Să ne deschidem Bibliile în dimineața asta la Matei capitolul 6, Matei capitolul 6.

Vom continua examinarea noastră asupra Evangheliei după Matei şi începem studiul secţiunii care urmează și ne vom uita la versetele de la 19 la 24, care sunt niște versete bogate, captivante, provocatoare și convingătoare. Vom petrece câteva săptămâni în aceste versete pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu ne va îndruma gândurile. Matei 6:19-24. Aș dori să vi le citesc ca bază pentru ceea ce vom spune.

„Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ține la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Acum, întrebarea care se ridică din acest text este una foarte simplă. Unde este inima ta? Versetul 21. Este acolo unde este comoara ta. Acum, când spun unde este inima voastră, nu mă aștept ca voi să începeți să o căutaţi undeva între bărbie și talie, pentru că nu vorbesc despre aspectele fiziologice. Nu vorbesc despre persoana care stă alături de tine și de care ești peste măsură de îndrăgostit și căreia i-ai dat inima ta. Vorbesc despre inimă în termenii în care îţi investeşti viaţa și în termenii motivaţiilor tale și ai atitudinilor tale și ai modelelor tale de gândire.

Pe ce te concentrezi și care e preocuparea vieții tale? La ce te gândești cel mai mult? Ce plănuiești tu în timp îndelungat? Pe ce îţi cheltuieşti cea mai multă energie? Șansele sunt, dacă te gândești mult la asta și ești ca cei mai mulți oameni, ca răspunsul să fie un anumit lucru, un anumit bun: o casă, o mașină, o garderobă, un cont la bancă, un cont de economii, un împrumut, o acțiune la bursă, o investiție, o mobilă. Un lucru. Într-adevăr suntem ființe dedicate lucrurilor. Este o parte a blestemului societății în care trăim.

Acum, nu toate societățile sunt așa. Sunt societăți care nu au anumite bunuri. Sunt prea sărace. Dar noi suntem o societate a lucrurilor materiale. Ascultați această analiză. Domnul și doamna Lucruri sunt un cuplu foarte plăcut și de succes. Cel puțin acesta este verdictul celor mai mulți oameni care tind să măsoare succesul cu un lucrometru. Când lucrometrul este pus să măsoare în viața domnului și doamnei Lucruri, rezultatul este uimitor. El stă pe un lucru foarte luxos și scump, şi aproape este ascuns de un mare număr de alte bunuri: lucruri pe care să stea, lucruri la care să stea, lucruri cu care să gătească, lucruri de unde să mănânce, toate strălucitoare și noi, lucruri, lucruri, lucruri, lucruri cu care să curețe, și lucruri cu care să amuze și lucruri care să-i ofere plăcere și lucruri la care să se uite și lucruri cu care să se joace, lucruri pentru o vară lungă și fierbinte, lucruri pentru o iarnă scurtă și geroasă, lucruri pentru acel lucru mare în care ei trăiesc, și lucruri pentru grădină, lucruri pentru camera de zi și lucruri pentru bucătărie și lucruri pentru dormitor, lucruri pe patru roți și lucruri pe două roți și lucruri care se pun deasupra lucrurilor pe patru roți și lucruri care se fie trase de cele patru roți și lucruri care să fie adăugate în interiorul lucrurilor pe cele patru roți. Lucruri, lucruri, lucruri.

Și acolo în mijloc sunt domnul și doamna Lucruri, zâmbind și fiind plini de încântare împreună cu lucrurile lor, gândind să mai adauge alte bunuri la lucrurile lor, siguri în castelul lor de lucruri. Ei bine, domnule Lucruri, am niște vești proaste pentru tine. Oh, tu spui că nu mă poți auzi datorită lucrurilor care stau în cale? Ei bine, vreau să știi că lucrurile tale nu pot să dureze. Ele vor trece. Ele vor avea un sfârșit. Oh, poate o greșeală în judecată, poate o pierdere temporară a concentrării, sau poate le vei da unui posesor de lucruri de mâna a doua. Sau poate vor ajunge până la urmă o grămadă de fiare care să fie aruncate în grămada de lucruri din spate. Și cum rămâne cu lucrurile din casa ta? Ei bine, este vremea de culcare, scoate pisica, asigură-te că ai închis ușa și speră că unul care ia lucruri nu va veni să-ți ia din bunurile tale.

Și cam așa decurge viața, nu-i așa? Și într-o zi când vei muri, singurul lucru pe care-l vor pune într-o cutie vei fi tu. Așa cum a spus cineva: giulgiul nu are buzunare. Însă vedeți că în ciuda stupidității acestei situaţii, și sună cu adevărat stupid, practic suntem dedicați să acumulăm lucruri.

Din păcate, conducătorii religioși din vremea lui Isus aveau aceeași problemă. Ei erau consumați total de lucruri. Printre celelalte probleme ale fariseilor, era de asemenea și acest aspect. Erau dedicați lucrurilor. Erau lacomi. Erau avari. Pofteau. Manipulau și doreau să aibă cât mai mult. Și astfel, când ajungem la acest element din predica de pe munte la Matei 6:19-24, Isus afirmă câteva lucruri adresându-se direct fariseilor care abuzau de toată problema posesiunilor.

Acum, amintiți-vă, motivul principal al întregii predici de pe munte este în esență să înlăture standardul scăzut, inadecvat și insuficient al fariseilor și să reafirme standardul divin al lui Dumnezeu pentru viața din Împărăția Sa. Au inventat un întreg sistem religios care era sub standard, făcut de om, inadecvat, ineficient și fără rezultate. Și astfel, cheia întregii predici de pe munte este în Matei 5:20, unde Domnul spune: „Dacă neprihănirea voastră nu întrece neprihănirea cărturarilor și-a fariseilor, nu puteți intra în Împărăția cerurilor”. Cu alte cuvinte, „ca să fiți în Împărăția Mea, trebuie să vă ridicați la acest standard.” Și El afirmă standardul. Și o face în contrast cu fariseii.

De exemplu, la începutul capitolului 5 El a spus: „Ca să fiți în Împărăția Mea trebuie să aveți părerea potrivită despre voi înșivă.” Acum, fariseii sunt mândri, egocentrici, auto-suficienți, dar trebuie să fii zdrobit în duhul, să-ți plângi păcatul, să fii blând, să fii flămând și însetat după neprihănire. De asemenea trebuie să ai relația corectă cu lumea. Acum, Fariseii erau părtaşi la corupție și părtaşi la cele întunecate, dar voi trebuie să fiți sarea care oprește stricăciunea și lumina care alungă întunericul.

Trebuie nu doar să ai concepția potrivită cu privire la tine și la lume, dar trebuie să ai și concepția potrivită cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Fariseii au dezvoltat sistemul lor propriu, dar voi știți că trebuie să fii dedicat Cuvântului lui Dumnezeu și că nu va trece nici o frântură de slovă sau iotă din Lege, totul se va împlini.

Apoi trebuie să ai concepția corectă față de aspectele morale, capitolul 5:21-48. Fariseii sunt preocupați doar cu lucrurile exterioare. Sunt preocupați doar să nu ucidă sau să nu preacurvească sau să nu facă altceva care se vede, dar vă spun, chestiunile morale nu sunt doar cele pe care le faci sau nu le faci, sunt și cele la care te gândești sau nu. Așadar, trebuie să ai percepția potrivită cu privire la chestiunile morale.

Apoi în capitolul 6 El spune că trebuie să aveți concepția potrivită cu privire la chestiunile religioase. Legat de farisei, ei erau cei care posteau, se rugau și dăruiau, dar totul era fățarnic. Tu trebuie să postești și să dăruiești și să te rogi, dar cu motivaţia potrivită. Cu alte cuvinte, întreaga predică este în contrast cu sistemul religios dominant al zilei al gândirii fariseilor și cărturarilor. Și Isus spune că standardul lui Dumnezeu este mult superior standardului lor și acela este standardul cerut pentru a fi în Împărăția Lui.

Acum, în capitolul 6:19 și următoarele versete, El spune că trebuie să ai de asemenea concepția corectă față de bogăție, față de lux, versetele de la 19 la 24, și urmăriți, apoi de la 25 la 34, trebuie să ai concepția corectă față de lucrurile necesare. Așadar, El vorbește aici despre bunuri: întâi despre lux și apoi despre lucrurile necesare.

Întâi, este bogăția pe care o avem și apoi sunt doar lucrurile de primă necesitate: pentru a mânca, a dormi, a avea un loc de dormit și ceva haine de purtat. În amândouă cazurile Fariseii au interpretat greșit. Aveau perspectiva greșită asupra bogăției și aveau perspectiva greșită asupra lucrurilor strict necesare. Și astfel, în fiecare element al mesajului lui Cristos, El S-a pus pe Sine și Cuvântul Lui în contrast cu fariseii. Concepția ta asupra bogăției și asupra lucrurilor trebuie să o depășească pe cea a cărturarilor și fariseilor, dacă vreți să fiți parte din Împărăția Mea. Ei au perspectiva greșită. Versetul 19, ei făceau exact ce nu trebuiau să facă, își strângeau comori pe pământ. Ei sunt mistuiți de lăcomie și poftă, și nu așa trebuie să fie situaţia.

Așadar, în textul nostru de azi, vreau să rețineți, de la versetul 19 la 24, tratează concepția noastră asupra lucrurilor noastre scumpe, asupra bogăției noastre, mai mult decât asupra lucrurilor necesare nevoilor noastre. Și apropo, trăim într-o societate în care toți avem de-a face cu acest aspect, pentru că toți dintre noi suntem bogaţi în comparație cu săracii lumii. Dacă nu credeți aşa, atunci nu ați ieșit din cutiuța voastră ca să vedeți cum trăiesc cei mai mulți oameni din această lume.

Așadar, textul nostru vorbește despre cum să ne raportăm la viața noastră luxoasă, la posesiunile noastre care trec dincolo de nevoia de a mânca, de a bea, de a dormi, de îmbrăcăminte, cum să ne raportăm la cele care reprezintă luxurile vieții. Și dacă suntem în Împărăția Sa, trebuie să ne confruntăm cu ceea ce spune El aici. Și, fraților, acest pasaj este foarte intens privind mustrarea, credeți-mă, este în dreptul meu, la fel cum este și în dreptul vostru. Este foarte provocator, cercetează inima și este foarte mustrător. Și azi vom face doar introducerea și apoi în următoarele săptămâni vom analiza textul.

Vă rog acum să mă însoțiți în studiere. Nu vreau să stați pe margine. „Oh, va vorbi despre bani! Să mergem în vizită la mătușa Martha.” Vreau să fiți aici, pentru că nu este mesajul meu. Sunt aici ca să-l primesc la fel ca și voi. Este Cuvântul lui Domnului pentru noi și Dumnezeu întotdeauna ne dă un cuvânt bun ca să ne elibereze, ca să cunoaștem marea Sa binecuvântare, nu-i așa? Așadar să nu vă înșelați singuri.

Știți, dacă ne întoarcem puțin la primele 18 versete din capitolul 6, este prezentată fățărnicia religiei fariseilor. Și vă spun ceva care este tot așa cum după noapte vine zi, este la fel de sigur, oriunde ai o religie fățarnică, vei avea și lăcomie. Pasajul nostru urmează imediat după cele 18 versete despre religia fățarnică a fariseilor, când Domnul vorbește despre concepția lor despre bogăție și bani, pentru că în mod inevitabil, acolo unde ai o religie falsă, ai și lăcomie. Acolo unde este un învățător fals, mergi în spatele scenei și vei afla că este un învățător fals și în mod invariabil vei vedea că face acest lucru pentru bani.

De aceea Biblia spune că noi nu trebuie să fim dintre cei care ne îndeplinim lucrarea de dragul unui câștig, pentru că înseamnă un câştig mârşav, iar acest lucru este inevitabil. De fapt, Biblia caracterizează religia fățarnică de obicei în două feluri: este lacomă pentru bani și este imorală în pofte. Aceste două aspecte urmează cursul religiei false și al liderilor religiilor false.

Aflăm chiar și în Vechiul Testament acest lucru ca fiind adevărat, faptul că acolo unde era fățărnicie, era și lăcomia de bani, de exemplu, în 1 Samuel capitolul 2, aflăm de marele preot Eli. Eli, desigur, era în vârful piramidei chestiunilor religioase în Israel. El este liderul religios cheie, marele preot înaintea lui Dumnezeu. Eli avea doi fii pe nume Hofni și Fineas, și fiii lui erau oameni cu mare responsabilitate ca fii ai marelui preot în linia preoțească. Erau oameni cu mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

Dar ei erau niște prefăcuți. Erau niște fățarnici la modul absolut. Erau niște imorali în mod total, și plini de pofte și lascivi și indecenți. Erau răi, oameni răi pe care Domnul în cele din urmă i-a omorât. Dar Hofni și Fineas, pentru că erau niște prefăcuți spiritual, au fost caracterizați de lăcomie. Și acest lucru este ilustrat în 1 Samuel capitolul 2, pentru că atunci când Levitic 7 a spus că din jertfa adusă Domnului, o parte revenea preotului, pieptul și coapsa dreaptă mergeau la preot, Levitic 7:30-35. Dar Hofni și Fineas au spus „Când va fi adus jertfa, vom examina jertfa și vom lua ce vom vrea și vom lăsa resturile pentru Domnul.”

Vedeți? Adică, făceau acest lucru ca să obțină cât se poate de mult și exact așa procedau. Când oamenii își aduceau jertfele și le lăsau Domnului, ei cereau prima dată jertfa pentru ei. Luau ceea ce doreau pentru pofta lor și ceea ce rămânea era dat Domnului și pofteau și erau lacomi, iar în 1 Samuel 2:17 spune: „Păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului: pentru că ei necinsteau jertfele Domnului.” Interferau cu lucrurile care aparțineau lui Dumnezeu.

Și Fariseii făceau la fel. Se foloseau de poziția lor religioasă ca să-și umple buzunarele. Sistemul era un sistem care le-a satisfăcut lăcomia. S-au folosit de poziția lor religioasă ca să devină bogați. Și dragilor, aș dori să vă spun, nu există nimic mai urât mirositor înaintea Domnului decât așa ceva. Îndrăznesc să spun că sunt oameni în țara noastră, pe unii din ei îi cunoașteți foarte bine de la televizor sau din altă sursă, care fac exact același lucru. Ori de câte ori ai o fățărnicie religioasă, inevitabil ai problema lăcomiei.

Acum, fariseii trăiau în acest fel. Pentru ei, să fii bogat însemna să fii sfânt. Să fii bogat era ca și cum ar spune: „Hei, uite cât de mult am. Dumnezeu mă binecuvântează. Sunt bogat pentru că Dumnezeu spune Eşti neprihănit și revărs asupra ta.” De aceea când Domnul a spus: „Este mai ușor ca să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în împărăția cerului,” acest lucru era absolut șocant, deoarece pentru ei bogățiile erau o pecete divină de aprobare a vieții lor. Ai bogății pentru că Dumnezeu ți le-a dat, pentru că ai fost atât de neprihănit. Și ca să spui că un om bogat nu poate să intre în Împărăție după cum nici o cămilă nu poate trece prin urechea unui ac, era o afirmație șocantă. Pentru că ei au pus egal între bani și binecuvântarea lui Dumnezeu. Acesta era întregul lor sistem.

Și astfel, ei au adunat cu lăcomie bani și cu cât deveneau mai bogați, cu atât mai mult pretindeau oamenilor că aceasta este pecetea spiritualității lor. Ana și Caiafa au acordat concesiuni în Templu și aceasta i-a făcut niște oameni extrem de bogați și fiecare care putea încasa bani de pe urma acestui lucru.

Acum, de unde au avut acest concept? Ei bine, dacă ne gândim, ne uităm la Deuteronom 28 și s-ar putea ca de aici să fi dezvoltat acest concept, această gândire. Când Domnul l-a izbăvit pe Israel din Egipt și i-a adus la granița Canaanului, a țării promise, țara în care curge lapte și miere, țara pe care Dumnezeu le-a promis că le-o va da, Domnul le-a lăsat câteva condiții pentru ei ca să intre în țară și pe baza acelor condiții au fost făcute câteva promisiuni minunate.

Deuteronom capitolul 28, uitați-vă la versetul 1 și 2. Domnul a spus atunci când ei s-au pregătit să intre în țară: „Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îți va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău.”

Acum, să ne oprim aici puțin. O poruncă simplă în ce privește ascultarea. Dacă faceți ce vă spun, vă voi binecuvânta. Voi veți intra în țară și acesta este un lucru simplu. Faceți ce vă spun și vă voi binecuvânta. Și cum va veni binecuvântarea? Versetul 3. „Vei fi binecuvântat în cetate, şi vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău – acesta reprezintă copiii tăi – rodul pământului tău – adică recolta ta – rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coșnița şi postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta, şi vei fi binecuvântat la plecarea ta.”

Acum, observați asta. Toate binecuvântările au fost binecuvântări materiale, fizice, tangibile, vizibile, binecuvântări pământești. Dumnezeu spune: „Voi Mă ascultați și Eu vă voi binecuvânta vizibil, tangibil, material și fizic.” În schimb, dacă vă uitați la versetul 15, aici aveți opusul. „Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte. Vei fi blestemat în cetate, şi vei fi blestemat pe câmp. Coșnița şi postava ta vor fi blestemate. Rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate. Vei fi blestemat la venirea ta, şi vei fi blestemat la plecarea ta.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune că binecuvântările materiale sunt un semn al ascultării tale. Sărăcia materială este un semn al neascultării tale.

Acum, cu privire la aceasta este mult mai bine să o înțelegem în adevăratul său context. Dar fariseii, cred, au început probabil să-și construiască sistemul lor fals de lucruri precum acestea, și anume, cu cât ai mai mult, cu atât dovedește mai mult că Dumnezeu te binecuvântează, fapt care este o interpretare greșită a întregii idei din Deuteronom 28. Dar fără îndoială, din această idee, achiziția de bogății materiale a devenit scopul lor cel mai mare, ca să se poată lăuda cu presupusa lor neprihănire și să spună „Uitați ce a făcut Dumnezeu pentru mine. Atât de sfânt trebuie să fiu.”

Și se prea poate și să fi aplicat greșit Proverbe 10:22 care spune: „Binecuvântarea Domnului îmbogățește.” Orice au luat și au sucit, a fost pentru că au vrut cu disperare bani și au devenit pervertiți, și lacomi, și corupți.

Acum, Vechiul Testament a avertizat împotriva acestui lucru. Solomon a spus că a fost bogat și totuși era deșertăciune, deșertăciune și iar deșertăciune. În Decalog în Exod capitolul 20:17 Dumnezeu spune „Să nu poftești.” Avertismentele împotriva bogățiilor abundă în Vechiul Testament. În Proverbe 23:4 spune: „Nu te chinui să te îmbogățești.” În Proverbe 28:20 spune: „cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit.”

Cu alte cuvinte, Biblia avertizează împotriva lăcomiei și a poftei și a îmbogățirii rapide și a bogăţiei. Dar în ciuda tuturor acestor avertizări Luca 16:14 spune: „Fariseii erau lacomi.” Erau lacomi. Doreau bani. Doreau bogății materiale și posesiuni. Exact așa erau lucrurile pentru că erau firești. Erau legați de pământ pentru că religia lor era falsă.

Și astfel, Domnul vorbește în contextul și împotriva lăcomiei fariseilor, și ceea ce spune El aici este că noi trebuie să avem o concepție potrivită cu privire la bani și la bogăție și la posesiuni. Acum, ascultați, fraților, trăim în America, într-o vreme a inflației, nu-i așa? Și fiecare tot vorbește despre recesiune și criză și ce se va întâmpla și despre colaps, auzim toate acestea iarăși și iarăși.

Acum, ascultați, nu sunt un economist și mai puțin decât un economist, nu sunt un politician. Dar pot să vă spun că există un motiv simplu pentru toată inflația și anume lăcomia, punct, simplu și clar. Lăcomia este. Și poți să te joci cu toate aspectele care apar pe lângă, dar dacă nu rezolvi problema inimii omului nu vei fi niciodată în stare să rezolvi chestiunea inflației într-o societate liberă, pentru că lăcomia domină modul în care funcționează libertatea.

Și atâta vreme cât oamenii vor mai mult și vor mai mult și vor mai mult, se vor gândi mai intens la moduri diferite în care să obțină mai mult și mai mulți oameni se vor gândi să vândă și mai mulți oameni vor cumpăra și ca să cumperi atunci trebuie să tipărești mai mulți bani și mai mulți bani și mai mulți bani, până când te vei găsi într-un cerc în care toată treaba este generată sălbatic de lăcomie. Am tot spus asta, dar nu ascultă prea mulți. Problema omului nu este la periferie. Omul este lacom și trebuie să-i abați inima de la poftă și exact acest lucru vrea Domnul nostru scump să facă în textul acesta, să ne abată de la lăcomie.

Vedeți, trebuie să ne gestionăm posesiunile și banii noștri și bogăția noastră și luxul nostru ca și cum am face orice altceva. Întâi Corinteni 10:31: „fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” Dar facem atât de mult pentru răsfățul eului. Aceasta este problema.

Acum, ca să știm cum să ne gestionăm luxurile noastre, în acest text avem trei variante. Avem trei alternative. Sunt două feluri de comori. Sunt două concepții. În acest text sunt prezentați doi stăpâni. Și în fiecare din aceste trei alternative, aveți același principiu văzut dintr-un unghi diferit și aveți și niște motive subordonate pentru care acel principiu să fie urmat. Principiul este afirmat, apoi motivele sunt oferite în fiecare caz.

Și astfel, noi trebuie să facem o alegere. Facem o alegere, versetele 19 și 20, întâi de toate ne strângem comori pe pământ sau în ceruri. Avem de făcut o alegere, în al doilea rând, în versetele 22 și 23, trăim fie în lumină, fie în întuneric. Avem o altă alegere în versetul 24, stăpânul nostru va fi fie Dumnezeu, fie stăpânul nostru vor fi banii, pentru că nu pot fi amândoi. Așadar, Domnul ne oferă trei alegeri, care într-adevăr se unesc ca să fie una singură și aceasta este să alegem în mod potrivit cum să ne gestionăm bogăția.

Acum, fraților, acest mesaj este unul dur și este dur și pentru mine, pentru că și eu sunt o făptură a vremii mele. Eu sunt de asemenea o victimă a amprentei pe care cultura o lasă asupra mea. Și John Stott a spus: „Ambiția lumească are o fascinație puternică asupra noastră și vraja materialismului este foarte greu de rupt.” Și are dreptate. Este dificil de rezolvat și astfel, vreau să fim foarte conștienți acum când lăsăm ca Duhul lui Dumnezeu să vorbească inimilor noastre despre această chestiune.

Aș vrea să mai spun un alt gând. Uneori ar fi așa de ușor dacă Domnul ar spune doar: „Hei, trebuie să rezolv această chestiune. Luați 50% din tot ce aveți și dați-Mi-i Mie.” Nu ar fi mai ușor? Ar fi chiar simplu. Și am putea cu toții să spunem: „Hei, mi-am dat cei 50%, tu ți i-ai dat pe ai tăi?” Și am putea să-i disciplinăm și să-i scoatem din biserică, dacă nu fac asta degrabă, înțelegeți? Pentru că avem un standard. Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost clar, absolutizat, formulat, tabulat, învățat pe de rost, și făcut rapid.

Dar problema cu asta este că niciodată nu ajungi la adevărata chestiune, și anume atitudinea inimii, nu-i așa? Dumnezeu nu vrea ceva oferit pentru că te temi de El. El vrea ceva care este oferit pentru că-L iubești, înțelegeți? Și astfel, Domnul nu ne dă un standard absolut și legalist aici. El abia ne dă un principiu. Și când tu auzi principiul care spune „strângeți-vă comori în ceruri” sau „slujiți Domnului, nu banilor” tu s-ar putea la început să spui „Ei bine, acest lucru este oarecum vag.” Dar nu va fi așa când vom ajunge la sfârşit, vă promit. Dar este suficient de vag să rezolvi cu atitudinea ta și nu doar cu o oarecare formulă exterioară. Așadar, fiți gata să-L lăsați pe Dumnezeu să vă schimbe atitudinea.

Acum, unii oameni merg la biserică și spun „Oh, știi, predicatorii vorbesc întotdeauna despre bani.” Ei bine, îmi pare rău dacă eşti pentru prima dată musafir aici și aceasta este ceea ce auzi prima dată. Nu ăsta este normalul. Noi vorbim despre bani atunci când Domnul vorbește despre bani. Trecând prin Scriptură, când El vorbește despre bani, atunci și noi vorbim de asemenea despre ei. Dar pe mine nu mă deranjează.

Oh, apropo, cred că am menționat de asemenea asta. În Evanghelia după Matei, Domnul vorbește despre bani de 109 ori, așadar, vă rog să vă pregătiți, dragilor. În Evanghelia după Marcu, El vorbește despre ei de 57 de ori și în Evanghelia după Luca vorbește despre ei de 94 de ori, iar în Evanghelia după Ioan vorbește de 88 de ori. Și apropo, Domnul vorbește despre bani de cinci ori mai mult decât despre oricare alt subiect din Biblie. Cred că și-a dat seama că avem probleme de auz atunci când vine vorba de această temă.

Acum, să ne uităm la prima alegere, versetele 19 la 21. Sunt două comori. Două comori. Și vă voi citi prima parte a versetului 19 și prima parte a versetului 20, și vom atinge astăzi principiul și apoi vom trata motivația data viitoare.

„Nu vă strângeți comori pe pământ” - versetul 20 - „ci strângeți-vă comori în ceruri.” Acum, aceasta este o afirmație foarte simplă. Două comori, ai de unde să alegi. Ai o comoară pe pământ. Ai o comoară în ceruri. Și Isus a spus „strângeți în ceruri, nu pe pământ.” Ce faci cu bogăția ta? Să nu o investești aici. Investește-o acolo. „Pentru că unde este comoara voastră, acolo este și ce? Inima voastră.”

Acum, aceasta ne prezintă întregul concept despre bani. Știți, apostolul Pavel a spus lui Timotei „Dragostea de bani este rădăcina a ce? A tuturor relelor.” Nu banii sunt rădăcina tuturor relelor, ci dragostea de bani. Poți să nu-i ai și să-i iubești nebunește. Nu poți pune mâna pe ei. Este dragostea de bani care corupe.

De exemplu, uitați-vă la Acan. În loc să moștenească țara promisă, a murit împreună cu întreaga familie pentru că a hotărât să ia ceea ce Dumnezeu a spus să nu ia. În dragostea lui a văzut o haină deosebită, a văzut niște monede și le-a ascuns în pământul de sub cortul său. Și Domnul l-a confruntat prin Iosua și a spus: Mai bine ți-ai mărturisi păcatul, pentru că vei muri. Și a făcut-o și a murit și toți din familia lui au murit. Dragostea de bani.

Apoi vă amintiți de relatarea despre Solomon, care a adunat averi și averi și averi până când a fost cel mai bogat om din lume și când totul a ajuns la final el spune: „Deșertăciune, deșertăciune, totul este deșertăciune.” Goliciune, inutilitate, lipsă de sens, vid.

Au mai fost Anania și Safira care au decis să păstreze ceva din banii pe care i-au promis Domnului și Dumnezeu i-a omorât pe loc. Apoi a fost și Iuda, care pentru o nimica toată L-a vândut pe Fiul lui Dumnezeu și s-a dus de s-a spânzurat, iar când s-a lovit de stâncile de sub el trupul i s-a despicat și măruntaiele i s-au vărsat afară. A mai fost și Dima despre care Pavel a spus: „M-a uitat pentru că a iubit sistemul.”

Și ați putea să mergeți prin multe alte ilustrații ale acelor oameni care, datorită iubirii banilor, au fost devastați și distruși într-un fel sau altul. Și astfel, cu toții avem nevoie să învățăm despre asta, pentru că este o auto-distrugere dacă nu învățăm, dar este și pentru toți ceilalți din jurul nostru. Așadar, trebuie să înțelegem ce spune.

Să mergem la versetul 19, „Nu vă strângeți comori pe pământ.” La ce se referă? Ei bine, aș dori să vă ofer o scurtă analiză a unui termen despre acest lucru, cuvântul este thēsaurizete. De acolo avem cuvântul tezaur, care înseamnă „o trezorerie de cuvinte”. Dar thēsaurizete este un joc de cuvinte. Înseamnă Nu strângeți comori. Nu stocați, dacă vreți într-un sens mai simplu. Ideea cuvântului comoară este să așezi ceva undeva, să îl pui undeva, să aduni undeva.

Și astfel, Domnul vorbește aici despre oameni, ați înțeles, nu se referă la ceva ce folosim în fiecare zi ca să trăim, ci la ceva ce adunăm. Nu sunt necesitățile noastre. Nu este ceva pe care îl folosim ca să ne împlinim nevoile vieții sau ale familiei noastre, a celor săraci, pentru Domnul, bani puși deoparte pentru viitor sau pentru investiții înțelepte ca să fim slujitori mai buni ai banilor lui Dumnezeu în zilele care urmează. Nu este pentru ceea ce este activ, ci pentru ce este stocat doar pentru a aduna pentru propriul tău eu. Despre asta vorbește.

Vorbește despre lux. Vorbește despre ceva care este dincolo de posibilitatea noastră de a folosi. Sunt toate acele lucruri pe care nu le folosești, ci doar le aglomerezi pe undeva și tot spui că sunt atât de valoroase și astfel le păstrezi. Implicația este că sunt prea multe ca să fie folosite și tu tot aduni.

Acum, la ce ne referim aici? Ce anume interzice El? Interzice să avem un cont la bancă, să avem economii, poliță de asigurare de viață, o investiție înțeleaptă? Vrea să spună că nu ar trebui să posedam nimic? „Nu vă strângeți comori pe pământ.” Unii oameni au spus „Oh, aceasta înseamnă că nu ar trebui să posezi nimic. Să nu ai nici un fel de comoară pământească. Ce ar trebui să faci este să vinzi totul și să mergi pe stradă, să-ți iei o geantă maro și să fii un vagabond.” Asta vrea să spună?

De ce, spun ei, „Oh, celui bogat, tânărului bogat, Isus îi spune Vinde ce ai și dă la săraci.” Ați observat că este singura persoană căruia Domnul îi spune să facă aceasta? Ați observat că nu i-a spus Mariei și Martei? Pentru că I-a plăcut să meargă în casa lor. Și când a ajuns acolo cred că I-a plăcut și cum găteau, de asemenea. Și El de asemenea a spus: „Nu veți pierde nimic, ca să deveniți ucenicii Mei, ci Domnul vă va da case și pământuri și familii și frați și surori și mame și tați în viața aceasta.”

Așadar, Domnul nu condamnă niciodată posesiunile. Motivul pentru care i-a spus tânărului bogat să-și vândă totul a fost pentru că tot ce avea stătea între El și Dumnezeu, și până când nu se scăpa de acelea nu putea să aibă o legătură cu Dumnezeu. Nu, Domnul nu desconsideră proprietatea privată. De ce atunci când citim în Deuteronom 28 Dumnezeu a spus, „Vă voi așeza în țară și vă voi face să prospere familiile voastre și cirezile voastre și turmele voastre și recoltele voastre” și continuă și spune mai multe despre asta. Nu, Domnul nu spune că nu ar trebui să fim proprietarii unor lucruri. De fapt, știți că în Exod 20:15 spune „Să nu furi.” Și tocmai afirmația lui Dumnezeu din Decalog „Să nu furi” presupune că ceva poate fi al meu pe care tu nu-l poți avea. Este adevărat. Avem dreptul la posesiune.

Biblia vorbește despre oameni care nu ar trebui să fure sau să jefuiască pentru că oamenii au un drept asupra posesiunii lor. Voi nu doar că nu aveți dreptul să furați ce este al meu, nici măcar nu aveți dreptul să doriți ce este al meu, pentru că Exod 20:17 spune, „Să nu ce? Să nu poftești.” Așadar, Domnul recunoaște dreptul de posesiune, dreptul la proprietate personală.

O altă ilustrație, în Fapte 5, Anania și Safira au avut o bucată de proprietate, așadar ei au spus, „Hei, ce-ar fi să o vindem și să dăm banii Domnului.” Și au făcut un mare anunț în această privință. „Ne vom vinde proprietatea și banii îi vom da Domnului.” Știți, Biblia nu le-a spus să facă așa ceva. Dumnezeu nu le-a spus să facă așa ceva. Au spus că vor să facă aceasta în mod voluntar. Și-au vândut proprietatea și s-au uitat la toți acei bani și au spus „Oh. Am spus că vom da toți banii Domnului. Oh, hai să ținem puțin din ei.” Și Domnul i-a lovit și au căzut morți în fața întregii biserici, morți cu totul. Dar înainte să o facă le-a dat un mesaj prin Petru.

„Anania” – Fapte 5:4 – „pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ții o parte din prețul moșioarei?” Acum ascultați. „Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei?” Cu alte cuvinte, era a ta. Era în stăpânirea ta. Aveai stăpânire asupra ei. Nu a fost nevoie să o vinzi. Nu a fost nevoie să promiți. Problema este că L-ai mințit pe Dumnezeu. Dar ideea pe care vreau să o spun a fost că era a lor. Dar din moment ce au făcut o promisiune, trebuiau să o ducă până la capăt.

Oh, Domnul te testează asupra acestui lucru. L-am întrebat pe Paul Wright să mă ajute alaltăieri ca să fac un mic lucru, și am spus: „Paul, poți să-mi dai o mână de ajutor? Nu mai am timp.” El a spus „Sigur.” Am spus, „Cred că cei care mi-au cerut să fac asta” – o organizație creștină, era vorba de un mic studiu – „îmi vor trimite o mică donație pentru timpul petrecut și orice va fi îți voi da ție.” „Ei bine, a spus el, nu e nevoie.” Am spus: „Nu, nu. Vreau să fac asta.”

Și m-am gândit că vor fi vreo 25 sau 30 de dolari, un mic gest de apreciere. Și astfel s-a apucat de lucru și i-am mulțumit, iar apoi am primit cecul de la ei, 500 de dolari. Un lucru pe care nu-l pot face este să spun soției că am făcut această promisiune, așa-i? M-am dus și i-am spus, „Hei, Paul. Vei fi chiar bucuros de ceea ce am să-ți spun.” I-am dat cei $500. El a spus, „Hei, oh.”

Știți, a fost copleșit. Și a vrut să-mi dea câțiva înapoi. Am spus „Sub nici o formă! Vreau să trec cu bine de duminica următoare, ai înțeles?”

Vedeţi, uneori Dumnezeu ne testează în ce privește promisiunile noastre. Domnul ne-a dat dreptul de a poseda lucruri, asta este ce vreau să spun. Tot ce vrea este să Se asigure că atitudinea noastră este cea potrivită în măsura în care le posedăm.

De exemplu, în Deuteronom 8:19 spune, „pentru că Dumnezeu îți va da putere să te îmbogățești.” Dumnezeu ne-a dat putere să ne îmbogățim. Dumnezeu ne-a dat resursele și abilitățile. În 1 Corinteni 4:7 spune, „Și ce ai și să nu fi primit?” De la Dumnezeu. E implicit. Adică Dumnezeu vrea să avem aceste abilităţi și să avem aceste lucruri.

De fapt, în 1 Timotei 6:17 spune, „Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele.” Nu este acest lucru minunat? Și este o secțiune cu privire la bani. Și El ni i-a dat ca să ne bucurăm de ei. Noi nu avem o viață monastică. De ziua mea, soția mea mi-a cumpărat un fotoliu, un fotoliu frumos care se înclină și stau așezat în acel scaun și nu spun, „Fire, fire, fire pământească” cât timp stau așezat. Adică, mă bucur de acel scaun. Și câteodată mai las și pe altcineva să stea în el, de asemenea, doar ca să-mi păstrez perspectiva. Dar mă pot bucura de aceasta. Dumnezeu ne-a dat din belșug toate lucrurile ca să ne bucurăm.

Dumnezeu nu ni le retrage, ci Dumnezeu este un Dumnezeu al generozității. De fapt, dacă studiați istoria lumii, veți vedea că națiunile care au fost cele mai prospere sunt cele care au fost cele mai duhovnicești. În general este adevărat. Dumnezeu este un Dumnezeu al generozității. Ați știut că de exemplu, afacerile și principiile bancare înțelepte sunt încurajate de Domnul nostru în pildele Sale din Matei 25 și Luca 19? Ați știut că bogatul Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”? Și că Dumnezeu l-a făcut pe Iov mai bogat decât a fost înainte și înainte a fost atât de bogat că abia putea să-și numere bogăția?

Și ați știut că Zacheu a fost bogat și totuși a fost numit un fiu al lui Avraam? Și știți că dacă studiați cartea Proverbe iarăși și iarăși, vedeţi cum Biblia ne încurajează să fim atenți cum ne gestionăm fondurile în așa fel să facem investiții înțelepte?

În Proverbe capitolul 6 spune: „du-te la furnică și vezi cum lucrează furnica.” Ea adună vara de mâncare, adună de mâncare la seceriș. Și furnica este suficient de înțeleaptă ca să plănuiască pentru viitor. Furnica știe cum să adune. Câștigurile înțelepte sunt foarte importante. Mergeți la Proverbe 14:23 și citiți asta: „Oriunde se muncește este şi câștig, dar oriunde numai se vorbește, este lipsă.” Cu alte cuvinte, dacă vrei să fii bogat, muncește, dacă vrei să fii sărac, stai de vorbă. Acum, acest lucru nu este adevărat în cazul în care ești predicator, dar în afară de asta.

În Proverbe 21:20: „Comori de preț şi untdelemn sunt în locuința celui înțelept, dar omul fără minte le risipește.” Cu alte cuvinte, un om înțelept știe cum să adune, cum să plănuiască. În Proverbe 22:7 spune, „cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” Este mai înțelept să dai cu împrumut decât să iei cu împrumut. Și astfel, practicile de afaceri înțelepte sunt arătate în întreaga Scriptură.

În Proverbe 24:3 spune: „Prin înțelepciune se înalță o casă, şi prin pricepere se întărește; prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț şi plăcute.” Cu alte cuvinte, o persoană înțeleaptă știe cum să-și construiască casa și să o umple cu comori plăcute și de preț. Dumnezeu nu este împotrivă. Dumnezeu ne-a dat aceste lucruri minunate ca să ne bucurăm de ele, prin îndurarea Lui.

În Proverbe 28:19: „Cine își lucrează câmpul are belșug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belșug de sărăcie.” Cu alte cuvinte, mai bine te-ai apuca să-ți lucrezi ogorul, decât să umbli după lucruri de nimic. Fii înțelept. Ai dreptul să deții și să adaugi la posesiunile tale și să-ți îmbogățești posesiunile. Dumnezeu ni le-a dat.

Ei bine, ceea ce vedem, atunci, sunt niște pasaje din Scriptură care ne spun că strângerea comorilor în ceruri sau strângerea de comori pe pământ nu este o chestiune care spune că noi nu ar trebui să deținem nimic, că nu ar trebui să ne bucurăm de nimic, să nu acceptăm din mâna bună a lui Dumnezeu aceste lucruri pe care El ni le oferă din belșug.

Noul Testament spune același lucru. În Romani 12:11 spune „în sârguință fiți fără preget.” În 1 Timotei 5 spune că ar trebui să planificăm să ne pregătim să avem grijă de ai noștri și să ne îngrijim de casa noastră, altfel vom fi mai răi decât niște păgâni. Cu alte cuvinte Dumnezeu spune că aceste lucruri sunt ale noastre prin harul Său.

Acum, ce vrea să spună, atunci? Ce interzice aici? „Nu vă strângeți comori pe pământ.” La ce se referă? El nu vorbește despre ceea ce avem. El vorbește despre atitudinea față de ceea ce avem. Bine? Acum ascultați. Este în regulă să umblăm după lucrurile necesare. Este corect să mă îngrijesc de familia mea. Este corect să planific pentru viitor. Este corect să am investiții înțelepte. Este corect să-i ajut pe cei săraci. Este corect să am suficient ca să mă îngrijesc de treburile mele.

Dar este greșit să fiu lacom. Este greșit să poftesc. Și ne întoarcem iarăși la motivaţie, dacă fac asta pentru slava lui Dumnezeu în viața celor din jurul meu și pentru Împărăția Lui, atunci am dreptul la toate aceste lucruri. Dar dacă le adun numai ca să le țin și să le stivuiesc și să le păstrez și să adaug și să mă răsfăț, atunci este păcat. Și iarăși te întorci la faptul că ai de-a face cu atitudinea ta.

John Wesley a fost un om extrem de bogat. Acum ne gândim la John Wesley ca un mare om al lui Dumnezeu și un om deosebit al rugăciunii și un om devotat să petreacă timpul în Cuvântul lui Dumnezeu, treaz de dimineața devreme petrecând ore studiind textul grecesc și ne gândim la el ca fiind un om cu puţine resurse. Însă John Wesley a fost un om deosebit de bogat. Și-a câștigat averea din cântările pe care le-a scris și din cărțile scrise. Și la un moment dat în viața sa a donat aproape 50,000 de lire sterline, le-a dat oamenilor, era o avere în vremea lui. A fost un om bogat și și-a dat averea. Și când John Wesley a murit, toată averea lui a fost undeva la 28 de lire.

Acum, vă garantez ceva, nu și-a adunat comori pe pământ. Când banii au venit s-au dus înapoi la oameni. S-au întors și au fost investiți pentru Împărăția lui Dumnezeu. Vedeți, ce vrea să spună cuvântul grecesc de aici este că noi nu ar trebui să adunăm ceea ce nu avem nevoie și nu plănuim să folosim.

Aș mai putea adăuga următorul lucru: unii oameni adună sub pretextul pregătirilor împotriva unor nenorociri care pot veni. Aceasta este o problemă pentru că nu trăiești prin credință. Nu crezi că Dumnezeu îți va purta de grijă în viitor? Atunci, aduni la bani! Am avut ocazia să întâlnesc doi oameni în ultimele două săptămâni, doi oameni bogați. Unul a fost profesor, acest lucru mi-a fost spus de un prieten din biserica noastră, atunci când era profesor la U.S.C. a adunat $1000 ca să investească într-o proprietate. A fost o bună investiție, și a mai făcut una și încă una și încă una. Apoi s-a oprit pentru că averea lui era de sute și sute de milioane de dolari. Recent a făcut o achiziție de 68 de milioane de dolari. Un om incredibil de bogat. Arată cu 15 ani mai bătrân și și-a pierdut familia în tot acest proces. Dar a adunat milioane și milioane și milioane și milioane. Pentru ce?

Și mă gândesc la lucrarea lui Dumnezeu care continuă pe muchie de cuțit, cu multă zbatere și cu chibzuinţă în toate lucrurile. Nu dăm tot ce am putea oferi, nu-i așa? Este doar pentru că suntem posesivi. Aceasta este problema. Doar adunăm lucruri.

Un alt om pe care l-am întâlnit în ultimele săptămâni, l-am auzit vorbind, Dr. Criswell la Dallas. Unii l-au criticat pentru că a fost un om foarte bogat. Când a fost tânăr a făcut câteva investiții care au fost foarte bune și apoi într-o zi după 30 de ani ca păstor al bisericii a prezentat bisericii un cec ca dar. Cecul a fost suma de bani până la ultimul bănuț cu care ei l-au plătit timp de 30 de ani, plus dobândă. Cineva îi întrebase pe membrii comitetului bisericii: „Are salariu?” Ei au răspuns: „Ei bine, oarecum. Dar în fiecare an dă mai mult decât primește ca salariu.”

Acum, vedeți, problema nu e dacă ai, ci problema este ce faci cu ceea ce ai, așa-i? Dacă este pentru tine sau pentru Împărăția lui Dumnezeu, și pentru scopul Lui. Cineva a spus „Nu există un pachet mai mic decât un om împachetat în sine însuși.” Acest lucru este adevărat. Știți, Coloseni 3:5 spune „lăcomia este idolatrie.” Și aceasta are Domnul nostru în minte. Știți, banii devin zeul vostru.

Chuck Rogers a fost în biserica noastră și el a murit recent într-un accident de avion. Dar într-o zi a venit Chuck la mine și a spus: „John, am o problemă spirituală.” Am răspuns „Ce este, Chuck?” El a spus: „Am 500 de acțiuni la o companie de petrol” și spune „îmi ruinează viața spirituală.” El a spus: „Tot mă uit la lucrurile alea. Este ca idolatria pentru mine.” Și a spus: „Am probleme în viața mea spirituală și am venit aici ca să ți le dau ție.” I-am răspuns: „Hei, hei, Chuck, nu vreau problemele tale spirituale. Deja le am pe ale mele.” El a insistat și a spus: „Nu.” A zis „Cred că va fi un test al spiritualității tale. Voi urmări cum te descurci.” Așadar mi-a dat 500 de acțiuni din această companie.

Ei bine, știți ce mi-a făcut asta? Mi-a răvășit mintea, tot sunam la companie ca să întreb: „Cât e prețul acțiunilor acum”, știți, m-am gândit că mă voi duce și voi cumpăra un costum cu dungi, cât de repede pot, înțelegeți. Am simțit cum e să fii în afaceri și acum sunt la bursă, înțelegeți? Niciodată nu am avut așa ceva. Și oricum, tot sunam și mă îngrijoram cu privire la acțiuni și urmăream cum urcă și cum coboară. Și în cele din urmă mi-am spus: „Știi ceva, asta mă distruge și pe mine tot așa cum l-au distrus și pe el,” și le-am vândut cu jumătate de dolar acțiunea, cu $250. Atât a fost. Dar știți, nu m-am mai gândit la asta de atunci până într-o zi când cineva a spus: „Hei, mai ai acțiunile tale? Acum valorează $10 o acțiune.” Și am început iarăși să mă gândesc. Însă, să vă spun ceva. Mă bucur că nu am avut cei patru ani timp în care să mă îngrijorez cu privire la acest lucru.

Știți, lucrurile pe care le avem pot să devină idoli în viața noastră. Și Domnul spune: „Să nu le adunați. Acumularea egoistă de bunuri, luxul extravagant, împietrirea inimii față de cauza lui Dumnezeu. Ascultați. Uitați-vă iarăși la versetul 19. Voi încheia doar cu această referință, „Nu vă strângeţi” – și aici este cheia. Subliniați în Bibliile voastre. „Nu vă strângeţi” adică „pentru voi”, nu-i așa că aceasta este cheia?

Hei, adică dacă vreau să investesc, și dacă vreau să urmăresc o afacere de succes și dacă doresc să fiu motivat și cinstit în tot ce fac și să îmi dau silința să fie cât mai bine pentru alții, și pentru Dumnezeu și pentru copiii mei și pentru părinții mei și pentru cei săraci și pentru cei în depresie și pentru cei apăsați, atunci este un lucru. Dar când încep să adun pentru mine într-un lux extravagant și devin materialist, atunci am încălcat acest principiu.

A murit un om bogat. Și una din cunoștințele sale a spus altcuiva: „Hei, am auzit că a murit cutare.” El a spus: „E adevărat.” A zis iarăși: „Cât a lăsat?” La care prietenul a spus: „Totul, totul. N-a luat nimic cu el.” La ce bun toate astea? „Doamne” – a spus un sfânt din Vechiul Testament – „dă-mi suficient să nu mor de foame și să mă îndoiesc de credincioșia Ta, dar nu-mi da prea mult ca să Te uit.” Înțelegeți?

Examinați-vă inima, dragilor, pentru că ceea ce a spus Isus este aceasta: „Oamenii din Împărăția Mea nu-și adună comori pentru ei. Nu-și adună lucruri pentru ei.” Voi sunteți în contrast cu fariseii sau aveți o problemă cu asta? Trebuie să examinați fiecare lucru elementar din viața voastră. Dacă voi depindeți de bani, s-ar putea ca nici să nu fiți creștini, pentru că oamenii din Împărăția lui Dumnezeu adună comori în ceruri. Ei investesc în veșnicie. Dacă mă întrebați dacă aș cheltui $5000 pentru o mașină sau $5000 pentru viața unui misionar, nici măcar nu reprezintă o dilemă pentru mine. Este foarte simplu. Simplu pentru că prefer să văd dividendele veșnice, voi nu?

Și astfel această alegere este ușoară pentru mine. Trebuie să fac această alegere zi după zi, după zi, după zi. Și îmi examinez viața, dacă nu văd acea dorință în viața mea ca să investesc în veșnicie și în cauza lui Dumnezeu și ca să fiu altruist, dacă nu văd aceasta, dacă nu mă văd pe mine oferind mai mult și mai mult lucrării lui Dumnezeu, și să ofer liber, cu bucurie în inimă, atunci ar trebui să pun la îndoială legitimitatea afirmației mele că sunt creștin, pentru că este o caracteristică a credinciosului faptul că a lui comoară este în ceruri.

Examinați-vă inima, sunteți cu adevărat creștini? Acest lucru ar fi un bun indicator. Prietenul meu din Scoția, Alistair Begg a spus o poveste despre un băiat care înota în râu, se întorcea, dădea din mâini, stropea, iar pe mal imediat în fața băiatului era un semn „Scăldatul interzis.” Și un om merge pe lângă mal și se uită la râu și spune: „Tinere, nu știi să citești indicatorul? Scăldatul interzis.” El a spus: „Vă rog, domnule, eu nu mă scald, eu mă înec.”

Uneori înotul și înecul seamănă unul cu altul, nu-i așa? Și cred că sunt unii oameni în biserică despre care credem că ei înoată, dar ei se îneacă. Trebuie să-ți examinezi inima. Care este atitudinea ta față de lux, față de bogăție și față de bani? Dumnezeu să ne ajute să punem aceste lucruri în practică. Încheiem aici. Acesta este doar începutul, ce este mai bun urmează să vină pe măsură ce vom continua seria noastră.

Să ne rugăm.

Îți mulțumim, Tată, pentru un cuvânt limpede în acest domeniu. Îți mulțumim pentru promisiunea că ascultarea aduce binecuvântare, și că ne-ai spus aceste lucruri nu ca să ne lipsești de bani, ci ca să ne răsplătești veșnic, să ne faci bogați pentru totdeauna în lucrurile care contează. Îți mulțumesc pentru fiecare persoană scumpă și prețioasă de aici din această dimineață, și ne rugăm ca fiecare viață și fiecare inimă să fie atinsă, inclusiv viața mea în această problemă, pentru ca într-un altruism total să ne adunăm comori în ceruri.

Ajută-ne să dăm și să dăm și să continuăm să dăm la nesfârșit Celui care ne-a dat totul. Ne-am rugat aceasta în numele lui Cristos, care deși a fost bogat totuși de dragul nostru a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Lui, noi să devenim bogați. Amin.

SFÂRȘIT