Cine au fost magii? Sunteți pregătiți să aflați? Matei capitolul 2. Toți ne-am întrebat asta. Îmi aduc aminte de vremea când am fost copil, mă întrebam cine sunt aceștia. Câți au fost? Au fost regi cu adevărat? Au venit călare pe cămile? De ce au venit la Betleem? Și, așa cum a spus Paul, cele mai multe idei despre acest grup fascinant de oameni le avem de la cei care scriu felicitările de Crăciun decât de la teologi.

Vincent, cel care a scris câteva studii foarte utile, spune despre aceasta: „Multe tradiții absurde și păreri cu privire la acești vizitatori la ieslea Domnului nostru și-au croit cărarea în credința populară și în arta creștină. S-a spus că au fost împărați și au fost trei. S-a spus că reprezintă cele trei familii ale lui Sem, Ham și Iafet, așadar, unul dintre ei este prezentat ca fiind etiopian. Numele lor este Gașpar, Melchior și Baltazar”. Poate că ați auzit asta. S-a spus despre craniile lor că au fost găsite, uimitor! Da, au fost găsite în „secolul al doisprezecelea de către episcopul Reinald de Cologne”. Episcopul le-a descoperit și a știut imediat că erau craniile lor. Era foarte clar. Iar ochii lor erau încă în cavitățile lor, îndreptați către Betleem. Azi, credeți sau nu, prieteni, sunt expuse într-o raclă într-o mare catedrală din Europa.

Acum, sincer, singurul lucru pe care-l știm despre acești înțelepți este ceva istorie și ce este spus în Matei. Într-adevăr suntem foarte, foarte limitați când vine vorba de detalii. În plus față de ceea ce avem aici în Matei, și e foarte puțin, spune că: „Au venit niște magi din răsărit”. Atât, numai atât este scris. Nu le știm numele, nu știm nimic altceva. Însă dacă punem piesele împreună, din punct de vedere istoric, avem o istorie fascinantă.

O parte provine din Vechiul Testament, din cărți precum Daniel, unde magii sau înțelepții apar în câteva texte diferite, din alte cărți ale Bibliei, precum și din scrierile lui Herodot și alți istorici. În esență aflăm câteva lucruri, și atunci aici sunt adevărurile de bază cu privire la ei. Apoi ne vom uita la elementele specifice și cred că veți fi fascinați. Vom petrece o mulțime de timp uitându-ne în istorie în seara asta. În seara aceasta va fi predare, nu predicare. Credem că magii au fost membri ai unui grup preoțesc din est, descendenți ai unui trib la început asociat cu mezii, cu M-E-Z-I-I.

Acum, aș dori să vă reamintesc ceva, ca să aveți imaginea de ansamblu. În esență, în istoria lumii au fost patru imperii majore, corect? Primul a fost Imperiul Babilonian. Acesta a fost așezat în zona de semilună fertilă la est de Israel în valea dintre Tigru și Eufrat, la nord de Golful Persic, în partea de est a ceea ce știm ca fiind Israelul de azi. Acolo a fost așezat Imperiul Babilonian. A fost urmat de al doilea imperiu cunoscut ca Imperiul Medo-Persan. A fost un imperiu conglomerat format de către perși și mezi. Mezii au fost un popor foarte puternic și numeros. Al treilea mare imperiu al lumii a fost Grecia. Când Imperiul Medo-Persan a fost cucerit de către Alexandru cel Mare, lumea s-a grecizat, ca să zic așa. Al patrulea mare imperiu a fost Imperiul Roman.

Acum, pe măsură ce ne întoarcem în timp, chiar în timp ce exista Imperiul Babilonian, existau și mezii și perșii. Așadar, ei sunt un popor foarte vechi. De fapt sunt mulți istorici care urmăresc originea mezilor până în vremea lui Avraam, care a fost chemat să plece din Ur din Haldea, evenimente petrecute în Geneza 12. Așa că se poate foarte bine ca ei să fie un popor foarte vechi. Cu siguranță că ei sunt oameni care pot fi observați în vremea Imperiului Babilonian pentru că îi vedem şi în cartea lui Daniel. Sunt oameni care aparțineau Imperiului Medo-Persan și au existat în vremea Imperiului Grec și care sunt în prezenți și în Imperiul Roman, atunci când S-a născut Cristos.

Așadar, acești oameni înțelepți fac parte dintr-un popor foarte vechi și longeviv. Și apropo, cuvântul pentru oameni înțelepți din versetul 2 unde spune: „După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi”. Cuvântul grecesc este magos, magoi, magi. Este un cuvânt intraductibil. Este un cuvânt care nu se poate traduce, pur și simplu este numele unui anumit trib. Poate cel mai bine ar fi să fie tradus cu magi.

Magii au fost o linie preoțească, un trib preoțesc de oameni dintre mezi, acest popor foarte vechi și numeros. Ei erau foarte pricepuți la astronomie și astrologie. Această preocupare era foarte importantă pentru ei. Interesul lor pentru astronomie și astrologie a fost doar o parte a implicării lor. Într-un anume fel ei erau ocultiști. Aveau anumite practici de prezicere. Erau implicați în anumite lucruri pe care le putem atribui poate vrăjitoriei și de aceea cuvântul magi a fost corupt de-a lungul istoriei în cuvântul magie sau magician, care este sinonim cu vrăjitor.

Însă magii în esența lor erau de fapt un trib păgân și preoțesc, oameni dintre mezi și perși și sunt multe, multe resurse istorice care validează acest lucru. Ei au devenit interesați de astronomie și astrologie și de studiul stelelor. În acele zile, nu făceau mare distincție între superstiție și știință. Știința este astronomia, iar superstiția este astrologia, astfel că în acea vreme ele erau amestecate destul de bine. Acum, ceea ce este interesant cu privire la ei este că în perioada Imperiului Babilonian acești magi locuiau în zona Babilonului. Ei erau prezenți acolo în perioada Imperiului Babilonian și de asemenea a Imperiului Medo-Persan.

Acum, cât timp au fost în Imperiul Babilonian, erau foarte influențați de evrei. Vă amintiți că unul din lucrurile pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l-a făcut a fost să ducă în robie pe Iuda. Vă amintiți asta? Aceasta este ceea ce spunea Ieremia: „Veți fi duși în robie”. Ieremia a anunțat acest lucru și bineînțeles, chiar și cartea Plângerile lui Ieremia deplânge această realitate. Ei au fost duși în robia babiloniană.

Ei bine, acești magi existau aici în Babilon și aveau funcții oficiale foarte înalte. În acea vreme au urcat pe scara ierarhiei sociale în Imperiul Babilonian datorită intuiției lor uimitoare, a înțelepciunii lor, a cunoștinței, a astrologiei, a abilității oculte, indiferent cum vreți să o numiți, ei s-au ridicat la un nivel de proeminență socială. Și astfel, imediat au intrat în contact cu toți acești evrei care au fost aduși în captivitate. De asemenea au intrat în contact și cu un evreu deosebit pe nume Daniel, care a fost ridicat la un rang înalt în Imperiul Babilonian. Și, în consecință, ei erau foarte familiarizați sau au devenit familiarizați cu profeția iudeilor despre Mesia cu ocazia acestei răspândiri a evreilor în Babilon. Au fost conștientizați de planul profetic al iudeilor cu privire la Unsul care urma să vină. În esență, aceștia sunt ei.

Acum, aș vrea să aprofundăm puțin asta și să vedem cadrul acestei deosebite narațiuni din capitolul 2 din Matei. Să ne întoarcem și să vedem istoria lor. Conform istoricului antic Herodot, magii au fost un trib de oameni în cadrul unui popor mai mare numit mezi. Acum, vă rog să ascultați. Ereditar, ei erau un trib preoțesc. Adică, erau precum leviții din Israel.

În Israel erau douăsprezece triburi sau seminții, dar doar unul dintre acestea a fost ales ca trib preoțesc. Ei erau cei aleși care slujeau prin ritualuri și în ceremonii religioase la Templu, iar ei erau leviții. Ei bine, mezii avea ceva similar. Dintre toate triburile care erau între mezi, au ales unul din ele ca să slujească drept preoți în ritualurile lor păgâne. Și acel trib pe care l-au ales au fost magii. Iarăși vă spun, este un cuvânt care nu se poate traduce, așa e. Acesta este numele acelui grup preoțesc de oameni. A fost o preoție ereditară.

Acum, așa cum am spus mai devreme, unii istorici îi identifică până în Ur din Haldea, ca fiind parte a unui popor nomad care călătoreau prin acea parte de lume. Indiferent care este adevărul, fie că urma lor ajunge până în Ur sau că s-au ridicat în timpul Imperiului Babilonian, nu știm. Ideea este următoarea. În timpul Imperiului Babilonian au fost importanți, în timpul Imperiului Medo-Persan au fost importanți, în timpul Imperiului Grec au fost importanți și în timpul Imperiului Roman au fost importanți. Și în toate aceste imperii și-au menținut un loc extraordinar de proeminent în orient, în est.

Vedeți, chiar atunci când Imperiul Grec era la apogeu, încă mai erau rămășițe ale culturii și puterii estice. Chiar și atunci când Imperiul Roman era în vogă mai erau rămășițe ale puterii estice. Și în amândouă aceste perioade, magii au fost oamenii cheie în guvernarea din Est, locuiau în Cornul abundenței zona din jurul Babilonului și Medo-Persiei. Acum, reiese că aveau întotdeauna o uimitoare putere politică. Acum, acest lucru este foarte important pentru voi. Veți avea parte de o scurtă lecție de istorie. Reiese că ei întotdeauna au avut putere politică.

Aș vrea să spun că majoritatea istoricilor, cel puțin cei pe care i-am citit și cei la care am făcut referire, îi văd ca fiind un popor estic care s-a ridicat în virtutea funcției preoțești unice. Prin puterile lor unice, mai degrabă oculte, de prezicere, prin cunoașterea lor astrologică și astronomică, au devenit remarcați. S-au evidențiat în guvernarea babiloniană, medo-persană, chiar în unele cazuri și în timpul perioadei grecești, în partea estică, și cu siguranță în timpul perioadei romane, cu scopul de a fi consilieri regali în est. De aici au primit numele de înțelepți. Ei erau cei care erau consultați cu privire la diferite lucruri pe care regii și domnitorii și nobilii și prinții doreau să le știe.

Acum, sunt unii istorici care ne relatează despre activitățile lor religioase. Vă voi descrie puțin viața religioasă în care magii erau implicați. Preoția lor avea anumite funcții și iată aici câteva lucruri: elementul principal al închinării lor se pare că a fost focul. Înțelegem din istorie faptul că se închinau sau că aveau reverență față de foc. Nu știm exact de ce, dar poate că au văzut în foc o întrupare a divinității. Și apropo, au fost monoteiști, au crezut doar, într-adevăr, într-un singur Dumnezeu și aveau asta în comun cu poporul Israel. Dar ei priveau focul ca fiind elementul principal al închinării lor. Și în legătură cu aceasta aveau un altar pe care ardea o flacără în continuu. Ei credeau că acea flacără a fost aprinsă de Dumnezeu din cer.

Așadar, aveau această flacără continuă pe altar. Acum, pe lângă aceasta, în templele lor sau locurile lor de închinare, mai aveau un altar pe care aduceau jertfe animale. Așadar, ei aveau un sistem de jertfe de sânge. Focul de pe altarul jertfelor era aprins cu flacăra care ardea neîncetat. Și după ce ardea jertfa, lucru interesant, jertfa era consumată de către închinător și de către preoții magi.

Ceea ce este fascinant cu privire la aceasta era faptul că era o paralelă directă la iudaism. Și puteți vedea faptul că Satan falsificase adevărata religie încă de la început. Dintotdeauna a făcut asta. Știți, chiar și astăzi există adevăratul creștinism și cel fals. În acele zile exista un sistem sacrificial cu o închinare reală față de adevăratul Dumnezeu și exista monoteismul fals, jertfele false, sacrificii false, și arderi de tot care apoi erau consumate de către închinător și de către preot.

În plus, acești oameni aveau o preoție ereditară. Iarăși, o preoție contrafăcută după preoția levitică. Acești oameni purtau un mănunchi de baghete magice în hainele lor și foloseau aceste baghete magice în ceremoniile lor. Nu erau deosebite de Urim și Tumim ale preoților, ale Marelui Preot, prin care era cerută voia lui Dumnezeu. Credeau că diferite animale erau necurate. Interesant! Credeau că anumite insecte și anumite reptile erau necurate. Iarăși, aceasta este o paralelă față de ceea ce a descoperit Dumnezeu lui Israel. Și un alt lucru care mi s-a părut foarte interesant când l-am citit despre ei a fost că erau foarte stricți cu privire la atingerea sau purtarea unui cadavru, un alt lucru comun cu standardul lui Dumnezeu pentru Israel. Așadar, în Imperiul Babilonian era prezent acest grup religios de oameni. Iar ei s-au ridicat la o statură proeminentă.

În Ieremia 39:3 la 13 este menționat un om pe numele Nergal-Șarețer, iar Nergal-Șarețer era căpetenia magilor de la curtea lui Nebucadnețar. Da? Acești împărați orientali începând cu Nebucadnețar şi chiar înainte i-au ridicat pe magi în poziţii înalte. Însă în ce privește Scriptura, prima dată îi vedem la Nebucadnețar. Au ridicat acest grup preoțesc al mezilor pe poziția de consilieri oficiali ai împăratului. Așadar, ei sunt oameni cu foarte multă putere. Și chiar atunci când Babilonul a căzut și s-a ridicat Imperiul Medo-Persan, când îi avem pe marii conducători precum Cir și alții, încă mai există în guvernul medo-persan oficiali de rang înalt din acest grup numit magi. Nu aveau egal în ce privește puterea politică.

Acum, aș dori să deschideți Biblia împreună cu mine pentru un minut, la Daniel, vreau să vă arat cum apar ei în cartea Daniel, Daniel capitolul 2. După ce voi încheia studiul acesta și veți reciti versetul 1 din Matei 2, veți înțelege lucrurile mult mai bine. Daniel capitolul 2 versetul 10, nu avem timp să prezentăm tot contextul. Dar iată că suntem la curtea lui Nebucadnețar. Daniel este acolo, evreii sunt în captivitate în Babilon, iar textul spune: „Haldeii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ, care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean (mag)!”” este foarte posibil ca toate aceste enumerări să fie toate sinonime. Iar cuvintele cititor în stele și haldeean (mag) să fie un mod de a spune același lucru.

Așadar, avem cuvântul magi, care nu are sensul de magicieni, aceasta este o deformare a limbii engleze, este cuvântul magi.

Se referă la acest trib preoțesc. Aveau un loc proeminent în acea vreme. Erau cunoscuți ca fiind cei care puteau să interpreteze visele. Vă amintiți că Nebucadnețar a avut acel vis ciudat și nimeni dintre ei nu putea să-l interpreteze. Însă un lucru era fascinant, era un singur om care era în stare să îl interpreteze. Și știți cine a fost? A fost Daniel. Să mergem puțin mai departe, capitolul 4 versetul 7. Iarăși îi vedem pe magi. Capitolul 4, versetul 7: „Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, Haldeenii (sau magii) şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tâlcui.” Versetul 9: „Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor”, acum îl întâlnim pe cel care este căpetenia magilor.

Încerc doar să vă arăt faptul că ei sunt menționați în mod repetat în cartea Daniel. Și în loc să fie numiți magicieni, trebuie să fie numiți magi. În esență la asta se referă. Acum, când a venit Daniel și toți acești magi care erau în poziții foarte, foarte înalte de consiliere a împăratului nu au putut să dea răspuns împăratului, însă Daniel a reușit, ceva uimitor s-a întâmplat. Daniel 5:11: „În împărăția ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți; şi pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înțelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori peste magi”.

Acum, ce interesant! Daniel era așa de priceput să interpreteze visele împăratului, că împăratul l-a făcut pe Daniel căpetenia magilor, așa că Daniel literalmente era în Babilon căpetenia acestui grup preoțesc. Așa-i? E fascinant! Acum, asta îl așază pe Daniel în poziția unică ce îi permitea să le ofere acestor magi tot ce știa din Vechiul Testament, lucru pe care fără îndoială Daniel l-a făcut. Știm că Daniel a fost omul lui Dumnezeu. Știm că Daniel a fost un om totalmente devotat închinării și trăirii credinței sale pentru că a ajuns în groapa cu lei, datorită credinței, nu-i așa? Nu am nicio îndoială că Daniel și rămășița credincioasă din diaspora, cei împrăștiați, au fost cei care au împărtășit cu cei din Babilon cunoștințele pe care le aveau din Vechiul Testament și din copiile lor din Scriptură.

Și în plus, când a venit decretul final al lui Cir că ei se pot întoarce în țară, majoritatea evreilor nu s-au întors. Majoritatea evreilor au rămas în Babilon, s-au amestecat și s-au căsătorit cu oameni din alte națiuni, iar în toată istoria Babilonului și Medo-Persiei au fost oameni din familii nobile, oameni care ocupau poziții foarte înalte, unii spun că erau în acea parte de lume până și monarhi care aveau sânge evreiesc. Și cu siguranță ar trebui să concluzionăm faptul că Daniel a avut un impact profund în prezentarea acestor informații. Și apropo, aș dori să mai adaug încă ceva ca o notă de subsol. Pe măsură ce studiam, pentru mine asta a fost foarte fascinant pentru că am început să mă gândesc la următorul lucru. Dacă Daniel a fost atunci atât de bun încât să-i întreacă pe acești magi și să-i convingă cu privire la venirea lui Mesia, de ce au complotat împotriva lui ca să-l arunce în groapa cu lei, dacă era atât de influent și credibil?

Așa că am început să studiez, iar capitolul 6 din Daniel mi-a descoperit cel mai interesant fapt, nu e nevoie să deschideți, nu vom trece prin tot capitolul. Însă în Daniel capitolul 6 avem o intrigă împotriva lui Daniel, din cauza invidiei. Însă ceea ce este într-adevăr uimitor cu privire la acest complot este faptul că nu a fost din partea magilor care dominau ierarhia la curtea regală. Ci a fost un complot realizat de către oameni cunoscuți drept satrapi. Acesta era termenul folosit ca să-i descrie pe guvernatorii regionali care nu avea nimic de-a face cu palatul. Așa că țineți minte, complotul realizat din invidie împotriva lui Daniel nu a fost din partea magilor. Ceea ce mă face să cred că Daniel a fost extrem de credibil și a avut un impact convingător.

De fapt, ați realizat faptul că atunci când Daniel a fost aruncat în groapa cu lei, împăratul i-a spus: „Daniele, Dumnezeul tău să te scape”. Vă amintiți că împăratul a spus așa ceva? Și el a fost convins de puterea lui Dumnezeu datorită mărturiei lui Daniel. Și sunt convins că a verificat cât de des a putut să vadă că acea anticipare era de fapt o realitate. Așadar, magii și-au menținut locul proeminent, influențați, fără îndoială, de un asemenea om minunat ca Daniel, și erau puțini care au trăit astfel, sub influența evreilor evlavioși din diaspora, influențați de căsătoriile mixte și de cultura iudaică constantă care le-a fost impusă în multe feluri. Astfel ei au câștigat și şi-au menținut poziția în Imperiul Medo-Persan, o poziție de mare putere la curtea împăratului.

Acum, aș dori să vă spun și altceva interesant. În secolul al șaselea î.Cr., a fost un mare împărat persan pe nume Dariu, Dariu cel mare. Acest eveniment are loc în imperiul medo-persan. Este chiar în vremea lui Daniel. Pe scena istoriei a apărut Dariu și el a spus: „Voi înființa o religie națională”. Și știți pe care a ales-o? Zoroastrismul. Acum, nu avem timp să studiem zoroastrismul, însă în această religie exista multă astrologie. Și se prea poate ca nuanțele de astrologie și preocuparea magilor față de ea, să fi venit în urma amestecului cu zoroastrismul. Așadar, ce aveți acum, îi aveți pe magi cu propria lor cultură religioasă. Pe de-o parte a fost suprapusă cu iudaismul iar pe de altă parte a fost suprapusă cu zoroastrismul. Ca să folosim niște termeni blânzi, era o situație dificilă.

Însă ceea ce este așa de interesant la acești magi a fost faptul că erau așa de dornici să-și mențină puterea politică și erau așa de dornici să-și mențină puterea religioasă, că atunci când un decret al lui Dariu cu privire la Zoroastrism a fost promulgat ca fiind religia de stat, ei au și sărit și au spus „suntem de acord” și au făcut câteva adaptări. Însă acum ceea ce avem este foarte interesant. Îi ai pe toți magi adunați aici. Și îi ai pe câțiva din ei, fără îndoială, care odată cu trecerea timpului devin dedicați zoroastrismului, unii din ei dedicați formulelor magice antice și alții probabil crezând din toată inima lor faptul că Dumnezeul lui Daniel era adevăratul Dumnezeu.

Așadar, aceasta este cheia. Pe măsură ce istoria a mers mai departe, magii au început să se îndepărteze de o dedicare singulară față de religia lor istorică, și au început să-și abată calea în diferite direcții. Unii s-au îndreptat către Zoroastrism, alții către vrăjitorie antică și cred în inima mea, că unii, precum magii care au venit la nașterea lui Cristos, au fost într-adevăr căutători sinceri ai adevăratului Dumnezeu. Aceste informații ne oferă oarecum contextul.

Acum, aș dori să vă spun mai multe despre istoria lor. Magii erau atât de puternici, ne spun istoricii, că niciun persan nu putea să devină rege decât – vă rog să fiți atenți – nimeni nu putea să devină rege decât dacă îndeplinea două condiții: prima să stăpânească disciplinele științifice și religioase ale magilor. A doua: trebuia să fie aprobat și încoronat de către magi. Asta Înseamnă ceva! Aceasta este putere. Știți cum numeau ei înțelepciunea magilor? Aveau un nume pentru ea. Acesta îi era numele: Legea mezilor și perșilor. Acea lege era legea sau codul definit de către magi. Și dacă vreți să vedeți această frază, se găsește în Estera 1:19 și în Daniel capitolul 6 de două ori. Legea mezilor și perșilor a fost codul, disciplina religioasă și științifică a magilor. Iar înțelepciunea lor a fost cea care a fost cerută pentru oricine voia să fie monarh în Persia. În plus, istoricii ne spun că ei controlau atât oficiul juridic, cât și pe cel regal.

În Estera 1:13 avem o indicație clară a faptului că juriul regal de judecători a fost ales dintre magi. Oh, câtă putere aveau! Trebuie să vă amintiți că atunci când vorbiți despre Imperiul Persan și Imperiul Mezilor și Imperiul Babilonian, vorbiți despre controlul Orientului. Acesta a fost un Imperiu uriaş. Și în vremea babilonienilor și în vremea medo-persanilor, literalmente ei controlau lumea. Aceștia erau oameni puternici. Ei nu erau responsabili doar pentru așezarea fiecărui monarh al acelei ere, ci ei erau de asemenea responsabili și pentru așezarea judecătorilor. Aveau un sistem de identificare a despotismului care putea crește din regalitate, așa că ei erau judecătorii care-l echilibrau pe regele dictator. Istoria ne spune că ei știau astronomie, erau foarte buni la matematică, știau istorie, erau buni la agricultură și arhitectură.

Vă amintiți cred, că în Fapte 7, vorbește despre faptul că Moise a fost educat în toată înțelepciunea Egiptului. Același lucru era adevărat cu privire la oricine era crescut în cadrul nobilimii din Est. Erau crescuți sub legea mezilor și perșilor, toți copiii nobililor erau crescuți de ei. Ei erau cei care îi încoronau pe regi. Ei erau făuritorii de regi și nimeni nu domnea fără aprobarea lor. Acum, așa cum am menționat mai devreme printre abilitățile lor era și interpretarea viselor. Și când ei nu au mai fost în stare, atunci a intervenit Daniel și a devenit căpetenie, așa cum vedem în Daniel 5:11, acest aranjament a fost făcută de Dumnezeu ca să pregătească scena pentru Matei capitolul 2, cu sute de ani înainte să se nască Isus, cu șase sute de ani înainte. Dumnezeu pregătea cadrul pentru un mare profet evreu care să conducă un grup numit magi, în așa fel ca într-o zi când un copil Se va naște în Betleem, unii din acești magi să meargă în locul în care S-a născut Copilul. Aceasta este istorie planificată!

Așadar, religia hibridă sincretistă a magilor era foarte asemănătoare iudaismului, era monoteistă și avea o preoție ereditară, jertfe de sânge, de asemenea credeau în revelație supranaturală, credeau în profeții, aceste lucruri comune au făcut ca iudaismul să fie un lucru ușor de acceptat pentru ei. Și cred în inima mea, cred asta datorită lucrurilor pe care le văd că au loc în Matei 2. Cred că au fost câțiva magi păgâni temători de Dumnezeu, care au existat din punct de vedere istoric în acea parte de est a lumii.

Acum, aș dori să trecem în timpul lui Isus. Uitați-vă împreună cu mine la Matei 2. Timpul a trecut, secol după secol până când Isus S-a născut. Cumva, printr-o modalitate miraculoasă Dumnezeu a păstrat câțiva magi căutători sinceri după El. Cei mai mulți s-au stricat. Cu siguranță, cei mai mulți s-au stricat. Însă au fost și câțiva sinceri. Unii precum Corneliu, știți, un păgân temător de Dumnezeu. Au fost unii precum Lidia, o păgână temătoare de Dumnezeu. Erau câțiva în acea parte de lume, câțiva dintre magi, făuritori de regi de rang înalt în Marele Imperiu din Răsărit. Au fost câțiva în acea vreme care încă așteptau ca marea speranță a lui Daniel să fie împlinită.

Acum, aș dori să stabilesc cadrul. Din punct de vedere politic, Roma se temea de Imperiul de Răsărit. Dacă puteți să vă gândiți la harta Europei și acela era Imperiul Roman, această bucată mare din Europa. Și tehnic vorbind, au început să se extindă mergând către est. Însă datorită distanței, dincolo de Mediterana, dincolo de deșertul arzător ca să poată ajunge în est, exista o anumită izolare a estului de care Roma se temea mult. Întotdeauna s-au temut de cei care au devenit ulterior Imperiul Part, imperiul de Răsărit format din teritoriile mezilor și perșilor și din vechile teritorii babiloniene, acel Imperiu Part a fost întotdeauna un motiv de spaimă pentru Roma.

Roma, știți, și-a întins tentaculele ca să conducă lumea, dar ei nu s-au simțit niciodată în siguranță în ce privește Imperiul Part. Au devenit vrăjmași de moarte, vrăjmași de moarte. Și s-au luptat. În 55 î.Cr. au avut loc lupte. În anul 40 î.Cr. au fost lupte. Și ceea ce este fascinant, știți unde s-au luptat întotdeauna? Marele Imperiu de Apus și Marele Imperiu de Răsărit s-au întâlnit și știți unde s-au luptat? Exact pe coasta Mediteranei, Siria, Iordan și Palestina. Israel era o mică țară a nimănui între aceste puteri, de la răsărit și de la apus. Acum, Roma se temea de ei. Și dacă vă uitați la versetul 3 din Matei 2 spune: „Când a auzit Irod aceste lucruri – ce a făcut? – s-a tulburat mult”. Când a auzit că magii, făuritorii de regi, orientali, parți au sosit în Ierusalim, a fost foarte tulburat. Și în câteva minute vom vedea mai multe.

Acum, aș dori să vă spun ceva mai mult despre ce s-a întâmplat. Când ajungem în vremea lui Cristos, magii încă au o putere uimitoare în răsărit. Unii din ei și-au folosit puterea, poziția și priceperea cu o mare doză de înțelepciune umană. Unii din ei s-au transformat în niște oameni îngrozitori. Precum orice om de știință, orice preot, orice predicator și orice persoană pricepută din zilele noastre putem fie să folosim priceperea noastră în mod înşelător, fie să o folosim cu onestitate. Unii dintre magi erau cinstiți și și-au dezvoltat priceperea și sfatul politic. Alții au fost corupți și au folosit-o pentru scopuri murdare. Ambele situații erau foarte comune în zona Mediteraneeană când S-a născut Cristos.

Aș dori să vă prezint câțiva magi corupți. Deschideți Biblia la Fapte 8. Fapte 8, versetul 4. „Cei ce se împrăștiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul”, spune Fapte 8:4. „Filip s-a coborât în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Cristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.” Aflăm toate acestea. și ajungem la versetul 9. „În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei” Zicea că este însemnat. „Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește „mare””. Îl avem aici pe Simon, Simon magus sau dacă doriți Simon magul. Iată un om care și-a pângărit poziția până la înșelătorie, ca să zic aşa, s-a vândut lui Satan. El folosea vrăjitoria. Ați remarcat? Rădăcina acelui cuvânt era magi, mageuō, în limba greacă. S-a folosit de arta lui de mag într-o manieră pângărită.

Mai târziu a încercat să cumpere puterea Duhului Sfânt și Petru îl pune la punct. El spune în versetul 20: „Banii tăi să piară împreună cu tine” – versetul 21 „Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta”. Versetul 22: „Pocăiește-te de răutatea aceasta a ta”. Versetul 23: „căci văd că ești plin din fiere amară, şi în lanțurile fărădelegii.” Oh, Petru nu a făcut economie de cuvinte! Să ne uităm la capitolul 13 din Fapte, Fapte 13:6. „Când au ajuns în Pafos”, aceasta este prima călătorie misionară a lui Pavel cu Barnaba. Sunt în Cipru, mica insulă de pe Coasta de Est a Mediteranei: „După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus”. Mergem mai departe la versetul 8 unde spune: „Elima, vrăjitorul”. Cuvântul grec este Elima, magos, Elima magul. Avem aici un altul care de asemenea și-a pângărit priceperea, și-a folosit religia păgână și ciudată ca să caute mijloacele lui Satan. Și bineînțeles, a încercat să se pună cu Pavel. Și Pavel spune: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?” Versetul 11: „Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceață şi întuneric, şi căuta bâjbâind niște oameni, care să-l ducă de mână.” Pavel a rezolvat asta.

Îi vedeți pe amândoi, atât pe Simon cât și pe Elima care au fost aduși în robia lui Satan, cel care este stăpânul tuturor astrologilor și dumnezeul tuturor vrăjitorilor. Și la drept vorbind, aceștia erau genul de oameni care îi făceau pe oamenii inteligenți în Imperiul Roman, să disprețuiască astfel de vrăjitori. Filo romanul spunea: „Sunt niște vipere, sunt niște scorpioni și alte ființe veninoase”. Vedeți, acești magi erau niște oameni disprețuiți de romani. Dar în Est, așa cum am spus, erau oameni foarte puternici. Și între ei, fără îndoială, erau și oameni sinceri.

Acum în vremea lui Cristos, în vremea lui Cristos în Imperiul de Răsărit, exista un corp de conducere numit megistânes. Nu e nevoie să (notați)... nu o să vă dau asta la test așa că nu trebuie să vă îngrijorați! Era o casă conducătoare numită megistânes și era ca senatul Statelor Unite. Bine. Este doar un nume, megistânes. Și această casă conducătoare a domnit în Imperiul Part-Persan în acea vreme. Acum, ascultați, era compusă numai din magi a căror sarcină era, vă rog să fiți atenți, să aleagă regele după bunul lor plac. Ei erau făuritorii de regi. Și știți ce s-a întâmplat? Aveau probleme cu regele pe care îl aveau înscăunat. Ei voiau să se lupte cu Roma și să o cucerească. Însă ca rege aveau un învins, Frates al Patrulea. Iar Frates al Patrulea a fost înlăturat. Și ascultați, magii căutau un nou rege, un împărat pentru Est, un nou împărat pentru Imperiul de Răsărit care putea să vină împotriva Romei.

Când au ajuns la Ierusalim, Irod știa cum stau lucrurile. Ei erau făuritorii de regi și când ei au venit să caute spunând: „Unde este noul împărat al iudeilor?” Irod s-a înspăimântat. Când acești făuritori de regi persani au venit dintr-odată la Ierusalim, fără îndoială că au venit în forță cu toată pompa lor orientală. Ei obișnuiau să poarte pălării conice cu vârfuri în sus și care coborau până la bărbie, călăreau pe armăsari persani, nu pe cămile. Când au venit, nu au venit singuri. Istoria estimează că ei au venit cu o cavalerie persană. Când au intrat în Ierusalim și Irod s-a uitat de la fereastra palatului său, să tremure. Acești oameni erau puternici și ca lucrurile să fie și mai grave, armata lui Irod era plecată din țară în misiune. Biblia ne spune că Irod s-a tulburat. Cu siguranță! Cuvântul în limba greacă transmite ideea că se agita, ca mașina voastră de spălat, tremura.

Vedeți, Irod avea un titlu. Știți care era titlul lui Irod? Împăratul iudeilor. L-a primit de la Cezar Augustus. Cezar Augustus l-a încoronat pe el ca împărat al iudeilor. Și-a îndeplinit visul măreț al vieții sale de a aduce acel stat tampon sub stăpânirea sa, și iată că el era la mijloc între două imperii în opoziție. Și dintr-odată vine acest grup de persani în oraș și intră în panică. Și ei spun: „Am venit să îl vedem pe noul împărat”. Acum, în acea vreme Irod era aproape de moarte. Și Cezar August era foarte bătrân și viața îi atârna de un fir de ață. Încă de la retragerea lui Tiberiu armata romană nu avea un comandant. Și ei știau că aceasta era o vreme potrivită pentru cei din Est ca să înceapă un război cu cei din Vest. Așa era. Așadar, Irod tremura.

Poate întrebi: „Bine, la ce se gândeau magii?” Nu știu. Poate s-au uitat la această problemă din punct de vedere politic. Poate că s-au gândit: „Oh, vine un nou rege.” Și cred că probabil acest lucru este adevărat, însă în plus cred că s-au uitat la această situație spiritual. Pentru că atunci când au intrat în încăperea din Betleem, Biblia ne spune că s-au închinat Lui. L-au văzut mai mult decât pe un împărat. Cred că L-au văzut ca fiind Mesia despre care au auzit încă din vremea lui Daniel. Cred că avem de-a face cu oameni temători de Dumnezeu dintre păgâni, care-L căutau. Era un scop dublu. Sunt sigur că s-au gândit: „Poate că Acesta este Salvatorul, Salvatorul care este numit Unsul”, care este un termen prin care este descris un rege. „Poate că nu va fi numai Salvatorul, Mesia, ci poate că va fi Cel care îi va aduna pe toți cei din Răsărit și va porni împotriva opresiunii romane”. Apropo, magii știau că poporul Israel erau de partea lor, nu a Romei. De aceea au venit în cetate și au început să-i întrebe pe oameni unde este acest nou împărat. S-au gândit că poporul lui Israel va fi la fel de bucuros cum erau ei. Însă vedeți, poporul Israel era orbit de necredință.

Nu este fascinant pentru voi? Pentru mine este, și anume faptul că primii oameni care au recunoscut sosirea Împăratului în lume au fost din alte națiuni. Din alte națiuni. Nu vă spune ceva despre istorie? „A venit la ai Săi și ai Săi” – ce au făcut? – „nu L-au primit”. Matei urmărește acest gând mai departe. Respingerea Împăratului. Va fi acesta Împăratul invincibil? Puteau să-L încoroneze. Puteau să-L ia și să-L facă Împărat și să unifice Răsăritul. Și cu acest măreț Mesia pe care Daniel L-a prorocit, puteau să meargă împotriva Romei fără să mai fie biruiți. Așa că intră în Ierusalim acest grup de magi, făuritorii de regi din Est cu armăsarii lor persani, escortați de o cavalerie călare. Așadar, cadrul este stabilit. Ce se întâmplă mai departe? Vom vedea data viitoare. Acum nu mai avem timp.

Aș dori să mă apropii de încheiere spunând următoarele. Nu este uimitor felul în care controlează Dumnezeu istoria? Nu vă încântă? Acum vedeți, ați ascultat tot ce am spus și ați urmărit. V-am vorbit pentru cincizeci de minute și știți de ce a fost așa de fascinant pentru voi? Nu doar pentru că au fost o mulțime de fapte istorice, ci pentru că L-ați văzut pe Dumnezeu la lucru. Istoria este narațiunea Lui. Cu mult timp în urmă a ales un om pe nume Daniel, l-a așezat într-un loc ca să influențeze niște oameni care să vină la momentul potrivit. Poate spui: „De ce ne arată Matei toate acestea? De ce?” Ascultați! Matei, până la finalul Evangheliei sale încearcă să spună lumii că Isus Cristos este ce anume? Împăratul. Și ca să se asigure că nimeni nu scapă din vedere acest lucru, ni-i prezintă pe cei mai faimoși făuritori de regi ai lumii care vin și se pleacă la picioarele Lui. Înțelegeți? Totul este parte din strategia lui Matei. Acesta este Împăratul. Și dacă Israel nu va recunoaște aceasta, atunci Dumnezeu va aduce un grup de oameni din Persia care vor recunoaște. El este Împăratul!

Dumnezeu a condus istoria cu înțelepciune. Și partea tristă este faptul că oamenii care ar fi trebuit să-L cunoască, oamenii care ar fi trebuit să știe au ratat asta. Iar oamenii de departe, care niciodată nu ar fi bănuit, vin și se închină. Aceasta este istoria! Isus a venit. Pavel spune: „Întâi la iudei, apoi la neamuri”. Isus a venit și a spus: „Am venit pentru oile pierdute ale casei lui Israel”. Israel I-a întors spatele lui Cristos și Și-a chemat un popor din ceea ce nu era popor. „S-a îndreptat spre neamuri,” spune Romani: „și am fost altoiți noi”. Iar indiciul este prezentat încă de la început. Vă amintiți ce spune Biblia: dacă noi nu-L lăudăm, ce se va întâmpla? Pietrele vor striga. Și când a sosit Împăratul, dragilor, când a sosit Împăratul, dacă poporul Lui nu L-a lăudat, atunci Dumnezeu S-a asigurat că cineva va face asta și așa a fost.

Și știți că în lumea noastră de azi oamenii celebrează Crăciunul, își oferă felicitări de Crăciun, se uită la magi. Dar ei nu înțeleg ideea. Ei nu înțeleg sensul. Ei nu văd cine este El. Dar pe ici-colo, unii din noi înțelegem. Așa-i? Și sunt unii din noi care se închină Împăratului împăraților și Domnului domnilor. Săptămâna viitoare vom vorbi despre Irod, ce fel de om a fost și de ce s-a tulburat. Și vă voi spune ce fel de stea a fost cea care i-a condus la Betleem. Să ne rugăm!

Tată, este dincolo de înțelegerea noastră să vedem modul în care lucrezi Tu în istorie. Cu mințile noastre finite, ne uităm la toate aceste lucruri și credem că înțelegem, însă când săpăm mai adânc și mai adânc și mai adânc aflăm o lume despre care nu am știut niciodată că a existat, o lume a informațiilor, o lume a înțelegerii care crește în mintea noastră măreția Ta, puterea Ta de neegalat și înțelepciunea Ta. Dumnezeule, Îți mulțumesc pentru acei oameni înțelepți, pentru magi, indiferent câți au fost și care au fost numele lor, ei au fost cei care L-au căutat pe Împăratul. Mă întristez în inima mea când îi văd pe oamenii Împăratului care nu-L doresc. Și mă rog, Doamne, în seara asta ca dacă sunt împreună cu noi astfel de oameni ai Împăratului și care I-au întors spatele și au spus: „Nu-L vrem”, „Nu vrem să domnească peste noi”, mă rog, Tată, să-i convingi în inimile lor. Să fie ca cei care au venit de departe și n-au mai putut de bucurie și s-au închinat Lui. Îți mulțumim pentru că ne-ai hotărât să fim parte a Bisericii care I se închină Lui în adorare. Îți aducem laude, Doamne, pentru tot ce ai făcut și care ne arată mâna Ta puternică, în numele lui Isus. Amin.

SFÂRȘIT