat dreptul ca să domnească în lume. Și din punctul de vedere al divinității, El deține tocmai esența naturii lui Dumnezeu prin faptul că a fost născut fără să aibă un tată uman prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu.

Așadar, când Matei își scrie Evanghelia îi înfruntă direct pe cititorii evrei și pe toți cititorii din toate veacurile și le dă răspunsul. Genealogia lui Isus vă spune al cui Fiu este, al lui David. Iar nașterea lui Isus vă spune al cui Fiu este, al lui Dumnezeu. Acum, dacă Matei 1:1-17, adică genealogia, ar fi fost tot ceea ce se putea spune, atunci Cristos ar fi avut dreptul să domnească ca Împărat, dar El niciodată nu ar fi putut să îi răscumpere pe oameni.

El niciodată nu ar fi biruit moartea. Niciodată nu ar fi biruit păcatul. El niciodată nu l-ar fi biruit pe Satan și iadul. Ca să poată face aceasta, El trebuia să fie Dumnezeu. Așadar, Isus a fost Dumnezeu-om, 100% divin, 100% om. Acesta este mesajul capitolului 1 din Matei. Așadar, el își împarte primul capitol în două părți, tratând aspectul uman și apoi pe cel divin.

Acum, aș dori să adaug o notă de subsol, un lucru la care să vă gândiți. Matei se pare că scrie într-o manieră apologetică. Prin aceasta nu mă refer că își cerea scuze ca în engleză pentru ceea ce spunea. Apologetica vine dintr-un cuvânt grecesc, apologia care înseamnă o vorbire în apărarea cuiva. Și se pare că Matei scrie aici nu doar ca să prezinte faptele, ci el scrie într-adevăr ca să combată un lucru care avea loc. El scrie ca să contrazică o anumită defăimare.

De exemplu, știm că în vremea lui Isus Cristos, au fost unii care L-au acuzat că ar fi fost un fiu nelegitim, un copil născut din flori, fiul unui soldat roman care ar fi trăit cu Maria, iar Maria era o adulteră, astfel că Isus era un copil nelegitim. Acest gen de calomnii existau în acea perioadă. Și se prea poate ca Matei nu doar să fi consemnat meticulos faptele despre nașterea lui Cristos, ci el să fi combătut și o calomnie care exista cu privire la scumpul lui Domn.

Iar acest text corectează o astfel de defăimare. Nașterea din fecioară este esențială pentru Crezul apostolic Încât să vorbească despre Isus că a fost „conceput de la Duhul Sfânt, născut prin fecioara Maria”. Acesta a fost întotdeauna o realitate cardinală pentru creștinătate. Și a fost întotdeauna atacată de către învățătura falsă.

Acum, lumea a cunoscut nașteri neobișnuite. Îmi amintesc că am citit mai demult despre prima naștere de cvintupleți. Cred că au fost cvintupleții Dionne, născuți prin 1934, cu mult înainte ca eu să fiu văzut de tatăl meu. Noi, în timpul vieții noastre, în Statele Unite am văzut, cred că au fost cvintupleții Fischer, iar chiar mai recent, prin 1973, sextupleții Stanek. Ce vreau să spun este că am aflat de nașteri neobișnuite.

Îmi amintesc când s-a născut primul nostru copil, Matthew. Am crezut că avem un uriaș. Cât a avut, draga mea? Patru kg 600 sau așa ceva. Era un copil bine, sănătos. Și știți cum sunt tații, aveam cel mai mare copil din maternitate. Așa-i? Am fugit și i-am cumpărat o minge de fotbal. Şi am citit în ziar că în aceeași zi s-a născut un copil de șapte kg și ceva. Acum, acela este un copil! Dragilor, acela este un adevărat copil.

Adică, au existat câteva nașteri neobișnuite. Suntem conștienți de asta. Dar nu a fost nicio naștere în istorie care să fie atât de spectaculoasă ca nașterea specială a lui Isus Cristos. Și orice respingere a originii supranaturale a lui Cristos lasă ca viața Sa supranaturală și moartea Sa supranaturală și învierea Sa supranaturală să fie inexplicabile. Trebuie să le ai pe toate împreună, ca să aibă sens fiecare. Și dacă Isus nu S-ar fi născut din fecioară, atunci și afirmația că poată să mântuiască este îndoielnică. Așadar, Matei, încă de la început afirmă nașterea din fecioară.

Acum, haideți să ne uităm la cinci aspecte, cinci elemente distincte care apar în narațiune. Și doresc să ne uităm la această narațiune, și chiar dacă nu este împărțită în termenii unei gândiri logice, ea fiind doar o narațiune, dar dacă o împărțim, putem să ne uităm la fiecare aspect evidențiat, și acesta este scopul. Cred că există o schiță în buletin. Dacă aveți unul, o puteți urmări. Deci vedem cinci lucruri. Nașterea din fecioară: conceperea, confruntarea, clarificarea, conexiunea și consumarea. Acestea nu sunt cuvinte profunde. Sunt doar niște cârlige de care să vă agățați gândurile.

Întâi de toate, nașterea din fecioară – conceperea, apoi confruntarea, clarificarea apoi, conectarea și apoi consumarea. Acum, apropo, cel mai interesant este modul în care anumiți teologi liberali tratează această problemă aici. Ei spun, „Ei bine, da, suntem de acord cu asta, bineînțeles, aceasta este o relatare a nașterii din fecioară. Însă la urma urmei, Matei a fost scrisă de către cineva care era bine intenționat, dar care nu era inspirat de Dumnezeu”.

Și ei ne spun că vremea când a scris Matei – ei nu știu când a fost asta, așa cum v-am spus data trecută. Este o marjă de 30 de ani. Însă în acea vreme – de la anul 40 la 70 – în acea perioadă, ei spun că erau o mulțime de mituri cu privire la nașterea din fecioară care circulau. Și pur și simplu s-a întâmplat ca asta să existe în gândirea populară, iar când Matei a vrut să scrie despre Isus, a introdus acest gând aici, pentru că erau atât de multe mituri despre nașteri din fecioară care circulau.

Vreți să știți ceva? Întotdeauna au existat o mulțime de mituri cu privire la nașterea din fecioară. Oare cine le-a inventat? Satan. De ce? El este tatăl cui? Al minciunii, este înșelătorul. Așadar, întotdeauna au fost astfel de lucruri. Aș dori să vă relatez despre unul. Apropo, încă din vremea lui Origen, scriitorii care au scris încă de la începutul erei creștine, scriitorii din acea vreme și până în prezent ne-au arătat foarte clar caracterul josnic al unor astfel de relatări. Sunt foarte, foarte îndoielnice. Adică, pur și simplu nu există comparație. Aș dori să vă dau o ilustrație.

A circulat o legendă cu privire la Alexandru cel Mare – vă amintiți de Alexandru cel Mare, fiul lui Filip al Macedoniei, Alexandru cel Mare, cel care a cucerit lumea, a luat toată stăpânirea de la medo-persani. A măturat estul cu o armată măreață și a cucerit lumea pentru Grecia. Ei bine, despre Alexandru cel Mare s-a zvonit că ar fi fost născut din fecioară. Ați înțeles? Iată relatarea.

Un șarpe, un șarpe, a fost văzut cândva în patul Olimpiei. Acum, Olimpia era soția lui Filip al Macedoniei. Așadar, ea a avut o relație cu un șarpe. Și bineînțeles, toți știm cine era acel șarpe, știm ceva despre legenda grecească. A fost unul dintre zeii greci care mai mult decât orice altceva era un pervers sexual. Oriunde se întâmplă un lucru sexual ciudat, întotdeauna vei vedea că a fost Zeus. El avea această problemă.

Astfel, frecvent în cultura grecească îl vei vedea pe Zeus care ia formă de animal pentru coabitarea într-un mod ciudat. Și asta spun ei că s-a întâmplat în cazul lui Alexandru cel Mare. Aici era Zeus în formă de șarpe, care s-a strecurat în pat la Olimpia și a lăsat-o pe Olimpia însărcinată. Zeus de asemenea apărea adesea ca o pasăre, alteori ca spuma mării care lovea navele și alte ciudățenii.

Însă oricum, ceea ce spune legenda este că atunci când Filip al Macedoniei a aflat ce a făcut soția lui, pofta lui sexuală a fost stinsă astfel că rodul unirii trebuie să se fi născut din șarpe, și acesta a fost nimeni altul decât Alexandru. Și astfel, Alexandru cel Mare a fost copilul lui Zeus. Aceasta este relatarea nașterii din fecioară a lui Alexandru cel Mare. O poveste stricată, murdară, de neconceput, stupidă şi prostească care nu poate fi comparată cu relatarea din Cuvântul lui Dumnezeu.

Și să spui că Matei a aflat astfel de relatări care circulau în acea vreme și a atribuit una vieții lui Isus reprezintă două lucruri. Primul, înseamnă să-l acuzi pe Matei că ar fi un mincinos de primă clasă. Și cea de-a doua, înseamnă să spui despre Cuvântul lui Dumnezeu că de fapt nu este Cuvântul lui Dumnezeu, ci cuvântul omului. Dragilor, această narațiune a avut loc în istorie, nu este fantazie. Este istorie pură.

Acum, nu s-a vorbit mult despre faptul că Mesia va fi născut din fecioară. Adică, teologii liberali nici măcar nu au văzut asta, chiar dacă era prezentă în Vechiul Testament, chiar dacă a fost specificată în Isaia 7:14 și mai erau și alte câteva pasaje pe care se sprijinea. Dar ei de fapt nu vedeau asta. Însă au existat dovezi și doresc să rețineți acest lucru. În Vechiul Testament erau dovezi ale faptului că Mesia era Dumnezeu.

Acum, acest lucru nu era explicit sau nu era clar prezentat. Însă existau indicii cel puțin în Vechiul Testament ale faptului că Mesia va fi divin. Nu le vom parcurge în timpul pe care-l avem, însă e bine să le rețineți. Dar a fost foarte vag. Și a fost aşa până la Noul Testament când taina evlaviei a fost deplin revelată: Dumnezeu S-a manifestat în trup. Acest lucru a devenit foarte clar în Noul Testament.

În mod normal, dacă este clar în Noul Testament că Isus este Dumnezeu în trup, atunci care adevăr va fi atacat în mod principal de fiecare sistem fals? Divinitatea lui Isus Cristos. În mod invariabil, toate fac asta.

Acum, faptele sunt clare în narațiune. Sunt aici ca să susțină faptul că încă de la început, Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu în trup uman. Indiferent ce ar fi crezut sau nu evreii, indiferent care au fost legendele, indiferent ce au spus criticii, indiferent ce au spus cei disprețuitori, Matei relatează faptele. Acum, haideți să vedem cum a avut loc acest eveniment incredibil.

Întâi de toate, primul punct, conceperea pentru nașterea din fecioară. Versetul 18. Conceperea pentru nașterea din fecioară – acest miracol este atât de incredibil și sper că nu l-ați auzit atât de des încât simțămintele voastre să se fi tocit față de acest lucru spectaculos, incredibil și supranatural.

Versetul 18: „Iar nașterea lui Isus Cristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.” Ne vom opri aici. Aici avem din conceperea pentru nașterea din fecioară. Aici Duhul lui Dumnezeu prin scriitorul Matei ne spune că Maria s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

Aș dori să vă spun ceva despre versetul pe care-l socotesc ca fiind fascinant. Vedeți cuvântul „naștere”? Cuvântul de la început, „naștere”? Este același cuvânt grecesc precum cuvântul din versetul 1 din capitolul 1, unde prezintă cartea neamului. Este același cuvânt pentru „neam”. Cu alte cuvinte, el nu face decât să ne relateze genealogia lui Isus din perspectiva divină. 1:1: „Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.” Din acest moment, genealogia lui Isus Cristos a fost așa și aceasta este partea divină în care aflăm cum a fost conceput: de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Vedeți, sunt două părți ale aceleiași genealogii. Genealogia lui Isus Cristos a fost în această manieră.

Când mama Lui, Maria – și nu știm prea multe despre Maria, mi-aș fi dorit să știm mai multe despre ea. Noi nu știm prea multe despre Maria. Încerc să văd dacă pot să pun împreună câteva lucruri pentru voi. Poate pot - este o posibilitate reală – permiteți-mi să găsesc un verset pentru voi. Ioan 19:25, cred că acesta este. Nu trebuie să-l căutați. „Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa, şi Maria Magdalena.”

Acum, noi nu știm prea multe despre Maria, dar se pare că Maria a avut o soră, soția lui Cleopa, care de asemenea a fost numită Maria, lucru care nu era neobișnuit. Așadar, știm cel puțin o persoană din familia apropiată. Și de asemenea este adevărat conform cu Luca 1:36, ascultați: „Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrânețe”, cine era fiul ei? Ioan Botezătorul.

Așadar, știm că a avut o soră, și este foarte probabil că este o referire la o soră de sânge în Ioan 19. Și mai știm de verișoara ei, Elisabeta. Așadar, știm puțin despre familia ei. Și dacă ne uităm la genealogia din Luca și o atribuim Mariei, numele tatălui ei a fost Eli, E-L-I. Ea și Elisabeta au fost neamuri, astfel că Isus și Ioan Botezătorul de asemenea au fost rudenii.

Acum, nu știm mai mult de atât despre Maria. Și-a petrecut primii ani din viață în Nazaret. Probabil a fost săracă, probabil a lucrat din greu, însă fără îndoială a fost o tânără neprihănită. Cred că dacă vrei un studiu bun despre caracterul Mariei, poți pur și simplu să o asculți. În Luca 1, avem relatarea paralelă a bunei vestiri cu tot ce implică.

Și bineînțeles, când Maria a aflat ce va face Duhul lui Dumnezeu și ce se va întâmpla, Cuvântul spune: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”, Luca 1:35. Vei avea un copil și va fi Fiul lui Dumnezeu, va fi divin.

Iar versetul 38 ne vorbește despre caracterul Mariei, datorită răspunsului ei. Și Maria a spus: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Acum, ce învățăm despre Maria aici? S-a supus față de ce? Față de ce anume, care este al lui Dumnezeu? Față de Cuvântul lui Dumnezeu. Versetul 45. Și Maria spune: „Ferice de aceea care a crezut”. Ferice de aceea care a crezut. Elisabeta și Maria au o conversație, învățăm al doilea lucru despre Maria.

Nu doar că s-a supus Cuvântului lui Dumnezeu, dar cum mai era? Ce fel de femeie? A credinței. L-a crezut pe Dumnezeu. Acum, ascultați, surorilor, dacă ar veni un înger și v-ar spune așa ceva, ați spune: „Facă-mi-se după cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu?” Putem să spunem: „Oh, ce femeie a credinței”? Cu siguranță că e mare – poate că cele mai multe femei ar fi spus „Hei, Iosif, am avut un vis ciudat. Trebuie să văd un consilier”. Maria a crezut. O femeie a credinței.

Și apropo, aș vrea să vă reamintesc că acest fel de credință este caracteristică numai celor neprihăniți. O persoană care se supune autorității Cuvântului lui Dumnezeu și care trăiește prin credința în acel Cuvânt, chiar dacă nu are absolut niciun sens și nu este niciun precedent de acel fel în viața vreunui om pe baza căruia să spună: „Este adevărat”. Aceasta este o femeie neprihănită. A acceptat. Și cel mai minunat lucru a fost cântarea Mariei, așa cum e numită în Biblie, sau cum o numește istoria. „Şi Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul””, Luca 1:46.

„Și mi se bucură duhul în Dumnezeu, mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este Sfânt”. Oh, ce femeie duhovnicească! Nu a existat niciun lucru îndoielnic în mintea ei. Nu a existat nicio îndoială. Nu a fost nicio nedumerire. Nu a fost nicio cumpănire. Nu a fost nicio mirare. Nu a fost nicio îndoială. A fost o supunere instantanee și o credință instantanee că acesta era adevărul lui Dumnezeu. Ce femeie neprihănită!

Ea era atât de conectată cu Dumnezeu. Ea a fost cu adevărat o sfântă a Vechiului Testament care putea să simtă când vorbea Dumnezeu și ea a continuat să-L laude pe Dumnezeu pentru ce urma să facă. Ar fi interesant pentru voi să știți asta. Știți cum este cuvântul „Maria” în limba greacă? Cuvântul „Maria” în limba greacă este Miriam. Și știți care este înțelesul rădăcinii sale? Răzvrătire. Săraca femeie, ce nume nepotrivit. Ea nu a fost răzvrătită.

A fost măritată sau logodită. Uitați-vă la versetul 18. Spune că a fost logodită cu Iosif. Acum, Iosif, nu știm nimic despre viața lui. Chiar nu știm nimic. Este descris printr-un termen grecesc care poate fi tradus cu „tâmplar” sau „zidar”. Se prea poate să fi fost un om care le-a făcut pe amândouă. Dacă a construit case, cu siguranță că trebuia să fie în stare să așeze cărămizile și să facă ferestre și uși, așa că poate că le-a făcut pe amândouă.

Dar era fără îndoială un om sărac, un om care a muncit din greu și sunt sigur că era un om neprihănit. În versetul 19 spune: „Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit”. El, de asemenea, era un om duhovnicesc. Era cu adevărat un sfânt al Vechiului Testament. Așadar, avem aici doi sfinți al Vechiului Testament. Erau foarte tineri. Cei mai mulți cercetători biblici sunt de părere că erau adolescenți (până în 20 de ani), din moment ce în acea vreme căsătoriile aveau loc când fetele erau – vă vine să credeți – de 12 ani? Logodna avea loc când fetele erau de 12 sau 13 ani. Așadar erau cel mai probabil în partea a doua a adolescenței, pentru că vedem o maturitate uimitoare a Mariei.

Aici spune, uitați-vă la cuvântul „logodit”. De acolo avem cuvântul „partener”. Dar în limba greacă este „promis în căsătorie”. Acum, ce înseamnă asta? Am avut o mulțime de discuții despre asta. La ce se referă când spune că au fost promiși în căsătorie? Înseamnă că au fost logodiți? Înseamnă că aveau o relație serioasă și că Maria a purtat inelul de la Iosif pe un lănțișor în jurul gâtului? La ce se referă? Ea purta jacheta clubului lui? La ce se referă când spune că Maria și Iosif au fost promiși în căsătorie?

Ei bine, o să vă prezint puțin contextul. Vechiul Testament și rabinii, de asemenea, în scrierile rabinice, făceau distincție între două etape în căsătorie, în căsătoria iudaică. Două. Una este numită kiddushin, iar cealaltă este numită hupah sau chupah ca să-l pronunț corect pe „H”. Kiddushin și chupah. Acum, kiddushin era promisiunea în căsătorie.

Și ceea ce se întâmpla – Deuteronomul 20:7 ne spune despre asta dacă doriți să notați, Deuteronomul 20:7. Ceea ce se întâmpla, era că două familii semnau un contract sau două persoane puteau să facă asta, semnau un contract care promitea căsătoria. Da? Era – ascultați – un contract de obligație. Și dacă la un moment dat în timpul contractului de obligație încălcai acel legământ de căsătorie, trebuia să divorțezi într-un mod oficial. Legal erai socotit căsătorit, cu toate că nu existau niciun fel de relații fizice.

În mod normal se încheia pe o perioadă de 12 luni și era o perioadă de protecție pentru viitorii soț și soție, în care ei trebuiau să-și demonstreze fidelitatea. Așa că dacă femeia rămânea însărcinată, acest lucru se vedea foarte clar în acea perioadă de un an. Dacă vreunul era necredincios sau dacă erau probleme, era o perioadă în care lucrurile puteau fi rezolvate.

Și apropo, în timpul acelei perioade, nu exista prea mult contact social. Încă mențineau o anumită distanță. Pur și simplu era făcută o promisiune, era încheiat un contract. Acum, la finalul acelei perioade, care putea să dureze timp de 12 luni, uneori șase luni, avea loc chupah. Aceasta era nunta. Iar nunțile durau aproximativ șapte zile. Tată, crezi că acum este greu când trebuie să-ți căsătorești fiica? Cum ar fi să ai tot cartierul invitat la tine timp de șapte zile? Să trebuiască să-i hrănești, să le asiguri băutură?

Așa a fost și cu nunta din Cana. Țineți minte ce s-a întâmplat? Au rămas fără vin, așa-i? Unul din motivele pentru care voiai ceva în schimb, ca plată, atunci când îți dădeai fata pentru căsătorie era ca să ai grijă de unele din nevoile tale. Astfel, era ceea ce se numea mohar. Acela era prețul. Iar prețul fetei varia, în funcție de fată, știți. Putea să fie orice, de la 24 de oi la un pui șchiop, cred. Oricum, cu siguranță că au fost unele fete despre care puteai să spui că nu valorau nimic. „Ține și tu două oi”, vă dați seama.

Însă în esență, în esență era ceea ce se numea mohar. Iar acesta este prețul care trebuia plătit. Era plătit la momentul promisiunii de căsătorie. Conform cu Geneza 34, de obicei era în bunuri sau servicii. Și avea câteva scopuri. Primul era o compensare pentru tată, pentru că tatăl trebuia să cheltuiască o sumă mare de bani ca să-și mărite fata. De asemenea era o poliță de asigurare pe viață pentru soție.

Și în mod normal, tatăl evreu o păstra și dacă soțul murea, atunci o dădea înapoi fetei. Era de asemenea o poliță de asigurare de divorț, la care soțul trebuia să renunțe, și de obicei era o sumă foarte mare și nu avea nicio speranță că o va primi vreodată înapoi, decât dacă rămânea căsătorit cu fata și o primea înapoi prin moștenire după moartea tatălui. Așa că scopul era să țină căsnicia împreună. În plus nu puteai să te distrezi și să te căsătorești cu prea multe persoane pentru că ai fi ajuns sărac, împărțindu-ți toate posesiunile.

Așadar, perioada de logodnă, era perioada înainte de chupah sau de căsătorie propriu-zisă, când căsnicia era consumată fizic și tot ce implica. Perioada de logodnă era perioada de testare, o perioadă de probă în care să se asigure de fecioria miresei și de fidelitatea soțului și a soției, și celelalte. Dar ei foloseau termenii de „soț și soție” pentru că era ca și validată, numai că nu a fost consumată. Și veți remarca aceasta pentru că spune în versetul 25: „Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu” și versetul 18 spune: „înainte ca să locuiască ei împreună”.

Cu alte cuvinte, în această perioadă de logodnă Maria a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt. Astfel nu este nicio presupunere că Iosif ar fi tatăl. Iar Iosif era un om neprihănit, un om duhovnicesc, care nu ar fi încălcat niciodată standardele lui Dumnezeu. Știți, Dumnezeu este atât de preocupat de curăție, iar fecioria este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Este un lucru sacru, nu este ceva de care să îți bați joc. Acest lucru îmi amintește cât de frumoasă de admirabilă și sacră este fecioria și, atunci când mă uit la cazul Mariei, cât de cinstită a fost datorită acesteia.

Așadar ea a rămas însărcinată cu un copil de la Duhul Sfânt. Acum, Maria știa asta. Maria știa asta. Acum, nu avem relatarea din Luca în acest text citit azi din Matei, așadar, să ne uităm la Luca 1 și să vedem ce a spus Maria. Luca 1:26: „În luna a șasea îngerul Gavril” – ei bine asta este în a șasea lună după ce Elisabeta a rămas însărcinată. Așadar, Maria a rămas însărcinată când Elisabeta era în luna a șasea, astfel că Ioan Botezătorul era cu șase luni mai mare decât Isus, ceea ce îi conferea lui timp suficient ca să demareze lucrurile. „În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret”. Aici locuia Maria. De fapt, dacă mergeți azi la Nazaret, veți merge într-un loc în care vă vor spune: „Aceasta este fântâna din care obișnuia Maria să scoată apă când era copilă”. Să nu credeți asta.

Versetul 27: „la o fecioară logodită cu un bărbat”, iarăși: logodnă. Biblia este foarte clară în această privință. Căsătoria nu a fost consumată – „al cărui nume era Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea şi i-a zis: „Plecăciune, ție, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea” – ei bine, cred și eu!

O tânără modestă din partea de la țară în care toți erau fermieri, nici măcar nu era din Ierusalim. Oarecum era neimportantă și dintr-o dată un înger, un înger măreț, slăvit, nu orice înger, ci îngerul Gavril, Gavril, eroul lui Iahve, Gavril vine și spune: „Plecăciune, ție, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”

„Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.” Ce vrea să spună? Sunt un nimeni. „Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăția Lui nu va avea sfârșit.”

„Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Vedeți aici Maria își afirmă virginitatea. Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat” – nu doar fiul lui David, ci cum? – „Fiul lui Dumnezeu.”

Adică, ce anunț incredibil pentru o fată necunoscută care trăia într-un locușor mic și nesemnificativ numit Nazaret! Și Maria a știut, iar când a rămas însărcinată, a știut de ce. Însă sărmanul Iosif, nu știa. Când a aflat, a fost un șoc. A fost un șoc. L-a zguduit. O cunoștea pe Maria, înțelegeți? Adică, o știa pe fata aceasta cu care era logodit.

El cunoștea calitatea caracterului ei. El știa standardul de neprihănire după care ea trăia. El a cunoscut statura ei înaintea lui Dumnezeu. O cunoștea pe Maria. Acest lucru, această sarcină nu era conform caracterului ei. Nu avea niciun sens. Și el știa și Deuteronomul capitolul 22 suficient de bine, că atunci când o femeie rămânea însărcinată cu un copil în afara căsătoriei, pedeapsa era ce? Moartea. Moartea.

În Deuteronomul capitolul 22 sunt multe versete. Aș dori să vă reamintesc câteva dintre ele care abordează această chestiune. Deuteronomul 22:13: „Dacă un om, care şi-a luat o nevastă şi s-a împreunat cu ea, o urăște apoi, o învinuiește de lucruri nelegiuite şi-i scoate nume rău, zicând: „Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea, şi n-am găsit-o fecioară””

Ei bine, dacă află că este adevărat, versetul 21: „să scoată pe fată la ușa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate, şi să moară, pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să curăți astfel răul din mijlocul tău.” Și bineînțeles că sunt și alte aspecte implicate aici. Tot acest capitol tratează problema curviei în diferite forme.

Versetul 22: „Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să cureți astfel răul din mijlocul lui Israel. Dacă o fată fecioară este logodită, şi o întâlnește un om în cetate şi se culcă cu ea, să-i aduceți pe amândoi la poarta cetății, să-i ucideți cu pietre”.

Astfel era acoperit fiecare element al acestei probleme. Ar fi urmat moartea, iar Iosif era literalmente tulburat până în adâncul sufletului. O iubea pe Maria. Iar Maria nu avea sub nicio formă nicio șansă prin care să-și apere reputația. Să meargă afară și să spună: „Oameni buni, acest copil este de la Duhul Sfânt”. Iar ei vor spune „Îhî. Pe asta nu am mai auzit-o, Maria. Le-am auzit pe toate. Asta nu am mai auzit”. Nu avea nicio modalitate prin care să-și salveze reputația. Așadar, Duhul lui Dumnezeu a protejat-o, aflăm de pe paginile Scripturii. Să nu fie niciun dispreț la adresa ei niciodată.

Dacă Isus ar fi fost un om obișnuit, dacă Isus ar fi fost un om ca toți ceilalți, atunci putem spune că S-a născut ca toți ceilalți oameni, dar nu este ca și ceilalți. Şi nu S-a născut ca și ceilalți. Dacă El este numai fiul ilegitim în urma infidelității Mariei sau dacă este copilul natural în urma relației cu Iosif, atunci nu este Dumnezeu. Și dacă nu este Dumnezeu, atunci afirmațiile Sale sunt minciuni. Și dacă afirmațiile Sale sunt minciuni, mântuirea Lui este un fals, iar dacă mântuirea lui este un fals, atunci suntem condamnați la iad.

Așadar, Matei relatează pentru noi foarte clar faptul că Dumnezeu a venit în trup printr-o fecioară, în care sămânța a fost pusă de la Duhul Sfânt. Poate spui: „Bine, și cum funcționează asta?” Nu mă întrebați pe mine. Oamenii întotdeauna pun astfel de întrebări. Oamenii întotdeauna pun întrebări la care nu poți răspunde. Și nu voi uita niciodată momentul când predicam din cartea Apocalipsa și spuneam: „Știți, Domnul vă va da un nume pe care nu-l va ști nimeni”. În mod invariabil unii veneau și întrebau: „Și care va fi acel nume?”

Nu știu nici măcar cum funcționează nașterile normale umane. Și nu cunosc nici măcar un medic care să înțeleagă pe deplin această taină. Nu mă întrebați cum funcționează. Dumnezeu a făcut asta. Așadar, un nor de suspiciune și un nor de rușine și un nor de scandal plana amenințător asupra Mariei. În toată istoria omenirii nu a avut loc nici o naștere din fecioară. Când oamenii vedeau o mamă necăsătorită, exista o singură concluzie. Atât. Însă în cazul acesta este o excepție. Aici era o altă concluzie. Duhul Sfânt.

Nu e nimic nou pentru Duhul Sfânt în acest sens. Lucrarea de creație a fost întotdeauna a Lui, nu-i aşa? În Geneza 1, Se mișca deasupra adâncului de apă și pustietății și a creat totul. În Fapte capitolul 1, S-a mișcat deasupra oamenilor adunați în camera de sus și a creat Biserica. Și de ce atunci să nu fie în stare să creeze o minune precum nașterea din fecioară?

Să nu fiți șocați! Să nu fiți șocați! Ar trebui să ne așteptăm la asta. Într-adevăr. Să mergem înapoi la prima carte a Bibliei, la capitolul 3 din Geneza. Geneza 3:15. Acum, ne întoarcem la început. Aici Domnul Dumnezeu îi vorbește lui Satan. Satan a făcut ce a făcut și a cauzat căderea lui Adam și a Evei. Și Dumnezeu îi spune, Geneza 3:15: „Vrăjmășie voi pune” sau animozitate sau antagonism. Este un cuvânt pentru dușmănie, da. „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie” – acum ascultați – „între sămânța ta și – ce? – sămânța ei, tu îi vei zdrobi călcâiul și El îți va zdrobi capul”.

A spus: „Uite, Satan. Într-o zi va veni o femeie și acea femeie va avea o sămânță, și tu îi vei zdrobi seminței călcâiul” – ceea ce a și făcut la Calvar – „dar El ce va face? Îți va zdrobi capul”. Și vă rog să observați că spune că Isus va fi sămânța femeii, sămânța ei. O singură dată în istorie o femeie a avut o sămânță a ei. Sămânța este a bărbatului. Însă o singură dată este a femeii. Și asta aflăm din Geneza 3:15.

Și Pavel spune în Galateni 4:4: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege”. Născut din femeie. A depășit blestemul lui Ieconia, așa cum am văzut în studiul nostru de data trecută. Acum vă rog să mă ascultați. Vă rog să rețineți. Dacă Isus nu ar fi avut părinți umani, atunci nu ar fi putut să fie om. Nu ar fi putut să fie părtaș al cărnii noastre. Pe de altă parte, dacă Isus ar fi avut doi părinți umani, nu ar fi putut să evite contaminarea cu omenirea.

Așadar, a trebuit să fie fiu al omului și în același timp Fiul lui Dumnezeu, și exact aşa a fost. S-a născut dintr-o păcătoasă și totuși a fost fără de păcat pentru că a fost în mod egal născut din Dumnezeu. Divinitatea a anulat blestemul omenirii. Apa naturii lui Dumnezeu a înecat focul naturii omului. Astfel a fost conceperea nașterii din fecioară.

Al doilea punct. Nașterea din fecioară confruntată. Cum rămâne cu sărmanul Iosif? El nu știe ce se întâmplă. Lumea lui mică s-a destrămat. Iosif, un om drept și neprihănit, fără îndoială că a fost dedicat Mariei, aștepta cu anticipare ziua când amândoi vor fi dovediți curați în timpul perioadei de logodnă și pot să ajungă la consumarea căsătoriei. Cum rămâne cu Iosif?

Versetul 19: „Iosif, bărbatul ei” – vă rog să observați că este numit bărbatul, chiar dacă erau în perioada de logodnă – „era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.” Acum, dintr-o dată vedem nașterea din fecioară confruntată. Iosif trebuie să se confrunte cu acest lucru. Trebuie să-l înfrunte. Iar minunea este neclară pentru el. Nu o înțelege. A fost zguduit.

Și el era un om neprihănit și în același timp nu voia să o lase, nu voia să se despartă de ea, nu voia să o expună public. Aici sunt două principii, apropo. Sunt două principii care descriu caracterul lui Iosif. Unu: Era un om cu principii corecte și doi: nu voia să o facă de rușine înaintea lumii.

Ce vreau să spun că era un om corect? Adică era un evreu neprihănit. Iarăși, era un sfânt a Vechiului Testament, un om duhovnicesc. Și știți ce își spune un om duhovnicesc? „Nu mă pot căsători cu această femeie în această stare”. A călcat principiile lui Dumnezeu. Chiar dacă îmi pasă de ea, chiar dacă nu înțeleg acest lucru, chiar dacă totul este o taină pentru mine, sunt un om drept și trebuie să fac ce cere legea.

Când spunem că este un om neprihănit, acest lucru îl așază alături de Zaharia și Elisabeta, pentru că Biblia spune că erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, umblau în poruncile Sale și împlineau orânduirile și rânduielile, fără pată. Îl așază alături de Simeon, despre care Scriptura spune că era neprihănit și devotat. Era un evreu totalmente temător de Dumnezeu și știa că trebuie să fie ascultător de legea lui Dumnezeu și legea lui Dumnezeu spune că dacă cineva face aceste fapte, vor fi consecințe.

Iosif era cu adevărat un sfânt. Așadar, primul îndemn al său a venit din neprihănirea lui, dar al doilea a venit din grija lui, textul spune că nu voia să o facă de rușine înaintea lumii. Acum, avea această opțiune. Iosif avea de ales în acea zi și în acea vreme. Dacă ar fi trăit în vremea Deuteronomului, când a fost scris, ar fi fost doar o singură opțiune.

Însă neglijența evreilor, a percepției iudaice asupra teocrației, neglijența cu care țineau legea lui Dumnezeu a ajuns până în acest punct, în care puteau să înlocuiască legile pe care Dumnezeu le-a rânduit cu legi mai puțin stricte și de aceea țara lor a ajuns în atâtea probleme, pentru că au încălcat poruncile lui Dumnezeu, care erau preventive.

Și în această zi tristă, înaintea lui Iosif erau două opțiuni. Una era să o facă de rușine înaintea lumii și iată cum făceau asta. El ar fi acuzat-o public într-un tribunal că a comis adulter. Și ea ar fi fost făcută de rușine. Ar fi fost adusă la judecată. Ar fi fost condamnată în fața tuturora, iar reputația ei ar fi fost distrusă.

Cealaltă posibilitate era o metodă mai tăcută. Cele două entități se întâlneau înaintea a doi sau trei martori în care redactau un document privat de divorț, așa cum este indicat în Deuteronomul 24. Și ei redactau acest document privat de divorț.

Fără nicio procedură juridică. Fără nicio informare publică. Nu exista nicio fanfară. Nu era necesar să știe nimeni. În vremea aceea se spunea că nici măcar nu era nevoie să stipulezi motivul pentru divorț. Așa că ea putea să plece fără ca cineva să știe vreodată ce s-a întâmplat. Totul era secret.

Acum, acesta nu era în mod necesar modelul lui Dumnezeu, dar acest lucru era îngăduit datorită neglijenței din vremea în care a trăit Iosif. Așadar a avut aceste opțiuni. Apropo, expresia „a o lăsa”, vedeți că se spune „se gândea să o lase pe ascuns”, să o lase pe ascuns este apolouō. Acesta este cuvântul din Noul Testament pentru divorț. Trebuia să divorțeze de ea, pentru că logodna ei era considerată drept căsătorie. Și el a spus: „Ei bine, o voi lăsa pe ascuns”.

Nu putea să o facă de rușine înaintea tuturor. Nu putea să se expună pe sine disprețului și rușinii publice. Așadar, a vrut să o lase pe ascuns. Însă îi era greu să facă asta. Nu putea să ajungă să o facă. Așa că spune în versetul 20: „Și în timp ce se gândea la aceste lucruri”, să ne oprim puțin. Fără îndoială că s-a așezat în patul lui în Nazaret. Ei aici sunt încă în Nazaret. Și medita. Se frământa cu privire la ce are de făcut. Și în timp ce se frământa, a adormit. Apoi aflăm clarificarea nașterii din fecioară. Este clarificată.

Nașterea din fecioară este clarificată în versetul 20. Uitați-vă cum a adormit Iosif. El a confruntat-o. Este confuz. A adormit. Și „iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis”, acum, aș dori să înțelegeți ceva. Acesta nu este un vis așa cum aveți voi. Acesta nu este un vis în care ceea ce vezi nu este real, este imaginar. Cumva, într-un fel de revelație în vis, visul se transformă în ceva real. A fost un înger real și el chiar l-a văzut pe înger.

Și apropo, acest lucru nu este neobișnuit la Matei. Sunt cel puțin șase alte ocazii, de fapt sunt numai șase, în care găsim o astfel de comunicare. Matei capitolul 2 are câteva. Matei, da, Matei 1 aici, Matei 2, Matei 27 și celălalt mai este în Fapte 2:17, unde este profetic. Astfel, aceasta nu este o situație totalmente izolată. Dumnezeu uneori Se folosește de un înger într-un vis.

Și Iosif nu l-a visat în sensul în care vă gândiți voi. El a adormit, a început să viseze și visul s-a transformat în realitate. Și îngerul i-a zis: „Iosife, fiul lui David”, știm de ce a spus și această lămurire, pentru întărire, ca să întărească afirmația cu privire la genealogia și linia lui David. Oh, era ceva interesant să auzi. „Tu ești fiul lui David”. El continuă: „nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt.” Nu trebuie să te temi, Iosif. „Ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt.”

Aceasta este realitatea măreață, fraților, a nașterii din fecioară. Nu existat niciun tată pământesc. Aceasta este nașterea lui Dumnezeu în trup uman. El este și om și Dumnezeu, și de aceea, de exemplu, în Vechiul Testament este numit tsemach, care înseamnă odraslă. Ați remarcat că este numit „odrasla lui David” într-un pasaj și în altul odrasla lui Iehova. Înțelegeți? El este odrasla lui David și odrasla lui Dumnezeu.

Ați știut că în Isaia 9:6 este numit: „minunat, sfetnic, Dumnezeu tare, părintele veșniciilor”? Astfel, Iosif trebuia să știe că nu avea de ce să se teamă să o ia pe Maria, pentru că ce s-a zămislit în ea era de la Duhul Sfânt. Și versetul 21 îi dă și mai multe instrucțiuni. „Ea va naște un Fiu, şi-i vei pune numele Isus” – în ebraică Ieșua, Iosua, Iehoșua, care înseamnă Dumnezeu va mântui – „pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Acum, vreau să știți ceva despre versetul 21. Ea va naște un fiu. Observați că nu spune: „Și, Iosif, vei avea un copil. Ți se va naște un fiu”. Ea va naște un fiu „şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Știți, Biblia este foarte atentă să nu-l numească niciodată pe Iosif ca fiind tatăl lui Isus. Nu știu dacă v-ați dat seama de acest lucru. De exemplu, în Matei 2:13 spune: „Scoală-te, ia Pruncul și cu mama Lui, și fugi în Egipt”. Întotdeauna mama. De ce nu spune: „Ia-l pe fiul tău și pe soția ta”. De ce e „Pruncul și mama”? Întotdeauna Iosif este în afara cadrului paternităţii. 2:20 din Matei: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, şi du-te în ţara lui Israel”. Întotdeauna a fost Pruncul și mama Lui, niciodată Iosif ca tată. Nașterea din fecioară.

Iar numele Lui va fi Ieșua, Iehoșua, Isus – pentru că va mântui pe poporul Său de păcatele sale. Dragilor, acesta este motivul pentru care a venit, nu-i așa? Și de aceea cartea Fapte spune în 4:12: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.” Numai în Numele lui Isus, Cel care este Dumnezeu-om. Numai Dumnezeu singur poate mântui.

Așa cum spune în Psalmul 20, sunt unii oameni care se bizuiesc pe caii lor, alții pe carele lor, sunt unii care se încred în puterea lor fizică și alții care se încred în cunoștința lor, în intuiția lor, în reputația lor, în prestigiu, în poziția lor socială, în felul cum învârt lucrurile, în prieteni, indiferent ce este, în educația lor, însă numai Isus poate mântui. El va mântui pe poporul Său de păcatele sale. Numai El este suficient de puternic să mântuiască.

Așadar, nașterea din fecioară: conceperea, confruntarea și clarificarea. În al patrulea rând și ne vom apropia de încheiere. Nașterea din fecioară: conexiunea. Așa că nu apare ca un gând în ultimul moment, o chestiune prinsă din zbor, cum a spus un critic, un mit zburător care I-a fost atașat lui Isus.

Matei vine cu un comentariu în versetele 22 şi 23. Narațiunea se oprește aici. Îngerul nu mai vorbește. Matei vorbește și iată ce spune. El face asta prin toată Evanghelia după Matei, de fapt de vreo 50 de ori în Evanghelie citează din Vechiul Testament, adițional face aluzie la asta de 76 de ori. Și iată formula pe care o folosește.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul, care zice - și citează din Isaia 7:14 – „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil” care, tălmăcit, înseamnă „Dumnezeu este cu noi””. Aici este nașterea din fecioară în legătură cu Vechiul Testament. Acesta nu este un gând de ultimul moment. Aceasta nu este o legendă prinsă din zbor. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu împlinită, un lucru uimitor. Ei ar fi trebuit să știe.

Acum, toate acestea au fost făcute ca să fie împlinite, ca să fie împlinită, ca să se împlinească așa cum a spus Isaia. Acum putem să avem o discuție lungă, una kilometrică de ce Isaia a spus și a folosit cuvântul almah în loc de bethulah și chiar s-a referit la fecioară și bla-bla-bla, la nesfârșit.

Nu avem niciun motiv să punem la îndoială. E suficient să spunem că almah cuvântul din Isaia 7:14 cel mai bine este tradus cu fecioară, cel mai bine tradus cu fecioară. Iar oamenii, criticii, batjocoritorii pot veni și să plece și să încerce să o șteargă din istorie, dar nu pot șterge comentariul lui Matei, pentru că el folosește cuvântul parthenos, care înseamnă într-adevăr virgină. Matei știa ce înseamnă, chiar dacă ei nu știu. Și este puțin greu să te iei de doctrina nașterii din fecioară când spune iar și iar că tânăra Maria nu a avut nici o relație cu nici un bărbat. Care este rostul dezbaterii lui almah din Isaia 7:14? De ce nu au ascultat comentariul lui Dumnezeu asupra termenului?

Cadrul profeției lui Isaia este foarte simplu. Împăratul Ahaz a fost îngrozit de faptul că împărăția lui Iuda va fi distrusă de către Siria și Israel. Ahaz era în împărăția de sud și era îngrijorat cu privire la nord acolo unde este Israel și aici este Siria. Se temea că vor șterge de pe fața pământului dinastia regală. El se teme că va pierde dinastia.

Așadar, Dumnezeu vine și spune: „Aș vrea să-ți fac o promisiune. Nu se va întâmpla nimic dinastiei. Nimeni nu va șterge dinastia. Iată semnul. O fecioară va avea un copil și acel copil va fi Emanuel, Dumnezeu este cu noi”. El spune „Uită-te pe coridoarele istoriei și va fi o fecioară care va naște un copil, El îți va garanta că dinastia davidică nu va fi ștearsă niciodată”.

Iar Isus a venit în lume ca împlinire a acelei profeții dată de Isaia lui Ahaz, ca să arate că Dumnezeu Își va ține promisiunea și scaunul de domnie al lui David nu va fi niciodată nimicit, niciodată, niciodată. Așadar, nașterea din fecioară este clarificată.

Apropo, Îl vor numi Emanuel, care ce înseamnă? Dumnezeu este cu noi. El, ultimele două litere ale acelui cuvânt este numele pentru Dumnezeu, El. El Șadai, El Elion, El Mecodeșkim, toate acestea sunt numele lui Dumnezeu, El. „Emanu” înseamnă „cu noi”. Dumnezeu este cu noi.

Acum, poate spui: „Dar niciodată nu L-au numit Emanuel”. Nu. Acesta nu este titlul Lui în ce privește numele. Aceasta este o descriere a ceea ce este El. Și de multe ori titlul nu trebuie să fie neapărat și numele. A fost numit în multe feluri, la fel cum a fost numit Emanuel. Așadar, nașterea din fecioară este clarificată și apoi este conectată cu istoria trecută.

În al cincilea rând, nașterea din fecioară consumată. Versetul 24: „Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa.” Nu-i așa că a fost cel mai bun somn pe care l-a avut Iosif?

Când s-a trezit totul era clar, oh, și nu este doar Maria. Nu e doar că mă căsătoresc cu Maria. Îl primesc pe Fiul lui Dumnezeu inclus în înțelegere. Oh, Iosif trebuie să fi fost un om bun! Puteți să vă gândiți la Dumnezeul atotputernic al universului că L-ar fi încredințat pe singurul Lui Fiu în casa unui om care să nu fi fost un tată bun? Puteți să vă gândiți la asta? Eu nu mă pot gândi. Îmi pare rău că nu sunt spuse mai multe despre Iosif. Cu siguranță că era decedat când a murit Isus, pentru că nu mai apare nicăieri.

Și la cruce, vă amintiți ce a făcut Isus? S-a uitat la Ioan cel iubit și S-a uitat la Maria și a spus: „Maria, iată fiul tău”. Și a spus: „Ioan, iată mama ta”. Vedeți, a lăsat-o pe Maria în grija cuiva. El va pleca. Fără îndoială că Iosif era mort.

Nu știm multe despre Iosif, dar oh, îmi imaginez că a fost un om minunat, pentru că știu că Dumnezeu nu Și-ar fi încredințat singurul Lui Fiu în casa unui om care să nu fi fost un tată iubitor. Cu siguranță că a fost un om minunat, care a avut de-a face cu un fiu perfect. Puteți, taților, să vă imaginați frustrarea aceasta? Să ţi se spună delicat „Nu, tati. Este în felul acesta.”

Când voi ajunge în cer vreau să întâlnesc doi oameni: Pe Iosif și Maria. Voi nu simțiți la fel? Ce inimă binecuvântată a avut Iosif! Ce bucurie trebuie să fi avut atunci când s-a trezit! A luat-o pe Maria și au avut chupah, ceremonia de căsătorie, însă numai după nașterea lui Isus. Nu a cunoscut-o până când nu L-a născut pe primul ei născut, apoi a făcut ce i-a spus îngerul. Ce i-a spus îngerul? „Îi vor pune numele Isus”.

Nașterea din fecioară consumată. Au avut nunta, dar nu s-a atins niciodată de Maria în sens fizic până când nu s-a născut copilul. Este o notă de subsol interesantă. Oamenii întotdeauna au spus: „Ei bine, crezi că a mai avut și alți copii?” Știu că au avut și alți copii. Biblia ne dă numele celorlalți copii. În Ioan 7 vorbește despre frații lui Isus.

Însă este o notiță interesantă. În versetul 25 traducerea literală din limba greacă este: „și nu avea obiceiul de-a o cunoaște până când nu L-a născut pe primul ei născut”. Iar implicația este că din momentul când L-a născut pe primul născut, a avut obiceiul de a o cunoaște. Acesta este înțelesul din limba greacă. Au avut o relație fizică umană normală din care au rezultat mulți alți copii.

Nașterea supranaturală a lui Isus este singurul mod prin care poate fi explicată viața pe care a trăit-o. Cineva l-a întrebat odată pe un creștin: „Ei bine, dacă ți-aș spune că s-a născut azi un copil în acea localitate, în acel spital, fără un tată uman, m-ai crede?” La care creștinul a răspuns: „Da. Dacă ar fi trăit așa cum a trăit Isus”. Și exact așa stau lucrurile.

La începutul vieții Sale, evreii au spus că era fiul unui om care a sedus-o pe Maria. La finalul vieții Sale, au spus că ucenicii Lui au regizat învierea. Iar Matei începe cu răspunsul la prima batjocură și își încheie Evanghelia cu răspunsul la ultima batjocură, și își petrece restul luptând împotriva celorlalte batjocuri care erau aduse împotriva Domnului nostru scump, Isus Cristos.

A fost nimeni altul decât Dumnezeu în trup uman. Și Matei ne spune că a venit să locuiască cu bolnavii, să-i vindece. A venit să locuiască cu cei posedați demonic, să-i elibereze, cu săracii în duh să-i binecuvânteze, cu cei îngrijorați să-i elibereze de frică, cu cei leproși ca să-i curățească, cu cei cu boli ca să-i vindece, cu cei flămânzi, ca să-i hrănească, cu cei handicapați ca să-i restaureze, însă cel mai important a spus că a venit să locuiască cu cei pierduți ca să facă ce? Să caute și să-i mântuiască pe cei pierduți.

Emanuel, Dumnezeu este cu noi, cel infinit de bogat a devenit sărac, Și-a asumat natura noastră, a venit în atmosfera noastră poluată de păcat, fără să fie întinat de el, a luat vina noastră, a purtat durerile noastre, a purtat necazurile noastre, a fost rănit pentru fărădelegile noastre, lovit pentru păcatele noastre, a mers în cer ca să ne pregătească un loc, a trimis pe Duhul Său ca să locuiască în inimile noastre, chiar mijlocește pentru noi și într-o zi va veni la noi ca să ne ia cu El. Nici nu-i de mirare că apostolul Pavel a spus: „Prin sărăcia Lui noi am fost – cum? Îmbogățiți”.

Să ne rugăm

Tată, ce minune, ce minune este faptul că Isus S-a născut, Dumnezeul-om, minune din minune, să fie om și totuși Dumnezeu! Îți mulțumim și pentru lecție, Tată, pentru că atunci când Tu vrei să faci lucrările Tale supranaturale, întotdeauna găsești niște oameni credincioși, demni de încredere, neprihăniți precum Maria și Iosif. Îți mulțumim nu doar pentru teologia nașterii din fecioară, dar și pentru exemplul a ceea ce s-a întâmplat când Dumnezeu s-a folosit de doi oameni simpli. Ajută-ne să fim credincioși, să fim utili pentru ceea ce vrei să faci azi în lumea noastră descoperindu-Te pe Tine.

Îți mulțumim pentru că ai ales lucrurile slabe ca să le faci de rușine pe cele tari. Îți mulțumim pentru faptul că noi care nu avem nimic de oferit putem să fim folosiți de Tine. Ce taină! Fie ca toți care sunt adunați aici să vină să cunoască faptul că scumpul Domn Isus a venit să-i mântuiască pe oameni din păcatele lor, și prin faptul că Îl cunosc să devină oameni smeriți, supuși, demni de încredere, disponibili care să poată fi folosiți de asemenea să facă lucrarea Ta în această lume și să-Ți aducă slavă. În Numele lui Isus. Amin.

SFÂRȘIT