Am ajuns în dimineața asta iarăși la capitolul 6 din Matei, amintesc iarăși celor care sunt oaspeți alături de noi că parcurgem un studiu prelungit, lung și palpitant asupra Predicii de pe munte, ca parte a unui studiu mai amplu din Evanghelia după Matei.

Învățăm direct de la sursă și în profunzime, cred eu, cuvintele Domnului nostru spuse în cea mai măreață predică dintre toate, de la capitolul 5 la capitolul 7.

Ne aflăm de data aceasta în 6:25-34 și ca să aveți contextul pentru ceea ce vă vom spune, aș dori să vă citesc acest pasaj și voi să urmăriți în Biblia voastră, începând cu Matei 6:25.

„De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Şi de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați, deci, zicând: ,Ce vom mânca?’ Sau: ,Ce vom bea?’ Sau: ‚Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveţi trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.”

Acum, veți observa că în pasaj sunt repetate cuvintele, care formează și tema: „Nu vă îngrijorați.” De fapt, aici apar de patru ori. Îngrijorat este un cuvânt care înseamnă pur și simplu a fi preocupat. Să nu fiți preocupați. Aceasta este esenţa pasajului. Domnul ne îndeamnă să nu ne mai îngrijorăm. Acum, cred că noi toți trebuie să recunoaștem că îngrijorarea este o parte a vieții. Este o preocupare a tuturor oamenilor. Le ocupă gândirea o mare parte din timpul în care sunt treji.

Oricum, îngrijorarea este un lucru foarte periculos. Este o povară deosebită asupra oamenilor. Dar dincolo de efectul său psihologic, este faptul că Biblia ne spune că pentru un creștin, pentru un copil al lui Dumnezeu, îngrijorarea este un păcat. Pentru că îngrijorarea este echivalentă cu a spune „Dumnezeule, știu că ești bine intenționat prin ce spui, dar nu sunt sigur că Tu chiar poți.” Îngrijorarea este păcatul de a nu te încrede în promisiunea și providența lui Dumnezeu, și totuși îl facem necontenit.

William Inge a spus: „Îngrijorarea este dobânda plătită pentru probleme înainte de scadență.” Un alt scriitor a spus: „Îngrijorarea este un firicel subțire de frică ce se strecoară prin minte. Dacă este încurajată, va săpa un canal atât de larg încât toate celelalte gânduri vor fi înecate în el.” Și un alt scriitor a spus în felul următor: „Îngrijorarea este credința în negativ, încrederea în neplăcut, asigurarea distrugerii și credința în înfrângere.” Și un altul a spus: „Îngrijorarea este să iroseşti timpul de azi ca să aglomerezi oportunitățile de mâine cu necazurile de ieri.”

Permiteți-mi să vă spun ceva interesant, ceva ce am citit săptămâna asta. Nu avea legătură cu îngrijorarea până când am văzut o legătură foarte interesantă. Am citit despre Biroul de standarde din Washington D.C., ei au avut o rubrică ce vorbea despre ceață, și despre elementul compozit al ceții. Și mi s-a părut acest lucru ca fiind fascinant. O ceață densă ce acoperă o zonă de șapte blocuri, groasă, cu vizibilitate la 30 de metri - și prin aceasta vrea să spună că este foarte densă, o ceață groasă ce cuprinde 7 blocuri și are vizibilitate la 30 de metri este formată din mai puțin de un pahar de apă, împărțit la 60,000 de milioane de picături. Nu e prea mult, dar poate paraliza un întreg oraș. Și cred că aceasta este o ilustrație destul de bună despre îngrijorare. Dacă sunt puse toate împreună nu ai mai mult de un pahar de apă, dar poți să dai peste cap o mulțime de oameni.

Acum, noi ne îngrijorăm. Aceasta este pur și simplu expresia păcătoșeniei umane. Și cred că nu ne îngrijorăm mai mult față de altele, cum ne îngrijorăm cu privire la lucrurile elementare ale vieții, și astfel, suntem oare diferiți de oamenii cărora le-a vorbit Isus? Pentru că ei s-au îngrijorat. Şi cu privire la ce s-au îngrijorat? În versetul 25: Ce vom mânca? Ce vom bea? Ce vom pune pe trupurile noastre? Adică, s-au îngrijorat cu privire la lucrurile elementare ale vieții.

Cred că dacă voi vă veți îngrijora și dacă veți încerca să legitimizați asta, nu există altă cale de a te gândi la asta decât spunând: „Ei bine, la urma urmei aceasta este o necesitate elementară. Nu mă îngrijorez de lucruri extravagante. Mă îngrijorez cu privire la următoarea mea masă, la un pahar cu apă, și ceva de îmbrăcat.” Dar pentru creștini, acest lucru este interzis. Pentru creștin asta este păcat. Pentru un creștin acest lucru este o nebunie. Nu se poate ca noi să ne îngrijorăm, chiar cu privire la elementele de bază ale vieții.

De ce? Pentru că Domnul spune: „Acesta este domeniul Meu.” Și unul din lucrurile pe care le înveți dacă-L asculți pe Isus în toată Predica de pe munte, și în Evanghelii, și dacă asculți epistolele, care sunt un comentariu al Evangheliilor, un lucru pe care-l înveți este că Dumnezeu nu vrea ca ai Lui copii să fie preocupați de lucrurile trecătoare și mondene ale acestui pământ. El vrea ca noi să umblăm după lucrurile de sus, nu după cele de pe pământ. El vrea ca noi să ne strângem comori în ceruri. El vrea ca noi să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu. Și ca să ne elibereze să facem asta, El spune: „Nu vă îngrijorați de celelalte lucruri. Eu Mă voi îngriji de ele.” Înțelegeți?

Acesta este un principiu de bază al vieții spirituale, faptul că noi nu suntem oameni legați de pământ. Noi pur și simplu Îi dăm acea parte lui Dumnezeu și suntem liberi să trăim în cele cerești. Cât de prostesc este să fii îngrijorat cu privire la lucrurile materiale. Dar tocmai acestea sunt lucrurile față de care se îngrijorează oamenii.

Acum, El ar putea să vorbească aici despre oamenii bogați, aceeași oameni care au toate luxurile din versetele 19 la 24, sunt de asemenea îngrijorați cu privire la lucrurile necesare aici de la 25 la 34. Pentru că oamenii bogați se îngrijorează cu privire la lucrurile necesare, de aceea își adună banii ca să se asigure pentru viitor. De aceea pun totul deoparte ca să se asigure că dacă toate se destramă, ei să poată avea totul. Așadar, oamenii bogați se îngrijorează cu privire la lucrurile necesare.

La fel fac și cei săraci. De fapt, oamenii săraci poate se îngrijorează cu privire la acestea într-un mod puțin diferit. Ei se îngrijorează cu privire la aceste lucruri, dar nu pot face nimic ca să-și aline îngrijorarea. Cel puțin cei bogați pot aduna. Oamenii săraci se pot îngrijora cu privire la acestea și nu pot face nimic ca să amelioreze situația. Și astfel Domnul aici, cred, Se adresează în primul rând celor săraci, dar trebuie să-i includă și pe bogați pentru că oricine se poate îngrijora dacă va avea sau nu lucrurile necesare ale vieții.

De ce sunt oameni în societatea noastră care au tot ce le trebuie și se îngrijorează că vor rămânea fără? Sunt îngrijorați cu privire la ce se va întâmpla cu lucrurile lor în viitor și pentru faptul că nu vor avea suficiente resurse și nu vor avea haine sau nu vor avea lucrurile de care au nevoie ca să mănânce sau să bea, sau nu vor avea un adăpost și așa mai departe, și de frică ei încep să ia măsuri pentru viitor și printr-o atitudine lipsită de încredere și de credință ei încearcă să-și determine propriul destin, fără Dumnezeu, chiar și unii creștini fac asta. Și astfel, poți să fii bogat și să ai această problemă, dar în esență, în principal, cred eu, vorbește despre persoana care nu are resurse pentru viitor și este totalmente dependentă în ziua de azi, apoi mâine și poimâine, pentru ca să-și împlinească necesarul.

Acum, ar trebui ca acea persoană să se îngrijoreze? Poate spui: „De ce oamenii săraci n-ar trebui să se îngrijoreze? Cum știu de unde va veni următoarea masă? Cum știu că vor mânca de dimineață? De unde știu că vor avea un adăpost și haine?” Dar Domnul nostru în mod clar spune că nu trebuie să ne preocupăm de acestea. Nu ar trebui să îți păstrezi elemente luxoase și nu trebuie să aduni bogățiile într-o manieră egoistă ca un mijloc de protecție pentru viitor şi să nu folosești ceea ce ți-a dat Dumnezeu pentru a împlini scopurile Sale acum. Acestea sunt versetele de la 19 la 24. Nici nu ar trebui să ai frică în inima ta pentru nevoile de mâine, chiar dacă nu ai nimic. Așadar, Domnul acoperă aici aspectul lucrurilor de lux de la 19 la 24 și lucrurile necesare de la 25 la 34.

Acum, aș dori să vă ofer pe scurt puțin din contextul pasajului. În toată Predica de pe munte Domnul oferă un standard care nu era obișnuit în zilele acelea și într-adevăr era dincolo de orice se petrecea în religia iudaică. Le-a oferit un nou standard cu privire la ei înșiși. Le-a oferit un nou standard - mai exact nu unul nou, ci o reiterare a celui vechi, a celui divin. Le-a dat standardul divin cu privire la lume. Le-a dat standardul divin al legii lui Dumnezeu. Le-a dat standardul divin cu privire la problemele morale, standardul divin pentru închinarea religioasă. Și aici El le oferă ceea ce spune Dumnezeu despre banii lor și despre posesiunile lor.

Și în toată predica de pe munte - și cred că deja știți asta - ceea ce face Domnul este să le dea categoriile în care intră ce vorbește Dumnezeu despre această problemă. Dumnezeu are ceva de spus cu privire la atitudinile tale, ceva de spus cu privire la dedicarea ta față de Cuvântul lui Dumnezeu, ceva de spus cu privire la activitatea ta religioasă, ceva de spus cu privire la valorile tale morale, ceva de spus cu privire la banii tăi, ceva de spus cu privire la posesiunile tale, ceva de spus cu privire la viața ta de rugăciune.

Cu alte cuvinte, El trece prin toate aceste dimensiuni ale vieții în această predică măreață. Și astfel, în acest punct atingem aspectul banilor și partea cu posesiunile, în special de la 25 la 34 în ce privește ce e necesar. S-ar putea ca cineva să răspundă în felul următor. Ar putea spune: „Ei bine, știi, am citit versetele de la 19 la 24 și spune> ,Să nu vă adunați comori pe pământ.’ O, tu doar adună în ceruri. Și să nu slujești banilor, slujește-L pe Dumnezeu.” Și altcineva ar putea să spună: „Oh, dar cum rămâne cu viitorul? Știi, în această lume schimbătoare dacă nu aduni multe lucruri, cum voi ști dacă voi avea mâncare și băutură în viitor? Cum voi ști dacă voi avea haine pentru mine și pentru familia mea? Cum voi ști dacă voi avea un adăpost?”

Eu cred în planificarea înțeleaptă. Dar dacă aveți probleme cu așa ceva, Domnul spune: „Nu vă îngrijorați în această privință.” Este bine să aduni pentru viitor. Este bine să planifici pentru viitor. Este greșit să te îngrijorezi cu privire la acele planuri, pentru că Dumnezeu Se va îngriji de acestea. Și așa cum v-am spus și mai devreme, dacă ai de ales între Dumnezeu care spune: „Folosește acești bani pentru acest scop” și simțămintele tale care spun: „Ei bine, mai bine să am pentru viitor pentru că este necunoscut”, atunci să îi ții pentru viitor înseamnă să nu asculți în acel moment.

Acum, acestea sunt principiile generale pe care va trebui să le aplici. Așadar, noi trebuie să avem o comoară. Trebuie să o adunăm în ceruri și suntem liberi să facem asta, când nu ne îngrijorăm cu privire la lucrurile necesare ale vieții.

Acum, să ajungem la principiul general. Versetul 25. Vom acoperi principiul general și apoi unele specifice. Întâi este aici un principiu general „De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați.” Și acesta este repetat în versetul 31, „Nu vă îngrijorați,” versetul 34, „nu vă îngrijorați.” Aceasta este tema atotcuprinzătoare a pasajului și în esență în limba greacă înseamnă pur și simplu: „Nu vă îngrijorați, nu vă îngrijorați.”

Și apropo, în versetul 25 timpul din limba greacă este unic și înseamnă: „opriți-vă din a vă mai îngrijora.” Dacă deja o faceți, renunțați. Și în versetul 31, este diferit. Spune: „Să nu începeți să vă îngrijorați.” Așadar, oricum ai pune problema El te blochează. Dacă te îngrijorezi, oprește-te, și dacă nu ai început, să nu începi. Nu te îngrijora.

Apoi spune în versetul 25 - observați - „de viața voastră.” Și cuvântul este psuchē. Are de-a face cu plinătatea vieții pământești, fizice, exterioare, tot ceea ce această viață este în lumea asta. Să nu fiți preocupați cu privire la această lume, această lume temporală, externă, fizică, pământească; mâncarea și băutura și îmbrăcămintea și casa și toate cele care compun acest pământ. Să nu vă îngrijorați de acestea, și dacă deja ați început, atunci să vă opriți din a vă mai îngrijora cu privire la ele.

Acum, să fac o mică legătură. Versetul 25 începe cu cuvântul „Așadar”. Şi cuvântul „așadar” ne duce înapoi. Și El ne oferă în versetele 19 la 24 trei principii pe care vi le veți aminti. El a spus, întâi de toate, comorile pământești corup. Comorile pământești corup. Apoi El spune că tânjirea după comorile pământești orbește vederea ta spirituală, versetele 22 și 23. În al treilea rând, El a spus că trebuie să faci o alegere între Dumnezeu și bani.

Acum, aș dori să sumarizez. Ascultați. Din moment ce comorile pământești te corup oricum, din moment ce comorile pământești tind să-ți orbească vederea spirituală și din moment ce comorile pământești tind să te tragă de la slujirea lui Dumnezeu, să nu vă îngrijorați cu privire la aceste lucruri. Înțelegeți? Aceasta nu ar trebui să fie preocuparea voastră, nici măcar legat de lucrurile elementare ale vieții.

Poate spui: „E bine, nu putem cel puțin să ne îngrijorăm de lucrurile elementare, dacă nu putem în ce privește luxul?” Nu. Deloc. Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, ai un singur scop: comoara din ceruri. Ai o singură viziune. Vezi scopurile lui Dumnezeu. Ai un singur stăpân. Slujește-l pe Dumnezeu, nu banii. Așadar, nu poți să devii preocupat de lucrurile mondene ale acestei lumi.

Mai exact, la ce se referă? Să ne întoarcem la versetul 25. Care sunt lucrurile elementare? „Ce să mâncați”, adică mâncarea, „ce veți bea”, adică apa sau alte lichide; „nici cu ce vă veți îmbrăca”, acestea sunt hainele. Hrană, apă și îmbrăcăminte, să nu vă preocupați de așa ceva. Să nu fiți preocupați de așa ceva.

Acum, în societatea noastră ne putem gândi că e puțin neclar. Noi spunem: „Oh, eu nu mă îngrijorez de așa ceva. Este un supermarket la fiecare bloc și mă duc acolo și mă aprovizionez. Avem atât de multă apă în casele noastre încât niciodată nu ne preocupăm de ea. O casă obișnuită are probabil vreo 10 robinete, știți, în interior și afară, și poți să ai apă curentă peste tot, și aspersoare. Și la ce te referi când spui că te îngrijorezi cu privire la apă, cine se îngrijorează legat de asta?”

Și apoi un profet al judecății vine și spune că rămânem fără mâncare în America și că rămânem fără apă în America și atunci poate ne îngrijorăm puțin. Dar dacă ai fi trăit în Palestina în vremea lui Isus, s-ar putea să fi fost puțin mai preocupat, pentru că erau vremuri când zăpada nu cădea pe munți. Şi când nu era zăpadă nu curgeau pâraie și cu căldura arzătoare din timpul verii pâraiele secau și nu mai era apă. Și erau vremuri când nu se făceau nici culturile, datorită lăcustelor care năpădeau culturile și când nu erau culturi, nu era mâncare și era foamete în țară. Și când era foamete în țară, nu era niciun venit în țară și când nu era niciun venit în țară, nu se putea cumpăra îmbrăcăminte în țară, așa că nu era niciuna dintre resursele reale de care aveau nevoie oamenii pentru a trăi.

Aceste cuvinte ale Domnului nostru sunt literalmente uimitoare și afirmate puternic în contextul acelei vremi. Să nu te îngrijorezi cu privire la ce vei mânca. Să nu te îngrijorezi cu privire la ce vei bea. Să nu te deranjezi să te gândești cu ce te vei îmbrăca, le-a spus acelor oameni care erau la marginea deșertului pârjolit, care erau totalmente dependenți de resursele naturale, trebuie să fi fost o afirmație șocantă. „Nici măcar să nu vă gândiți la ele”, spune El. Cu siguranță aceasta ar fi o mustrare la adresa propriei noastre îngrijorări cu privire la astfel de lucruri.

Domnul nostru recunoaște că omul în pofta lui tinde să-și dedice întreaga viața ca să se preocupe de cele exterioare. El tinde să se preocupe de lucrurile exterioare. El tinde să-și dedice întreaga viață pentru mâncarea lui și casa lui și hainele lui și pentru toate acele lucruri. Dar apoi la finalul versetului 25 El spune următoarele, punând totul în perspectivă. „Oare nu este viața” – adică psuchē, plinătatea vieții fizice - cu mult „mai mult decât hrana și nu este trupul mai mult decât doar îmbrăcămintea?”

Adică asta e tot ce înseamnă viața? Doar asupra acestor lucruri îți vei concentra atenția? Știți, sincer, așa stau lucrurile în lume. Cei mai mulți oameni din lumea noastră sunt totalmente obsedați de trup. Doar să decoreze trupul, să repare trupul, să îmbrace trupul, să se îngrijească de trup, să-l așeze într-o mașină frumoasă, să-l așeze într-o casă frumoasă, să-l îmbuibe cu o mâncare specială, să-l așeze într-un fotoliu confortabil, să facă să-i fie atârnate o grămadă de bijuterii peste tot, să-l ducă pe o barcă, să-l ducă la înot, să-l învețe să schieze, să-l ducă într-o croazieră. Trupul hrănește trupul. Acesta este modul în care cei mai mulți oameni trăiesc. Nu este viața mai mult decât atât? Nu este viața mai mult decât atât?

Asta spune El. De ce te îngrijorezi pentru astfel de lucruri? Trupul nu este totul. Viața nu se limitează la acest trup. Viața este conținută în – ascultați cu atenție – în natura lui Dumnezeu. Trăiesc, nu pentru că trupul meu trăiește, ci pentru că Dumnezeu dă viață trupului meu, înțelegeți? Viața este mai mult decât trup, mai mult decât hrană, mai mult decât haine. Nu veți convinge niciodată oamenii din societatea noastră de acest lucru, dar este adevărat. Atunci, de ce să te îngrijorezi cu privire la aceste lucruri? El dă trei motive pentru care nu ar trebui să te îngrijorezi.

Primul motiv, nu este necesar să te îngrijorezi datorită Tatălui tău. Al doilea, este necaracteristic credinței tale. Și al treilea, este neînțelept datorită viitorului tău. Nu e necesar datorită Tatălui tău, e necaracteristic datorită credinței tale și este neînțelept datorită viitorului tău. Acum, la ultimele două ne vom uita săptămâna viitoare și azi la primul motiv.

De ce nu ar trebui să te îngrijorezi niciodată cu privire la finanțele tale, de ce nu ar trebui niciodată să te îngrijorezi cu privire la lucrurile elementare de trai, de ce nu ar trebui să te îngrijorezi cu privire la ce vei mânca sau vei bea sau cu ce te vei îmbrăca; nu este necesar datorită Tatălui tău. Acum, să țineți minte asta. Acest lucru pe care Isus îl spune aici este fabulos. Mă simt neîndemânatic încercând să mă ocup de acest material maiestuos. Dar întâi de toate, El spune că nu este necesar să vă îngrijorați cu privire la lucrurile materiale, chiar cele necesare vieții datorită Tatălui vostru. Ați uitat cine este Tatăl vostru? Este o nebunie.

Știți, pot să-i folosesc pe copiii mei ca exemplu. Copiii mei nu se îngrijorează cu privire la locul unde vor mânca următoarea masă. Nu se îngrijorează cu privire la asta. Nu se îngrijorează dacă vor avea haine, sau un pat sau ceva de băut. Acest lucru nu încape în mintea lor, pentru că ei știu suficient despre tatăl lor ca să știe că tatăl lor se îngrijește de ei. Nu au absolut nicio teamă.

Și credeți-mă, nici măcar nu mă apropii să fiu așa de credincios cum este Dumnezeu. Și totuși, cât de adesea falimentăm în a crede că Dumnezeu se va îngriji de noi și ne îngrijorăm. Frica este o nebunie. Și Domnul oferă trei ilustrații: una despre mâncare, una despre viitor și una despre îmbrăcăminte. Hrană, viitor și îmbrăcăminte. Și acestea sunt în legătură cu El ca Tată al nostru.

Întâi de toate, despre hrană, versetul 26. Acest lucru este fabulos. Cred că Domnul stă acolo pe deal, sus în Galilea uitându-Se peste partea aceea frumoasă din nordul mării. Briza se unduia ușor. Soarele strălucea pe cer și oamenii erau adunați la picioarele Sale. Un timp minunat al anului și un loc plăcut în care să stai. Am stat și eu acolo de câteva ori. Și cred că în timp ce El le vorbea niște păsări treceau pe deasupra.

Un scriitor a spus că partea de nord a regiunii Galileea este intersecția migrației păsărilor. Este un loc foarte special unde păsările migrează în acea parte a lumii. Și Isus probabil le-a văzut cum zburau și El a spus în versetul 26: „Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?”

Ascultați, fiecare pasăre care trăiește în lumea asta trăiește pentru că Dumnezeu i-a dat viață, așa-i? Dumnezeu a dat viață fiecărei păsări. Și dacă Dumnezeu dă viață unei păsări, El nu spune: „Bine, pasăre, Mi-am făcut partea. Ți-am dat viață. Acum, te descurci cum să ți-o păstrezi.” Nu, păsările nu se adună și nu spun: „Acum, trebuie să elaborăm o strategie prin care să rămânem în viață.” Păsările nu au nicio conștiință de sine, niciun proces cognitiv, nicio abilitate de raționare, dar Dumnezeu a pus ceva în păsări care se numește instinct, așa că păsările au, sădită în ele, dacă vreți, o capacitate divină ca să găsească ce este necesar pentru a trăi. Dumnezeu nu doar creează viața, El creează viața și apoi o susține.

În Iov, de exemplu, 38:41 spune: „Cine pregătește corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciți şi flămânzi?” Cu alte cuvinte, când păsărele strigă către Dumnezeu, nu e interesant? Păsărelele privesc de fapt către Dumnezeul creator, spune Iov. Dumnezeul creator este cel care a dat mamei instinctul să aducă de mâncare. Este Dumnezeul creator Cel care a dat mamei instinctul să construiască cuibul, și să migreze către o nouă zonă la momentul potrivit. „El dă hrană vitelor, şi puilor corbului când strigă.” Spune Psalmul 147:9. Dumnezeu hrănește păsările prin procesul propriului lor instinct, și Biblia numește aceasta ca fiind un strigăt către Dumnezeu. Spune că păsările strigă către Dumnezeu.

Acum, dacă Dumnezeu Se va îngriji de păsările care nu au rațiune și care strigă către El după instinctul lor, nu Se va îngriji Dumnezeu de copiii Lui? La finalul versetului 26: „Nu sunteți voi mai de preț decât păsările?”

Arthur Pink a spus: „Aici putem vedea cum ființele fără rațiune care sunt supuse deșertăciunii datorită păcatului omului se întorc la starea lor inițială și se poate vedea mult mai bine ordinea din natură în crearea lor, mult mai bine decât poate vedea omul, pentru că ele caută numai ceea ce Dumnezeu a oferit pentru ele și când primesc asta, sunt mulțumite. Acest lucru demonstrează cu solemnitate faptul că omul este mult mai corupt decât celelalte creaturi, mult mai rău și mult mai josnic chiar decât fiarele.”

Dumnezeu are grijă de păsări. Nu crezi că Se va îngriji și de tine? Acum, apropo, aceasta nu este o scuză pentru lenevie. El spune în versetul 26: „ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește.” Și poate cineva spune: „Oh, aceasta este și ideea. O să stau la marginea unui copac cu gura căscată.”

Acum ascultați! Niciodată nu plouă cu viermi, niciodată. Dumnezeu le hrănește printr-un instinct care le spune unde să găsească acea mâncare, și ele se duc după ea. Ele lucrează pentru ea. Ele sunt ocupate căutând și scormonind după insecte, după viermi, își pregătesc cuiburile, se îngrijesc de pui, îi învață să zboare, îi împing la momentul potrivit, migrează când e vremea. Ele lucrează din greu. Toată această muncă trebuie făcută dacă vor să mănânce și deși o fac prin instinct, ele nu exagerează niciodată. Ele nu spun: „Îmi voi face niște cuiburi mai mari. Voi aduna mai mulți viermi. Îmi voi spune: ,Pasăre, mănâncă, bea și veselește-te.’” Ele lucrează în cadrul rânduit de Dumnezeu pentru ele, și ele niciodată nu o fac în exces.

Păsările se îngrașă numai atunci când oamenii le pun în colivii. Păsările nu exagerează într-un lucru bun. Oamenii sunt cei care au suficient și doresc mai mult, și adună și adună și adună și ignoră prioritățile lui Dumnezeu și promisiunile Lui și renunță la inima lipsită de griji. Păsările doar zboară, ele nu se preocupă unde vor găsi mâncarea, ele zboară până când o găsesc și Dumnezeu le-o oferă. Păsările nu pot plănui în avans. Și păsările nu au motiv de îngrijorare. Și dacă păsările nu au niciun motiv de îngrijorare, atunci tu pentru ce te îngrijorezi? Nu ești tu mai mult mai de preț decât o pasăre? Ce lipsă de înțelepciune! Ce lipsă de înțelepciune! Nu crezi că te va hrăni?

Ascultați, nicio pasăre nu a fost creată după chipul lui Cristos, nicio pasăre. Nicio pasăre nu a fost făcută după chipul lui Dumnezeu, nicio pasăre. Nicio pasăre nu a fost rânduită să fie împreună moștenitoare cu Isus Cristos toată veșnicia. Nicio pasăre nu are un loc pregătit în ceruri în casa Tatălui, nicio pasăre. Și dacă Dumnezeu susține viața unei păsări, crezi că nu Se va îngriji de tine?

Gândește-te în felul următor. Viața este un dar de la Dumnezeu. Nu încape îndoială. Viața este un dar de la Dumnezeu. dacă Dumnezeu îți dă un mare dar, care este viața, crezi că nu-ți va da un dar mai mic, care este susținerea vieții, prin hrană? Sigur că îți dă. Așa că nu te mai îngrijora. Dacă Dumnezeu îmi pune pe inimă să iau toate resursele care le am acum și care sunt pentru viitor și-mi spune „John, în inima mea, vreau să faci asta cu tot ce ai”, nu am niciun drept să spun: „Dar, Doamne, dacă fac asta, ce voi face mâine? Nu am nimic de mâncare și nimic cu care să-mi îmbrac copiii.”

Stai puțin, dacă Dumnezeu îmi cere asta acum, atunci devine responsabilitatea Lui să mă hrănească mâine, și o va face. Dacă mi-a dat darul mai mare, care este darul vieții, nu-mi va da un dar mai mic ca să-mi susțin viața? Darul hranei. Și astfel eu, precum o pasăre, trebuie să lucrez, dar Dumnezeu a rânduit ca omul să-și câștige pâine prin sudoarea cui? A frunții sale. Și dacă nu lucrez, nici nu mănânc, spune Pavel. Astfel, la fel cum în cazul pasării, Dumnezeu îi poartă de grijă prin instinct, așa Dumnezeu îi poartă de grijă omului prin efortul său. Și dacă Dumnezeu îmi dă darul vieții, atunci Dumnezeu mă va și susține.

Martin Luther a spus: „Dumnezeu nu vrea să aibă nimic de-a face cu burțile pline și leneșe” – era destul de plastic – „care nu sunt nici preocupate nici harnice. Ei se comportă ca și cum ei pur și simplu trebuie să stea și să aștepte ca El să le arunce o gâscă prăjită în gura lor.” Nu asta este ceea ce spune. El spune că prin efortul tău Se va îngriji.

Acum, oamenii spun: „Oh, da, dar rămânem fără resurse.” Aud asta tot timpul, lumea nu mai are mâncare. Ascultați. Este atât de multă hrană în lumea asta. Dumnezeu întotdeauna a fost interesat de abundență, ați știut asta? De abundență. Lumea aceasta nu a văzut nimic deocamdată. Așteptați până când vom intra în mileniu și veți vedea ce se va întâmpla în lumea aceasta.

Însă doar ca să vă faceți o idee, ca să nu vă mai îngrijorați dacă Domnul poate să gestioneze criza actuală, am ales un articol de la Departamentul Statelor Unite pentru Agricultură și care cred că va fi interesant. Iată ce spune. Au pus câteva întrebări. Acest articol este recent, de la finalul anului 1979, acum câteva luni. Întrebarea este: Este rezerva de hrană a lumii suficient de mare ca să acopere nevoile minime ale fiecăruia? Iată răspunsul Departamentului de Agricultură al Statelor Unite.

„Lumea are mai mult decât suficientă mâncare ca să hrănească fiecare bărbat, femeie și copil din lume. Dacă surplusul de hrană ar fi fost împărțit în mod egal populației lumii în ultimii 18 ani, fiecare persoană ar fi primit mai mult decât numărul minim de calorii. Din 1960 până azi, producția mondială de grâu nu a scăzut niciodată sub 103 procente din necesarul minim și media a fost de 108 procente. Astfel, dacă ar exista astăzi un sistem de distribuire echitabilă a cerealelor, cele patru miliarde de oameni din lume ar avea la dispoziție cu aproximativ o cincime mai multe cereale pe persoană decât cei 2,7 miliarde de oameni care au trăit acum 25 de ani.”

Iată o altă întrebare pe care au pus-o în broșură. Nu a scăzut cantitatea de alimente produse per persoană în țările în curs de dezvoltare ale lumii în ultimii 25 de ani? Răspunsul este nu. Aceasta este o concepție greșită comună. Producția de hrană în țările în curs de dezvoltare a crescut. Producția mondială de alimente pe cap de locuitor a scăzut doar de două ori în ultimii 25 de ani, de fapt producția de cereale, hrana primară pentru majoritatea oamenilor din lume, a crescut de la 290 de kilograme per persoană la începutul anilor '50 la 360 de kilograme în ultimii 5 ani, o creștere de aproximativ 25 la sută. Există mai multă mâncare decât a fost vreodată.

Și ascultați asta. În ceea ce privește producția potențială de alimente, lumea ar putea hrăni fiecare persoană de pe pământ după standardul de consum SUA, prin utilizarea a mai puțin de 10 la sută din terenurile agricole disponibile pe pământ. Ai auzit asta? Am putea hrăni întreaga lume la fel de bine cum mâncăm noi cu mai puțin de 10 la sută din terenurile agricole disponibile în lume.

Ascultați! Când Dumnezeu spune: „Voi purta de grijă,” atunci înseamnă că El va purta de grijă. Tu spui: „Ei bine, de ce unii oameni nu au nimic de mâncat?” Nu cred că este pentru că Dumnezeu nu S-a îngrijit. Cred că este pentru că nu sunt copiii Lui și nu are nicio obligație faţă de ei. Să luăm de exemplu India. V-am spus nu cu mult timp în urmă că India are suficientă hrană pentru poporul său, dar acolo este foamete. Ei permit ca vacile sfinte să consume 20% din toată hrana lor, și rozătoarele și șobolanii despre care cred că sunt reîncarnări ale strămoșilor lor să consume 15% din hrana lor. Aceasta reprezintă 35% din hrana lor. Nu e faptul că nu au suficiente resurse. Ei nu au legătura spirituală cu Dumnezeu care să-i așeze în locul de binecuvântare. Religia lor îi distruge. Este suficientă hrană. Dumnezeu Se va îngriji pe măsură ce suntem credincioși să credem Cuvântul Său.

Așadar, gândul este simplu. Nu ar trebui să te îngrijorezi niciodată cu privire la hrana ta, pentru că este nenecesar, datorită Tatălui tău. El Se îngrijește de hrană.

Apoi, El foloseşte o a doua ilustrație, o numesc ca fiind cea despre viitor, versetul 27. Cred că oarecum aceasta este vizuală. „Cine dintre voi, chiar îngrijorându-se poate să adauge un cot la înălțimea staturii lui?” Acum, un cot era distanța de la cot la vârful degetului. Acesta era un cot, și este aproximativ 45 cm, depinde de individ, dar undeva la 45 cm era un cot. Acum, versetul spune: „Cine din voi chiar îngrijorându-se poate adăuga un cot?” Iar traducerea King James spune: „la înălțimea lui.” Ei bine, la drept vorbind, fraților, nimeni nu vrea să adauge jumătate de metru la statura lui. Voi avea 2,4 metri atunci, iar acest lucru nu e necesar. Așadar, este o modalitate mai bună de a traduce cuvântul: „statură” hēlikia și aceasta este că acest cuvânt este folosit uneori cu sensul de „durata vieții”. Și ceea ce spune cu adevărat este: „cine dintre voi chiar îngrijorându-se poate să-și lungească viața?”

Ascultați. Nu doar că nu-ți vei lungi viața prin faptul că te îngrijorezi, ci cel mai probabil ce vei face? Ţi-o vei scurta. Nu poți să-ți lungești viața, știți. Dar oh, trăim într-o vreme când fiecare vrea să facă asta. Adică, oamenii sunt panicați să-și lungească viața. Adică, suntem înnebuniți după vitamine și băi pentru sănătate și exerciții. Frumusețea trupului a devenit un cult.

Am venit în dimineața asta la biserică și pe geamul mașinii am văzut trecând această femeie în vârstă. Adică avea peste 60 de ani, spre sfârșitul decadei, și era îmbrăcată cu pantaloni de alergare, iar pe ambele picioare avea ceea ce arăta ca o hartă rutieră, știți? Era în vârstă. Avea și șapcă și gâfâia în timp ce alerga pe stradă. Vreau să spun, avea de gând să-și lungească viaţa. Mai bine s-ar fi urcat în mașină ca să fi venit la Biserica Grace, pentru că problema ei era spirituală.

Acum, cred că Dumnezeu a rânduit vremuri pentru națiuni și a pus limite vieții omului, și cred că Dumnezeu a rânduit cât de mult să trăim. Poate spui: Vrei să spui că sportul este nefolositor? Nu, atâta vreme cât voi trăi voi îmbunătăți calitatea vieții mele. Și dacă fac exerciții funcționez mai bine, creierul meu funcționează mai bine, și sunt mai fericit și sunt în controlul lucrurilor. Dar nu mă voi înșela cu faptul că dacă ieri am alergat pe stradă Îl voi forța pe Dumnezeu să mă lase să trăiesc mai mult. Adică, atunci când planul spune: „MacArthur, tu ieși și altcineva îți va lua locul”, atunci eu am ieșit.

Și astfel, lumea noastră a ratat toată ideea. Adică, cheltuim literalmente o avere ca să mergem la spa, cumpărăm vitamine cu tonele, incredibil, vizităm orice doctor pe care-l vedem ca să obținem o dietă fizică, specială și convenabilă. Și tot ceea ce dorim este să ne lungim viața. Frica de moarte - nu vrem să murim. Vrem să trăim mai mult și mai mult și mai mult și tu te îngrijorezi și te îngrijorezi și în loc să te duci în direcția asta mergi în direcția cealaltă. Și devii nefericit în tot acest proces.

Charles Mayo de la Clinica Mayo a spus „Îngrijorarea afectează circulația, inima, glandele și întregul sistem nervos, și nu am întâlnit niciodată un om sau nu am cunoscut niciodată un om care să moară din cauza excesului de muncă, dar știu cu siguranță o mulțime de oameni care au murit datorită îngrijorării.” Poți să te îngrijorezi până la moarte, dar niciodată nu te vei îngrijora până la viață. Și totuși acest lucru îl fac oamenii. Și când tu te îngrijorezi cu privire la cât de lungă va fi viața ta, și când începi să te frămânți și te agiți cu privire la cât de mult vei trăi, și când tu te îngrijorezi ca să adaugi ani la viața ta, acest lucru este o scârbă pentru Dumnezeu și aceasta este o nebunie, pentru că Dumnezeu, dacă I-ai dat viața Lui, și ești ascultător de El, îți va da plinătatea zilelor. Cred că darul vieții este un dar care vine, pentru că Dumnezeu vrea să trăiești pentru motive spirituale.

În Vechiul Testament ascultarea a fost cea care lungea viața. Cu privire la ascultare Dumnezeu a promis că va da viață lungă. Și astfel, pe măsură ce trăim o viață religioasă există un motiv pentru care să mai rămânem pe acest pământ. Astfel, Dumnezeu ne dă viață și noi suntem copiii Lui, și El limitează viața noastră prin decretul Său suveran, și vrea ca noi să trăim acea viață la nivelul plinătăţii. Și desigur că exercițiul sportiv ajută, și sănătatea ajută, pentru că ține alerte și în viață limitele capacității noastre, în timp ce noi trăim viața. Dar nu putem să ne îngrijorăm și să avem o viață mai lungă. Tu cu privire la ce te îngrijorezi? Tu vei trăi plinătatea zilelor vieții dacă vei fi ascultător de Dumnezeu. El îți va da toate zilele, toate zilele tale.

Al treilea lucru, a treia ilustrație a primului punct, primul punct a fost că nu e necesar pentru că El e Tatăl tău. Și prima ilustrație a fost hrana, iar a doua a fost viitorul, sau lungimea vieții, și a treia este îmbrăcămintea. Și aceasta este foarte simbolic prezentată și e valabilă pentru toți. Sunt unii oameni care trăiesc pentru hainele lor. Cel mai important loc din viața lor este dulapul. Este adevărat, dulapul. Merg acolo și deschid ușa la dulap și, știți, toate sunt amestecate că e imposibil să nu aibă cute. Dulapul, ei trăiesc pentru haine. Versetul 28: „Nu vă îngrijorați cu privire la ce veți îmbrăca.”

Acum, în acele vremuri dacă erai cu adevărat sărac, și nu aveai nicio resursă, și pâraiele au secat și recolta nu s-a făcut și nu aveai bani, nu puteai să cumperi nimic. Și în zilele noastre poate nu ne îngrijorăm atât de mult că nu avem ce purta, ci mai degrabă că ceea ce purtăm nu este „la modă”. Adică, auzi des: „Nu pot purta asta, mamă. Pantalonii nu se mai poartă așa.” Sau „Nu pot să mai port asta. Am purtat-o marțea trecută.”

Oamenii trăiesc pentru haine. Manifestă o grijă carnală, egoistă, lumească și materialistă pentru haine. Nu este atât de mult că se tem că nu vor avea nimic de îmbrăcat, ci se tem că nu pot să se ridice și să arate cel mai bine și să-și hrănească mândria. Pofta după haine scumpe este un păcat și este un păcat al societății noastre. Tot ce ai de făcut este să treci printr-un mall. Este de necrezut cât de multe lucruri atârnă pe acele umerașe, de necrezut. Nu știu cum pot acele magazine să facă inventarul.

Am făcut un zeu din modă. Ne complăcem păcătos într-o goană nebună de a cheltui banii ca să ne cumpărăm lucruri pe care să le atârnăm pe acest trup și asta nu are nimic de-a face cu frumusețea caracterului. De aceea în 1 Petru capitolul 3 spune că ar trebui să ne împodobim nu cu aur, cu împletituri de păr și cu haine scumpe, ci cu omul ascuns al inimii. Și noi ne îngrijorăm că nu avem suficient, că nu arătăm suficient de bine. Când Domnul Isus care a avut numai ceea ce a fost pe El a fost cel mai minunat om care a trăit vreodată.

Și El vorbește despre problema asta, uitați ce spune la versetul 28: „Uitați-vă cum cresc crinii de pe câmp”, uitați-vă la crinii de pe câmp, uitați-vă la ei. Acum, dacă vă uitați la crinii de pe câmp spuneți: „Ei bine, ce-i cu ei?” ei bine, este multă discuție aici, dar cel mai potrivit lucru de afirmat este că nu sunt niște flori speciale deloc. Acei „crini de pe câmp” sunt un termen general pentru toate florile sălbatice care îmbracă câmpurile Galileii, și sunt multe. Sunt multe anemone și sunt multe gladiole și iris și narcise și ceea ce ei numesc crinii micuți. Erau așa de frumoși. Și toate aceste flori erau pe toate acele dealuri. Și aveau ceea ce eu cred că putea fi cea mai frumoasă dintre toate, acei mici maci de un roșu aprins care înfloreau pentru un sezon scurt. Dar dealurile Galileii la un moment dat în an erau pline de strălucirea acestor flori minunate.

Și este o frumusețe deosebită cu privire la această floare. El spune „Uitați-vă la crinii de pe câmp.” Și sunt sigur că doar și-a rotit brațul, în timp ce stăteau chiar acolo pe iarbă, pe marginea colinei, și a spus: „Uitați-vă la crini. Uitați-vă la ei. Nici nu torc, nici nu țes. Nu fac țesături deosebite și să-și le atârne peste tot pe ei. Și să spună că dacă am fost stacojiu două zile, cred că aș vrea să fiu albastru mâine.”

Știți, am citit recent despre oameni care au început afaceri și mergi acolo pentru o consultanță și îți spun ce culori ar trebui să porți. Ați citit asta? Da, ei îți dau o diagramă. Tu te încadrezi cu siguranță în această categorie și te duci și cumperi totul în acea culoare, care îți scoate în evidență buzele, ochii, părul, știi tu. „Uitați-vă la crinii de pe câmp”, spune El. „Ei nu se zbat să toarcă și nu se zbat să țeasă.” Este o frumusețe gratuită și ușoară.

Și vă spun, poți să iei minunatul material, cel mai frumos lucru care a fost făcut vreodată pentru cel mai mare monarh, precum Solomon, și să-l pui la microscop și va arăta precum un sac. Luați o petală de floare și să o puneți sub microscop și veți vedea diferența. Am văzut flori de plastic. Am văzut flori de mătase. Am văzut flori de hârtie. Nu am văzut niciodată să se apropie de ce înseamnă o petală de floare. Nimic. Nimic. Este o textură și o formă și un design și o substanță și o culoare de care omul cu toată ingeniozitatea sa nu se poate apropia.

„Cum cresc?” Spune el. Cum cresc? Ușor, liberi, minunați, înfloresc fără efort. Oh, cât de stupidă este mândria legată de vestimentație. Este o acuzație adusă zilelor noastre că investim atât de mult timp și efort în asta. Și ei tot schimbă moda tot timpul, și știți ceva? Știți, asta nu mai e la modă, iar asta e, și toate se schimbă atât de repede că nu poți să ții pasul.

Știți, ei spun: „Oh, nu mai poți purta acea cravată. Este o cravată lată. Acum sunt la modă cele înguste.” Am aceleași cravate pe care le-am avut și acum 15 ani. Eu urmăresc ce se întâmplă și le scot pe cele vechi, nu-i așa? Ei continuă să schimbe moda ca să ne forțeze să fim preocupați. Și intri într-un magazin, mergi într-un magazin, unul de haine, un magazin de departament și literalmente este un asalt asupra minții tale și ochilor tăi, nu-i așa? Oh, uită-te la aceasta și la aceea. Oh, sunt peste tot. Și sunt așezate grămadă începând de jos și cântă muzică în fundal și sunt lumini sofisticate. Au niște tricouri zdrențuroase care stau atârnate și lumina cade într-un anume unghi, ca să dea impresia că sunt niște lucruri extraordinare. Este o stârnire a poftei de a avea și de a deține și când ți le-ai cumpărat, dragilor, și te-ai zbătut și ai făcut ce poți mai mult cu ceea ce ai agonisit, nici măcar nu te apropii de o floare.

Acum, nu spun că trebuie să arătați neîngrijit și sărăcăcios. Aceasta este o distragere negativă care îi face pe oameni să creadă că nu ai grijă de tine. Dar ceea ce vreau să spun este că poți să-ți pierzi simțul perspectivei și când le ai pe toate spuse și făcute ești cu un pas în spate față de frumusețea pe care numai Dumnezeu o poate da.

Versetul 29. El spune, uitați: „nici chiar Solomon” – și Solomon a fost cel mai mare și mai bogat și mai înțelept – „cu toată slava lui nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” Nu a avut nicio haină cu acea țesătură. Nu avea cum să se apropie de frumusețea aceea fragilă, acel design incredibil al unei flori.

Acum, ceea ce spune El este că atunci când ai făcut tot ce ai putut nici măcar nu poți face ceea ce poate face Dumnezeu cu o mică floare. De ce depui atât de mult efort pentru un astfel de rezultat? Și apoi trece de la argumentul mai mic la cel mai mare în versetul 30. „Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp” – iarba de aici, apropo, se referă la toate florile și toată iarba, tot ceea ce crește pe deal, dacă Dumnezeu face aceasta pentru flori și pentru iarba de pe deal – care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?”

Știți ce făceau cu fânul? Femeile din acea parte a lumii aveau niște condiții interesante, ele coceau și aveau un foc, aveau un cuptor care era din lut în întregime, care avea o mică ușiță. Făceau un foc și luau acest cuptor mobil și-l puneau deasupra focului. Lăsau focul să încălzească acel cuptor până când căldura îl pătrundea și era fierbinte în interior, apoi deschideau ușa și așezau înăuntru ce voiau să gătească.

Dar dacă focul era slab sau dacă se grăbeau și nu puteau să aștepte până când căldura ajungea înăuntru, ele începeau focul în interiorul cuptorului. Și istoricii ne spun că aveau o metodă foarte simplă de a-l face. Se duceau pe câmp și găseau fân care era foarte sfărâmicios. Găseau florile care s-au uscat și care s-au ofilit și făceau buchete de flori cu fân și le foloseau, le puneau în cuptor și aprindeau focul pe interior, care ieșea în afară și împreună cu focul din exterior încălzea cuptorul.

Exact acest lucru este ceea ce spune Domnul nostru. „Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?” Să nu vă îngrijorați cu privire la ce vă veți îmbrăca. Să nu vă îngrijorați cu privire la cât de mult trăiți. Să nu vă îngrijorați cu privire la ce veți mânca și ce veți bea. Dumnezeu Se îngrijește de toate acestea. Aceasta este specialitatea Lui. Dacă Dumnezeu care revarsă atâta frumusețe asupra unei flori de o zi, nu vă va oferi oare hainele necesare celui care este copilul Său pentru veșnicie?

Dragilor, acestea sunt lucruri practice. Ştiţi asta? Lucruri foarte practice. Biblia, și ceea ce spune Domnul aici nu este speranță falsă. El îți va da hrană. Îți va da îmbrăcăminte. El va hotărî lungimea vieții tale și o va și susține. Acest lucru este tangibil. Nu ai niciun motiv să te îngrijorezi pentru aspectul financiar, dacă inima ta este în regulă.

Cheia este: „căutați mai întâi” – versetul 33 – „împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”, și toate aceste lucruri vor fi adăugate. Cheia este să îți așezi inima și comoara în ceruri și Dumnezeu Se va îngriji de toate lucrurile pământești. Știți, cred în inima mea că nu trebuie o clipă să mă gândesc la lucrurile materiale, la cele obişnuite, pământeşti. Dumnezeu Se va îngriji de ele.

Crinul i-a spus vrabiei: „Mi-ar plăcea cu adevărat să știu de ce acești oameni anxioși aleargă și se îngrijorează atât de mult.” „Ei bine,” i-a răspuns vrabia crinului: „Prietene, cred că trebuie să fie pentru că nu au un Tată ceresc care să se îngrijească de ei, așa cum avem noi.” Poate că ar trebui să învățăm de la păsări și de la flori cum să trăim viața. Concluzia este clară. Isus spune: „Să nu vă îngrijorați. Nu este necesar datorită Tatălui vostru.” Vom continua data viitoare de unde am rămas.

Să ne rugăm.

Doamne, nu vrem să fim precum aceia care au puțină credință. Nu vrem să fim precum aceia care nu cred. Vrem să fim ca aceia care sunt liberi, liberi să se avânte spre înălțimi, liberi să meargă spre locurile cerești, liberi să investească în veșnicie, pentru că nu ne gândim cu privire la ce vom mânca sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca. Acest lucru este domeniul tău. Îți mulțumim pentru asta.

Vorbește fiecărei inimi și aplică acest mesaj, Doamne, acolo unde este nevoie. Fie ca noi, fiecare dintre noi să ajungem la o cale practică în care să putem implementa ceea ce ne-ai învățat azi. În numele lui Cristos. Amin.

Aș dori să vă spun o mărturie personală pentru o clipă. Cu ani în urmă, când am început lucrarea, am luat o hotărâre în inima mea că nu voi pune niciodată un preț pe slujirea mea, că niciodată, niciodată nu voi spune cuiva că am o taxă ca să le vorbesc, nu voi stabili niciodată o sumă, niciodată nu voi cere vreun ban, niciodată, sub nicio formă. Dacă este vorba despre o biserică, nu voi cere niciodată un salariu. Nu voi cere niciodată o mărire. Nu voi căuta niciodată altceva decât împărăția și neprihănirea Lui.

Și pot să vă spun din propria mea mărturie că după 15 sau 16 ani având acest mod de viață, căutând împărăția și nu am fost întotdeauna credincios în totalitate așa cum aș fi vrut să fiu, dar pe măsură ce m-am maturizat în căutarea împărăției, am văzut cum Dumnezeu se îngrijește de lucrurile materiale. El o face, și o face cu generozitate. Acest lucru l-a promis copiilor Lui. Refuz să mă îngrijorez cu privire la aceste lucruri. Sunt prea multe dovezi ale purtării Lui de grijă în trecut. Pot să mă încred în El pentru viitor. Nădăjduiesc că și voi puteți, de asemenea.

Să ne ridicăm la rugăciune.

Îți mulțumim, Tatăl nostru, pentru că ne-ai atins iarăși cu adevărul Tău. Vrem să găsim noi modalități ca să implementăm ceea ce am auzit. Doamne, Tu știi care ne sunt nevoile aici la Biserica Grace, în special cele financiare în această perioadă dificilă. Ne rugăm ca Tu să vorbești inimilor noastre ca unele comori să fie adunate în ceruri și apoi ne încredem în Tine pentru viitor, pentru lucrurile necesare din viață.

Vrem să răspundem în mod practic, fiecare din noi. Îți mulțumim pentru bogăția din închinarea noastră din această dimineață. Ne dedicăm Ție. Și când vom merge vrem să avem un impact în lume și vrem să fim diferiți, pentru că am fost cu Tine în tot acest timp. În Numele lui Cristos, amin.

SFÂRȘIT