În dimineața aceasta avem minunatul privilegiu să ajungem la capitolul 6 din Matei. Un text în studiul nostru în desfășurare din Matei la care am început să ne uităm în ultima zi a Domnului, Matei 6:19-24.

Matei 6:19-24: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ține la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Martyn Lloyd Jones a spus povestea unui fermier. Într-o zi fermierul a dat buzna plin de bucurie în bucătăria lui și i-a spus soției cu un zâmbet mare pe chip, anunțul că cea mai bună vacă a lor tocmai a fătat doi viței, unul maro și altul alb. El a spus: „Simt că ar trebui să-i dăm Domnului una din aceste vite. Le vom crește împreună și când vor crește, le vom duce la piață ca să le vindem și banii de pe una îi vom ține iar banii de pe alta îi vom da Domnului. Și soția lui a fost foarte directă în această problemă, așa cum fac soțiile, și a spus: Și care este vaca pentru Domnul? Cea albă sau cea maro? El a răspuns: Ei bine, nu trebuie să te preocupi de asta, dragă, vom decide împreună, din moment ce le vom crește împreună.

Câteva luni mai târziu a intrat în aceeași bucătărie puțin mai încet, era foarte trist. Soția a întrebat de ce era așa de abătut, la care el a răspuns: „Am vești proaste. Vaca Domnului a murit.” Cum de tocmai vaca Domnului a murit? Cred că zâmbim la asta, pentru că ne identificăm cu acest fel de abordare. Am putea spune că Domnul Și-a chemat vaca acasă.

Cred că realitatea este că noi toți tindem să ne adunăm comori pe pământ. Păcatul din noi ne trage spre pământ. Este ca un magnet. Este precum gravitația. Și vrem să fim bogați față de eul nostru și săraci față de Dumnezeu. Așadar, de obicei vaca Domnului este cea care moare. Cred că Isus se referă direct la această perspectivă asupra vieții în aceste versete și cred că ne oferă o înțelegere uimitoare despre cum trebuie să ne raportăm la problema bogăției, la problema banilor și la problema luxului.

Acum, în pasajul de la versetul 24, de la versetul 24 la 34, El vorbește despre lucrurile necesare. El vorbește despre mâncare, și băutură, și îmbrăcăminte, și locul de dormit, și lucrurile necesare elementare și despre cum să ne raportăm la ele. Dar în această porțiune El discută nu despre necesități neapărate, ci despre lux. De fapt, pe măsură ce am parcurs predica de pe munte, Domnul nostru a atins fiecare aspect al vieții.

El a atins în Fericiri perspectiva noastră asupra propriei persoane, în mărețul pasaj despre sare și lumină perspectiva noastră asupra modului în care ne încadrăm în lume, iar în secțiunea despre Legea lui Dumnezeu, perspectiva noastră asupra Scripturii. În acea minunată secțiune de la 5:21-5:48 a vorbit despre perspectiva noastră asupra moralității. În 6:1-18 a discutat perspectiva noastră asupra serviciului religios sau a închinării: Cum să postim, cum să ne rugăm, cum să dăruim. Și acum El trece la perspectiva noastră asupra lucrurilor materiale: luxul întâi și lucrurile necesare apoi.

Și astfel, El atinge fiecare domeniu al vieții. Ajungem la această secțiune și suntem confruntați cu o afirmație uimitoare în versetul 19. „Nu vă strângeți comori pe pământ,” și una care îi corespunde în versetul 20: „Ci strângeți-vă comori în ceruri.” Și esenţa chestiunii este literalmente în versetul 21: „pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.”

Întrebați-vă: în viața voastră întotdeauna moare vaca Domnului? Când ajungi să decizi dacă este pentru tine sau pentru Dumnezeu, în cele din urmă de obicei pentru cine e? Aceasta este adevărata problemă. Unde este inima ta? Este acolo unde este comoara ta. Unde îți pui investițiile este locul în care îți vei pune și inima. Dacă tot ceea ce ai este blocat în bunuri, și în conturi, și în titluri, și în economii, și în orice altceva, acolo va fi și inima ta. Dar dacă ce ai este în procesul de a fi investit în cauza lui Dumnezeu, acolo va fi inima ta.

Pot să vă ofer o ilustrație din viața mea. Sunt o mulțime de oameni în calea mea cu care mă întâlnesc, o mulțime de misionari. Nu întotdeauna sunt așa de sensibil la nevoile lor aşa cum ar trebui să fiu, dar o dată am recunoscut nevoia unui anumit misionar pentru un costum. Așadar, i-am spus într-o zi: „Vino, vreau să te duc undeva.” Și m-am dus într-un loc și am spus „Vreau să-ți cumpăr un costum, oricare îl vrei vreau să ți-l ofer cadou.” Așadar, a ales un costum.

Sunt o mulțime de misionari pe care i-am uitat, dar nu pe acesta. Pentru că am făcut o investiția în viața lui, acolo unde este comoara mea, acolo tinde să fie și inima mea. Și adesea m-am gândit la el și m-am rugat adesea pentru el. Vedeți, locul unde îmi așez inima este problema critică a vieții mele spirituale. Acolo unde sunt afecțiunile mele aceasta va determina modul în care percep totul.

Și dacă inima mea este în regulă și comoara mea este la Dumnezeu, atunci voi avea modul corect de percepție spirituală. Oriunde va fi inima mea, va fi acolo unde este și comoara mea, pentru că trebuie să mă atașez de investiția mea. Aceasta este chestiunea despre care vorbește Isus.

Acum, pentru farisei, inima lor era pentru pământ. Erau niște prefăcuți, oricum i-ai analiza . Moralitatea lor era totalmente exterioară. Aceasta este ceea ce spune capitolul 5. Smerenia lor era inexistentă. În loc să fie sare și lumină, erau parte a stricăciunii și a întunericului. În loc să creadă în legea lui Dumnezeu, ei au sfidat legea lui Dumnezeu și au substituit-o cu tradiția lor. În loc să aibă un set de principii interioare pentru inimă, nu aveau nimic altceva decât un cod exterior de etică semi-spirituală. În loc să aibă o închinare autentică, aveau un standard fals și era fățărnicie curată. Totul despre ei era în afară, exterior, centrat pe sine și motivat de sine.

Și era în contrast cu ceea ce spune Domnul, trebuie să aveți o inimă neprihănită. De acea în 5:20, versetul cheie al Predicii de pe munte, El spune: „neprihănirea voastră trebuie să întreacă neprihănirea cărturarilor și a fariseilor.” Neprihănirea lor era o neprihănire exterioară fără o inimă curată și ceea ce Eu vreau este o inimă curată. Așadar, inima voastră și comoara voastră merg împreună, și amândouă trebuie să fie îndreptate către ceruri. Ceea ce spune Domnul nostru aici este o devoțiune neîmpărțită pentru Dumnezeu și cauzele Lui, care să fie nedistrasă de lume.

Acum, cred că atunci când inima ta este în regulă și dăruirea ta va fi de asemenea în regulă. Așadar, nu este o chestiune ca eu să predic despre dărnicie, să aduc o mulțime de mesaje despre bani, să îndemn la dărnicie, și să fac îndemnuri, sau orice altceva care să vă facă să dați bani. Pentru că eu cred că dacă inima este în regulă, comoara urmează inima.

Aș dori să vă arăt o ilustrație a acestui lucru. Întoarceți în Biblia voastră la Neemia capitolul 8, Neemia capitolul 8. Și vreau doar să vă arăt asta, vă amintiți că Neemia a fost un om al lui Dumnezeu care a reconstruit zidul, zidurile căzute ale Ierusalimului, după robia Babiloniană. El s-a întors și s-a înțeles cu oamenii din țară să reconstruiască împreună zidul, fapt făcut în 52 de zile. Au avut un timp minunat. Și când zidul a fost terminat, a avut loc un eveniment deosebit, o trezire spirituală. Trezirea a fost inițiată în 8:1, când spune că Ezra a adus Cartea Legii lui Moise. Trezirea începe întotdeauna cu aducerea Cărții. Trezirea întotdeauna începe cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Neemia 8:5 spune: „Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus decât tot poporul. Şi când a deschis-o, tot poporul s-a sculat. Ezra a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!” Şi s-au plecat şi s-au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pământ.” Versetul 8, „Ei citeau deslușit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înțelesul, ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră.”

Acum, ei citeau Legea lui Dumnezeu și Legea lui Dumnezeu a generat un răspuns al inimii. Și dacă mergeți la capitolul 9, veți vedea că au fost patru lucruri care au reieșit din citirea Legii. Primul a fost convingerea de păcat. Au început să-și mărturisească păcatul. Al doilea a fost dorința de a asculta. Al treilea a fost lauda. Și al patrulea a fost un legământ sau o promisiune. Întâi de toate ei au fost condamnați de păcatul lor. Au început să laude pe Dumnezeu. Au început să exprime dorința de a-L asculta pe Dumnezeu. Și au afirmat că vor să facă o promisiune sau un legământ, 9:38. „Pentru toate acestea, noi am încheiat un legământ pe care l-am făcut în scris. Și căpeteniile noastre, Leviții noștri și preoții noștri și-au pus pecetea pe el.” Sub privirile liderilor spiritual au vrut să facă un legământ, o juruință lui Dumnezeu, o promisiune ca rezultat al înviorării inimilor lor prin citirea Cuvântului.

Și ce anume va produce o trezire? Va produce o convingere de păcat. Va produce o dorință de ascultare. Va produce laude și cred că va produce un legământ, o promisiune. Cu alte cuvinte, o decizie de a începe să umbli într-o direcție nouă. Un moment în timp în care direcția se schimbă în mod dramatic. Și care a fost legământul lor? Cel mai minunat și mai deosebit, veți observa în versetul 32, „Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr-un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru.”

Primul lucru pe care au vrut să-l afirme, altul în afară de ascultarea generală de legea lui Dumnezeu a fost că au vrut să plătească taxa pentru templu cerută lor, a treia parte dintr-un siclu. „Pentru pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mâncare necurmat, pentru arderea-de-tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă şi din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispășire pentru Israel, și pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.” Cu alte cuvinte, au dat ca să susțină funcționarea Casei Domnului.

Acum, ideea este aceasta. Când inima este făcută neprihănită, răspunsul inițial este dărnicia. Și mai departe, uitați-vă la versetul 35, „Am hotărât să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintâi roade ale pământului nostru şi cele dintâi roade din toate roadele tuturor pomilor; să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoților care fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii-născuți ai fiilor noștri și ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întâii-născuți ai vacilor și oilor noastre; să aducem preoților, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală și darurile noastre de mâncare din roadele tuturor pomilor din must și din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pământul nostru Leviților, care trebuie s-o ia ei înșiși în toate cetățile așezate pe pământurile pe care le lucrăm. Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu Leviții când vor ridica zeciuiala; și Leviții vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei. Căci copiii lui Israel și fiii lui Levi vor aduce darurile” și continuă.

Ce au făcut atunci când a venit trezirea? Care a fost actul lor inițial de ascultare? Aspectul financiar. Au grijă de responsabilitățile date lor de Dumnezeu. Dincolo de aceasta, au dat de bună voie din primele roade din tot ce aveau. Ceea ce spun este că atunci când inima este în regulă, comoara este revărsată către Dumnezeu.

Așadar, în termenii vieții spirituale voi întotdeauna aveți de-a face cu o atitudine a inimii, pentru că omul acționează după cum îi este inima. Și așa cum gândește în inima lui, așa este el. Așadar, noi predicăm realităților inimii, dintr-o inimă dreaptă. Cred că aceasta este ceea ce spune Domnul. Cred că atunci când inima este în regulă comoara este îndreptată către Dumnezeu. Pentru că acolo unde este comoara noastră, acolo este și inima noastră atașată inseparabil, și în consecință, acolo unde este inima noastră, acolo ne punem și noi comoara.

În Exod 35:21 spune: „Toți cei cu tragere de inimă şi bunăvoință au venit şi au adus un prinos Domnului.” În 1 Cronici 29:9 spune: „Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului.”

Acum, inima este problema și v-am spus de multe ori că inima reprezintă gândirea, partea cognitivă a omului, nu doar emoțiile sale. „Cum gândește un om așa e și inima lui.” Evreii văd măruntaiele ca fiind emoțiile, iar inima ca fiind procesul cognitiv. În funcție de modelul nostru de gândire, de cunoașterea lui Dumnezeu, de cunoașterea Cuvântului Lui, de dedicarea noastră față de aceste lucruri, va fi investirea comorii noastre. Așadar, inima trebuie să fie în regulă și dacă inima este în regulă, atunci totul este în regulă.

De aceea Isus predică acest mesaj în modul în care o face. Dacă inima este în regulă, nu va fi mândră, va fi retrasă ca un sărac în duh, care va plânge blând. Dacă inima este în regulă, nu se va atașa de lume, va fi sare și lumină. Dacă inima este în regulă, nu va încălca legea lui Dumnezeu, ci o va păzi. Dacă inima este în regulă nu va spune: „Ei bine, noi nu omorâm.” Nici măcar nu va fi plină de mânie împotriva unui frate. Nu va spune doar: „Bine, eu nu comit adulter.” Nici măcar nu va înfăptui adulter în inima sa. Înțelegeți?

Dacă inima este în regulă, atunci nu vom aborda religia în mod fățarnic și superficial, și nu vom face milostenie înaintea oamenilor și nu vom da ca să fim văzuți de oameni. Va fi o chestiune de onestitate și integritate, pentru că inima este problema. Și dacă inima este în regulă, nu ne vom aduna comori pe pământ, așa cum făceau fariseii. Nu vom fi așa cum a spus Isus: „Fariseii de asemenea sunt lacomi, care poftesc.” Dar ne vom raporta la acele lucruri pe care Dumnezeu ni le-a oferit plin de har prin faptul că le vom investi în împărăția Lui veșnică, un lucru foarte vital.

Acum, așadar, prieteni, suntem forțați să luăm o decizie. Suntem forțați să facem o alegere. Și de aceea am împărțit acest text în trei părți, unde Cristos ne oferă trei alegeri: alegem între două comori, două perspective și doi stăpâni. Două comori, două concepții și doi stăpâni. Și, dragilor, suntem forțați să alegem. Trebuie să alegem. Și trebuie să alegem, cred, inițial, o dată pentru totdeauna, și poate într-un format de legământ, așa cum au făcut oamenii în vremea lui Neemia, dar trebuie să susținem asta cu o alegere zilnică, poate chiar în fiecare moment al fiecărei reafirmări a acelui legământ. Trebuie să alegem unde este comoara noastră, care va fi perspectiva noastră și care este stăpânul nostru.

Să ne uităm, așadar, la aceste trei alegeri. Prima: două comori. Două comori. Acum, să recapitulăm pe scurt, data trecută ne-am uitat la versetul 19. „Nu vă strângeți comori pe pământ.” Și am vorbit de cuvântul din limba greacă thēsaurizō, care înseamnă a aduna comori. Cu alte cuvinte, aici vorbim despre elementele de lux, despre ceea ce adunăm, acumulăm sau stivuim. Nu este greșit să adunăm bani. Nu este greșit să acumulăm posesiuni, care sunt investite apoi în cauze divine și în scopurile lui Dumnezeu. Și scopurile lui Dumnezeu sunt grija pentru familia noastră și grija pentru familia extinsă din biserică și grija pentru cei care nu sunt din familia lui Dumnezeu dar care sunt în nevoie, și grija pentru cauza lui Dumnezeu din jurul lumii și să investim în suflete. Aceste lucruri sunt folosiri necesare a ceea ce ne dă Dumnezeu.

Dar a stoca în mod egoist, acumulând cu lăcomie și cu poftă, munți de lucruri, adunând pentru noi înșine pe pământ aceste bunuri, este ceea ce Domnul nostru spune să nu facem, să nu fim consumați de bogăția materială, „lucrați nu pentru mâncarea pieritoare”, să o spun cu cuvintele din Ioan 6. Dar, pe de altă parte, versetul 20 spune: „Strângeți-vă comori în ceruri.”

Acum, dragilor, trebuie să ne ațintim foarte clar atenția asupra acestui lucru pentru că vă voi arăta pe măsură ce vom înainta cât de esențial este să răspundem acestei porunci din versetul 20. Trebuie să adunăm pentru noi comori în ceruri. Are sens. G. Campbell Morgan spune: „Trebuie să-ți amintești cu o pasiune fierbinte că nu ești copilul zilei de azi. Nu ești al pământului. Ești mai mult decât praf. Ești copilul zilei de mâine. Tu ești din veșnicii. Ești rodul divinității. Măsura vieții tale nu poate fi cuprinsă de punctul în care cerul albastru atinge pământul verde.”

El continuă și spune: „Toate faptele vieții tale nu pot fi cuprinse în această mică sferă în care tu trăiești. Tu aparții infinitului. Dacă tu îți aduni comoara pe pământul acesta, ce suflet sărman, prostuț și vrednic de regret ești. Ai făcut o avere într-un loc în care nu poți să o păstrezi.” Apoi spune: „Fă-ți avere, dar adun-o acolo unde te va saluta la răsăritul unei noi dimineți.”

Nu putem să ne adunăm comoara pe pământ. Acest lucru nu este caracteristic celor din Împărăția Lui. Acest lucru era caracteristic fariseilor și într-un sens, El le spunea: „Este un alt indicator, ca toate celelalte lucruri despre care am vorbit că voi nu sunteți în Împărăția Mea, indiferent ce pretindeți. Oamenii din împărăția Mea nu-și adună comori pe pământ.”

Acum, când Domnul a spus acestea, comori pe pământ și comori în ceruri, aceste cuvinte și acești termeni erau foarte familiari pentru evrei. Aveau multe maxime despre milostenie, despre acumularea comorilor în ceruri. Ei foloseau acești termeni, așadar, Isus vorbește într-un mod pe care ei îl înțelegeau. Ei credeau că faptele de milostenie și faptele de bunătate față de oamenii în nevoi erau echivalentul cu a aduna bogății în ceruri.

De exemplu, rabinii spuneau o întâmplare faimoasă despre împăratul Monobaz. Și întâmplarea despre acest împărat a fost că atunci când a devenit împărat a moștenit bogății incredibile de la înaintașii lui, de la împărații dinaintea lui. Dar în timpul domniei sale, a dat toată averea sa săracilor și celor în nevoi, și celor suferinzi și bolnavi.

Frații lui au trimis vorbă și i-au spus: „Înaintașii tăi au adunat comoară și au adăugat-o la cea adunată de părinții lor, dar tu ai risipit acea comoară.” El le-a spus: „Părinții mei au adunat comori pentru aici jos. Eu am adunat comori pentru acolo sus. Au adunat comori într-un loc în care mâna omului poate stăpâni. Eu am adunat comori într-un loc în care mâna omului nu poate stăpâni. Părinții mei au adunat comori care nu au nicio dobândă. Eu am adunat comori care aduc o dobândă veșnică. Părinții mei au adunat comori în bani. Eu am adunat comori de suflete. Părinții mei au adunat comori în lumea asta și eu am adunat comori în lumea care urmează să vină.” Această întâmplare spusă de rabini era una familiară. Așadar ei au înțeles conceptul despre care vorbea Domnul nostru. Să investiți în Împărăția Lui.

Acum, biserica primară a avut acest angajament. Biserica primară nu a fost interesată de acumularea propriei bogății. Aflați, de exemplu, în Faptele capitolul 2 că atunci când a fost ziua Cincizecimii, erau mii de pelerini adunați la Ierusalim. Și știm din istorie că s-au mutat și au trăit în casele oamenilor care trăiau în cetate. Cetatea literalmente a fost înghițită de populație și nu erau suficiente hanuri de poposire care să-i găzduiască, așadar ei s-au cazat în case. Mulți din acești oameni au devenit credincioși în măreața zi de Cincizecime, când Petru a predicat și 3000 au fost răscumpărați, și multe alte mii în următoarele capitole.

Și acum erau aici, și erau credincioși, și nu mai voiau să se întoarcă pentru că erau parte a bisericii care s-a născut atunci, și era încântare și bucurie. Și astfel, credincioșii au trebuit să-i absoarbă. Și sunt sigur că mulți dintre ei erau săraci și fără nicio resursă, așadar biserica primară a trebuit să dăruiască pentru ca să le împlinească nevoile. Și erau preocupați să-și vândă averile, așa-i? După nevoia fiecăruia, împlinind acele nevoi.

Așa au stat întotdeauna lucrurile cu biserica primară. Chiar în timpul persecuției lui Decius din Roma, când autoritățile romane au descins într-o anumită biserică. Au năvălit în biserici crezând că le pot fura comorile și soldatul roman care era responsabil, prefectul, a mers în fața unui sfânt pe nume Laurențiu și a spus „Arată-mi îndată comorile tale.” Laurențiu a arătat către un grup de văduve și de orfani care în acel moment mâncau și a spus „Iată care sunt comorile bisericii.” Am investit totul în ei. Această comoară este în ceruri. Dragilor, amintiți-vă că noi vom pierde ceea ce păstrăm, pe când investiţia noastră împreună cu Dumnezeu de aici are câștigul asigurat în veșnicie.

Aș dori să vă arăt principiul. Proverbe 3:9 spune asta: „Cinstește-L pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău.” Bine? „Cinstește-L pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău.” Dă-I Lui prima dată. Nu vrei să se întâmple cum a fost situația când a murit vaca Domnului. Dă-I Lui prima dată. Ca rezultat versetul 10 spune: „căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug, şi teascurile tale vor geme de must.” Nu vei fi niciodată în stare să investești cu Dumnezeu fără să primești și un dividend. Vei primi toată investiția înapoi și mai mult.

În Proverbe 11:24: „Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat”, nu e interesant? „Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat.” Uimitor. Ei bine, nu este atât de uimitor. Aceasta este ceea ce face fermierul, nu-i așa? El aruncă o mică sămânță și adună o recoltă întreagă. Și acest lucru este ce vrea să spună aici. „Și altul, care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat.” Cu cât împrăștii mai mult, cu atât mai mult vei primi.

Pavel a spus în 2 Corinteni 9: „cine seamănă puțin, puțin va secera, cine seamănă mult, ce va fi? Mult va secera.” Uitați-vă o clipă la Luca 6:38. Acesta este Cuvântul Domnului din Luca 6:38, unde spune: „Dați și vi se va da.” Cu alte cuvinte, tu dai lui Dumnezeu și Dumnezeu îți va întoarce, nu doar puțin, ci „o măsură bună, îndesată și clătinată.”

Cu alte cuvinte, totul este compact, și presat și clătinat și îndesat, atât de mult este, că dă pe deasupra. Și vă rog să observați. „Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” Dumnezeu va da înapoi ce ai investit. Toată viața noastră spirituală ne luptăm unde să ne punem comoara, luxul și bogăția. Pune-le în ceruri și vei primi dividende veșnic.

Acum, care este comoara noastră? Despre ce vorbește aici? Care este această comoară pusă în ceruri? Ei bine, putem vorbi despre aceasta într-un sens foarte larg. Putem spune, comoara noastră din ceruri este o moștenire nestricăcioasă și neîntinată păstrată pentru noi. Așa cum o numește Petru. Putem spune, comoara noastră în ceruri este „Cristos mai mult decât orice.” Comoara noastră în ceruri este o credincioșie care nu va fi niciodată înlăturată, o viață care nu se va termina niciodată, o dragoste care nu se va sfârși, un izvor de apă care nu va seca niciodată, un dar care nu se va pierde niciodată, un lanț care nu se va rupe niciodată. Putem spune că tot ceea ce ne leagă de veșnicie este comoara noastră. Și am putea vorbi în termeni generali. Dar haideți să vorbim în termeni foarte, foarte specifici. Despre ce vorbește aici? A afirmat simplu, dragilor, despre bani, lux, bogăție.

Permiteți-mi să vă arăt asta. 1 Timotei capitolul 6 este un pasaj comparativ care în esență ne arată același lucru. 1 Timotei 6:17 „îndeamnă pe cei ce sunt bogații veacului acestuia” – adică noi, apropo, noi suntem în această categorie – „ca să nu se îngâmfe” – adică să nu lăsăm ca bogățiile să ne facă mândri – „nici să nu-și pună nădejdea în bogățiile nestatornice” – să nu ne încredem în bogății – „ci în Dumnezeul cel viu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele.”

Acum, noi avem bogăție. Nu trebuie să fim mândri de asta. Nu trebuie să ne punem încrederea în ea. Ce vom face cu ea? Versetul 18. Acum urmăriți: „Îndeamnă-i să facă bine” – cum să facă bine? De ce? – „să fie bogați în fapte bune” – ce fel de fapte? – „să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții.” Ați reținut asta?

Chemarea lui Dumnezeu pentru viețile noastre în ce privește luxul și bogăția noastră este să le distribuim și să le împărtășim, în loc să le adunăm și să le acumulăm. Versetul 19 spune, ca rezultat: „aşa ca să-şi strângă”, același verb thēsaurizō. Este același cuvânt. Ce înseamnă asta, așadar, să-ți aduni comori în ceruri? Înseamnă să fim darnici și să împărțim cu alții bogățiile pe care Dumnezeu ni le-a dat. În acest fel, El spune, vom strânge „pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie ca să apucăm adevărata viață.”

Cu alte cuvinte, ne expunem la potențialul întreg a tot ceea ce poate însemna viața veșnică. Cu cât trimit mai mult în slavă, cu atât mai mult va fi slavă când voi ajunge acolo. Cu cât este mai mare investiția, cu atât este mai mare slava. Și astfel, când vedem conceptul de comoară din Matei 6, în mod specific noi vorbim despre bogăție.

În Marcu 10:21 Biblia spune: „vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în ceruri.” Acum, este același principiu. El avea mai mult decât avea nevoie. El nu a spus: „Vinde ce îţi e necesar.” El a spus: „Vinde ce ai, ceea ce este adunat ca rezervă.” Și în acest caz, cred, datorită problemelor sale spirituale, putea să fie tot ce deținea, pentru că a stat între el și Dumnezeu.

Dar pentru noi, ceea ce este dincolo de necesitate, ar trebui să fim dispuși să dăm celui care are o nevoie. Să ne uităm la Luca pentru o clipă, 12:33, Luca 12:33. Și cred că este afirmat aici atât de simplu la fel ca în Matei, aproape o paralelă. „Vindeți ce aveţi şi dați milostenie” – adică să dați la săraci – „Faceți-vă rost de pungi, care nu se învechesc.” El spune: „Să nu vă adunați bani în pungi care vor putrezi și se vor învechi. Puneți-vă banii în pungi care nu se vor învechi.” Uitați, „O comoară nesecată în ceruri.” Înțelegeți? Acolo trebuie să fie investiția noastră.

În Luca la capitolul 16, am ajuns la un verset care vorbește inimii mele atât de mult, Luca 16:9: „Şi Eu vă zic: Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veșnice.” Acum, banii sunt un bun nedrept. Asta nu înseamnă că trebuie să disperi sau să-i condamni, ci doar este o afirmație că banii nu au nicio virtute de neprihănire. Așadar El spune asta. Atâta vreme cât aveți un bun nedrept cu care să începeți, ceva care nu are o virtute de neprihănire, folosiți-l ca să vă faceți prieteni care vă vor primi în corturile veșnice. Știți ce înseamnă asta? Asta înseamnă că trebuie să vă investiți banii în sufletele oamenilor care într-o zi vă vor saluta cu mulțumire când veți păși pe malul cerului.

Ce gând fabulos! Ce anticipare incredibilă! El spune „Faceți-vă prieteni cu banii voștri, care vă vor primi în corturile veșnice.” Ce promisiune! Homer cânta: „Câte suflete sunt, câți sunt cei înlănțuiți pe care i-am eliberat? Câți sunt cei în viețile cărora am investit și care vor sta acolo ca să mă salute când voi intra în prezența Sa?” Ce vei face cu comorile tale? Tot ce ții aici vei pierde. Ce vei trimite prin investiție în viețile și sufletele celor din jurul tău, vei câștiga. Ce promisiune slăvită!

Ascultați! Proverbe 19:17 spune: „Cine are milă de sărac” – ascultați – „împrumută pe Domnul.” Acum, care este lucrul pe care îl implică un împrumut? Că ți se va restitui. Și astfel spune cartea Proverbe: „Ai milă de sărac și împrumuți pe Domnul” – și restul versetului spune - „și El îţi va răsplăti binefacerea.” Dividende veșnice. Să nu fii legat de pământ. Să nu vă adunați comori în lumea asta. Să nu vă adunați lucrurile aici. Investiți pentru veșnicie. Aceasta este esenţa chestiunii.

Acum, este un motiv pentru asta. Să ne întoarcem la textul nostru și să vedem care este. Două comori. De ce ar trebui să o alegem pe cea din ceruri? Pentru că pe cea pământească, spune versetul 19: „o mănâncă moliile şi rugina, şi ... o sapă şi o fură hoții.” Dar în ceruri nu sunt molii, nici rugină și hoții nu intră ca să fure.

Acum, ascultați asta. În Orient în vremurile biblice bogăția era păstrată în esență în trei moduri. Nu era hârtie. Nu erau registre de bancă. Nu era sistemul pe care noi îl avem. Bogăția era identificată literalmente în bunuri, și în esență erau acestea trei: haine, grâu și aur sau un metal prețios. Haine, grâu și aur.

Să luăm de exemplu, hainele. În vremurile biblice, hainele erau un bun foarte, foarte important. Vă amintiți, de exemplu, faptul că Ghehazi, slujitorul lui Elisei, a dorit să aibă un câștig interzis din vindecarea lui Naaman de lepră, și astfel a cerut un talant de argint și două haine de schimb, pentru că era o bogăție substanțială. Bogăția trebuia să fie în bunuri, bogăția era exprimată în haine elegante, scumpe, extravagante.

Vă amintiți de Acan? În Iosua capitolul 7 a spus: „Am văzut în pradă o manta de Șinear, am poftit-o și am luat-o.” Vă amintiți de Iosif, când a oferit afecțiunea sa lui Beniamin, i-a dat cinci haine de schimb. Vă amintiți că Samson a spus: „Dacă veți răspunde la ghicitoare, vă promit că vă voi da 30 de cămăși și 30 de haine de schimb.” Vedeți, hainele erau întotdeauna expresia bogăției pentru că erau un bun de mare valoare. Foarte adesea erau țesute fire de aur în haină. Procesul de vopsire putea fi unic. Materialul era așa de greu de obținut și unele erau atât de extravagante, iar oamenii își purtau cu ei bogăția în îmbrăcăminte.

Dar este o problemă cu îmbrăcămintea. O vedeți în versetul 19? Molia ajunge la haine. Ați observat. Avem naftalină, nu-i așa, ca să prevenim asta. Dar ați observat că moliile nu mănâncă ceea ce porți? Ați observat asta? Molia nu face asta niciodată.

Ele mănâncă numai ceea ce depozitezi. Te întorci după trei ani - sunt dulapuri, știți că toți le avem și pentru că ne schimbăm mărimile atât de des, în ele ne agățăm lucrurile, gândindu-ne că ne vom întoarce la ele mai devreme sau mai târziu, așa-i? Tindem să acumulăm și știm că avem o mulțime din comoara noastră investită în hainele noastre, nu-i aşa? Și o mulțime din ele stau păstrate pentru molii. Moliile le vor strica. Ele le vor mânca, asta înseamnă literalmente.

Un alt mod de a acumula bogăția era prin grâu. Vă amintiți că bogatul a spus: „Voi dărâma hambarele și voi face” – ce? – „altele mai mari, ca să-mi depozitez bogăția.” Iar bogăția lui consta în grâu. Veți observa cuvântul rugină în versetul 19 și 20. De fapt, cuvântul înseamnă a mânca, a mânca. Nicăieri nu înseamnă a rugini, nicăieri în Biblie. De fapt, nu cred că cineva ar fi găsit un loc vreodată în care să fie folosit cu înțelesul de a rugini. Ceea ce înseamnă în esență este a mânca, brōsis.

Știți, care era problema cu grâul? Șoarecii, șobolanii, viermii, târâtoarele, acestea îl consumau. V-am spus acum câteva luni că 15% din toată rezerva de grâu a Indiei este mâncată de șobolani și de șoareci, chiar astăzi. Și problema e că dacă ai toți banii investiți în grâu, ființele alea mici vor merge și-l vor mânca.

Era un al treilea bun în care și-au valorificat comoara și anume aurul sau metalul prețios. Știți care este problema cu acesta? Cum să-l ascunzi? Ei bine, îl puteai ține în casa ta, dar un hoț putea intra ca să-l fure sau de obicei găseau un loc pe câmpul lor, un loc știut numai de ei, mergeau noaptea în întuneric, săpau o groapă mare în câmp și-l îngropau. De aceea în Matei 13 ai comoara ascunsă în țarină. Vă amintiți pilda asta? Pentru că acolo își țineau bogăția. O puneau în pungi și le ascundeau în pământ, care erau apoi acoperite. Și hoții pândeau noaptea și urmăreau unde săpau și mergeau apoi ca să sape ei. Nu doar atât, hoțul intra în casă prin tunel, cuvântul literalmente înseamnă a săpa prin, erau niște săpători în pământ. Hoții erau niște săpători, de ce? Ei la propriu săpau prin zidul unei case sau săpau prin pământ ca să ajungă la comoară.

Așadar, hainele voastre vor fi mâncate de molii. Grâul vostru va fi mâncat de tot felul de animale sau insecte sau paraziți. Și aurul vostru va fi luat de săpători. Ideea este aceasta. Dacă îl depozitezi, îl pierzi. Este nesigur și în nesiguranță. Și ce facem azi? Oh, avem naftalină și avem otravă de șobolani și avem alarme pentru hoți.

La magazinul Penny’s, zilele trecute la Mall-ul Northridge, aveau sistemul antiefracție cel mai sofisticat posibil. În zece minute niște hoți au intrat și s-a estimat că au furat aur în valoare de 40 000 de dolari. Doar în 10 minute. Poate să ajungă și la 80 000 de dolari. Nimic nu este în siguranță cu adevărat, nu-i așa? Cred că mai bine ai trimite înainte în Împărăție și vei secera răsplata veșnică de acolo, nu-i așa?

Oamenii spun: „Ei bine, comoara mea o am în bancă.” Aceia dintre voi care ați trecut prin marea criză economică simțiți fiorii acum. Nu este niciun loc de siguranță în această lume și dacă le ții până când vei muri, când vei pleca vei fi ca omul despre care am spus săptămâna trecută când cineva a întrebat la moartea lui: „Ce a lăsat?” Răspunsul a fost: „Totul.” Oricum le lași aici. Unde îți este inima?

Sunt mulți milionari care vor fi niște sărăntoci în veșnicie și sunt mulți oameni săraci în viața aceasta care vor fi milionari pentru totdeauna. Unde este comoara ta? Întotdeauna moare vaca Domnului sau investești în Împărăția Lui? Două comori, unde este a ta?

Al doilea punct, două perspective. Și acesta este doar o extindere a gândului nostru din primele versete. Două perspective. Este fascinant! Versetul 22, „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric.” Ne vom opri aici puțin.

Acum, El vorbește despre inima voastră, și vrea să avem inima dedicată și să fie totalmente închinată pentru Împărăția lui Dumnezeu, astfel încât comoara noastră este acolo, inima noastră este acolo, dragostea noastră este acolo, pasiunea noastră este acolo, povara noastră este acolo, investiția noastră este acolo, tot ce este al nostru este acolo și noi trebuie să avem acea inimă întreagă. Și apoi El ilustrează asta cu ochiul. Ochiul, așadar, devine ilustrația inimii.

Și ochiul este precum o fereastră pentru trup. Când putem vedea cu ochii noștri, îi vedem pe oameni, trupul lor este plin de lumina care intră din lume prin care noi percepem și înțelegem ceea ce se află în câmpul nostru vizual. Dar dacă ochiul tău este întunecat, atunci este negru, nu este lumină care să intre. Nu înțelegi nimic.

La fel stau lucrurile și cu inima. Dacă inima ta este către Dumnezeu, îți luminează întreaga ființă spirituală. Dacă inima ta este către lucrurile materiale, către comoara lumii, întunecimea se coboară asupra percepției tale spirituale și nu vezi lucrurile spiritual așa cum ar trebui. Un principiu uimitor. El ia o ilustrație din fizică și spune că ochiul este precum o fereastră. Dacă acea fereastră este curată și clară, lumina inundă trupul. Dacă fereastra este opacă, nu intră nicio lumină.

Aceasta este o metaforă spirituală, dar este o bogăție aici pe care nu vreau să o ratați. Uitați-vă la cuvântul „sănătos” sau „singular.” Nu știu ce spune versiunea voastră în versetul 22. Spune: „Ochiul este lumina trupului: dacă ochiul tău este sănătos...” Vreau să vedeți ceva despre care cred că este fascinant cu privire la acel cuvânt. Cuvântul este literalmente de la rădăcina haplous, care înseamnă generos. Bine? Înseamnă generos. Este folosit de multe, multe ori.

Aș dori să vă ofer trei ilustrații, Iacov 1:5, „Dumnezeu ca dă de bună voie” sau cu generozitate. Romani 12:8, Pavel ne îndeamnă să dăm de bună voie sau cu generozitate. 2 Corinteni 9, el vorbește despre dărnicia sau generozitatea macedonenilor. Este un cuvânt care înseamnă generos sau darnic. El spune așadar, dacă ochiul tău sau inima ta, pentru că ochiul este o ilustrație a inimii, dacă inima ta este generoasă, întreaga ta viață spirituală va fi inundată cu înțelegere spirituală. Nu este acesta un adevăr măreț?

Știți, sunt oameni care vin la biserică și pleacă de la biserică, care nu par să se schimbe și nu cresc niciodată și niciodată nu iubesc Cuvântul și niciodată nu mărturisesc altora și niciodată nu pare să fie productiv în viața lor, ei doar rămân în starea lor tot timpul. Și când văd pe cineva în felul acesta, par că niciodată nu înțeleg ce se întâmplă, ei nu înțeleg niciodată realitățile spirituale, mă întreb adesea dacă nu este din cauza faptului că sunt atât de atenți asupra pământului, atât de legați de pământ și atât de orientați spre comorile de aici, încât se așază niște ochelari întunecați pe ochii lor și nu au nicio percepție spirituală.

Să o punem altfel, până nu te ocupi de perspectiva asupra banilor în viața ta, nu vei putea niciodată să te ocupi de realitățile spirituale. Exact acest lucru îl spune în Luca 16:11. Dacă nu știi cum să te ocupi de bani, de ce ți-ar încredința Dumnezeu adevăratele bogății, așa-i? Vedeți, ceea ce spun aici și ceea ce Domnul nostru spune este că această problemă este mai acută decât credem. S-ar putea să ne orbească percepția spirituală.

Versetul 23, „Dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău este plin de întuneric.” Și aici este introdus ochiul rău. Ați auzit aceste cuvinte, nu-i așa? I-a dat cu un ochi rău. Știți ce este un ochi rău? Este un colocvialism evreiesc, care înseamnă cu părere de rău. În Proverbe 23:6 spune: „Nu mânca pâinea celui pizmaș.” Cu alte cuvinte, să nu mănânci o bucată din mâncarea cuiva dacă îi pare rău după fiecare bucățică pe care o mănânci.

Cum rămâne cu Proverbe 28:22? Este o afirmație uimitoare. Spune: „Un om pizmaș se grăbește să se îmbogățească, şi nu știe că lipsa va veni peste el.” Te grăbești să te îmbogățești și vei fi egoist, cu părere de rău și cu lipsă de generozitate. Acesta este contrastul. Bine, spune El, ai două locuri pentru comori: în ceruri sau pe pământ. Oriunde îți pui comoara, acolo îți va fi și inima.

Dacă inima ta este în ceruri, acolo va fi și comoara ta, vei avea un duh generos și acel duh generos este precum un ochi care vede și care îți inundă viața spirituală cu o percepție bună. Dacă comoara ta este pe pământ, nu vei vedea nimic pentru că orbirea se va coborî peste ochii tăi în întunericul lăcomiei și poftelor tale și nu vei vedea nimic. Și dacă aşa stau lucrurile, finalul versetului 23 spune: „Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare este întunericul acesta.”

Este precum o exclamație în care Domnul nostru spune cât de total sau cât de mare este întunericul celui care ar trebui să vadă spiritual, dar trage orbirea asupra sa prin lăcomie. Chemarea, așadar, este la o minte cerească exclusivă, la o devoțiune către Dumnezeu, la o adunare de comori în ceruri. Aș dori să simplific întreaga chestiune într-o afirmație. Modul cum îți gestionezi banii este cheia pentru percepția ta spirituală. Acesta este mesajul versetelor 22 și 23. Și astfel tu ai două potențiale perspective, două comori și poți face o alegere.

În cele din urmă, ai doi stăpâni. Nu-i poți sluji pe amândoi. „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt; sau va ține la unul, şi-l va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Acum, ori de câte ori ajungi la acest verset oamenii întotdeauna spun: „Ei bine, nu sunt de acord cu aceasta, că nu poți sluji la doi stăpâni. Eu lucrez la două slujbe.” Sau în glumă: „O am pe soția mea și pe mama ei împreună cu noi. Pot sluji la doi stăpâni. Adică, nu înțeleg ce vrea să spună.”

Vedeți, motivul pentru care oamenii spun aşa este în esență pentru că nu înțeleg cuvântul „a sluji” de acolo. Nu vorbește despre a fi angajat la o slujbă de la 8:00 la 5:00. Este cuvântul douleuō de unde avem doulos, care este cuvântul pentru rob. Nu poți fi un rob care are doi stăpâni. De ce? Pentru că robia prin definiție înseamnă o singură stăpânire și o slujire continuă. Un rob nu este o persoană, un rob este un lucru. Un rob nu are drepturi. Un stăpân putea să bată un rob, să omoare un rob și să vândă un rob. Un rob era o unealtă vie, cu nimic diferit de un plug sau o vacă sau orice altceva. Un rob era un lucru. Ca să fii un rob legat, proprietatea stăpânului, însemna să fii constant, total, în întregime, 100% devotat ascultării față de acel stăpân. Era pur și simplu imposibil să faci asta față de doi stăpâni.

Aceasta este ilustrația folosită în Romani 6 când spune: acum dacă am venit la Cristos, trebuie să ne predăm Lui ca robi. Pentru că suntem robii Lui, noi nu mai suntem robi ai păcatului. Dumnezeu poate fi slujit dragilor, numai cu devotament total și exclusiv. El poate fi slujit doar cu o inimă neîmpărțită, iar dacă încerci să împarți această loialitate între Dumnezeu și bani, vei ajunge să urăști fie pe unul, fie pe celălalt.

Permiteți-mi să ilustrez. Poate că unii dintre voi cei care stați azi aici v-ați strâns banii și ați fost egoiști și nu ați investit în cauza lui Dumnezeu și nu ați dat pentru scopul Lui și doar ați acumulat. Și astfel, în timp ce predic asta și voi auziți Cuvântul lui Dumnezeu și Domnul vă spune să faceți asta, să faceți cealaltă, începe să nu vă placă pretenția lui Dumnezeu asupra vieții voastre. Și începeți să vă justificați, nu-i așa? Și încercați să evitați această chestiune spunând: „Ei bine, adică, Doamne, acest lucru este puțin ridicol.” Și începeți să vă împotriviți și să disprețuiți.

Pe de altă parte, dacă tot ceea ce aveți vreți să-I dați lui Dumnezeu, dacă fiecare comoară a voastră din lumea aceasta vreți să I-o dați Lui, voi disprețuiți sistemul care ia atât de mult de la voi și vă deranjează că prețul combustibilului tot crește și pe bună dreptate. Poate că vă deranjează pentru că vreți să investiți în lucrurile veșnice. Vedeți, nu poți să le ai pe amândouă. O inimă neîmpărțită. Trebuie să-ți alegi stăpânul.

Poruncile celor doi stăpâni sunt diametral opuse. Unul îți poruncește să mergi prin credință, celălalt să umbli prin vedere. Unul te cheamă să fii smerit, celălalt să fii mândru. Unul îți cere să umbli după lucrurile de sus, și celălalt să umbli după cele de pe pământ. Unul să cauți lucrurile nevăzute și veșnice, celălalt să cauți lucrurile văzute și temporale. Unul din acești stăpâni te cheamă să ai conversații cu cerul, celălalt te leagă de praf. Unul te cheamă să nu fii îngrijorat, celălalt să fii preocupat și îngrijorat. Așadar, ei sunt diametral opuși. Nu poți să-i slujești pe amândoi.

Episcopul Ryle a făcut o afirmație care, cred, mi s-a întipărit în minte mai mult decât oricare în acest punct. El a spus următoarele: „Unicitatea scopului” – rețineți – „unicitatea scopului este cel mai mare secret al prosperității spirituale.” „Unicitatea scopului este cel mai mare secret al prosperității spirituale.” Este acea atenție absolută care te face bogat spiritual.

Caleb în Biblie a spus în felul următor: „Cu totul, cu totul, voi urma pe Domnul Dumnezeul meu.” David a spus în Psalmul 16: „Am pe Domnul totdeauna înaintea mea.” Unde este cel mai sigur loc în care poți să-ți așezi comoara? Ei bine, acolo unde ai cea mai clară vedere spirituală, nu-i așa? Și unde să fii în stare să slujești Stăpânului potrivit.

A poseda bogății, dragilor, nu este un păcat, ci este o mare responsabilitate, nu-i așa? Uneori mi-aș fi dorit să fi fost sărac, așa ca să fiu la capătul opus al acestei chestiuni. Dar oamenii săraci își au și ei problemele lor, de asemenea. John Calvin a spus „Acolo unde bogățiile stăpânesc inima, Dumnezeu Și-a pierdut autoritatea.” Aceasta este chestiunea, simplu și direct. Dacă aș putea, mi-aș da banii pe care-i am unor prieteni pe care într-o zi îi voi întâlni când voi intra în corturile veșnice.

M.E. Burns a spus: „Nu țin seama de bogății, nici de laudele goale ale oamenilor. Tu ești moștenirea mea, acum și pentru totdeauna.” Ce gând măreț!

Să ne rugăm împreună.

Tată, fiecare copil născut în lume vine în lumea aceasta cu pumnii încleștați ca și cum ar prinde, ca şi cum s-ar agăța de ce este al lui. Unii din noi nu îi vor deschide niciodată, până în ziua morții. Tată, ajută-ne să învățăm să dăm. Cum altfel să răspundem Celui care a dat totul pentru noi?

Mă gândesc la cuvintele poetului care a spus: „Du-te și frânge cu cel nevoiaș pâinea dărniciei. ‘Iertând trăiești‘, a spus îngerul. Și trebuie să dau iar și iar? A fost răspunsul meu iritat și lipsit de milă. ‘Oh, nu‘ – a spus îngerul, privindu-mă: ‘Dă până când Domnul încetează să-ți mai dea ție.‘”

Și asta nu se va întâmpla niciodată. Ajută-ne să ne adunăm comori în ceruri. Îți mulțumim pentru un astfel de privilegiu prin care să cunoaștem plinătatea slavei veșnice ca dividende ale investiției noastre. Binecuvântează fiecare viață de aici, Tată. Aplică aceste lucruri pentru noi toți. În numele lui Cristos, amin.

SFÂRȘIT