Așa cum am învățat recent în duminicile trecute în serviciile de dimineață, un mod foarte important prin care Îl slujim pe Domnul este prin viața noastră de rugăciune, iar Domnul Isus ne ajută să vedem cum ar trebui să ne rugăm. Întoarceți din nou cu mine în dimineața asta la capitolul 6 din Matei, dacă vreți. Dacă nu v-ați adus Bibliile cu voi, este una în bancă, aproape de voi, și aș dori să urmărim împreună pe măsură ce ne uităm din loc în loc în Cuvântul lui Dumnezeu în această dimineață.

Îl slujim pe Domnul prin rugăciunile noastre, însă numai dacă rugăciunile noastre sunt în acord cu modelul Lui de rugăciune și Domnul nostru scump ne oferă în acest pasaj învățătură despre cum să ne rugăm. Aceasta este intenția rugăciunii ucenicilor sau așa cum este în general cunoscută, rugăciunea domnească (Tatăl nostru) ; este o învățătură pentru noi ca să știm cum să ne rugăm. Rugăciunea este vitală, este pentru creștin ceea ce este respirația pentru ființa umană. Și reprezintă apropierea noastră de prezența lui Dumnezeu, care ne dă viață și susținere, și totuși atunci când ne rugăm trebuie să știm cum. Și avem probleme cu asta: conform cu Romani 8, Pavel spune: „Nu știm cum trebuie să ne rugăm.” Și Domnul nostru ne ajută în așa fel ca să înțelegem, să ne rugăm cum trebuie. Și am văzut că această rugăciune pe care o dă Domnul ca model nu este o rugăciune dată numai pentru a fi recitată – cu toate că ar fi cu siguranță în regulă să facem asta. Nu este o rugăciune care să facă parte dintr-un ritual, sau o rutină, sau o liturghie, ci este un tipar după care toate rugăciunile trebuie să își găsească forma. Cu alte cuvinte, acestea sunt pur și simplu afirmații scurte, concise care ne deschid orizonturi și perspective incredibile și nelimitate de înțelegere și conținut în rugăciunile noastre. Am învățat asta când am luat pe rând câte o afirmaţie.

În dimineața asta am ajuns în versetul 10 la cea de a treia. Sunt primele trei cuvinte „vie Împărăția Ta” – „vie Împărăția Ta.” Haideți să citim întreaga rugăciune și să vedem această afirmație în context: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greșelile noastre, precum şi noi iertăm greșiților noștri şi nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăția şi puterea şi slava în veci. Amin!”

„Vie Împărăția Ta” – o afirmație incredibilă – trei cuvinte simple în limba română, trei cuvinte simple în limba greacă, și totuși ne prezintă ceva atât de vast, lucruri dincolo de gândirea noastră, pe care nu le putem înțelege defel, și toate sunt conținute în această afirmație simplă. Pe măsură ce mă apropii de acest text, mă simt ca un copilaș care vine cu o găletușă la plajă stând în fața mărilor neexplorate. Sub nicio formă nu am cum să pun totul în găleata mea, sub nicio formă nu pot să articulez tot ce este aici, însă dacă încep numai ca să vă trezesc apetitul, ați putea petrece toată viața voastră examinând tot ce se află dincolo de acestea și într-o zi în veșnicie veți înțelege măreţia a ceea ce înseamnă „vie Împărăția Ta.” Frances Havergal a scris următoarea strofă adresată lui Isus Cristos și cred că în acest verset exprimă ceva din însemnătatea acelei fraze: „Oh, bucuria de a Te vedea domnind, pe Tine, Domnul meu iubit! Orice limbă va mărturisi numele Tău, se va închina, Te va cinsti, Te va slăvi, Te va binecuvânta dintr-o singură inimă. Pe Tine stăpânul și prietenul meu, justificat și întronat, până la marginile cele mai îndepărtate ale pământului, ești slăvit, adorat și prețuit.”

Despre înălțarea Domnului Isus Cristos este această rugăciune. „Vie Împărăția Ta” este adresată Celui care are dreptul să domnească și are dreptul să stăpânească, Cel care este nimeni altul decât Împăratul însuși, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Isus Cristos. Dumnezeu Tatăl dorește asta, așadar, când te rogi astfel, te rogi în acord cu voia lui Dumnezeu, pentru că în Psalmul 2 citim: „Totuși, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune că El Îl înalță pe Fiul Său, pe Împăratul. „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moștenire, şi marginile pământului în stăpânire!” Vedeți, Dumnezeu vrea să dea Fiului împărățiile lumii. Dumnezeu dorește să-L așeze pe Fiul Său, pe Împăratul Său, pe muntele sfânt al Sionului ca să domnească pe scaunul de domnie al lui David. Când David a vrut să construiască un templu pentru Domnul, Dumnezeu i-a spus prin profetul Natan „Nu poți să faci asta, pentru că tu ești un om al sângelui, nu te voi lăsa să faci asta”, iar Dumnezeu a luat de la el această mare bucurie, dar în schimb i-a dat o mare promisiune, și a spus în 2 Samuel 7: „Deși nu tu Îmi vei zidi Casa, din coapsele tale va ieși un fiu și acel fiu va zidi o împărăție care nu se va sfârși.” Așadar, promisiunea Împărăției pentru Împărat, pentru Fiul, pentru Fiul cel veșnic, este dată în Vechiul Testament, nu doar acolo, ci și în mai multe pasaje. De fapt, în tot Vechiul Testament este o promisiune a unui Împărat care vine, care Se va naște „pe umărul Căruia va fi domnia”, spune Isaia. Unul care va domni, va stăpâni și va stăpâni peste pământ, un Mântuitor, un Monarh, un Împărat, un Mesia.

Însuși cuvântul Mesia înseamnă „unsul”, cel care are dreptul să domnească și să stăpânească. Vedeți, este atât de important pentru voi ca să înțelegeți acest lucru, programul lui Dumnezeu se centrează asupra unei persoane. Nu este un plan fără o persoană, nu este un plan fără o persoană, istoria se concentrează asupra unei persoane - Cel care va veni ca să domnească drept Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Aceasta a fost speranța lui Israel, aceasta este speranța Bisericii, aceasta este speranța omenirii. Isus Cristos este Împăratul care va desăvârși istoria. Cineva a spus bine: „Istoria este narațiunea Lui.” Istoria este desfășurarea planului de răscumpărare al lui Dumnezeu în persoana lui Isus Cristos. Ne îndreptăm spre locul în care Cristos domină. În Daniel, așa cum vom vedea în seara asta – și nu pot decât să amestec cele două predici – în Daniel vedem chipul cum este sfărâmat de o piatră care zboară în aer, acea piatră este reprezentarea lui Cristos, și apoi piatra umple pământul întreg.

Vedeți, Cristos este de nedespărțit de Împărăția Sa. Nu există un plan separat de persoană, persoana este planul. Iar când te rogi „vie Împărăția Ta” nu înseamnă nici mai mult, nici mai puțin, și nici nu ar fi mai puțin sau mai mult decât: „Cristoase, domnește aici și acum.” Aceasta este ceea ce spune și vom vedea pe măsură ce vom înainta în această dimineață.

Un adevărat copil al lui Dumnezeu este preocupat nu atât de mult cu planurile sale și cu dorințele sale, cât este de determinat cu programul și planul lui Dumnezeu, descoperit în persoana lui Isus Cristos. A te ruga corect nu înseamnă să-L lași pe Dumnezeu să fie implicat în planurile Tale, ci este o chemare ca Dumnezeu să-Și împlinească planul Lui. „Vie Împărăția Ta.” Este nevoie de o transformare în viața unui credincios ca să ajungă la punctul în care în loc să spună „Vie împărăția mea”, el să spună de fapt: „Vie Împărăția Ta.” Oh, putem spune prin cuvinte „vie Împărăția Ta”, dar mă întreb dacă nu cumva uneori rugăciunile noastre nu sunt literalmente pline de împărăția noastră, de planurile noastre, de stăpânirea noastră, de domnia noastră, de cauzele noastre. Și totuși, toată istoria, toată istoria răscumpărării – de la cădere din Geneza, unde am auzit că sămânța femeii se va naște ca să zdrobească capul șarpelui, toată istoria se îndreaptă către glorificarea Fiului lui Dumnezeu, Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Toată istoria răscumpărării – și toată istoria este istoria răscumpărării în acest sens – se îndreaptă către desăvârșire, spre întoarcerea lui Cristos. Cauza Lui și programul Lui și planul Lui este preocuparea noastră. Însă ați observat cum acestea sunt împotriva naturii noastre umane, ați observat asta? Ați observat cât sunt de pline rugăciunile voastre de voi înșivă? Ați observat cât de repede vă grăbiți să ajungeți în prezența Lui Dumnezeu ca să-I arătați nevoile voastre, cauzele voastre, grijile voastre? Cred că întotdeauna a fost astfel cu natura umană, pentru că avem o aplecare către eu.

Cred că acest lucru nu este nicăieri mai bine ilustrat decât în viața unui bebeluș. Un copilaș nou-născut nu știe nimic despre conceptul de comunitate. Un bebeluș nu știe nimic despre ce înseamnă să-i lase pe alții să facă alegeri în locul lui. Un bebeluș țipă și nu este în stare să înțeleagă atunci când mama vine și-i spune „Știi, voi face acel lucru, cred că pe la 9:15. Însă între timp, am câteva lucruri de făcut.” Nu. Un bebeluș nu înțelege decât un singur lucru și anume eu, eu, eu, vreau, vreau, vreau și când trec puțin de momentul când stau în leagăn, încep cu „ăla e al meu, nu e al tău.” Și aceasta este înclinarea lor, și pe măsură ce creştem, continuăm în același fel. Generăm subculturi. Apelăm la acele subculturi prin reclame și prin diferite lucruri din societatea noastră, și când cresc copiii și chiar la vârsta școlii și a liceului le spunem că ei sunt regii propriului castel, că ei trebuie să-și hotărască destinul. Ei sunt stăpânii propriului destin. Ei trebuie să-și aranjeze lucrurile din viață. Ei sunt cei care își croiesc traseul. Ei trebuie să-și guverneze viețile. Și astfel, întreaga societate umană este egoistă, centrată pe sine și cunoaște prea puțin alte pronume decât eu, al meu și pentru mine. Și astfel, atunci când Dumnezeu pătrunde într-o viață, dintr-odată porunca Cuvântului lui Dumnezeu este că în momentul când mă rog nu este vorba despre mine, al meu și eu, ci este „sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta”, iar aceasta este împotriva naturii noastre. Și atunci când ai oameni care vin și spun că ar trebui să-I spunem lui Dumnezeu asta și aia, şi îi aud pe acei predicatori spunând că ar trebui să mergem înaintea lui Dumnezeu și să-I cerem anumite lucruri și ar trebui să pretindem anumite lucruri și să afirmăm anumite lucruri și să-L forțăm pe Dumnezeu să facă anumite lucruri. Aceasta este o înțelegere totalmente greșită despre tot ceea ce a rânduit Dumnezeu să facă în istoria omenirii și anume să-Și slăvească numele Său, cauza Sa, și voința Sa și pe Fiul Său, Isus Cristos.

Acum, când cred sincer, și-L mărturisesc pe Cristos ca Domn și Împărat al vieții mele – și dragilor, asta face mântuirea; mântuirea nu este nimic mai puțin decât asta. Nu este doar să-L iei pe El ca Mântuitor, și nu ca Domn. Mântuirea înseamnă să mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn, Romani 10. Și când ai făcut asta, tu ești adus în punctul în care afirmi că direcția vieții tale este spre înălțarea Domnului vieții tale, care este Isus Cristos, iar cauzele tale sunt valabile numai în măsura în care sunt în acord și în armonie cu cauzele veșnice ale lui Dumnezeu, cele care sunt descoperite în Cristos. Când mă rog „Vie Împărăția Ta”, eu de fapt afirm că voința mea a renunțat la controlul asupra propriei mele vieți și Îi spun Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, Duhului lui Cristos care este în mine „Tu preia controlul și fă ceea ce dorești pentru slava Ta.” Acum, când faci asta, te confrunți imediat cu propria ta natură umană, pentru că natura ta umană strigă pentru propria ei voință, propriul ei mod și propriile ei scopuri. Oh, dragilor, dacă am fi preocupați de lucrurile lui Dumnezeu, dacă ne-am pierde în Împărăția Lui, pentru că dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci am începe să prețuim lucrurile care ar trebui prețuite și niciun om nu ne-ar putea lua nimic.

Oamenii îmi spun tot timpul „Ce se va întâmpla cu America? Oh, avem acea problemă în Iran, avem șantajul internațional, avem intrigile care sunt în țara noastră, din punct de vedere economic, politic și în educație, în umanismul care ne invadează și în moralitate și toate aceste lucruri, homosexualitatea. Ce se va întâmpla cu țara noastră? Se va înrăutăți, vom fi persecutați?” Ei bine, cred că sunt deja cinci păstori în America judecați acum, care ar putea merge la închisoare pentru lucruri pe care le cred, poate că vine vremea. Poate că va veni vremea când nu vom putea să spunem anumite lucruri, și ne vor pune la închisoare. Dar când cauzele noastre – rețineți - sunt cauzele lui Dumnezeu, atunci nu pierdem nimic, dacă investiția vieții noastre este în Împărăția Sa, nu putem fi atinși.

Oamenii spun „Nu ești preocupat de America, nu ești preocupat de direcția în care merge America?” Ei bine, sunt într-un sens, pentru că aceasta este țara mea și sunt mulțumitor lui Dumnezeu pentru că m-a așezat aici, și pentru libertățile care sunt aici, sunt mulțumitor pentru ele. Însă sincer, prieteni, preocuparea mea este Împărăția lui Dumnezeu, nu o națiune trecătoare din istoria lumii. America va merge pe calea pe care merg și celelalte națiuni, în mod inexorabil și în dreptul Americii este ceasul arătat de Cuvântul lui Dumnezeu: „Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor.” America nu va dăinui, pentru că nicio națiune nu e veșnică, pentru că în sine conține semințele propriei sale condamnări, din cauza păcatului. Și putem să vedem că am abandonat deja foarte rapid cauzele Domnului, am abandonat deja standardele noastre biblice și morale și suntem pe o pantă descendentă, știm asta. Însă America nu este subiectul, subiectul este Împărăția lui Dumnezeu, și Împărăția lui Cristos și cauzele Sale și dacă aceasta este preocuparea noastră, atunci orice ne vor lua, nu pot niciodată să atingă lucrurile care contează cu adevărat.

Am spus unuia dintre tinerii de la studiul biblic de vineri seara de la un colegiu, când cineva mi-a spus „Ce se va întâmpla dacă vei fi persecutat pentru predicare sau dacă aceste lucruri se vor întâmpla?” Și apropo, în multe generații, și de multe ori chiar în vremea noastră în alte țări, acest lucru are loc. Am răspuns foarte limpede „Ei bine, știți, dacă vin după mine și îmi iau tot ce am și mă vor duce în închisoare, nu pot atinge nimic din ceea ce este valoros pentru mine, nu-i așa?” Pot să-mi ia mașina și pot să-mi ia casa, pot să-mi ia hainele, pot să-mi ia câteva fleacuri pe care le am, pot să ia toate astea. Nu pot să-mi ia dragostea pe care o am pentru soția mea și dragostea ei pentru mine. Nu pot să-mi ia dragostea pentru copiii mei și dragostea lor pentru mine. Nu pot să-mi ia dragostea pentru oamenii lui Dumnezeu și dragostea oamenilor pentru mine. Nu pot să-mi atingă niciodată relațiile de prietenie. Nu pot niciodată să se atingă de Cristosul din viața mea. Nu pot să se atingă de nimic din Împărăție. Și astfel, acolo îmi investesc viața și astfel cauzele mele devin cauzele lui Dumnezeu și singurele probleme de care ar trebui un credincios să fie preocupat sunt acele lucruri care zidesc Împărăția Sa. De aceea nu vrem să ne abatem spre lucrurile din ziua de azi și spre lucrurile acestei lumi. Suntem în lucrarea de a fi dedicați Împărăției și Împărăția va continua, iar porțile locuinței morților nu o vor birui. Națiunile vor veni și vor trece – și propria noastră națiune, dacă Domnul va întârzia, dar asta nu este niciodată problema noastră. Treaba noastră este Împărăția - Împărăția. Aceasta nu înseamnă că noi nu ne rugăm pentru liderii noștri, o facem, Biblia ne spune să facem asta. Dar noi ne rugăm ca liderii noștri să acționeze și să vorbească și să gândească în acord cu principiile lui Dumnezeu. Noi suntem poporul Împărăției, și astfel pentru noi atunci când ne rugăm „Vie Împărăția Ta” este partea cea mai elementară a vieților noastre. Noi trebuie să ne rugăm pentru cauzele lui Dumnezeu. Cum putem să ne numim creștini, cum putem să afirmăm domnia lui Cristos, cum putem să spunem că L-am încoronat ca Împărat în viețile noastre, când noi nu suntem preocupați de cauzele Sale, ci numai de ale noastre?

Acum, amintiți-vă, Domnul prezintă aici modelul pentru rugăciune. El ne arată că standardul religios al evreilor din vremea Lui era inadecvat. Postul lor nu era aşa cum trebuia să fie, dărnicia lor nu era cum trebuia, teologia lor nu era cea potrivită, le-a spus în capitolul 5. Relația lor cu lucrurile materiale nu era cea care trebuie, el spune în restul capitolului 6 - și aici, El spune: „Modul vostru în care vă rugați nu este cum trebuie.” De ce? Pentru că vă rugați pentru slava voastră. Uitați-vă la versetul 5: „Să nu vă rugați cum se roagă fățarnicii” a spus El „cărora le place să se roage în sinagogi și la colțurile ulițelor, ca să fie văzuți de oameni.” Să nu te rogi căutând propriul tău câștig, scopurile tale, propria ta mândrie egoistă. „Vie Împărăția Ta.” Cauzele Lui ar trebui să fie în inima ta. Așadar, avem o rugăciune model.

Acum, amintiți-vă următorul lucru, fiecare parte a acestei rugăciuni vorbește despre Dumnezeu. „Tatăl nostru, care ești în ceruri” este paternitatea lui Dumnezeu, ca Tată al nostru. „Sfințească-se numele Tău”, este prioritatea lui Dumnezeu. „Vie Împărăția Ta”, este programul lui Dumnezeu. „Facă-se voia Ta” este planul lui Dumnezeu. „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”, este purtarea de grijă a lui Dumnezeu. „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, asta este iertarea lui Dumnezeu. „Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău”, este protecția lui Dumnezeu. „Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci”, aceasta este preeminența lui Dumnezeu. Întreaga rugăciune se concentrează asupra Lui și de aceea am folosit din nou și din nou versetul unde Isus a spus în Ioan 14:13: „Orice veți cere în numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” Slava lui Dumnezeu este măsura rugăciunii. Paternitatea lui Dumnezeu, am studiat-o, nu-i așa? Dumnezeu este Tatăl nostru iubitor și mergem la El fără frică, fără teamă, cu o îndrăzneală nerăbdătoare pentru că știm că ne iubește. Apoi am discutat prioritatea lui Dumnezeu „sfințească-se numele Tău” și am spus că aceasta înseamnă că numele Lui este tot ce este El. A sfinți numele Lui înseamnă să fie pus deoparte, să fie înălțat, să fie slăvit, să fie cinstit și v-am dat patru moduri în care poate fi făcut acest lucru. Noi sfințim numele Lui când credem că El există, când credem că El este Cine este, când suntem deplin dedicați prezenței Sale și când ascultăm Cuvântul Său. El trebuie să fie sfințit, nu în general doar în univers, ci atât în general în univers cât și, cel mai important, prin noi.

Paternitatea lui Dumnezeu, prioritatea lui Dumnezeu și acum am ajuns la a treia, programul lui Dumnezeu. Care este programul Lui? „Vie Împărăția Ta.” Programul Lui este să fie înălțat Cristos, programul Lui este desăvârșirea istoriei și domnia lui Isus Cristos. Talmudul, care este comentariul iudaic asupra lui Dumnezeu și a Cuvântului lui Dumnezeu și Legii lui Dumnezeu a spus: „Acea rugăciune în care nu se menționează Împărăția lui Dumnezeu nu este deloc rugăciune.” „Acea rugăciune în care nu se menționează Împărăția lui Dumnezeu nu este deloc rugăciune.” Împărăția este esența problemei. Împărăția este aceea pentru care Dumnezeu a planificat istoria, ca El să stăpânească, și ca El să domnească, ca El să fie suprem. El este primul în rugăciunile noastre; înainte să vă repeziţi în prezența Lui cu toate cererile voastre, opriți-vă suficient ca să vă gândiți la cauzele Lui, la Împărăția Lui și apoi să afirmați dorința voastră ca El să fie glorificat în scopurile Sale și să reiterați faptul că cererile voastre sunt cereri în măsura în care sunt în acord cu scopul Său.

Acum, de ce este atât de greu să facem asta? Permiteți-mi să vă arăt. Ne întoarcem la versetul 9 unde spune: „Sfințească-se numele Tău” și am vorbit despre asta în detaliu. Este o ordine logică în aceste petiții care ne ajută să înțelegem. „Sfințească-se numele Tău.” Spunem de fapt „Oh, Doamne, vreau ca numele Tău să fie sfânt. Vreau ca numele Tău să fie făcut sfânt în viața mea. Vreau să „fac cinste învățăturii lui Dumnezeu” așa cum i-a spus Pavel lui Tit. Vreau să trăiesc în sfințenia care te reprezintă pe Tine în lume. Fii sfințit în mine – lasă ca numele Tău să fie sfințit în mine.” Și spunem astfel, dar totuși este o problemă aici. Care este problema? Pe măsură ce dorim să trăim o viață sfântă, pe măsură ce dorim să trăim pentru El, ne confruntăm cu faptul că întâlnim împărăția care există deja în această lume, despre care Biblia spune că este împărăția întunericului, nu-i așa? Și este împărăția întunericului, împărăția lui Satan, care se împotrivește eforturilor credinciosului de a trăi o viață sfântă. Așadar ce urmează după „Sfințească-se numele Tău” noi trebuie să spunem „Vie Împărăția Ta.” Pentru că dacă împărăția lui Satan nu este respinsă, nu va fi nicio sfințire a numelui Său, decât dacă, aşa cum a spus Pavel „suntem schimbați din împărăția întunericului în Împărăția Fiului dragostei Sale”, altfel nu putem sfinți numele Lui. Așadar, „vie Împărăția Ta” este singura cale prin care numele Lui va fi vreodată sfințit. Până când nu este așezată domnia Sa, până când stăpânirea Lui nu este afirmată, nu avem capacitatea să sfințim numele Lui. Și veți observa, de asemenea, că următoarea cerere este „Facă-se voia Ta.” Împărăția Lui nu poate veni decât dacă voia Lui este împlinită, pentru că Împărăția Lui și voia Lui reprezintă același lucru. Astfel, este o progresie frumoasă. Voia Lui nu poate fi făcută până când nu este recunoscut El ca Împăratul, nimeni nu se va supune voii Sale dacă nu se va supune domniei Sale, și dacă nu se vor supune voii Sale, El nu poate fi Domnul, și până când El nu este Domn, nu ai capacitatea să sfințești numele Lui, pentru că El trebuie să energizeze asta. Așadar nu este suficient să spunem „sfințească-se numele Tău” dacă nu spunem și „vie Împărăția Ta” și nu putem să spunem „vie Împărăția Ta” dacă nu spunem „facă-se voia Ta”, pentru că Împărăția Lui este dreptul de a guverna, ceea ce îi oferă privilegiul să-Și exprimă voia față de care ne supunem. Așadar, toate curg împreună.

Acum, haideți să ne uităm la sintagma „vie Împărăția Ta.” Este atât de entuziasmant pentru noi, și nădăjduiesc și voi să fiți la fel de încântați cum sunt eu, când voi termina. Mă simt cutremurat față de ceea ce Domnul a început să arate inimii mele. Sunt trei cuvinte „vie Împărăția Ta.” Cuvântul Ta, un pronume simplu, sou. Cuvântul Împărăția, basileia, vreau să vorbesc despre el într-un minut, basileia. Cuvântul este tradus cu împărăție, însă înseamnă a domni sau a stăpâni. Mi-aș dori, în mod personal, ca peste tot pe unde apare cuvântul acesta, să fie tradus cu a domni, D-O-M-N-I, a domni, deoarece cred că ne transmite ceva, ce nu ne transmite cuvântul împărăție. Când ne gândim la împărăție, care este primul lucru la care vă gândiți? Henry al VIII-lea, castele, forturi, cavaleri. Sau poate vă gândiți la împărăția magică, la Disneyland. Nu știu la ce vă gândiți, la castele? La frumoasa adormită, cine știe? Împărăție – când ne gândim la ea ne gândim la împărăție și la toate ramificațiile ei, ne gândim la pământ, ne gândim la oameni călărind cai, la pompă, la ceremonie, la domnițe și cavaleri, la castele, la șanțuri de apărare, ziduri și legi și toate acestea. Și nu ne putem gândi la Împărăție în alți termeni, pentru că aceasta este perspectiva lumii. De aceea Pilat I-a spus lui Isus: „Ești Împărat?” iar implicația a fost: „Ce fel de împărat ești Tu? Adică, cine a mai văzut un Împărat ca Tine? Ce fel de Împărat ești?” la care Isus a răspuns: „Împărăția Mea nu este” – de unde? – „din lumea aceasta.”

Mi-aș fi dorit ca ei să fi luat cuvântul basileia să-l fi tradus domnia, „vie domnia Ta”, pentru că am înțelege asta. Asta înseamnă că Cristos domnește. Nu trebuie să aibă ziduri, și castele și șanțuri și cavaleri și domnițe și coroane și toate acestea. Este domnia lui Cristos, este stăpânirea lui Cristos, este suveranitatea lui Cristos, pentru care trebuie să ne rugăm. Și apoi avem verbul elthetō, care este un aorist activ la modul imperativ al verbului erchomai, care înseamnă „a venit”, și care înseamnă să vină imediat și dintr-odată. Să vină și să vină acum, să vină dintr-odată. Să vină de fapt, să vină complet.

Acum, aceste trei cuvinte introduc trei întrebări pentru noi la care vreau să încerc să răspund și spun că încerc deoarece nu pot să o fac în totalitate, ci voi încerca să vă ofer ceva la care să vă gândiți, și cred că vă va atrage. Sunt trei întrebări, întrebarea numărul unu: a cui este Împărăția? Acesta este cuvântul: a Ta. Să luăm fiecare cuvânt și să formulăm o întrebare. A cui este Împărăția? A Ta este Împărăția. Ce înseamnă a Ta? A cui? Să ne întoarcem la afirmațiile anterioare din versetul 9 „Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vie Împărăția Ta.” A cui este această Împărăție? Este Împărăția lui Dumnezeu, nu este o împărăție umană, este Împărăția lui Dumnezeu. Noi nu suntem implicați într-o împărăție umană, nu aceasta este prioritatea noastră. Noi nu suntem din lumea aceasta. Noi am fost mutați din această lume. Cetățenia noastră nu este aici. Noi suntem străini și călători. Cetățenia noastră este acolo. Noi așteptăm o cetate al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.

Sunt uimit de modul în care oamenii se îngrijorează despre cum ar putea conserva biserica prin entitățile politice din societate. Nu se poate face asta, nu poți reuși. Nu există nicio instituție umană care să se potrivească cu Împărăția, niciuna; și de aceea când creștinii se implică în politică se întâlnesc cu tot felul de oameni ciudați, pentru că nu poți să avansezi Împărăția prin politicile vreunei societăți. Una din tragediile din America a avut loc în primii ani ai Americii, când America era creștină într-un sens de departe mai amplu decât este acum, și liderii țării erau creștini, iar biserica a cedat guvernului anumite drepturi. Au lăsat ca guvernul să se ocupe de îngrijirea văduvelor, de îngrijirea orfanilor, de sistemul de asistență socială și le-au cedat guvernului, pentru că ei toți erau creștini. Acum ne trezim și aflăm ulterior că guvernul a luat toate aceste responsabilități sociale care aparțin bisericii, și nu știm cum să le luăm înapoi pentru că nu ne place ce face guvernul cu ele. Și dacă cineva s-ar fi gândit cu mai mult timp în urmă la faptul că nu poți să conduci Împărăția prin mijloacele politice, probabil că nu am fi ajuns aici. Împărăţia aceasta este unică. Noi nu vorbim despre o împărăție construită de om, ele vin și pleacă. Egiptul a apărut și a dispărut, Siria a apărut și a dispărut, Asiria a apărut și a dispărut, Babilonul a apărut și a dispărut, Medo-Persia a apărut și a dispărut, Roma a apărut și a dispărut și va reveni. Grecia: Alexandru cel Mare a cucerit totul de la Europa până în India, din nordul Europei, până în Egipt, și a dispărut, nu a mai rămas nimic din acel mare imperiu. Istoria ne spune că au existat cel puțin douăzeci şi una de civilizații mărețe, care acum sunt toate apuse.

Daniel a spus-o – el a spus-o cu referire la Babilon, însă putea fi spus cu referire la toate națiunile lumii - „Dumnezeu a numărat împărăția și i-a pus capăt. Ai fost cântărit și pus în balanță și ai fost găsit ușor. Ți se va împărți împărăția.” Iar în acea noapte mezii și perșii au intrat pe porți în cetate și au măturat imperiului babilonian. Toate împărățiile merg pe calea firii, puterea descendentă a păcatului înseamnă că decăderea, suferința și distrugerea sunt inevitabile. Și se va întâmpla și în America - este inevitabil, este legea inexorabilă a lui Dumnezeu. Însă nu vorbim despre asta. Să nu echivalăm niciodată biserica cu America, să nu echivalăm niciodată Împărăția lui Dumnezeu cu America. Împărăția lui Dumnezeu este Împărăția lui Dumnezeu și este mult mai mare decât o națiune, este diferită de o națiune, și astfel cauza noastră este cauza lui Dumnezeu. Iubesc această țară pentru că este casa mea, și pentru că Dumnezeu ne-a oferit mari libertăți aici, sunt mulțumitor Lui pentru aceasta și pentru că sunt oameni pe care-i iubesc și sunt oameni în dreptul cărora doresc nespus ca ei să-L cunoască pe Cristos. Însă Împărăția Lui este cauza mea și această țară va exista și va fi tolerată numai în inima Lui și în inima mea atâta timp cât va fi în acord cu cauza Împărăției Sale, când va înceta să facă asta, nu va mai avea niciun drept să continue. Împărăția Lui este ceea ce contează, nu împărăția mea, ci a Lui. Și pot să subliniez, așa cum am spus mai devreme, că trebuie să înveți undeva în viața ta de rugăciune și undeva în dedicarea ta către Dumnezeu, că nu cauza ta este cea care contează. Vedeți, la acest lucru S-a referit Domnul când a spus: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, iar El Se va îngriji de aceste lucruri care vă privesc pe voi.” Îmbrăcămintea, casa, hrana, toate aceste lucruri, El va avea grijă de acestea dacă veți căuta Împărăția Lui. Și atunci cum ar trebui să fie rugăciunile noastre? Doamne, mă rog să faci tot ceea ce aduce domnia și stăpânirea Ta. A cui este Împărăția? A Lui.

A doua întrebare: ce este Împărăția? Aceasta este o întrebare importantă, ce este ea? Despre ce vorbim atunci când vorbim despre domnia lui Cristos, despre stăpânirea lui Cristos? Ei bine, nu putem să acoperim totul. Vă sugerez dacă doriți să citiți o carte bună cu acest subiect a lui Alva McClain The Greatness of the Kingdom, o carte vastă și minunată. Însă aș dori numai să ating puțin acest subiect, bine? Oh, este așa de minunat! Ce este Împărăția? Când spunem „vie Împărăția Ta”, la ce ne referim? Ei bine, întâi de toate, împărăția este o sintagmă, Împărăția lui Dumnezeu, Împărăția cerurilor este o sintagmă folosită foarte mult de Isus. O expresie comună; de fapt El vorbește despre predicarea Veștii bune a Împărăției. De fapt, atunci când a venit aflăm că a spus „Pocăiți-vă că Împărăția cerurilor este aproape.” Isus a spus – și cred că acest lucru este atât de important – a spus aceste cuvinte în Luca 4:43 „trebuie să propovăduiesc Împărăția lui Dumnezeu, pentru aceasta am venit.” Cu alte cuvinte, indiferent de ce reprezintă această Împărăție, este centrul mesajului Său, de ce? pentru că este centrul planului, este centrul istoriei, este miezul tuturor lucrurilor – domnia și stăpânirea lui Cristos este apogeul istoriei umane. Nimic altceva nu mai contează, doar aceasta, iar acele lucruri care într-adevăr contează, contează pentru că vin în acord cu asta. Isus Și-a petrecut toți anii Săi, scurți câți au fost, cu ucenicii, ca să-i învețe despre Împărăție, despre Împărăție, despre Împărăție, și când a murit și a înviat iarăși, a mai avut încă 40 de zile, iar în Faptele capitolul 1 versetele 2 și 3 spune: „S-a arătat ucenicilor Lui și le-a dat porunci cu privire la Împărăția lui Dumnezeu.” I-au mai rămas 40 de zile și iarăși a fost reluat mesajul despre Împărăție, El continua să vorbească despre Împărăție, despre domnia și stăpânirea Sa.

Acum, Isus a vorbit despre Împărăție în trei moduri: la trecut, la prezent și la viitor. A vorbit despre Împărăție la trecut, pentru că a fost întruchipată de Avraam, Isaac și Iacov în Matei 8:11. Deja era prezentă. A vorbit despre Împărăție la prezent, pentru că în Luca 17:21 a spus „Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru. Este chiar aici,” a spus El. A vorbit despre Împărăție la viitor, pentru că aici spune: „vie Împărăția Ta.” Acum, cum se poate ca Împărăția să fie deja în trecut, să fie aici în prezent și totuși urmează să vină în viitor? Ce este această Împărăție, această Împărăție care este în orice timp, această Împărăție care este în trecut, prezent și viitor, în același timp, această Împărăție care deja a fost, deja este și urmează să vină? Ei bine, evreii au avut o idee, ei s-au gândit că Împărăția era politică. S-au gândit că Împărăția era reprezentată de venirea lui Isus și de alungarea romanilor, dar nu a fost așa. Ce este Împărăția? Ei bine, rețineți primul lucru: Ioan 18:36, Isus a spus „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, rețineți asta, orice va fi, nu va fi ceva cu care voi sunteți obișnuiți. Așadar, când Pilat a spus „Ești un Împărat?” ce spune Pilat era faptul că era multă confuzie. „Cum poți să afirmi că ești un Împărat?” Și i-au pironit pe cruce cuvintele: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”, în mod cinic, în bătaie de joc, este acesta un împărat? Ce fel de împărat este acesta? Și Isus a spus: „Vedeți și nu înțelegeți, pentru că Împărăția Mea nu este din lumea aceasta.” Așadar, dacă voi căutați o împărăție ca cea pe care o vedeţi în jur, nu o vei găsi în Isus Cristos, nu este de acest fel. Ei bine, ce fel de Împărăție este?

Permiteți-mi să fac o distincție pentru voi care vă va ajuta să înțelegeți asta. Întâi de toate, sunt două elemente ale Împărăției: cel universal și cel pământesc. Unul cuprinde întregul univers și celălalt este în legătură cu pământul. Acum, aș dori să vă vorbesc despre Împărăția universală. Într-un sens, Dumnezeu este Împăratul întregului univers, așa-i? Nu încape îndoială. Adică, El l-a creat, El îl conduce, El îl va aduce la desăvârșire; El este un Împărat universal. James Orr spune: „Este așadar recunoscut în Scriptură că există o împărăție naturală și universală sau o stăpânire a lui Dumnezeu, care cuprinde toate obiectele, persoanele și evenimentele, toate faptele indivizilor și națiunilor, toate operațiunile și schimbările de natură și istorie, absolut fără excepție”, am încheiat citatul. Cu alte cuvinte, Dumnezeu domină și Biblia vorbește despre aceasta. În Psalmul 145:13 spune: „Împărăția Ta este o împărăție veșnică.” Psalmul 103:19: „Domnul stăpânește peste tot.” 1 Cronici 29: „Tu domnești peste tot.” Ieremia 10: „Tu ești un Împărat veșnic.” Psalmul 29:10: „Domnul împărățește în veci pe scaunul Lui de domnie.” 1 Cronici 29:11 și 12 sumarizează împărăția universală a lui Dumnezeu cu niște cuvinte care realmente îți taie răsuflarea: „A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreția, veșnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalți ca un stăpân mai presus de orice! De la Tine vine bogăția şi slava, Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.” Ce cuvinte mărețe! El este Împăratul universal și El mediază domnia prin Fiul Său, prin care au fost făcute toate și despre care se spune în Coloseni 1: „El este înainte de toate lucrurile și prin El se țin toate.” Despre El Pavel îi spune lui Timotei: „El este numit Împăratul cel veșnic, singurul înțelept.” Dumnezeu este Împăratul universal, și El o mediază prin Fiul Său, care stăpânește și căruia Îi este dat dreptul de a judeca și de a domni.

Acum, ascultați, aceasta este Împărăția universală. Uitați ce spune versetul 10 pentru o clipă, vedeți ce spune? „Vie Împărăția Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.” Este un paralelism ebraic și cred că putem să luăm și partea a doua, pe care o adăugăm la prima parte ca să-i înțelegem sensul. Vie Împărăția Ta, așa cum este în ceruri. Voia Ta să fie pe pământ, așa cum este în ceruri. Am putea chiar să spunem „Sfințească-se numele Tău pe pământ așa cum este în ceruri”, nu-i aşa? Este numele lui Dumnezeu sfințit în ceruri? Da. Este voia lui Dumnezeu împlinită în ceruri? Da. Este domnia Lui și stăpânirea Lui recunoscută în ceruri? Da. Atunci ce cere aici? Să fie împlinită și unde? Pe pământ. Asta vrea să spună. Ideea este aceasta, dragilor: Împărăția universală este deja așezată, rugăciunea este ca ea să fie instituită și pe pământ. Acest minuscul fir de praf din universul infinit se răzvrătește împotriva Dumnezeului sfânt, să fie adus în armonie cu restul, înțelegeți? Împărăția universală este totală și fără întrerupere și veșnică și noi ar trebui să recunoaștem aceasta imediat. Însă ceea ce ne rugăm noi aici este „Oh, Doamne, oprește răzvrătirea. Schimb-o ca Tu să domnești aici așa cum domnești Tu acolo.” Este un concept măreț. Deși acest nume este sfințit în ceruri, nu este întotdeauna sfințit și pe pământ, și cu toate că voia Sa este împlinită în ceruri, nu este întotdeauna împlinită pe pământ, și cu toate că Împărăția Lui este prezentă în ceruri, nu întotdeauna este prezentă și pe pământ, datorită răzvrătirii. Acesta, este așadar, scopul rugăciunii ca să aducă Împărăția Lui pe pământ, ca El să oprească păcatul, ca să oprească rebeliunea, ca El să oprească răul, ca să aducă sfințire numelui Domnului, să vină Împărăția lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu. Și știți, este minunat să te gândești la așa ceva. Acest lucru va avea loc, apropo, și când avea loc nu va mai fi diferență între Împărăția Lui universală și cea pământească, vor fi amestecate sub domnia Lui veșnică. Se vor unii sub domnia Lui veșnică.

Așadar, Împărăția lui Cristos este stăpânirea lui Cristos pe pământ, pentru aceasta ne rugăm. Noi nu ne rugăm „vie Împărăția Ta” în mod universal. El domnește acolo din veșnicie. Noi ne rugăm „pe pământ așa cum este în ceruri”, pentru aceasta ne rugăm. Oh, Doamne, pământul este preocuparea noastră, adu plinătatea stăpânirii Tale aici! Aș dori să vă pun o întrebare: lumea aceasta are nevoie de domnia lui Isus Cristos? Amin. Aș dori să vă mai pun încă una: va veni o zi când va domni în această lume? Va veni, și va domni cu un toiag de fier. Va veni o zi în viitor când El va domni, și când va domni, atunci rugăciunile noastre vor fi ascultate în mod suprem și final și deplin. Cred în acea Împărăție de o mie de ani de care vorbește cartea Apocalipsa și cred că atunci va trece în starea veșnică în care Împărăția de pe pământ se va uni cu cea din ceruri în una singură pentru veșnicie, pe care o vom ocupa împreună cu prezența Sa binecuvântată. A cui este Împărăția? A Lui. Ce este Împărăția? Avem în minte Împărăția de aici ca fiind domnia Lui pe pământ.

A treia întrebare, iar aici este inima problemei: cum va veni? Spune în versetul acesta „Împărăția Ta”, în limba greacă spune de fapt „să vină și să vină acum.” Acesta este modul în care ar trebui tradus. Cum să facem să vină? Cum să vină? Cum să aducem Împărăția? Cum să o avem aici? Cum este această rugăciune ascultată? Deja am văzut, însă aș dori să vă ofer trei moduri. Cred că acestea le sumarizează pe toate, sunt trei modaliităţi.

Prima: convertirea. Cum poți să aduci domnia lui Cristos pe acest pământ? Întâi de toate prin convertire. Cred că această rugăciune este o rugăciune misionară, cred că este o rugăciune de evanghelizare. Să vă spun un lucru: Cristos domnește în viața mea, domnește și în viața ta? În acest fel Și-a adus domnia pe acest pământ, nu-i așa? Vedeți ce spune în Luca 17, El zice „Să nu căutați Împărăția că ar fi aici sau acolo”. Oamenii se întreabă: „Unde este Împărăția? Unde este Împărăția? Unde sunt aspectele politice ale Împărăției?” El spune „Să nu o căutați aici sau acolo. Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru.” Unde? El era prezent aici, stătea acolo și nu L-au recunoscut. El este Împărăția Lui, nu poți să-L desparți de Împărăția Lui. De aceea piatra care a lovit chipul devine o Împărăție care a umplut pământul. Cristos este în viața mea, domnește și stăpânește viața mea, Își aduce domnia pe acest pământ și lucrează la Împărăția Sa prin cel credincios. Este un concept măreț. De aceea spune Biblia că suntem împărați și preoți. Dumnezeu lucrează literalmente la Împărăția Lui prin cel credincios, El domnește în viața mea și în viața ta. Și când spunem astfel: „Vie Împărăția Ta” înseamnă să ne rugăm ca să locuiască și să domnească în inimile și viețile celor care încă sunt în răzvrătire. Este o rugăciune pentru mântuire. Când L-ai primit pe Isus Cristos, ai făcut în esență ce spune acel autor de cântare: „Regele vieții mele, Te încoronez acum, a Ta să fie slava.” Acest lucru l-ai spus. Cred că acel colind a surprins foarte bine „Bucurie-n lumea întreagă, Domnul a venit.” Ne gândim la Betleem, nu-i așa? La acest lucru s-a gândit scriitorul cântării. „Pământul să-L primească pe Regele său.” Cum? „Fiecare inimă” ce să facă? „Lui să-I gătească loc, iar cerul și natura cântă.” El este un Împărat în inimă, aceasta este Împărăția Lui, aceasta este stăpânirea Lui, acesta este locul în care El domnește, unde locuiește El. Tu ești castelul pe care-l are Împăratul, tu ești singurul Lui palat. Așadar, este o cerere pentru convertire, ca El să domnească în inimile oamenilor.

Ascultați, dragilor, motivul pentru care facem evanghelizare, motivul pentru care le vorbim oamenilor despre Cristos, nu este atât de mult de dragul lor, ci de dragul Lui, pentru că este greșit când cineva nu-L lasă să domnească, deoarece El este Domnul. De aceea spune Pavel în Romani 1 că ar trebui să mergem și să propovăduim ca să aducem „neamurile la ascultarea credinței” – de ce? – „pentru numele Lui.” 3 Ioan 7: „au plecat pentru dragostea Numelui Lui.” Motivul pentru care trebuie să devină creștini este ca să slăvească și să înalțe numele Lui și Împărăția Lui. Așadar, Împărăția lui Dumnezeu începe cu o invitație. Dacă Cristos urmează să domnească pe pământ, atunci începe cu o invitație. Isus a spus: „Împărăția cerurilor este ca un…” în Matei 22. „Ca un om care a dat un ospăț mare, ca un om care a dat un ospăț mare și și-a chemat oaspeții, iar ei pot să accepte chemarea sau să o refuze.” Isus a spus: „Mergeți pe drumuri și pe ulițe și chemați-i să vină”, a spus. Cu alte cuvinte: „Aici este o invitație, Împărăția Mea este aici și doresc să veniți.” Așadar, cererea „vie Împărăția Ta” este o rugăciune evanghelistică, o rugăciune misionară, a-i invita pe oameni la Evanghelia Împărăției.

În al doilea rând, în aspectul de convertire, Împărăția lui Dumnezeu începe cu o invitație și include pocăința. Isus a spus: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția cerurilor este aproape.” „Pocăiți-vă.” În Marcu 1:14 și 15 spune, și cred că sumarizează atât de bine, că „Isus a venit în Galilea, predicând Evanghelia Împărăției”, care era aceasta? „Împărăția lui Dumnezeu este aproape, pocăiți-vă și credeți veștile bune.” Împărăția vine atunci când tu te pocăiești, Împărăția vine când crezi. Așadar, este o invitație care cere pocăință.

În al treilea rând, cere un act de voință. Cere un act de voință. Isus a spus unui cărturar odată: „Nu ești departe de Împărăție.” La ce S-a referit? S-a referit la faptul că tu ai cunoștința, însă nu ai făcut alegerea încă. Dacă vrei să intri în Împărăție, nu e suficient să ai cunoștința, trebuie să și alegi. „Nimeni” a spus Isus „care pune mâna pe plug” – adică unul care urmează, care începe să urmeze și apoi uită înapoi: „nu este vrednic să intre în Împărăția Mea.” Cu alte cuvinte, poți să cunoști, poți să faci un efort să te îndrepți către ea, dar dacă nu faci acea dedicare finală și completă printr-o decizie, nu vei intra în Împărăție, domnia lui Cristos nu este așezată în inima ta. Așadar, amintiți-vă următoarele: Împărăția se deschide ca o invitație. Este o invitație care cere pocăință din partea noastră. Cere o acceptare printr-un act de voință a domniei lui Isus Cristos.

Și aș dori să mai spun un ultim gând că Împărăția este interioară. „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta.” Este interioară, este în inimă și în viață. O astfel de Împărăție, o astfel de Împărăție interioară, oferită prin invitație, cere pocăință și o alegere, o îndepărtare de păcat, o întoarcere către Dumnezeu, este oferită oricărui om. Cum ar trebui să răspundem, cum ar trebui să răspundeți? Ei bine, Isus a spus, unu: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.” Ar trebui să o cauți, dacă există o domnie și o stăpânire a lui Cristos, ar trebui să alergi după ea, ar trebui să o cauți cu toată inima. Știți, în Luca 16:16 spune, și este un verset remarcabil, „Legea și prorocii au ținut până la Ioan”, adică Ioan botezătorul. „De atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește: şi fiecare, ca să intre în ea” – ascultați – „dă năvală.” Sunt o mulțime de moduri în care poți să interpretezi asta, însă îmi place mult aceea în care explicația verbului biazetai înseamnă a intra cu violență. Când oamenii a căror inimă văd în mod corect Împărăția, se grăbesc să dea buzna în ea. Literalmente o asediază, asemenea lucrurilor violente. Când ei văd valoarea Împărăției lui Dumnezeu, se grăbesc să o apuce. Este aceasta atitudinea ta? Noi ar trebui să ne rugăm „vie Împărăția Ta” în sensul ca oamenii să fie convertiți, să se grăbească să stea sub domnia lui Cristos în viața lor.

În al doilea rând, ar trebui să o prețuim. Știți, în Matei 13 Isus spune „Împărăția este ca o comoară”, în versetul 44, iar în versetul 45 „este ca un mărgăritar de mare preț.” Este neprețuită, este inestimabilă în valoare și noi, pentru că valorează atât de mult, ar trebui să ne grăbim ca să o apucăm. Noi trebuie să primim Împărăția. Prin credință o apucăm, slujirea de pe buze nu va face asta. Mulți vor spune „Doamne, Doamne” și totuși nu vor intra în Împărăție. Banii nu o vor face. Este mai ușor să intre o cămilă prin urechea acului, decât ca un om să-și cumpere intrarea în Împărăție. Neprihănirea proprie nu te va ajuta, pentru că „dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăție.” Ce va face atunci? Credința – primirea prin credință, pocăința de păcatul tău printr-un act de voință, afirmarea domniei lui Cristos, când vezi că acel miracol interior are loc. Așadar, ar trebui să o cauți cu toată inima ta, pentru că știi că e valoroasă. Așadar, Împărăția vine prin convertire.

În al doilea rând, cred că Împărăția vine prin angajament. Poate spui: John, eu deja sunt creștin. Când mă rog: „Oh, Doamne, vrem ca programul Tău și domnia Ta și stăpânirea Ta să influențeze această lume”, mă rog ca inimile oamenilor să se deschidă la domnia Ta și să se deschidă stăpânirii Tale. Ar trebui să ne rugăm „Oh, fie ca Împărăția să vină în inimile oamenilor răzvrătiți care nu Te glorifică.” Dar dacă deja suntem creștini, cum ni se aplică acest lucru nouă? Ce pot să-I spun Domnului? Doamne, să vină stăpânirea Ta în viața mea, când deja este acolo? Exact asta, dragilor: El este Domnul și El domnește, dar cred că în viața creștină trebuie să existe zilnic un moment în care trebuie să afirmăm că ne plecăm genunchiul în fața acelei stăpâniri, nu-i așa? Asta înseamnă angajamentul când spun în fiecare zi „Tu ești Domnul!” Și ajungem la aceste răscruci permanente din viața noastră în care alegem voia noastră sau voia Lui, calea noastră sau calea Lui, și în mod inevitabil suntem trași în ambele direcții. Când afirm „Îmi dedic viața cauzei Tale și Împărăției Tale”, atunci merg pe calea Lui. În inima credinciosului, noi trebuie să ne supunem și să ne dedicăm în mod constant supunerii față de domnia Sa. Numesc asta a răspunde regalității care locuiește în noi. Cred că la acest lucru s-a referit Pavel. În Romani 14:17 el le scrie creștinilor și știți ce le-a spus? El zice: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură”, Împărăția lui Dumnezeu nu este în afară, Împărăția lui Dumnezeu nu este exterioară, ascultați acest lucru. El a spus „Împărăția lui Dumnezeu este neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt.” Și astfel, dacă Împărăția trebuie să vină în viața mea, pot să mă rog în calitate de creștin „Oh, Doamne, fă-mă mai neprihănit, mai în asemănare cu Cristos, oh, Doamne, umple-mă mai mult cu pacea Ta binecuvântată, oh, Doamne, vreau să cunosc plinătatea bucuriei Duhului Sfânt.” Și pe măsură ce mă dedic iarăși virtuților pe care Duhul vrea să le producă în viața mea, cer ca plinătatea domniei lui Cristos să fie manifestată în mine.

Este o a treia modalitate în care Împărăția vine. Și sunt uimit, știți, de faptul că sunt unii oameni care le-au acceptat numai pe acestea două și au spus „Numai atât este, acesta este sfârșitul.” Nu pot să accept asta. Mai este o a treia modalitate. Împărăția vine prin convertire și prin angajament și în cele din urmă, prin ce numim revenirea sau sfârșitul. Cred, fraților, că într-o zi cerurile se vor deschide larg și Isus Cristos Se va coborî din ceruri și Își va pune picioarele pe muntele măslinilor, și în această lume El Își va așeza Împărăția. Cred că Apocalipsa ne spune că va fi o Împărăție de o mie de ani, în care va așeza lucrurile și va domni cu un toiag de fier, iar lumea în cele din urmă va auzi răspunsul la rugăciunea „fie ca Împărăția universală să devină Împărăția de pe pământ.” Și pentru o mie de ani El va domni cu un toiag de fier, cu neprihănire, dreptate, adevăr și pace, iar la finalul acestei perioade, Împărăția va trece în Împărăția universală și nu va mai fi niciodată nicio distincție. Însă cred că această lume va vedea o domnie reală a lui Isus Cristos aici, când blestemul va fi inversat și va fi așa cum a intenționat Dumnezeu să fie înainte de cădere. Este o revenire. Cineva a scris „Vie Împărăția Ta, o, Doamne. Să înceapă stăpânirea Ta, oh, Cristoase. Nimicește tiraniile păcatului cu toiagul Tău de fier.”

Va veni o zi când va face El asta. Israelul S-a rugat pentru asta, Biserica se roagă pentru asta, ucenicii au întrebat „În vremea aceasta vei așeza Împărăția?” Iar El spune „nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele, rămâneți ocupați cu ce aveți de făcut.” Cred că Isus va reveni ca să-Și așeze Împărăția. Cred ceea ce a scris autorul cântării „Isus va domni acolo unde soarele își face călătoriile succesive. Împărăția Lui se va întinde de la un mal la altul până când luna nu va mai scădea și nu va mai crește.” Cred că El va domni. Cred că destinul acestui pământ este ca Isus să domnească pe pământ, pe scaunul de domnie al lui David, în cetatea Ierusalim, pe scaunului Lui de domnie, și va îndrepta blestemele care au fost aduse asupra acestui pământ. Și așa cum spune Petru, să așteptăm și să grăbim venirea zilei Lui. Îl aud parcă pe Ioan, voi nu îl auziți? Spune iarăși și iarăși „Isus vine”, în cartea Apocalipsa, „Isus vine, Isus vine.” Și în cele din urmă când ajungi la final, el zice „Chiar și aşa” – ce? – „vino, Doamne Isuse.” Aceasta este de asemenea parte și a rugăciunii noastre, nu-i așa? Noi nu ne rugăm doar ca domnia Lui să vină în inimile și viețile poporului care nu-L cunoaște, ne rugăm ca domnia Lui să vină în inimile noastre în plinătatea vredniciei Sale, dar ne rugăm de asemenea, ca într-o zi să vină și să fărâmițeze tirania păcatului, să îndrepte această lume rea, urâtă și blestemată. Trebuie să fie în acest fel, pentru că așa ne-a promis Biblia. Și cred că ne rugăm pentru un miracol instantaneu al mântuirii în inimile oamenilor „vino în inimile lor și vino acum”, și cred că cerem o dedicare imediată și actuală „Doamne, Tu ești Domnul, vreau să te ascult acum. Iată cum afirm, și Doamne, știu că va veni o zi când Îți vei așeza Împărăția, fă să fie cât mai curând și imediat și instantaneu momentul când Îți vei așeza tronul.” Acea zi glorioasă va veni, dragilor, și între timp, Împărăția este în mijlocul vostru, El domnind și stăpânind în inimile poporului Său. Să ne rugăm.

Îți mulțumesc, Tată, pentru că ne-ai dat privilegiul dincolo de cuvinte, dincolo de gândurile noastre, de a fi parte a Împărăției Tale. Oh, Doamne, este dincolo de puterea noastră de a înțelege acest har, ca să ne faci parte a planului, iar apoi să ne faci mesageri ai Împăratului pentru această lume obosită și sfâșiată de păcat. Tată, Te recunoaștem ca Împărat, manifestat în Fiul veșnic, Isus Cristos, pentru slava Lui trăim, pentru slava Lui ne rugăm. Amin.

SFÂRȘIT