Vă rog să vă luați Biblia și să deschideți la Matei capitolul 6, Matei capitolul 6. Continuăm să examinăm versetele de la 25 la 34, un capitol şi un pasaj minunat, familiar, bogat din Cuvântul lui Dumnezeu. Acest text special, 6:25-34, este o porțiune dintr-o secţiune mai mare, capitolele 5, 6 și 7, care alcătuiesc cuvântarea de pe munte predicată de Domnul nostru Isus Însuși, și astfel aceasta este o instrucțiune care vine direct de pe buzele lui Cristos, și într-adevăr este practică și este valabilă chiar în locul în care suntem.

Dacă ați fost alături de noi data trecută, știți că am început să ne uităm la acest pasaj și vom continua în dimineața aceasta sperând să facem o mică recapitulare, așa ca cei care nu au fost aici își pot găsi locul mai repede.

Esenţa chestiunii despre care vorbește Isus este aspectul materialismului: Îngrijorarea cu privire la finanțele noastre, îngrijorarea cu privire la viață, îngrijorarea cu privire la existența noastră pământească, îngrijorarea dacă vom avea suficiente lucruri necesare vieții pentru a supraviețui. Somația Domnului care apare de trei ori în acest pasaj este că nu ar trebui să ne îngrijorăm, deoarece o astfel de anxietate, o astfel de grijă, o astfel de frică sau preocupare nu trebuie să aibă loc în viața unui creștin.

Și desigur, asta marchează o antiteză faţă de tot ce știm în lumea noastră. Lumea în care trăim este pe deplin preocupată cu posesiunile materiale. Trăim într-o lume materialistă. Viața oamenilor începe și se sfârșește cu lucrurile pe care le posedă și asta este exact opusul faţă de ce spune Scriptura „Viața unui om nu stă în belșugul avuției lui.” Și totuși, dacă ajungi la miezul problemei și la adevărata problemă din viața oamenilor, chiar aici în țara noastră, vei afla că cei mai mulți oameni nu trăiesc pentru nimic mai mult și nimic mai puțin decât pentru toate posesiunile pe care le apucă pentru ca să-și hrănească stilul lor de viață hotărât.

În ultima ediție a revistei Fortune, este un articol intitulat Cu pași repezi spre o viață bună. Revista Fortune a trimis editorilor săi să realizeze un sondaj. Au făcut un sondaj în America la toți bărbații și femeile de 25 de ani care urcau pe scara afacerilor. Au făcut un asemenea sondaj și cu 25 de ani în urmă. Au vrut să afle ce caută în viață liderul de 25 de ani, care accede pe scara afacerilor, ce vrea de la viață, ce urmărește și care îi sunt scopurile și obiectivele. Și astfel, autoarea Gwen Kinkead, a scris un articol ca răspuns la acest sondaj. Nădăjduiesc că nu ar trebui să ne șocheze, dar o face și sunt fericit că posed o mică rezistență la șoc. Dar aș dori să împărtășesc cu voi câteva extrase din articol ca să înțelegeți care este gândirea generației tinere din ţara noastră.

Articolul spune că oamenii de 25 de ani care încep afaceri știu ce vor și nu au nicio inhibiție cu privire la a cere acest lucru. „Ei plănuiesc” – spune scriitoarea – „să obțină ceea ce vor. Și ce vor? Care este scopul lor? Ce anume doresc să obțină? Spus simplu, își pun slujbele înaintea tuturor celorlalte atribuții, inclusiv înaintea familiei despre care unii afirmă că nu și-o vor dori niciodată.”

Ei bine, de ce? De ce avem o generație de oameni care nu sunt dedicați relațiilor, care nu sunt dedicați deloc căsătoriei, dar sunt dedicați numai unui loc de muncă? Și răspunsul oferit în sondaj este că nu doresc relații. Banii sunt cei pe care îi doresc, și ei văd locul de muncă ca cel mai bun prilej să îi obțină. Ei doresc o siguranță economică mai mare. Ei sunt atrași, spune autoarea, de afacerile mari pentru bani, și împreună cu banii vine reputația și autoritatea și prestigiul. Autoarea spune că ei sunt conduși de „cerințe strict materialiste. Ei apără succesul și-l doresc acum.”

Ea continuă și spune că ei sunt încrezători. Sunt siguri pe ei. Ei nu cred că e vorba de noroc. Ei cred că sunt buni. Cei mai mulți cred că sunt un star în domeniu material și nu pot să nu dea la o parte pe oricine se află în fața lor. Autoarea spune „Ambiția lor îi domină. Sunt aroganți. Se tem de anonimat. Se tem că se vor pierde în mulțime, și se tem de o estompare în împrejurimile organizaționale fără chip. Ei vor să fie cineva. Ei vor să fie cineva acum. Ei vor să fie cineva pe cheltuiala altuia. Ei vor banii și tot ceea ce este împreună cu ei.”

Și autoarea continuă și spune „Sunt foarte apți în arta auto-promovării.” De fapt, ea scrie „Ei practică neobosit, sofisticat, se auto-promovează, sperând că nu e nevoie de prea multe trădări în ascensiunea lor.” De asemenea continuă să spună că nu au nicio dedicare pentru companiile pentru care lucrează, decât că doresc să obțină cât mai mulți bani posibil, astfel încât încep să schimbe job-urile imediat ce au alți bani la dispoziție.

Și a preluat câteva citate de la cei care aveau 25 de ani și care au fost intervievați, atât femei cât și bărbați, iată câteva lucruri pe care le-au spus. „Doresc ceea ce doresc, atunci când doresc.” Seamănă cu un copil de un an jumate, nu-i așa? Un altul a spus „Nu vreau să am nicio obligație și nicio constrângere financiară.” Edward Beam, care este ofițer de planificări la Compania Chicago Northern Trust a spus „Iubesc copiii, dar nu vreau niciunul. Sunt prea egoist.”

O altă doamnă, Laurie Graves de la Northrop, de aici din Hawthorn California a spus: „Vom avea copii atunci când vom fi suficient de asigurați financiar ca să ne permitem o bună purtare de grijă a copiilor, așa încât eu să pot continua munca.” Autoarea spunea că ei sunt preocupați să „pună mâna pe ceva avantajos și să înceapă apoi să se îngrijească de sine. Ei nu se simt obligați să-i ajute pe alții. Prea puțini îşi dedică timpul unei slujiri publice, sau unei lucrări de voluntariat sau unor probleme sociale, iar religia li se pare ca fiind prea prescriptivă sau irelevantă.”

Ei nu sunt interesați de nimeni și de nimic în afară de ei înșiși. Terry Michelle, o femeie care este trainer în domeniul de management de la Compania General Life Insurance a spus: „Știu că afacerile mă vor răsplăti direct proporțional cu ceea ce am realizat. Îmi place să cheltuiesc bani. Nu simt că ar trebui să renunț la niciunul din luxurile mele.” Așadar, autoarea articolului spune ca dintre toți oamenii, ei sunt un grup extrem de apucător.

Dwight Billingsly, un consultant în domeniul utilităților la o firmă din Washington D.C., a atins o coardă sensibilă. El a spus „Plănuiesc să am propria mea afacere, să fiu independent și să nu dau raport nimănui, cu toate că am acum mai mulți bani decât am crezut că pot avea vreodată, vreau să am toți banii din lume.” Ei sunt preocupați să fie mulțumiți, spunea autoarea, și ea continuă că aceștia sunt niște materialiști nerușinați care tânjesc după ultimele achiziții hardware, împreună cu distracția frecventă și călătoriile. Și în aversiunea lor dreaptă față de simbolurile convenționale ei nu sunt conștienți că sunt pe calea de a și-l crea pe al lor.

O femeie de 25 de ani le-a spus: „Vrem să ne asigurăm că este bine stabilită cariera mea, că avem toate lucrurile materiale pe care ni le dorim, că facturile noastre sunt achitate, aşa că nu trebuie să ne certăm pentru puținii bani pe care îi avem ca să ne creștem copiii. Cu stilul nostru de viață actual nu ne permitem o bună îngrijire a copilului și nu ne permitem toate lucrurile care ne plac.” Copiii sunt incomozi în vremea noastră materialistă și când oamenii capricioși au acești copii, vor să se asigure că își pot permite ca altcineva să aibă grijă de ei în locul lor.

Am spus-o în trecut și o spun și acum. Cel mai mare blestem din societatea americană este femeia care lucrează. Şi continuă să fie, pentru că în cele din urmă devastează familia. Ei sunt materialiști. Sunt niște materialiști fără nicio rușine. Sunt călăuziți de ambiție, de lăcomie, motivați pentru succes, prestigiu și promovare.

Dacă vrem să vedem o schimbare în lume și dacă vrem să avem un impact în societate, atunci noi trebuie să fim niște creștini diferiți. Și îndrăznesc să spun că suntem aproape la fel de materialiști ca și cei care sunt parte a sistemului din jurul nostru. Cu toții suferim de tentaţia de a face bani, și de ispite și de puterea veacului materialist în care trăim. Cu toții am căzut pradă acestei ispite.

Care este concepția creștină față de lucrurile materiale. Care este concepția creștină cu privire la bani și posesiuni? Unde ne aflăm și ce anume învață Biblia? Care este perspectiva mea asupra lucrurilor de lux și asupra celor necesare vieții? Ei bine, răspunsul la aceste întrebări nu este oferit nicăieri mai clar decât aici, de către Domnul nostru Isus Cristos. Pentru că ceea ce aveți în 6:19-34 este afirmarea cea mai măreață pe care a făcut-o Isus vreodată despre concepția pe care trebuie să o avem față de lucrurile materiale.

Acum, deja am studiat versetele 19 la 24 și aceasta este ceea ce spune Domnul despre concepția noastră cu privire la lux. Acum, ne uităm la versetele 25 la 34, în care El vorbește despre concepția noastră față de lucrurile de primă necesitate. Astfel, Domnul atinge amândouă subiectele, lucrurile care sunt dincolo de ceea ce avem nevoie și lucrurile de care avem nevoie. Și El ne oferă o confirmare a locului unde trebuie să fie dedicarea noastră.

Acum, amintiți-vă că atunci când ne-am uitat la versetele 19 la 24 am văzut lucrurile de lux. Care trebuie să fie perspectiva noastră asupra luxului, care este dincolo de ceea ce avem nevoie adică lucrurile elementare? Ei bine, iată afirmația simplă a Domnului nostru din versetul 20. „Strângeți-vă comori în ceruri.” Noi trebuie să investim în ceruri. Ce înseamnă acest lucru? Noi ar trebui să ne dedicăm să așezăm ceea ce posedăm într-o investiție veșnică. Noi nu trebuie să adunăm în lucruri pământești, versetul 19, pentru că molia și rugina și hoții le vor distruge. Așadar, când vine vorba de lucrurile de lux sau de abundența noastră, noi trebuie să investim în ceruri și ne-am uitat în detaliu la asta.

Și suntem în stare să facem lucrul acesta din trei motive: primul motiv este în versetul 21, pentru că acolo trebuie să fie inima noastră. Dacă ți-ai adunat toată comoara pe pământ, acolo va fi inima ta. Te vei preocupa de contul tău de la bancă în loc de împărăția lui Dumnezeu. Dar dacă investești tot ce ai în lucrurile lui Dumnezeu și în scopurile lui Dumnezeu și în voia lui Dumnezeu și în planurile lui Dumnezeu și în proiectele lui Dumnezeu, atunci acolo va fi și inima ta, pe măsură ce ești interesat de investiția ta în dividende veșnice. Și astfel, primul motiv pentru care trebuie să investim lucrurile noastre de lux într-o semnificație eternă este că acolo trebuie să fie inima noastră.

Al doilea motiv este, versetele 22 și 23, că ne deschide o înțelegere spirituală. Și ceea ce spune Domnul acolo este că dacă investești pe pământ, tu vei trage obloanele pe ochii tăi spirituali și vei deveni orb la realitățile spirituale. Dacă investești în lucruri veșnice, obloanele se vor ridica și lumina lui Dumnezeu îți va inunda inima.

Al treilea motiv pentru care trebuie să investim ceea ce avem în ce privește lucrurile de lux într-un lucru cu consecințe veșnice este că aceasta va determina ca să-L slujim pe Dumnezeu și nu banii. Va face ca slujirea noastră față de Dumnezeu să nu fie divizată. Noi nu adunăm și le aglomerăm aici. Și motivul pentru care facem aceasta este pentru că inima noastră este acolo și acolo trebuie să fie, vederea noastră spirituală este clară și slujirea noastră este neîmpărțită.

Acum, întotdeauna mă bucur atunci când văd pe cineva care este liber în duhul și este în stare să facă asta, precum cel care este dispus să ne dea o casă sau să ne dea o mare sumă de bani sau orice, și voi ați făcut acest lucru și sunt sigur că investiți cu Dumnezeu cu generozitate și inimă largă, pentru că voi știți că cele veșnice au mult mai multe consecințe decât cele temporale.

Acum, de aici El trece la lucrurile necesare vieții. Cum rămâne cu cele elementare? Și aceasta este ceea ce aflăm în versetele 25 la 34. Și cred că dacă este ceva de care trebuie să fim preocupați, sunt cele elementare. De fapt, motivul pentru care unii oameni adună luxuri este că vor să se protejeze de a nu avea lucrurile elementare în viitor. Și noi ne îngrijorăm cu privire la lucrurile de primă necesitate. Nu-i aşa?

Ei bine, esenţa acestui pasaj este reiterată în trei afirmații. În versetul 25 spune „Așadar, vă spun, nu vă îngrijorați.” În versetul 31 spune „Așadar, nu vă îngrijorați.” Versetul 34 „Așadar, nu vă îngrijorați.” Așadar, centralitatea pasajului este construită pe aceste trei afirmații: „Nu vă îngrijorați.”

Prima în limba greacă spune: „Opriți-vă din a fi temători,” următoarele două: „Nu începeți să fiți temători.” Așadar, te prinde oriunde ai fi, dacă nu ai început să te temi, oprește-te. Dacă deja ai început să te îngrijorezi, oprește-te. Și cuvântul „frică”, merimas, înseamnă „a se îngrijora, a se frământa, a se teme, a-i fi frică.”

De fapt, în manuscrisul grecesc care a fost găsit, cel din primul secol a fost scrisă o listă de nume a unor creștini din biserica primară, au găsit un nume al unui creștin, numele lui era Titedeus Amerimnos, merimnas înseamnă a se îngrijora. Puneți un a în fața lui și înseamnă a nu se îngrijora. Și astfel numele lui a fost: Titedeus, omul care nu se îngrijorează. Și asta ar trebui să fie adăugat în dreptul fiecărui creștin. „Nu te îngrijora”, spune El.

Ei bine, să nu te îngrijorezi cu privire la ce? ei bine, să nu te îngrijorezi cu privire la, versetul 25, „ce veți mânca, ce veți bea și cu ce vă veți îmbrăca.” Lucrurile elementare: hrana, băutura și îmbrăcămintea. Nu te îngrijora. De trei ori. Oprește-te din a te îngrijora și nu începe să o faci, dacă încă nu ai început.

Poate spui: „Bine, este ușor de spus.” Pe ce bază spune El acest lucru? Sunt trei motive. Trei motive pentru care să nu te îngrijorezi. Nu este necesar pentru că El este Tatăl tău. Nu este caracteristic ție datorită credinței tale. Şi este neînțelept datorită viitorului tău. Așadar, Tatăl, credința și viitorul sunt cheia. Acum, vreau să vedeți asta. Este o prezentare magistrală.

Săptămâna trecută ne-am uitat la primul punct, și aș dori să reiterez, pentru că este substanța pentru celelalte două. Întâi de toate, nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la lucrurile elementare ale vieții pentru că Dumnezeu este Tatăl nostru. Cu două dăţi în urmă am așezat lucrurile în ce privește o teologie substanțială cu privire la Dumnezeu ca fiind Stăpânul, Cel care controlează și Cel ce poartă de grijă pentru toate resursele în ce privește timpul și eternitatea.

Și când concepția ta despre Dumnezeu este corectă, și dacă tu înțelegi că El este Stăpânul, Cel care controlează și poartă de grijă, și știind că dincolo de aceasta, că El nu doar posedă, controlează și Se îngrijește, dar El este Tatăl tău, și este un tată iubitor, și din acest motiv nu trebuie să te îngrijorezi. Pentru că El are sub control toate lucrurile, și toate lucrurile pe care le are în control le controlează de dragul copiilor Lui și dacă tu ești copilul Lui, acest lucru ar trebui să pună capăt îngrijorării. În esență aceasta este la ce am privit data trecută. Anxietatea este absolut prostească pentru că El este Tatăl tău.

Acum, să ne uităm pentru o clipă la Matei capitolul 7 și aș dori să vă ofer o prezentare la ceea ce ne vom uita pentru câteva săptămâni, de la versetul 7 la 11. Matei 7:7-11. „Cereți, şi vi se va da; căutați şi veţi găsi; bateți, şi vi se va deschide. Căci orișicine cere, capătă; cine caută, găsește; şi celui ce bate, i se deschide.”

Acum, aceste două versete au fost aplicate într-o mulțime de moduri și pe drept cuvânt pot fi aplicate într-o mulțime de moduri, dar problema de fond la care Domnul nostru se referă aici este problema subzistenței fizice, pentru că El ilustrează acest principiu în versetul 9 și 10. „Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe?”

Cu alte cuvinte, știți în termeni umani că un om nu va da fiului său o piatră când el va cere o bucată de pâine și un om nu va da fiului său un șarpe când îi va cere un pește. Cu alte cuvinte, tații umani dau copiilor lor ceea ce ei caută, dacă ei caută lucrurile de care ei au nevoie. apoi versetul 11, „Deci, dacă voi, care sunteţi răi” – în esență oamenii sunt răi, suntem păcătoși, dar dacă voi care sunteţi răi – „știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru” – care nu este rău, dar este bun absolut și drept și sfânt și desăvârșit și corect – „care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”

Și lucrurile bune, iarăși, vorbește întâi de lucrurile necesare vieții. Adică, aici se vede caracterul lui Dumnezeu. Dacă un tată rău, un tată păcătos – și cu toții suntem păcătoși – dacă noi știm să dăm daruri bune copiilor noștri, un Dumnezeu care este absolut sfânt nu va ști să dea lucruri bune copiilor Săi? Atunci de ce ne îngrijorăm?

Fie că este vorba de mâncare, Matei 6:26: „păsările cerului, Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preţ decât ele?” Adică, El este Tatăl vostru cel ceresc și dacă El are grijă de păsări, nu credeți că Se va îngriji și de voi? Și aceasta este ilustrația cu privire la hrană. El Se va îngriji de hrana voastră.

Următoarea este ilustrația cu privire la viitor. „Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?” Știți, sunt oameni care se îngrijorează și se îngrijorează și se îngrijorează cu privire la cât vor trăi. Sunt îngrijorați cu privire la moarte. Se tem de moarte. Unii oameni nu vor să se urce într-un avion. Unii oameni se tem de boli. Merg din doctor în doctor, de la spa-uri de sănătate la alte spa-uri de sănătate, din medicamente în medicamente, luând vitamine și pastile și ei trăiesc într-o frică constantă cu privire la viața lor. Ce folos au toate astea? Tatăl tău Se îngrijește de toate și toată îngrijorarea din lume nu va adăuga ani la viața ta. Îți va lua binele din viață, mai degrabă.

În al treilea rând nu este doar o ilustrație cu privire la hrană și la viitor, dar și la îmbrăcăminte. El spune asta și unii din voi vă îngrijorați cu privire la îmbrăcămintea voastră, fie că nu aveți suficiente haine sau dacă aveți haine acestea nu se potrivesc cu moda zilei. Și să vă spun: când ați terminat să vă îmbrăcați cât puteți de bine nici nu vă apropiați să fiți îmbrăcați așa de frumos precum un crin, atunci de ce să nu-L lași pe Dumnezeu să Se preocupe de îmbrăcămintea ta? El îmbracă crinii. Solomon, cel mai bogat om care a fost, nu a putut avea o haină la fel de fină precum petala unei flori.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu Se îngrijește de hrană și El Se îngrijește de lungimea vieții și El Se îngrijește de îmbrăcăminte. El este interesat să susțină totalmente viața. Apropo, oamenii întotdeauna spun: „Ei bine, știți că Dumnezeu ne-a făcut goi, și acesta este modul în care ar trebui să fim.” Uitați, Dumnezeu vrea să ne îmbrace. Vreau să știți asta. Încă de la cădere, oamenii au fost îmbrăcați. Știți, acești nudiști care umblă ca și cum Dumnezeu ar vrea ca ei să umble aşa. El nu vrea. De aceea i-a îmbrăcat în grădină.

Am citit în revista Times săptămâna aceasta despre două femei care au crezut că dacă au credință cât un grăunte de muștar vor fi vindecate de bolile lor, așadar s-au dezbrăcat și s-au vopsit cu muștar galben franțuzesc și au mers prin oraș, ele pretindeau promisiunea lui Dumnezeu până în momentul când au fost arestate. Ei bine, trebuiau să fie arestate. Adică, nu că Dumnezeu nu le-a oferit haine, El le-a oferit muștar. Ele au ales muștarul în loc de haine. El le-a dat muștar ca să-l mănânce și haine ca să le poarte.

Dumnezeu Se îngrijește de lucrurile elementare ale vieții. Aceasta este promisiunea. Și baza promisiunii este că Dumnezeu este Tatăl nostru. Aceasta este substanța primului punct, și ne-am uitat în detaliu data trecută. Dumnezeu este un Tată iubitor care Se îngrijește de copiii Lui.

În Psalmul 34:10 spune: „Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame.” Uitați-vă la lumea animalelor și veți vedea că sunt momente când puilor de leu le este foame. Nu au mama lângă ei. Mama nu le-a adus de mâncare sau nu este acolo. Și totuși el spune: „dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” Adică, animalele pot să rabde foamea. Dar poporul lui Dumnezeu nu.

Dumnezeu îi susține pe ai Lui. Acesta este un adevăr biblic repetat și îl puteți găsi de asemenea peste tot pe paginile sfinte. Dumnezeu îi susține pe ai Lui. „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos.” Nu trebuie să te îngrijorezi de nimic. De ce să te îngrijorezi cu privire la viața ta și despre cât de mult vei trăi? Sau poate dacă ești o mamă sau un tată te îngrijorezi cu privire la copiii tăi. De ce te-ai îngrijora? Când cu toată îngrijorarea ta nu poți adăuga o zi la viața lor.

De ce ai fi atât de preocupat dacă ai suficientă mâncare când Dumnezeu îți dă daruri mai necesare pentru susținerea vieții? De ce te îngrijorezi cu privire la ce îmbraci când Domnul a rânduit haine pentru ființele umane și tu ești copilul Lui și El îți va da îmbrăcăminte?

Petru a fost unul care s-a îngrijorat. Oh, s-a îngrijorat tot timpul cu privire la lucruri. S-a îngrijorat cu privire la înec atunci când a umblat pe apă, chiar dacă Domnul a fost acolo. S-a îngrijorat cu privire la ceea ce se va întâmpla cu Isus atunci când a fost în grădină, a scos o sabie și a început să se lupte cu romanii. S-a îngrijorat cu privire la Isus că va fi răstignit și I-a spus să nu facă asta. El era cu adevărat unul care se îngrijora. Se temea foarte mult, dar în cele din urmă a înțeles mesajul și a scris în 1 Petru 5:7 un mare adevăr. El a spus: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre căci El Se îngrijește de voi.” I-a luat ceva vreme să învețe, dar a învățat.

Și astfel, Domnul nostru spune întâi de toate: să nu vă îngrijorați. Nu este necesar pentru că El e Tatăl vostru. Și dacă o faceți, El încheie versetul 30 cu aceasta astfel: „puțin credincioșilor” dacă vă îngrijorați ce fel de credință manifestați? Credință mică, o credință infimă, inadecvată, infinitezimală, puţină credință. Concluzia unei inimi care se îngrijorează cu privire la hrană, și la haine, și la lungimea vieții este că are puțină credinţă în Dumnezeu.

Acum, această afirmație „puțin credincioșilor” este folosită de patru ori în Evanghelii și cel mai fascinant este modul în care este folosită. Este folosită de exemplu în Luca 12:28 când oamenii se îngrijorează cu privire la îmbrăcăminte. Este folosită în Matei 8:26 când ucenicii s-au îngrijorat cu privire la înecare. S-au îngrijorat cu privire la lungimea vieții lor. s-au temut de moarte, s-au temut de înecare, Domnul urma să-i lase să se înece. I-au spus: „Cum poți să dormi când furtuna urmează să ne înece?” În Matei 14, iarăși, Petru se îngrijora cu privire la înec, avea teama că își va pierde viața. Și apoi este folosit în Matei 16:8 când s-au îngrijorat cu privire la hrana lor.

De fiecare dată când este folosită această afirmație „puțin credincioșilor” este folosită cu privire la cineva care se îngrijora cu privire la hrană, îmbrăcăminte sau lungimea vieții, aceleași lucruri despre care Isus vorbește în acest prim punct. Așadar, dacă potrivim această frază ar trebui să se așeze pe acest punct. Și de fiecare dată a fost cu privire la ucenici. De fiecare dată când a folosit această expresie a vorbit ucenicilor. Voi ar trebui să știți mai bine. Nu Mă aștept la așa ceva de la oamenii din lume, dar voi, voi care aveți credința mântuitoare, oh, voi sunteți puțin credincioși. Voi credeți că Dumnezeu poate să vă răscumpere, că Dumnezeu poate să vă salveze de păcat, să rupă lanțurile lui Satan, să vă scoată din iad și să vă ducă în rai, să vă așeze în Împărăția Sa, să vă dea viață veșnică, dar voi nu credeți că El vă poate da ceva cu ce să vă îmbrăcați și ceva să mâncați în următoarele două zile. Destul de ridicol.

Vedeți, putem crede în Dumnezeu că ne dă un dar mai mare și apoi ne împiedicăm, ne plângem și nu putem crede în El pentru cel mai mic. Credem că Dumnezeu ne va duce în ceruri când vom muri, dar nu credem că Dumnezeu se va îngriji de noi pentru o masă sau că se va îngriji de lungimea vieții. Ce nebunie, ce nebunie. Vedeți, în fiecare din aceste cazuri, în care fraza este folosită, El vorbește ucenicilor, fapt care-mi arată că acest pasaj este destinat credincioșilor. El nu va spune niciodată necredincioșilor „mică vă este credința.” El va spune „nu aveți credință.” Noi avem credința. Numai că nu o folosim. Nu o punem în aplicare.

Și ascultați, poate cineva spune: „Ei bine, îngrijorarea este știi, un păcat mic, neînsemnat.” Nu, nu este. Nu este un păcat trivial. Cred că 100% din bolile psihice sunt în legătură cu îngrijorarea, și cele mai multe boli fizice. Îngrijorarea este devastatoare, dar mai mult decât aceasta nu este ceea ce îngrijorarea îți face ție, ci ceea ce îi face lui Dumnezeu. pentru că atunci când tu te îngrijorezi, de fapt tu spui: „Doamne, știu că Tu tot spui, dar nu cred că mă pot încrede în Tine.” Și îngrijorarea, așadar, lovește în Cuvântul și persoana lui Dumnezeu, înțelegeți?

Pentru mine, îngrijorarea este un păcat monumental. Vedeți, îngrijorarea nu crede Scriptura. Și poți să treci prin viață și să spui: „Cred în ineranța Bibliei. Cred în inspirația verbală și plenară a fiecărui cuvânt.” Și apoi să-ți trăiești viața îngrijorându-te și pe de-o parte spui una și pe de altă parte spui alta. De ce atunci mergi și spui cât de mult crezi în Biblie și apoi te temi dacă Dumnezeu va împlini ceea ce spune în ea?

Vedeți, îngrijorarea înseamnă că tu ești controlat de circumstanțele tale și nu de adevărul lui Dumnezeu. Îngrijorarea nu-ți înțelege poziția ca și copil al lui Dumnezeu. îngrijorarea este un păcat devastator. Îngrijorarea este o teamă ucigașă, debilitantă, îngăduitoare și posesivă, care spune: „Dumnezeu nu se poate îngriji de mine, așa că trebuie să fac aceste lucruri de unul singur.” Asta este păcat. Asta Îl face pe Dumnezeu mincinos. Ignoră dragostea Lui. Ignoră puterea Lui.

Nu înțeleg cum pot oamenii să facă din vicisitudinile și încercările și circumstanțele vieții o problemă mai mare decât mântuirea lor. Ei pot crede că Dumnezeu i-a mântuit de iadul veșnic. Dar ei nu cred că El îi poate ajuta în lumea aceasta. Nu are niciun sens. Adică, ar trebui să te întorci și să citești Efeseni capitolul 1 iarăși și să treci în revistă ceea ce Dumnezeu ți-a dat. Pavel spune, mă rog ca ochii înțelegerii voastre să fie luminați, ca să aveți ochii deschiși și „să cunoașteți nădejdea chemării Lui, și bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți”, ca să puteți cunoaște „nemărginita măreție a puterii Sale față de noi credincioșii.” Ar trebui să vă întoarceți la Scriptură și să aveți ochii iarăși deschiși.

În esență, așadar, dacă tu te îngrijorezi este pentru că nu te încrezi în Tatăl tău ceresc. Și dacă nu te încrezi în Tatăl tău ceresc, trebuie să fie pentru că întâi de toate, nu-L cunoști suficient de bine. Pentru că dacă L-ai fi cunoscut, te-ai fi încrezut în El, așa-i? Mai bine te-ai afunda în Cuvântul lui Dumnezeu ca să afli cum este El și cum S-a îngrijit în trecut de nevoile poporului Său. Și aceasta este încrederea în viitor. Și aș mai adăuga următorul lucru: chiar și aceia dintre noi care-L cunoaștem pe Dumnezeu și studiem Cuvântul și suntem plini de cunoștința lui Dumnezeu, ne putem îngrijora, acum și aici.

Dar știți când se întâmplă? Când nu ai fost proaspăt în Cuvânt, zilnic, zilnic, zilnic, așa ca Dumnezeu să fie în mintea ta, iar atunci Satan vine în acel gol din mintea ta când nu te-ai gândit la Dumnezeu și începi să te îngrijorezi cu privire la ceva. Acesta este un păcat. „Puțin credincioșilor.” Dumnezeu este vrednic de o mai mare credință decât cea pe care I-o dai tu.

Acum, să mergem la următorul lucru. Al doilea motiv pentru care îngrijorarea este păcat este pentru că nu e necesară datorită credinței noastre. Nu este necesară datorită Tatălui nostru. Nu este caracteristică datorită credinței noastre. Versetul 31, El se întoarce iarăși la principiu. Aici este cea de-a doua afirmație. Nu vă mai îngrijorați sau în acest caz, nu începeți să vă îngrijorați.

„Ce vom mânca? Ce vom bea? Cu ce ne vom îmbrăca?” aceleași trei lucruri. Ascultați, aici este o altă afirmație a aceluiași principiu ca în versetul 25. Nu vă îngrijorați cu privire la lucrurile necesare. De ce? versetul 32 „pentru că toate acestea neamurile – sau păgânii – le caută.”

Acum, ce vrea să spună? El spune că nu este caracteristic credinței noastre să ne purtăm precum niște oameni neduhovnicești. Acest comportament este lumesc. Aceasta este pentru acei oameni de afaceri de 25 de ani, nu pentru creștini. Îngrijorarea pentru noi nu este necesară datorită bunătății lui Dumnezeu. Nu are niciun sens datorită promisiunii lui Dumnezeu. oricum nu are niciun sens datorită neputinței noastre de a face ceva. Și este lipsă de credință pentru că de fapt, ne așezăm tocmai în categoria necredincioşilor.

Păgânii, oamenii fără Dumnezeu, și lumea „neamurilor, păgânilor” toate sunt același cuvânt. Înseamnă „oameni fără Dumnezeu, fără Cristos.” Acești oameni se îngrijorează cu privire la acest lucru. Ei bine, de ce nu? Ei trăiesc ca să adune și să strângă și să posede. Și astfel, ei trebuie să aibă ceea ce este al lor. Ei nu au niciun Dumnezeu care să Se îngrijească de ei. Ei nu au niciun Dumnezeu care să le promită ceva. Nu au nicio resursă divină care să vină în ajutorul lor. Așadar ce se întâmplă este că ei trebuie să adune și ei trebuie să facă de unii singuri, pentru că sunt de unii singuri. Ei sunt ignoranți cu privire la purtarea de grijă a lui Dumnezeu și oricum nu au nicio pretenție asupra ei.

Așadar, prin temere și îngrijorare, ei umblă după toate aceste lucruri. Dar pentru un creștin este fără sens. Și apropo, este și fără nicio scuză. Nu este un păcat obișnuit. Este unul serios. Vreau doar ca să vă arăt cum păgânii nu au nicio sursă exterioară, chiar dacă păgânii au inventat un dumnezeu, și chiar dacă au o divinitate, inevitabil divinitățile lor nu sunt divinități la care ei se uită într-un mod plin de încredere.

Chiar dacă națiunile lumii își construiesc zeitățile lor, de regulă sunt demonii lui Satan. Sunt demoni care sunt în spatele zeilor. Și ei sunt zeii unei promisiuni călcate. Sunt zei ai groazei. Sunt zei care trebuie să fie potoliți. Sunt zei de care toți se tem, nu pe care să te poți baza. Nu sunt zei care să se îngrijească. Oamenii oricum trebuie să se îngrijească de ei înșiși, și ei trebuie să se îmbrâncească înaintea acestui zeu iarăși ca să facă sacrificii sau orice altceva ce religia lor îi cheamă să facă. Și din moment ce nu au nicio idee cu privire la viitorul lor, viața devine consumată cu obsesia de a aduna și de a câștiga lucruri și bogăție și siguranță și prestigiu și toate acestea, iar zeii lor nu-i pot ajuta deloc.

Apropo, expresia pentru toate aceste lucruri „toate aceste lucruri neamurile le caută.” Cuvântul caută de acolo este ideea unei căutări emfatice. Ei caută cu toată puterea lor, sunt totalmente preocupaţi de mulțumirea materială. Mănâncă, bea și veselește-te. Mâine vom muri. S-a terminat. Ia cât de mult poți. Fă-o acum, omule. Asta e totul.

Acum, imaginați-vă că un copil al lui Dumnezeu, un creștin, se raportează la viață aşa. Este ridicol. Lumea, spune Luca, caută aceste lucruri. Nu este vrednic de noi. Credința noastră, credința creștină, spune că Dumnezeu Se va îngriji de toate nevoile mele și Dumnezeu poate fi vrednic de crezare. Și dacă mă preocup de hrana mea sau mă îngrijorez cu privire la sănătatea fizică sau mă preocup de îmbrăcămintea mea înseamnă că am o minte lumească.

Pavel spune „Nu vă îngrijorați – de ce? – de nimic. Ci în toate lucrurile aduceţi cererile voastre prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri.” Cei care nu se încred în bunătatea lui Dumnezeu și în promisiunile lui Dumnezeu ratează toată ideea de a fi creștin. Știți, spun ei „Oh, Îl iubim pe Cristos și Îl slujim pe Dumnezeu.” Dar nu se încred în Dumnezeu pentru nimic. Se preocupă de toate. Ei sunt în lume și se poartă ca lumea. Dar Isus a spus: „Tată, știu că vor fi în lume, dar păzește-i de cel rău în lume. Ține-i separat.”

În Romani 12:2 Pavel a spus „Să nu vă potriviți chipului lumii acesteia.” Vedeți, ceea ce spune Isus este aceasta: Fii Împăratului nu se poartă precum cerșetorii diavolului. Puneți-vă întrebarea. Este o chestiune practică. Mă port ca un creștin sau ca un păgân? Așa fac? Când lucrurile sunt dificile sau când viitorul este nesigur, cum reacționez? Pentru că vă puteți spune multe voi înșivă dacă vă încredeți în Dumnezeu sau nu. Cred că puteți să sumarizați întrebarea în felul următor. Credința mea creștină îmi afectează concepția mea despre viață? Pun toate lucrurile în contextul credinței mele, fiecare încercare, fiecare anticipare, fiecare realitate?

Și apoi se întoarce la primul motiv la finalul versetului 32 „Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.” Știți diferența dintre zeii păgâni și Dumnezeul nostru? Zeii păgâni sunt fără minte, ignoranți și inexistenți. Nu știu nimic. Nu-și pot ajuta poporul deloc, pentru că nu există. Sunt ignoranți. Dar Dumnezeul nostru ce face? Știe. Și dacă voi credeți că Dumnezeul vostru vă iubește și Îi pasă, aceasta este prima secțiune și acum vedeți că Dumnezeul nostru cunoaște nevoile. Ce mai este acolo? Dacă Dumnezeu cunoaște ceea ce am nevoie, și dacă Dumnezeu îmi cunoaște viața, și Dumnezeu cunoaște nevoile mele, atunci tot ce am nevoie este să știu că Lui Îi pasă. Și dacă El cunoaște și Îi pasă, atunci nu am nicio grijă. Aceasta este esența a ceea ce spune Isus.

Tatăl vostru ceresc este în contrast cu păgânii, El știe de ce aveți nevoie. El nu doar că are cunoașterea, El are și resursele și apoi are și dragostea ca să se îngrijească de tine. Așadar, de ce anume ar trebui să te îngrijorezi? De nimic. Nu este necesar datorită Tatălui tău. Nu este caracteristic datorită credinței tale.

Să mergem la cel de-al treilea motiv, vom sări un verset și vom merge la versetul 34. Al treilea motiv pentru care să nu ne îngrijorăm este pentru că e neînțelept pentru viitor. Și iarăși aceeași expresie introduce acest al treilea punct, versetul 34. „Nu vă îngrijorați, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.”

Acum, ceea ce vrea Domnul să spună este: uitați, nu vă îngrijorați cu privire la viitor. Viitorul va avea propriile sale probleme. Așteptați să ajungeți la el. Este neînțelept datorită viitorului vostru. Să nu vă preocupați pentru ziua de mâine. Acum, să te pregătești pentru ziua de mâine este bine. Să te îngrijorezi pentru ziua de mâine este păcat. Pentru că Dumnezeu este Dumnezeul zilei de mâine așa cum este și Dumnezeul zilei de azi, așa-i? Vă amintiți ce spune în Plângerile lui Ieremia 3? „Bunătățile Lui se înnoiesc în fiecare dimineață.” El vă hrănește așa cum i-a hrănit pe copiii lui Israel, doar mană pentru ziua în care aveți nevoie.

Îngrijorarea este o forță uimitoare. Vă spun: este o forță uimitoare. Îngrijorarea va face asta, îngrijorarea se va strădui să ne învingă. Și dacă va încerca, va începe azi. Îngrijorarea se va strădui să vă distrugă azi. Va încerca să vă facă să vedeți lucruri azi prin care să fiți supărați și temători, dar dacă azi va pierde, tot va continua să reapară în viitor până când va găsi o portiță prin care să vă prindă. Acesta este modul în care funcționează îngrijorarea. Mă tem că sunt oameni atât de dedicați păcatului îngrijorării că atunci când nu au nimic în prezent cu care să se îngrijoreze, merg către viitor până când vor găsi ceva.

Ascultați, Domnul spune că aveți suficiente lucruri de care să vă ocupați azi. Ocupați-vă de resursele zilei de azi pentru nevoile zilei de azi sau veți pierde bucuria zilei de azi. Vreți să știți ceva? Lipsa bucuriei este un păcat, și foarte mulți oameni își pierd bucuria datorită zilei de mâine și ratează biruința pe care Dumnezeu le-a dat-o azi. Și acest lucru nu este corect față de El. Dumnezeu îți dă o zi glorioasă și slăvită azi. Trăiți în lumina acestei zile și în plinătatea bucuriei acestei zile și luați toate resursele pe care Dumnezeu le oferă pentru această zi și folosiți-le. Nu vă forțați să mergeți către viitor și să pierdeți bucuria zilei de azi cu privire la ceva ce mâine poate nu se va întâmpla niciodată, pentru că dacă trebuie să înveți ceva, trebuie să înveți această mică afirmație. Frica este o mincinoasă. Frica este o mincinoasă. Cel mai adesea nu ne spune adevărul. Dar vă va face să pierdeți bucuria zilei de azi. Domnul interzice acest lucru.

Ziua de mâine, spune Isus, se va îngriji de sine. Lasă ca mâine-le să fie pentru mâine. Fiecare zi are suficiente probleme pentru ea însăşi. Și apropo, Dumnezeu ne dă putere doar pentru o zi o dată. Dumnezeu încă nu mi-a dat harul zilei de mâine. Nu primesc aceasta până mâine, așa-i? adică, uneori vorbești cu cineva care se îngrijorează foarte mult, și se îngrijorează cu privire la moarte sau la altceva, și sunt atât de preocupați și apoi le moare cineva din familie, iar Dumnezeu le dă un har deosebit și o pace deosebită și o susținere minunată și ei nu pot înțelege.

Îmi spun: „John, este așa de minunat modul în care Dumnezeu m-a susținut și m-a încurajat. Sigur, este o durere normală, dar simt putere, și apoi încredere și este chiar bucurie în inima mea, că acest iubit al meu este cu Domnul și simt întărirea Lui.” Și acest lucru este adevărat, pentru că Dumnezeu ne dă har pentru momentul în care avem nevoie de harul acela. Dar dacă vreți ca acum să stați și să vă îngrijorați, vă veți înmulți durerea şi veţi fi fără niciun har pentru rezolvarea ei. Mai bine să o rabzi singur având harul de a o susține. Înțelegeți? Refuz să mă îngrijorez cu privire la mâine, sau la următoarea zi sau cu privire la viitor, pentru că nu am nicio resursă pentru aceasta.

Întâi de toate, frica este o mincinoasă, așa că nu știu ce va fi în viitor în realitate. Și în al doilea rând, nu vreau să-mi înmulțesc problemele fără nicio resursă care să-mi dea har pentru acel moment. Așadar, dau la o parte povara zilei de azi și pe măsură ce văd că Dumnezeu ridică povara și mi-o îndepărtează, mă pot bucura astăzi și pot lăsa ziua de mâine să-și aducă necazurile sale. Nici măcar nu mă schilodesc singur prin îngrijorare cu privire la viitorul în care nu pot trăi.

Când Biblia spune că: „Isus Cristos este același, ieri, azi și-n veci” ceea ce vrea să spună este că El va face același lucru mâine, pe care l-a făcut și ieri. Așadar, dacă ai vreo îndoială cu privire la viitor, uită-te în trecut. Te-a susținut atunci? Te va susține și în viitor. Cu El nu există trecut, prezent și viitor. Așadar, îngrijorarea este un păcat interzis. Este incompatibilă cu Tatăl unui creștin. Este incompatibilă cu credința unui creștin. Este incompatibilă cu credința unui creștin. Este incompatibilă cu viitorul unui creștin.

John Stott a spus: „Să devii preocupat cu lucrurile materiale atât de mult încât să-ți cuprindă atenția, să-ți absoarbă energia și să ne împovăreze cu frică este incompatibil atât cu credința creștină cât și cu bunul simț. Este o lipsă de încredere la adresa Tatălui tău ceresc și e de fapt stupid.” Îmi place. El spune: „Aceasta este ceea ce spun păgânii. Dar este realmente o ambiție nepotrivită și nevrednică pentru creștini.”

Ascultați. Noi nu suntem orfani spirituali. Dumnezeu nu ne-a abandonat într-o cabină telefonică. Nu ne-a lăsat în fața unui magazin. El ne iubește și-I pasă de noi și El are toate resursele pentru veșnicie în mâna Sa și la dispoziția noastră. Îngrijorarea este păcat. Alistar MacLean povestește despre neamțul Tauler, care într-o zi a întâlnit un om foarte sărac. El a spus săracului „Dumnezeu să-ți dea o zi bună, prietene.” Săracul a răspuns: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că niciodată nu am avut o zi rea.” Tauler a spus: „Ei bine, Dumnezeu să-ți dea o viață fericită, prietene.” „Îi mulțumesc lui Dumnezeu” – a spus săracul – „nu sunt niciodată nefericit.” Cu uimire Tauler a spus: „Ei bine, la ce te referi?”

„Ei bine” – a spus săracul – „când este bine Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Când plouă, Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Când am din belșug, Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Și când sunt flămând Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Din moment ce voia lui Dumnezeu este voia mea, și ceea ce Lui Îi face plăcere îmi face și mie, de ce ”să spun că sunt nefericit când de fapt nu sunt?” Tauler s-a uitat la om cu uimire și a spus: „Cine ești?” El a spus: „Sunt un împărat.” „Ei bine și unde este împărăția ta?” Săracul a răspuns: „În inima mea.” Mi-a plăcut.

O femeie în vârstă a spus: „Sunt totdeauna fericită și secretul meu este următorul. Întotdeauna navighează pe mări, dar inima păstreaz-o în port.” Isaia spune în felul următor: „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” De acolo vine adevărata pace. Și apropo, aceasta este opusul îngrijorării.

Acum, cum să găsești acest port? Ei bine, pune-ți încrederea în El, rămâi cu gândul la El, asta spune în versetul 33. Să ne întoarcem. Acesta este o poruncă pozitivă în mijlocul celor negative. Versetul 33. Iată cum poți să-ți ții inima în port. Iată opusul. El spune: „Nu vă îngrijorați. Nu vă îngrijorați. Nu vă îngrijorați.” Ai aceste Nu-uri. Iată un da care anulează nu-urile. „Căutaţi mai întâi Împărăția lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Cu alte cuvinte, să ai gândurile așezate la nivel divin și Dumnezeu Se va îngriji de cele fizice. Vedeți, Dumnezeu nu vrea ca noi să ne implicăm în cele materiale. El vrea să ne elibereze de acestea. Așadar El spune: „Eu mă voi îngriji. Tu ocupă-te de lucrurile împărăției.” Haideți să luăm fiecare cuvânt sau propoziție și să o analizăm.

„Dar” e în contrast. De în limba greacă și conform lexiconului Arndt și Gingrich, în esență spune că folosirea lui de este pentru ca să sublinieze contrastul. Și aș sugera că cea mai bună modalitate de a traduce este mai degrabă. Mai degrabă decât să vă îngrijorați, mai degrabă decât să fiți ca păgânii, mai degrabă decât „puțin credincioșilor”, mai degrabă decât să bagi viitorul în prezent și să tulburi apa „Căutați împărăția lui Dumnezeu”, nu aceste lucruri. Decât să căutați ceea ce neamurile caută, decât să fiți orientați materialist, decât să fiți preocupați cu posesiunile acestui veac, căutați împărăția.

Dar cum rămâne cu expresia „căutați mai întâi”? Prōtos? Cuvântul prōtos înseamnă primul, înseamnă „primul într-o linie dintre mai multe opțiuni.” Dintre toate lucrurile pe care poți să alegi în viață cu care să te ocupi, dintre toate prioritățile vieții, acesta este primul cel mai important. Dintre toate lucrurile cu care trebuie să fii preocupat și sunt multe lucruri în viață de care trebuie să ne ocupăm, dar dintre toate acestea, primul lucru este Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui. Avem o listă lungă de lucruri. Acesta este primul.

Acum, ce înseamnă să cauți împărăția? Ei bine, împărăția înseamnă simplu basileia, stăpânirea lui Cristos, domnia lui Dumnezeu, stăpânirea lui Dumnezeu, domeniul lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, pe aceasta care este veșnică noi trebuie să o căutăm, dragilor. Asta este ceea ce vrea să spună. Și nu mai trebuie să intru iarăși în detalii. Am studiat la 6:10 unde spune: „vie împărăția Ta” în rugăciunile noastre. Noi trebuie să ne pierdem în Împărăția lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel în drumul lui spre Ierusalim predica Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, se pregătea să apere credința la un moment dat ca și cu sabia. Și apoi vine Satan, „Nu te încrede în Dumnezeu, Pavel. Nu te încrede în Dumnezeu, pentru că atunci când te vei duce, vei intra într-o mulțime de probleme. Te vor arunca în închisoare. S-ar putea să-ți ia viața, Pavel.” Și Pavel spune, uitați-vă: „Niciunul din aceste lucruri nu mă vor clinti” – Fapte 20 – „pentru că eu nu-mi socotesc viața ca și cum mi-ar fi dragă.” Nu sunt interesat să adaug un cot la înălțimea vieții mele, și nu sunt preocupat dacă am suficient de mâncat și suficient de îmbrăcat. „Am un singur gând și anume să termin lucrarea încredințată mie de Isus Cristos.”

Acum, asta înseamnă a căuta împărăția. Asta face pe cineva să meargă pe câmpul de misiune, în anonimat și să spună La revedere la toată moda și la toate mâncărurile sofisticate ale lumii ca să mănânce din mâncăruri simple și să se îmbrace la fel, și să-și izoleze viața în acea situație, pentru că nu mai este preocupat de aceste lucruri cum e preocupat de înaintarea Împărăției. Aceasta îl face pe cineva să-L predice pe Cristos până în punctul în care să nu se mai teamă pentru viața lui, pentru că împărăția este mai importantă decât orice altă preocupare.

Acum, iarăși, unde este inima ta? Unde este preocuparea ta? Și eşti mai preocupat de împărăție sau ești mai preocupat de lumea aceasta? Îți verși toate energiile tale pentru pământ sau te investești în împărăția veșnică a lui Dumnezeu? Vezi, a căuta împărăția înseamnă să aduci oameni la Cristos, pentru că tu dorești ca Împărăția să crească, tu cauți ca Evanghelia Împărăției să fie predicată, tu cauți ca oamenii să fie răscumpărați.

Noi nu răspândim Evanghelia datorită unui imperialism păcătos sau așa cum a numit John Stott acest lucru, datorită unui triumfalism. Noi nu căutăm ca Împărăția să înainteze din motive egoiste. Noi dorim ca împărăția să avanseze prin predicarea lui Cristos, pentru că adevărata problemă este un Dumnezeu glorificat, și acesta este adevărul. Și astfel, noi Îl predicăm pe Cristos și acest lucru lărgește Împărăția.

Și cred, așa cum am împărtășit mai devreme în studiul nostru despre rugăciunea ucenicilor, a căuta împărăția înseamnă că eu doresc ca stăpânirea lui Cristos să fie manifestată în viața mea. Eu caut împărăția lui Dumnezeu ca să fie revelată în viața mea ca neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt, care să manifeste Împărăția Lui, cum spune la Romani 14:17. Așadar, când lumea vede neprihănire în viața mea, când vede pace, când vede bucurie în loc de îngrijorare, știe că împărăția lui Dumnezeu este acolo. Înțelegeți?

Poate spui: „Ei bine, vreau ca oamenii să fie mântuiți și vreau să le spun totul despre Isus” și să te duci plin de îngrijorare și de frământare și de anxietate și de preocupare și de grijă și toate aceste lucruri tot timpul și atunci nimeni nu te va crede că tu ai avea ceva ce ei își doresc. Și ei cu siguranță vor începe să pună la îndoială puterea lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu se manifestă în neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt, și aceasta biruie îngrijorarea. Așadar, noi căutăm împărăția atunci când căutăm să-i aducem pe oameni în Împărăție, căutăm împărăția când lăsăm să fie manifestată prin noi. Cred că noi căutăm împărăția, de asemenea, atunci când tânjim ca Isus să Se întoarcă în slava Sa milenară.

Vă mai spun ceva. Nu pot fi prea preocupat ca să adun lucruri în lumea aceasta, pentru că nu vor mai avea nicio valoare atunci când va veni Împărăția, așa-i? Adică, de ce să cumpăr acum? Voi avea gratis atunci. Biblia spune că vom fi împreună moștenitori cu Cristos. Vom domni cu El pentru totdeauna. Vom avea un cer nou și un pământ nou în toată veșnicia. Vom avea toată măreția și toate bogățiile cerului veșnic.

Ce voi face cu risipirea întregului meu timp adunând lucruri aici? Apropo, oricum tot pământul va fi distrus și Domnul va face unul nou. Așadar, dacă vrei să investești în acest pământ vechi, care va arde, atunci e problema ta. Eu mai bine aștept unul nou și e mai bine să primesc gratis.

Și astfel, împărăția înseamnă să cauți ceea ce urmează să fie în viitor, respectiv acordarea acelei slave veșnice care vine de la Cristos când El va oferi sfinților Săi Împărăția Sa. Înseamnă să vezi împărăția manifestată în viață prin neprihănire, pace și bucurie și să dorești să câștigi oameni pentru Isus, ca Împărăția să crească și să se lărgească.

În al doilea rând, El spune că noi nu trebuie să căutăm numai Împărăția, dar și neprihănirea, sfințenia. Dacă vreţi să urmăriţi ceva, dragilor, nu urmăriți banii, ci sfințenia. Urmăriți-o. Aș putea să împărtășesc câteva versete, dar timpul nostru a trecut. Ceea ce vorbește aici este neprihănirea practică. El spune că atunci când tu urmărești, să urmărești evlavia, când tu urmărești, să urmărești sfințirea, când tu urmărești, să urmărești neprihănirea. Unii dintre noi ne petrecem tot timpul după bani, mașini, case, haine. Cât de departe suntem de ceea ce ar trebui să urmărim cu adevărat.

Poate spui: „Ei bine, dacă mă implic în Împărăție, și doar urmăresc sfințenia, atunci ce?” Oh, finalul versetului 33, „toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” „Nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” Psalmul 84. Dumnezeu Se va îngriji de fiecare lucru. Dumnezeu Se va îngriji de cei care caută Împărăția Lui și caută neprihănirea Lui.

Închei cu asta. Cred că Solomon este pentru noi o ilustrație excelentă. Solomon nu s-a rugat pentru bogății. Ați știut aceasta? Nu s-a rugat pentru haine extravagante. Nu s-a rugat pentru o mâncare deosebită și nu s-a rugat pentru viață lungă. Solomon s-a rugat pentru ce? Înțelepciune. Și când a primit înțelepciune, le-a primit și pe restul. Nimeni nu s-a îmbrăcat vreodată ca Solomon, o garderobă fabuloasă, nimeni nu a fost la fel de bogat ca Solomon, nimeni nu a putut să aibă festivități care să-l egaleze pe Solomon, doar hrănirea soțiilor și concubinelor însemna un eveniment monumental și o făceau de trei ori pe zi. Adică, omul a fost incredibil. A căutat înțelepciune și prin faptul că a primit înțelepciune, restul a fost rezidual.

Martyn Lloyd Jones a spus: „Nu este un accident că puritanii din secolul al 17-lea au devenit oameni așa de bogați. Nu a fost pentru că au adunat bogăție. Nu a fost pentru că se închinau banilor. A fost pentru că ei trăiau doar pentru Dumnezeu și pentru neprihănirea Lui, și rezultatul a fost că ei nu-și aruncau banii pe lucruri lumești. Într-un sens, așadar, ei nu puteau să se abțină să nu devină săraci. Ei s-au ținut de promisiunile lui Dumnezeu și în mod incidental au devenit bogați.”

Și parte a structurii ascultării lor de Dumnezeu a fost munca din greu, ca să adune și nu ca să risipească. Și cred că dacă tu urmezi astfel de standarde, Dumnezeu va fi onorat prin aceasta.

Ascultați. Dacă tu te îngrijorezi, este un păcat, pentru că nu este necesar pentru că El e Tatăl tău. Nu este caracteristic credinței tale. Este neînțelept datorită viitorului tău. Nu te îngrijora. Încrede-te și El va lucra.

Să ne rugăm.

Îți mulțumim pentru promisiunea din Psalmul 37 că dacă ne dedicăm Ție și ne încredem în Tine, Tu Te vei îngriji de noi. Tată, aceasta este dorința noastră. Știm că vrăjmașul ne încearcă și carnea noastră este slabă, dar ne rugăm, Doamne, ca să nu ne îngrijorăm, ca să nu ne îndoim de numele Tău, ci să trăim în plinătate în fiecare moment în harul pe care Tu l-ai pregătit pentru acel moment, și ca să trăim în acel moment, și să lăsăm viitorul să se îngrijească de el însuși.

Nu vrem să spunem că nu trebuie să ne îngrijim de viitor, dar nu vrem să ne îngrijorăm cu privire la el. Și ajută-ne, Doamne, să ne investim în veșnicie. Taie legăturile care ne țin de pământ. Vrem să zburăm către Tine, spre locuința Ta, în curțile Tale, și acolo să ne investim viețile în prezența Ta știind că toate nevoile noastre vor fi împlinite prin promisiunea Ta și cu mulțumire ne rugăm. Amin.

SFÂRȘIT