Știu că sunteți nerăbdători în dimineața asta să studiem împreună Cuvântul lui Dumnezeu, așadar, vă rog să vă luați Bibliile și să ne uităm la capitolul 8 din Matei.

Matei, capitolul 8. Aceasta este una din relatările extraordinare, oarecum familiare și totuși e atât de plină de realități nedescoperite, pe care nu le putem epuiza într-o singură sesiune. Însă vom face tot posibilul ca să acoperim lucrurile care cu siguranță au cea mai mare însemnătate pentru noi.

Matei, capitolul 8, și vreau să vă citesc de la versetul 28 până la finalul capitolului. „Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau aşa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” „Duceți-vă” le-a zis El. Ei au ieșit, şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape. Porcarii au fugit, şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu îndrăciții. Şi iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.”

Cred că până acum, dacă ați fost alături de noi în studiul nostru din Matei, este clar pentru voi că Duhul Sfânt atestă acreditarea lui Isus Cristos ca Mesia. Dumnezeu S-a hotărât să răscumpere pământul, să-i răscumpere pe oameni, să răscumpere universul din blestemul păcatului. Ca să facă acest lucru, a trebuit să vină pe pământ ca Mesia și să ia asupra Lui răscumpărarea omului. De asemenea va răscumpăra și pământul și universul. Când a venit Isus, a fost de fapt Dumnezeu Cel care făcea asta. Prima dată a venit ca să-l răscumpere pe om, a doua oară va veni ca să răscumpere pământul și universul. Așadar, în timp ce scrie această minunată epistolă, Matei este preocupat ca să înțelegem că Isus Cristos este Împăratul, Mesia, stăpânitorul de drept al lumii, Împăratul pământului, monarhul tuturor monarhilor, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu în carne umană, Dumnezeu întrupat, a doua Persoană din Trinitate. Cu alte cuvinte, noi trebuie să vedem divinitatea în Domnul Isus Cristos.

Acum, unul dintre factorii majori care dovedesc că Cristos este de fapt Mesia este să arătăm că are putere asupra forțelor nevăzute ale lumii supranaturale, și anume oștile demonice. Dacă Domnul Isus Cristos de fapt vrea să răscumpere pământul, dacă vrea să inverseze blestemul, dacă vrea să ia în posesiune o omenire căzută, atunci trebuie să aibă puterea să domine tot ceea ce îl controlează acum, și anume pe Satan și demonii săi, bineînțeles. Așadar cine va putea să răscumpere totul trebuie să poată să înfrângă puterea lumii supranaturale. Așadar, în mod repetat prin relatarea Evangheliei, aflăm ocazii în care scriitorul ne dă exemple ale abilității lui Isus de a scoate demoni. A făcut-o instantaneu, a făcut-o cu autoritate, a făcut-o cu un cuvânt, a făcut-o cu ușurință, și aceasta ne oferă dovada clară că poate să domine împărăția întunericului.

Acum, este interesant pentru mine faptul că deja am văzut că Isus poate să Se împotrivească lui Satan, în Matei capitolul 4, Satan vine să-L ispitească pe Domnul și deja am studiat acest text. Satan L-a ispitit în esență cu trei ispite specifice și în fiecare caz Domnul a fost biruitor. Știm acum că Cristos are puterea să Se împotrivească lui Satan. Are puterea să-l zădărnicească pe Satan. Putem spune că deja știm că l-a înfruntat pe Satan și nu a cedat. Dar puterea Lui este dincolo de asta. Și nu este doar o chestiune că El este în stare să zădărnicească ce face Satan, sau să-l oprească pe Satan din a face ceva sau din a-şi împlini planul. Nu este doar faptul că El niciodată nu a cedat, ci de asemenea El l-a făcut pe Satan cu oștile sale să cedeze înaintea Lui. Nu este vorba de ce nu poate Satan, ci despre ce poate El să-i facă lui Satan. Acest lucru îl vedem aici.

Am văzut perfecțiunea lui Cristos în ispitirea Sa. Nu a cedat niciodată. Acum vedem puterea lui Cristos, îi face pe demoni să cedeze. Așadar, este puterea care rezistă și puterea care biruie a lui Cristos, care ne arată ambele dimensiuni ale capacității Sale de a Se raporta la împărăția întunericului. Și apropo, nu știu dacă vă dați seama cât de important este acest lucru. Poate că ați uitat ce spune la 1 Ioan 3:8 „pentru aceasta S-a arătat Fiul omului”. Acum, dacă auziți aceste cuvinte ca o introducere la un verset, atunci trebuie să luați notițe. Acesta este motivul pentru care a venit Fiul omului. Iată-l: „ca să nimicească lucrările diavolului”. Cu alte cuvinte, Domnul nostru a venit în lume ca să nimicească lucrările diavolului. Și în cele din urmă, când Își va stabili Împărăția, exact acest lucru îl va face. Îl va întemnița pe Satan și toate oștile sale demonice pentru o mie de ani, la finalul căreia îi va aduna ca să fie condamnați veșnic. A venit ca să distrugă permanent lucrările diavolului. Și prin scoaterea demonilor în timpul lucrării Sale, El oferea niște mostre ale acelei puteri mărețe.

De fapt, într-o ocazie a spus „Dacă Eu scot demonii, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit la voi.” Spune aceasta în Luca 11. De ce? Pentru că unul din semnele Împărăției va fi detronarea lui Satan și El spune „Dacă Mă vedeți făcând aceasta, știți că Împărăția a venit”. Așadar, Cristos a venit în lume ca să nimicească lucrările diavolului. Și Matei vrea să vedem puterea pe care o are ca să facă acest lucru, și astfel, sub inspirația Duhului Sfânt, el relatează această măreață lucrare a lui Cristos în capitolul 8 din Matei.

Acum, lăsați-mă doar să mai adaug două gânduri înainte să ne uităm în mod specific la text. Ucenicii au fost conștienți de faptul că nu a fost un lucru ușor. De fapt, în Matei 17:19 chiar Domnul i-a trimis să facă asta, iar ei s-au întors și au spus „Nu putem. Nu putem să îi facem pe demoni să ne asculte”. Așa că au știut că aveau probleme să facă asta, chiar dacă au fost trimiși de Domnul. Acesta nu este un lucru ușor de făcut, și nu ar trebui să presupunem că dacă Domnul a făcut asta cu ușurință, și pentru noi va fi ușor. Sunt oameni azi care cred că pot să se învârtă cu niște formule și să scoată demoni. Sunt amăgiți. În primul rând nu au acest dar apostolic. Nu este un lucru ușor.

Mai mult, evreii au fost implicați în exorcism. Evreii înșiși au fost implicați în eforturile de a scoate demonii. Aveau formule și lucruri prin care treceau, ritualuri și litanii. Conform capitolului 11 din Luca, Isus chiar le-a spus „Prin ce scot demonii fiii voștri?” În Faptele apostolilor întâlnim câțiva care au încercat să scoată demoni. Au făcut cu frică, au făcut cu groază, au făcut cu o oarecare reținere, au făcut-o cu o frecventă, aproape totală eșuare, și astfel, vine Isus și face vindecările, iar Biblia ne spune că ei au fost totalmente uimiți de faptul că putea să scoată demonii într-o astfel de manieră. De exemplu, în Marcu 1:27 „Toți au rămas înmărmuriți, aşa că se întrebau unii pe alții: „Ce este aceasta? O învăţătura nouă! [Care e formula?] El poruncește ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!”” Vedeți, nu doar că scotea demonii afară – se prea poate să fi avut succes cu acele repetiții la un moment dat dacă erau cu adevărat oameni duhovnicești – nu doar faptul că exorciza, ci faptul că făcea asta cu ușurință. Puterea cu care făcea lucrul acesta era ceea ce i-a șocat. De fapt, era așa de ușor și El exorciza cu atâta putere că ei au concluzionat că El de fapt era în legătură cu demonii și întreaga lucrare era un șiretlic. Vă amintiți că în Luca 11, ei au spus că El scoate demonii cu puterea prințului demonilor „Aceasta este o înșelăciune, dragilor, nu vă lăsați înșelați. Acest om este de la diavolul, numai dacă era în legătură cu diavolul putea să facă o astfel de lucrare”. Așadar, nu doar că El a exorcizat, ci a făcut-o instantaneu, cu autoritate absolută și totală care era dincolo de ceea ce au văzut ei vreodată în viața lor, și i-a uimit, i-a șocat și i-a surprins.

Acum, să rețineți, Matei vrea ca noi să-L vedem pe Cristos ca fiind Cel care poate să inverseze blestemul și să așeze Împărăția, așadar Matei ne oferă exemple ale puterii Sale. Cel care va aduce Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie în stare să alunge boala, și Isus a făcut aceasta. El trebuie să fie în stare să controleze forțele naturii, și Isus a făcut aceasta când a potolit marea, ultimul miracol relatat de Matei. Trebuie să fie în stare să distrugă păcatul, și acesta este ultimul miracol prezentat în capitolul 9. Și aici, în 8 trebuie să fie în stare să-i biruiască pe demoni. Așadar, Matei ne oferă aceste nouă minuni în capitolele 8 și 9 ca să ne arate fațetele puterii mărețe și glorioase a lui Cristos.

Să ne uităm la acest pasaj. Trei cuvinte cheie: posedare, putere și perspectivă sunt cele care dezleagă pasajul pentru noi; posedarea demonică, puterea lui Cristos și perspectiva oamenilor. Acestea sunt cele trei lucruri la care ne uităm. Acum, pe măsură ce ne apropiem de narațiune, iată că Isus a traversat Lacul Galileii într-o barcă mică cu niște ucenici. Mai erau și alte bărci care erau alături când au pornit din Capernaum. Au plecat din Capernaum după o zi obositoare, ziua de Sabat, o zi plină. În timp ce erau în mijlocul lacului Galileii, întunericul deja se lăsase și o furtună a început, iar Isus a potolit-o. În calmul placid al acelei ape după ce a potolit furtuna, și-au încheiat călătoria pe țărmul estic. Și poate că sunt zorii unei noi zile, iar zorii sunt atât de devreme în acea parte de lume, că poate fi și 4:45 dimineața și soarele să răsară. În zorii noii zile bărcile alea mici au ajuns la mal și imediat ei se confruntă cu o situație incredibilă.

Să ne uităm la versetul 28, primirea demonilor, primirea demonilor. „Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau aşa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.” Este de remarcat că „A venit în partea cealaltă”. Cealaltă parte este cealaltă parte a lacului Galileii, „ținutul gadarenilor”. Acum, aceasta a cauzat confuzie pentru că aici spune gadareni, Marcu spune gheraseni, iar Luca spune ghergheseni. Acum, sunt gadareni sau gheraseni sau ghergheseni? Poate spui „Nu îmi pasă” și așa și e, dar vrem să ne asigurăm de faptul că Scriptura este precisă, nu-i așa? Cel mai bun mod în care să înțelegem este acesta: pe coasta de nord a lacului Galileii este un sat mic numit Gherasa. Acel sat este la vreo 10 km de Capernaum, chiar dincolo de vârful nordic, un sat neînsemnat, dar topografia zonei și așezarea geografică de acolo se potrivește cu narațiunea. Sunt coline care coboară abrupt în mare, acesta este locul în care turma de porci a căzut și a murit. Se potrivește geografic. Orașul Gadara, care se pare că este indiciul din Matei, este mult mai la sud și în interior, departe de mare, și nu se prea potrivește cu relatarea. Așadar, unii au spus: Marcu spune Gherasa și Luca Gherghesa, probabil se referă la Gherghesa, și au dreptate; dar Matei greșește pentru că spune Gadara, pentru că este un loc diferit. Cea mai bună soluție este următoarea: Marcu și Luca fac referire la sat, iar Matei la toată zona, de aceea spune „în ținutul gadarenilor”. Gadara a fost cetatea importantă. Iar suburbiile sale, cu toate că cetatea era în interior, suburbiile sale s-au întins până la țărmul lacului, așa că se prea poate să avem numele întregii zone. Așadar, în țara Gadarenilor, aproape de satul Gherasa sau Gherghesa, poți să pronunți cum vrei, au ajuns ei. Și apropo, ei nu au ajuns în orice loc din antichititate. Aceasta era prin rânduire divină.

Așadar, micile bărci au ajuns la mal și „L-au întâmpinat doi îndrăciți”. Marcu și Luca ne spune că a fost unul, pentru că ei, datorită scopului lor, și-au concentrat atenția pe acela. Oricum, nici unul dintre evangheliști nu spune că a fost doar unul. Este clar că au fost doi, unul fiind personajul principal, cu are este purtat dialogul din Marcu 5. Dar Matei ne spune că au fost doi, ceilalți scriitori și-au îndreptat atenția asupra celui care era vorbitorul și punctul central al atenției.

Acum, ce înseamnă a fi posedat de demoni? Cuvântul grecesc este un singur cuvânt. Înseamnă a fi demonizat, demonizat, daimonizomenous, a fi demonizat. Ce înseamnă să fii demonizat? Când spunem azi că cineva este posedat de demoni, la ce ne referim? Ei bine, unii oameni spun, că dacă ești obsedat, este una, dacă ești opresat este una, iar dacă ești posedat este cu totul altceva. Dacă ești așa – însă Biblia nu face niciodată nicio distincție. A fi demonizat înseamnă a fi sub controlul demonilor, fie că sunt aici înăuntru, înăuntru, sau în afară la urechea ta, sau se mișcă înainte și înapoi, nu știu, dar nu poți să spui clar despre asta pentru că nu este foarte limpede. A fi demonizat înseamnă a fi sub controlul demonilor.

Acum, demonii pot să facă oamenilor o mulțime de lucruri. Atât știm. Ei pot ispiti, asta le pot face oamenilor, ei ispitesc. Acum, într-un sens, ca să ne ispitească trebuie să ajungă în mințile noastre și să ne ademenească prin gânduri. Ei pot aduce boală. Pavel a numit problema pe care a avut-o, un spin în carne ca fiind „un sol al Satanei trimis să mă pălmuiască”. Așadar, demonii poate să atace la nivel fizic, pot ataca la nivel spiritual, pot ataca la nivel mental, pentru că Biblia ne spune că învățăturile demonilor sunt răspândite ca pervertiri ale adevărului, ca să-i abată pe oameni în idolatrie și rătăcire. Biblia – care face delimitare între fizic, mental și spiritual – ne spune, de exemplu, că în domeniul fizic: avem ilustrări în Noul Testament ale demonilor care aduceau muțenie, Matei 9, o persoană nu poate vorbi; pot provoca orbire, Matei 12; pot provoca diformități fizice, Luca 13; pot provoca epilepsie, Matei 17. Ei pot ataca la nivel fizic. Ei pot de asemenea ataca, așa cum am spus, și aspectul mental, mintea. Ei pot aduce o nebunie a minții, așa cum avem în cazul de față, pot da manii suicidale, ca în Marcu, capitolul 9, unde persoana care era posedată demonic a încercat în mod repetat să se sinucidă. Pot aduce masochism, cum este în acest caz, unde în Marcu 5 spune „Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munți, țipând şi tăindu-se cu pietre.” Pot chiar să și omoare, așa cum spune în capitolul 9 și 18 din Apocalipsa. Așadar, ei pot să schilodească trupul și pot răvăși mintea.

Mai mult, ei pot ataca dimensiunea spirituală. Ei pot corupe adevărul, pot aduce religia falsă, practicile oculte, tot felul de comportamente imorale. Ei pot totdeauna produce răul, cu consecințe rele. Acum, aș dori să văd dacă pot să vă ofer o definiție a posedării demonice care să vă fie de folos. Și apropo, dacă încercați vreodată să înțelegeți asta în mod complet, vă veți pierde vremea, dragilor, pentru că trebuie să realizați că aceasta este o realitate supranaturală și nu suntem în stare să mergem mai departe decât ne duce Biblia în înțelegerea acestui subiect. Dar o definire ar fi de ajutor: posedarea demonică este o condiție în care unul sau mai mulți demoni locuiesc în trupul unei ființe umane, și după voie pot controla acea ființă. Aceasta este posedarea demonică. Acum, pot fi grade diferite, manifestări diferite, dar în esență asta înseamnă. Și apropo, cuvântul daimonizomenous este folosit de 12 ori în Noul Testament. Înseamnă a fi demonizat și Domnul nostru o recunoaște. Biblia o recunoaște ca o realitate. De fapt, în timpul Bisericii primare darul minunilor sau darul puterii dunamis, a fost abilitatea de a scoate demoni. A fost o problemă majoră în viața umană. Ca notă de subsol, ceea ce m-a fascinat totdeauna, în toate cazurile de demonizare din Noul Testament, nici unul din ele nu a avut loc sau nici unul nu este relatat ca având loc în cetatea Ierusalim. Și nu știu în mod exact dacă aceasta este o chestiune majoră. Dar se pare, dacă ne uităm, că nu a avut loc nici un caz în Ierusalim și toate au avut loc în zonele rurale, vedem că Satan se adaptează oarecum la sofisticările oricărui element al societății. Misionarii, de exemplu, vin acasă și relatează despre aceste cazuri atât de comune de posedare demonică, care pentru noi par a fi ieșite din comun. De exemplu, în viața mea o singură dată am fost implicat în posedarea demonică a unei persoane, până în punctul în care realmente am vorbit cu șapte demoni diferiți care erau în această persoană. Aceasta a fost singura dată când s-a întâmplat. Acum, dacă m-aș uita mai bine și aș încerca să aflu, cu siguranță că a fost mai des decât atât, dar în societatea sofisticată nu este un lucru comun. Satan lucrează și în alte moduri, dar într-o societate mai puțin sofisticată, agrară, acest lucru pare să fie mult mai comun. De exemplu, acolo unde există religie păgână este frică, pentru că toți zeii păgâni sunt zei care au elementele rele în natura lor; așadar, ei trebuie să fie potoliți. Și când acești zei se manifestă în moduri rele ei aduc în oameni frică și își îndeplinesc scopurile. Când oamenii din societatea noastră se comportă astfel, îi închidem într-un ospiciu și-i ținem departe de societate. Îi scoatem, îi încarcerăm, îi ascundem undeva, și vrem să-i ignorăm. Așadar, nu au același impact în societatea noastră pe care l-ar avea dacă ar fi doar puțin mai subtili, puțin mai „în ton cu griul”, ca să spun așa. Dar în aceste așezări rurale există acești maniaci care provoacă prăpăd.

Să ne uităm mai departe la aceste două suflete sărmane. Aș dori doar să mai adaug un gând. În posedarea demonică personalitatea demonului eclipsează personalitatea celui posedat. În relatarea din Marcu, atunci când Isus spune acestei persoane „Care-ți este numele?” demonul răspunde „numele meu este legiune”. Cu alte cuvinte „suntem mulți”. Persoana nici măcar nu mai poate vorbi. Am avut această ocazie de a vorbi cu această femeie care avea toți acești demoni și când am întrebat-o vorbea cu cel puțin șapte voci diferite și cele șapte voci aveau diferite nume și nu putea să vorbească cu vocea ei. În esență asta ai în acest caz. Posedarea demonică înseamnă proiectarea automată a unei noi personalități, rea din plin, care eclipsează personalitatea individului. Acum, poate să vină și să plece sau poate să fie prezentă mereu. Sunt sigur că sunt o mulțime de oameni din societatea noastră care sunt diagnosticați ca bolnavi mintal, dar care de fapt sunt posedați. Și pot să spun că soluția pentru ei este aceeași care a fost și atunci. Singurul care poate avea putere asupra demonilor este Domnul Isus Cristos.

Uitați unde trăiau, în versetul 28, aceste sărmane suflete „ieșeau din morminte”. Puteți să vă imaginați? Adică dacă trec noaptea pe stradă pe lângă un cimitir am fiori, dar să trăiești în morminte? Pentru un evreu, spurcarea numărul unu a tuturor spurcărilor era să te atingi de un trup mort. Cât de departe au ajuns aceste biete suflete de trăiau în morminte? Și apropo, în acea zonă unde sunt dealurile sunt ridicate pe coasta de est a mării Galileii, au fost tăiate în mod natural, și omul a săpat în stâncă niște cămări ca să fie folosite ca morminte, și ei acum acolo trăiau, în morminte. Și spune „erau foarte cumpliți”. Înseamnă că erau violenți. Erau niște maniaci sălbatici și dacă studiați celelalte relatări vă vor spune mai multe despre ei. În Luca 8:27 spune că erau dezbrăcați, nu aveau haine. Acum, vă rog să ascultați, știu oameni care vin la mine și-mi spun „Oh, nu este nimic în neregulă cu asta. Eu aparțin de clubul soarele-răsare”. Ei bine, în Biblie singurii oameni care mergeau dezbrăcați erau niște maniaci deliranți, sper că această informație vă este de ajutor. Nu aveau nici un simțământ privind echilibrul social. Nu aveau nici un simțământ de decenţă. Erau niște maniaci sălbatici. În Marcu 5 spune că au încercat oamenii să-i lege cu lanțuri și indiferent cât de puternice erau lanțurile, ei le rupeau. Aveau o putere deosebită.

Nu o voi uita niciodată pe fata cu care am avut de-a face, cu două degete a răsturnat biroul de metal din cameră direct peste unul din oamenii de acolo. O putere extraordinară. În Marcu 5, spune că țipau și strigau și se tăiau peste tot, rănindu-se și tăindu-și carnea cu pietre ascuțite. Și strigau cu strigăte puternice. Spune krazo, care este un strigăt nearticulat. Acum aveţi deja o imagine, nu-i așa? Dezbrăcați, se tăiau cu pietre, țipau, alergau pe deal cu o putere incredibilă și ca rezultat, spune că nimeni nu trecea pe drumul acela. Ei bine sper că nimeni nu se ducea pe acolo, că nimeni nu trecea pe drumul acela Și imediat ce făcea asta cineva, ieșeau din morminte, venind cu țipete pe deal în jos cu o putere incredibilă, și ca rezultat spune că nimeni nu trecea pe drumul acela. Și când au ajuns cei din bărci pe mal, ei au ieșit din morminte. Și știți ce s-a întâmplat? Primirea demonilor era asta: au văzut mica flotilă și erau gata să-și facă numărul. Au ieșit din peșteri, coborând dealul și țipând și dintr-odată ceva s-a întâmplat.

Și aflăm nu doar ce primire au făcut demonii, dar și faptul că demonii L-au recunoscut. Versetul 29 „Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu?”” Să ne oprim aici. Ce înseamnă într-adevăr în limba greacă „De ce ne deranjezi? De ce ești aici?” Știți ce spune în Marcu? În Marcu 5:6 spune „Când L-au văzut pe Isus s-au închinat”. Proskuneo, s-au aruncat la pământ, au căzut, s-au închinat. Incredibil că s-au închinat lui Isus. Așa au făcut. Proskuneo înseamnă a săruta mâna, a te pleca în reverență pe genunchi cu fruntea până la pământ. Este un cuvânt de uimire profundă, reverență, respect și închinare. Poate spui „De ce fac ei asta?” Pentru că știu cu exactitate cine este El. Ascultați, demonii sunt îngeri căzuți. Cândva au fost îngeri sfinți înainte ca să intre în rebeliune alături de Satan, și erau implicați cu Dumnezeu, și cunoșteau a doua Persoană din Trinitate. Nimeni nu trebuie să le explice lor cristologia. Ei o cunosc și au știut că El era antagonist față de ei și era judecătorul lor, și că El era cel care-i va nimici. Și ei strigă „De ce ne deranjezi? Ai venit să ne chinuiești [ascultați] înainte de vreme?” Aveau și escatologia potrivită. Au spus „Ai venit prea devreme”. Erau demoni pretribulaționiști și premileniști „Nu e vremea acum. Nu este vremea potrivită. Ai venit ca să ne chinuiești înainte de vreme?” Gândiți-vă puțin, aceste ființe sunt condamnate pentru toată veșnicia și știu aceasta, și Îl disprețuiesc pe Isus, Îl detestă, Îl urăsc și totuși se închină înaintea Lui pentru că sunt forțați de puterea Lui. Nu pot rezista. Vedeți, ei cunosc Filipeni 2:10: va fi înălțat și orice genunchi se va pleca, nu doar cele de deasupra pământului și de pe pământ, ci și cele de sub pământ. Au știut intuitiv că stau în prezența celei de-a doua Persoane din Trinitate. Au știut intuitiv că erau împreună cu Sfântul lui Dumnezeu care avea putere să-i nimicească și au strigat „Nu se poate. Nu e vremea.” Știu până și planul de răscumpărare. Ascultați, erau teologi mai buni decât cei mai mulți oameni. Știau că acesta este Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Știu culte care nu știu nici măcar ceea ce demonii știu. Și știau care era planul escatologic și știau că vor fi condamnați și pedepsiți veșnic.

Așadar, ei își apleacă genunchiul înaintea lui Cristos, judecătorul lor. Cât de fascinant este pentru mine. De asemenea trebuie relatat că uneori demonii, prin mediumuri și prin alții, se pare că sunt în stare să prezică viitorul. Se pare că cumva li s-a făcut cunoscut planul divin, și la un moment dat ei pot să anticipeze ce se va întâmpla. Ei sunt cu mult înainte chiar decât ucenicii Domnului. Cartea Apocalipsa nu a fost scrisă – ucenicii nu au fost prea siguri de ce se va întâmpla când toate aceste lucruri vor avea loc – dar ei le-au știut. Este interesant pentru mine – priviți la versetul 29 iarăși – că se adresează Lui cu „Isus, Tu ești Fiul lui Dumnezeu”. Oh, ce afirmație importantă! Ați știut că Fiul lui Dumnezeu este un termen care este sinonim cu Mesia? În Matei 16:16 „Tu ești” a spus Petru „Mesia, Fiul Dumnezeului Celui viu”. Și, a spus Tatăl, prin Petru. Aceasta a fost revelația lui Dumnezeu că Mesia este Fiul Dumnezeului celui viu. Și când au spus „Tu ești Fiul lui Dumnezeu”, ei de fapt spuneau „Tu ești împăratul, Tu ești Mesia, Tu ești Unsul, Tu ești Cristos”. Nu ar trebui să fiți surprinși. Iacov 2:19 spune „demonii cred și [și ce?] se înfioară”, pentru că ei cunosc finalul. Ei știu ce se va întâmpla.

În Luca 4:41, aș dori să vă citesc aceste versete. Spune așa „Din mulți ieșeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Cristosul.” Grozav, ei știau, ei știau și știau că sunt condamnați la chinul iadului veșnic. Și cum vor scăpa? Nu cred că s-au gândit vreodată că vor scăpa. Ei știau puterea lui Dumnezeu. Poate spui „Atunci de ce L-au atacat pe Cristos? De ce L-au ispitit?” Știți ce cred eu în prostia mea? Probabil au crezut că ar putea să-L târască pe Hristos cu ei în abis, dacă ar fi reușit să-L facă să păcătuiască. L-au urât atât de mult că s-au gândit ca să Îl atragă în abis. Nu L-au putut atinge în divinitatea Lui, poate că Îl vor putea atinge în umanitatea Lui. Dar nu L-au putut atinge.

După primirea și recunoașterea lor, ajungem și la cererea lor, în versetul 30. Au avut o cerere care este bizară. „Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” Acum, ce cerere ciudată! Adică, la ce folos? Un porc posedat? Un porc este un porc, este un porc, așa-i? Cum poți să faci diferența între un porc posedat şi orice alt porc? Care este rostul? Ei bine, poate zici, poate că demonii au nevoie să fie în cineva. Se prea poate să fie adevărat. Poate au nevoie. Totuși nu știm de ce au cerut așa ceva. Poate le place să aibă un loc de locuit undeva. Poate că s-au gândit că este o concesie plăcută „Dacă vrei să nu-i rănim pe oameni, vom fi mulțumiți să mergem în acei porci, dar Te rugăm să nu ne trimiți în adânc”. Se temeau de Cristos. Erau uimiți de El. Nu voiau să meargă în abis „Numai așază-ne într-un loc mai puțin important”. Și locul cel mai puțin important la care se gândeau erau porcii, pentru că, dragilor, la drept vorbind, ei nu erau koșer, și oricum nici nu trebuiau să crească porci în acea parte de țară.

Acum, aceea a fost o parte a standardului iudaic până în acea vreme. A fost abrogată și se pare că a fost posibil ca niște evrei să fie proprietarii acelor porci, iar aceasta este neascultare față de legea lui Dumnezeu. Apropo, Marcu 5:13 spune că în acea turmă erau două mii de porci, așadar a fost o turmă destul de mare. Așadar, au fost o mulțime de demoni „Vom merge în turma de porci”. Și numai atât cunoaștem. Putem specula cu privire la ce gândeau ei. Poate că se gândeau că vor merge în porci și oarecum vor evita adâncul. Poate că s-au gândit – și sunt sigur că s-au gândit la asta – poate că s-au gândit că vor omorî porcii și toți se vor mânia pe Isus și-L vor omorî pe Isus pentru că le-a omorât porcii. Oricum, aveau ei planul lor. Însă, ce este interesant e răspunsul lui Isus, și vom merge de la posedarea demonilor la puterea lui Cristos din versetul 32.

Acum, ne mutăm atenția de la demoni la Cristos. El le-a spus „Duceți-vă”. Vreți să știți ceva? Când oamenii vor să exorcizeze trebuie să lucreze din greu ca să-i facă pe demoni să coopereze. Când Cristos vine, ei singuri vor să plece. Tot ceea ce îi preocupă este unde li se permite să meargă și El a spus „’Duceţi-vă’. Ei au ieșit, şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape.” Direct de pe deal în mare, s-au înecat toți, două mii de porci. Acum, unii oameni se simt deranjați de această minune pentru că ei cred că Isus a fost crud cu animalele. Nu știu dacă cred la fel când mănâncă un sendviș cu șuncă, dar de fapt animalele au fost create mai devreme sau mai târziu pentru consum. Se prea poate că o mulțime de oameni s-au îngrămădit să-i scoată pe porci din apă ca să-i consume, nu știu. Dar oricum, întreaga turmă s-a sinucis în masă.

Acum, aș dori să vă gândiți pentru o clipă. Cum i-a scos El pe toți acei demoni? El a spus „Duceți-vă”, doar atât. A spus numai „Duceți-vă”. Când El a apărut, ei au vrut să plece, iar El le-a dat porunca să plece. „Duceți-vă”. Un cuvânt. Acum, acesta este lucrul care i-a șocat pe toți. Nu doar pentru că a făcut minunea. Ci modul în care a făcut-o. Instantaneu și în totalitate. Trebuie să înțelegeți, oameni buni, că acești demoni sunt niște ființe puternice, puternice. Oamenii nu se pot lupta cu ei. Nu ne putem raporta la nivelul supranatural. De asemenea este atât de prostesc din partea oamenilor care jonglează cu ideea aceasta şi cred că pot să scoată demoni prin priceperea lor. Demonii sunt cu mult înaintea ta. În 2 Petru 2:11 spune „îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere”. În Psalmul 103, pe care l-am citit în această dimineață, spune „Îngerii sunt tari în putere”. Poate spui „Ei bine, demonii: ei nu sunt la fel de puternici ca îngerii cei sfinți?” Ei bine, cu siguranță că sunt într-un anume sens, pentru că în Daniel am văzut că în capitolul 10 a venit un înger sfânt cu un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru Daniel, dar un demon l-a ținut pentru trei săptămâni și Dumnezeu a trebuit să-l trimită pe Mihail ca să-l lase. Au putere. De fapt, în Efeseni 6, spune că dacă vrem să ne împotrivim lor trebuie să luăm toată armura lui Dumnezeu. Trebuie să fim tari în puterea Lui. Demonii sunt puternici.

Un singur înger, spune în 2 Împărați 19:35, că a omorât 185.000 de asirieni, dintr-odată, așadar ei îi depășesc pe oameni. Au o inteligență superioară, este clar din Ezechiel 28; ei au o putere superioară, poți vedea asta la îndrăcitul din Marcu 5, că rupea lanțurile; poți vedea în Fapte 19, Matei 17. Ei au o putere superioară. Conform lui Tesaloniceni capitolul 2 ei pot să facă semne și minuni; au un scop superior, şi asta înseamnă că ei au de zburat prin ceruri, conform lui Daniel 10. Au o experiență superioară, au trăit înaintea creării omului. Au trăit prin toate analele istoriei omenirii. Au fost pe pământ de multă vreme și ştiu cum stau lucrurile și înțeleg cum funcționează omul și cum gândește. Ei au o natură superioară. Ei sunt ființe spirituale, nu sunt limitați defel, prin urmare acestea sunt niște ființe incredibile. Numai Domnul Isus Cristos poate să zdrobească capul șarpelui, numai Domnul Isus Cristos poate să-i arunce în adânc, Apocalipsa 20, și doar El poate să se ocupe de ei aici. Așadar, le ascultă cererea, dar nu de dragul lor, ci de al Lui. Îi trimite în turma de porci. Acum, oamenii spun „De ce a făcut aceasta?” De ce? Unii răspund „Ei bine, pentru că nu ar fi trebuit să crească porci acolo și a fost o bună lecție pentru ei”. Nu cred că aceasta este lecția de aici. Nu cred că lecția de aici este că trebuie sau nu să crești porci. Nu cred că aceasta este lecția. Lecția de aici este că Cristos poate să scoată demonii.

Acum, dacă El spune „Duceți-vă”, de unde știu că s-au dus? De unde știu că s-au dus? Dacă îi trimiți în altcineva, nu ai rezolvat problema. Ai un alt om demonizat. Cum vei demonstra că au plecat? Privește la turma liniștită de porci. De obicei porcii nu înoată și nu sunt ca oile, ei nu se duc în același loc toți împreună. Acum, priviți la 2000 de porci care aleargă toți de pe râpă și toți se aruncă în apă și se îneacă, iar concluzia este că ceva supranatural s-a întâmplat. Și în aceeași secundă te întorci și îi vezi pe cei doi demonizați care stau, aşa cum ne spune Marcu, îmbrăcați, cu mintea întreagă, care au o conversație minunată cu Isus. Legătura se face foarte ușor.

Vedeți, ceea ce a făcut este o vie demonstrație a izbăvirii acelor doi oameni pe care nimeni nu putea să o uite. În același timp a demonstrat natura distructivă a demonilor, pentru că atunci când demonii au lovit în porci, instantaneu au fost nimiciți. Și cred că le-a oferit și demonilor o avanpremieră a propriei lor nimiciri din viitor. Și dacă sunteți preocupați de porci, ați ratat punctul central. Mai sunt mulți porci pentru mulţi oameni. Putem să sacrificăm câteva mii de porci pentru Isus ca să menținem această demonstrație a puterii Sale incredibile. Cred că a dorit o dovadă vie ca acei demoni să iasă din cei doi și i-a trimis în acele animale, ca acele animale să fie o demonstrație pe care să nu o uite nimeni vreodată.

Aceasta ne conduce către punctul final, către perspectiva oamenilor. Cum au reacționat? Cum au reacționat? Apropo, spune în versetul 32, interesantă remarcă „au fugit repede pe râpă în jos”. Același gând ca în versetul 28, că oamenii posedați demonic te umpleau de groază. Această groază și violență a fost transferată asupra porcilor și a fost la fel de mult comportament maniacal în acei porci cum a fost în cei doi oameni, așadar, legătura a fost făcută destul de ușor în mințile oamenilor cu privire la ce s-a întâmplat. Versetul 33 „Porcarii au fugit”. Acum nu mai sunt proprietari. Sunt doar porcari, oameni cărora le pasă de porcii care sunt pe dealuri. Și, oh, când au văzut pe acei porci că se sinucid și aleargă pe râpă în jos nebunește în apă, au fugit în cetate. Au fugit, au alergat, au zburat până acolo, au fugit cât au putut de tare, și le-au spus tot ce s-a întâmplat cu porcii lor. Așa spune? Oh, nu, spune că au povestit ce s-a întâmplat cu cei doi posedați demonic. Cu alte cuvinte, porcarii au priceput mesajul. Nu porcii erau problema; problema erau cei doi oameni eliberați de demoni. Porcii erau doar dovada, atât.

Așadar, s-au dus și au spus „Asta s-a petrecut”. Au spus totul, și ce s-a întâmplat? Versetul 34 „Şi iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus”. Nu e minunat? O adevărată trezire spirituală. Toți, și erau acolo și cei doi care stăteau jos cum se cuvine și erau îmbrăcați și cu mintea întreagă și vorbeau cu Domnul. Cum au reacționat? A venit toată cetatea. Ei bine, când L-au văzut s-au închinat. Nu, de fapt erau cu un pas în urma demonilor. „Și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor”. Pleacă! Pleacă! De ce au spus asta? Fiecare comentariu pe care l-am citit spune „Pentru că erau mai preocupați de porcii lor decât de Isus, pentru că erau niște materialiști „Vrem porcii noștri, cum îndrăznești să faci așa ceva”, decât să fie preocupați, ca oameni spirituali, de sufletele acestor doi oameni care fuseseră demonizați.” Dar nu acestea sunt răspunsurile potrivite. Vreți să știți ceva? Nu zice nimic de proprietarii porcilor. În niciuna din relatări nu spune nimic de reacția proprietarilor porcilor. Aceștia nu sunt proprietarii porcilor. Aceasta este toată cetatea și toți au venit și când L-au văzut au zis „Pleacă!” De ce? Marcu 15 „Se temeau”. Ei nu erau nebuni, ei nu erau mânioși. Ei erau speriați de moarte.

În Luca 8:37 avem aceeași relatare „îi apucase o mare frică”. Acum, dacă ați fost alături de noi în săptămânile trecute, fraților, cunoașteți aceste cuvinte. Spune același lucru din nou și din nou. Când oamenii păcătoși stau faţă în faţă cu un Dumnezeu sfânt, ei sunt îngroziți. Suntem iarăși la Isaia 6. „Vai de mine”. Vai, acesta este cuvântul unui blestem. Isaia, cel mai bun om din țară, a rostit un blestem asupra sa când L-a văzut pe Dumnezeu. Pentru că a fost expusă nelegiuirea lui. Petru, când L-a văzut pe Isus Cristos și măreția puterii Sale, a spus „Pleacă de la mine, că sunt un om păcătos, Doamne”. Data trecută v-am spus, că ei erau speriați atunci când a venit furtuna, și când Isus a liniștit-o, erau și mai îngroziți. Erau mai speriați de calm decât de furtună pentru că au știut că Dumnezeu era în barca lor și ei erau uimiți de Dumnezeu. Au văzut supranaturalul și s-au speriat. L-au văzut pe Cel care putea să-i controleze pe demoni. L-au văzut pe Cel care putea să controleze animalele. L-au văzut pe Cel care putea să ia sufletul unui om și să-l dea înapoi imaculat și curat ca zăpada, și s-au speriat de moarte. L-au văzut pe Dumnezeu, pe El L-au văzut. Nu știu dacă toți au înțeles asta, dar au știut că era ceva supranatural, și oamenilor nu le place aceast lucru. Au devenit inconfortabili: „Dă-ne porcii înapoi și pleacă”. Oamenii pot gestiona porcii; nu-L pot gestiona pe Dumnezeu. Misterul supranaturalului nu îl pot gestiona.

Apropo, aceasta este prima menționare a opoziției deschise față de Mesia și de aici încolo va creşte. I-a expus. Ei L-au disprețuit. A fost mai bun ca ei, mai măreț ca ei, mai curat ca ei, mai puternic ca ei, mai sfânt decât ei și L-au respins. Și s-au simțit murdari și inadecvați să fie în prezența Lui pentru că era așa de sfânt și s-au simțit neputincioși. În sens uman și simplist R.C. Sproul face o comparație interesantă în acest fel de gândire. El spune „Este precum cartea Principiul Petru. Vă amintiți de cartea Principiul Petru? Spune, în industrie toți ajung la același nivel de incompetență. Cu alte cuvinte, ești bun de nivelul A și ei te promovează la nivelul B, iar tu ești bun la nivelul B, ei te promovează la nivelul C și ulterior ești la nivelul la care nu mai poți funcționa. Așadar, toți se ridică la nivelul de incompetență, așa că de fapt toată industria și toate ierarhiile sunt controlate de oameni incompetenți. Dar de asemenea ilustrează în aceeași carte o altă dimensiune. El vorbește despre oameni care sunt incompetenți și spune că sunt oameni care așa sunt ei, incompetenți. Ei nu se ridică la nivelul de incompetență, pentru că ei deja sunt incompetenți. Și el spune că ei se potrivesc într-o organizație și rămân acolo multă vreme pentru că nu sunt o amenințare pentru nimeni. Ei sunt în esență incompetenți. Așadar, primul principiu, spune el, în este că ierarhia trebuie să reziste, și dacă toți din ierarhie spun că ierarhia trebuie să reziste atunci este minunat să ai incompetență, pentru că nu este o amenințare pentru ierarhie. Dar apoi, spune el, ai omul care este cel super-competent. Omul care este super-competent nu este plăcut de nimeni pentru că toți sunt amenințați, și el nu poate fi promovat în managementul industrial, pentru că el îi amenință pe toți de deasupra lui. Singurul mod în care se ridică este lateral, pe orizontală. El trebuie să meargă de la o organizație la alta, pentru că nu se poate ridica în organizația sa, pentru că este o amenințare pentru toți. Oamenilor nu le place super-competența.

Precum acel copil, când toți din clasă au primit nota 3 și mai puțin, iar ea e singura care a luat 10 și știi că testul a fost corect, atunci știi că toți nu sunt atât de deștepți. Ea a ieşit din grafic și tu te-ai supărat. Ei bine, dacă vrei să o pui altfel, Isus a distrus graficul. Nu puteau să-L tolereze pe Isus, datorită perfecțiunii Sale. Nu puteau să-L tolereze pe Isus, datorită sfințenie Sale. Nu puteau să-L tolereze, datorită sfințeniei Sale absolute. Era atât de mult înaintea lor că i-a demascat, că a arătat stupiditatea propriilor lor vieți. De aceea au trebuit să-L omoare. Iar aici încep să se clarifice lucrurile. L-au văzut, I-au văzut puterea, au fost pur și simplu înspăimântați în uimire față de Dumnezeu. În loc să cadă la picioarele Lui în închinare, au spus: „Pleacă. Pleacă. Nu Te vrem.” Oamenii spun „Oh, doar dacă am putea să vedem minuni și am crede”. Ascultați, oamenii aceștia au văzut minuni și nu au crezut. L-au pironit pe cruce și au văzut minuni după minuni, minuni după minuni. Și totuși nu au crezut. N-au făcut decât să-L urască mai mult și mai mult și mai mult. Oamenii cred azi că e suficient ca alții să vadă o grămadă de minuni și atunci vor crede. Nu, unii oameni, când sunt expuși în prezența măreției Dumnezeului celui sfânt, pur și simplu vor fugi, datorită întunericului din viața lor. Ați ridicat vreodată un bolovan și să vedeți o grămadă de insecte dedesubt care au stat acolo de mai multă vreme, și de îndată ce le expui la lumină fug și încearcă să găsească o gaură în care să se ascundă? Așa sunt și oamenii. Îi expui la lumina lui Dumnezeu și ei își iubesc întunericul. Fug iarăși în pământ ca să-l regăsească. Acolo sunt aceștia.

Dar Dumnezeu a fost plin de îndurare față de ei. Narațiunea se încheie în Marcu 5:19, relatarea paralelă și trebuie să auziți aceste două versete. Aflăm următoarele: omul care a fost posedat a vrut să meargă cu Isus. A vrut să călătorească cu Isus. A vrut să meargă cu Isus. A vrut să urce cu El în barcă și să meargă cu El. Dar, ne spune Marcu 5:19 că „Isus nu l-a lăsat”. Nu a vrut să-l lase. „Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi, şi povestește-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.” El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole – aceasta era zona – tot ce-i făcuse Isus. Şi toți se minunau.” Știți ce a făcut? Acei oameni care L-au urât pe Isus și care au vrut ca El să plece din ținutul lor nu au putut să distrugă niciodată mila sau compasiunea lui Isus pentru ei, așa că El a lăsat acest singur misionar și prieten al Său în mijlocul lor, ca o dovadă vie, a puterii Sale mărețe. Un misionar. Cât de minunat că harul lui Cristos este extins peste cei care nici măcar nu-l vor.

Să ne rugăm.

Tată, nu știm mai multe despre poveste, așa că nu știm cât de eficientă a fost mărturia acelui om. Trebuie să credem că el a fost totuși instrumentul pentru răscumpărarea altor suflete. Îți mulțumim pentru această măreață relatare a dovezii puterii Tale asupra lui Satan. Știm ce înseamnă ca Tu să ai putere asupra păcatului și morții, uneltele pe care Satan le folosește, și că într-o zi, Tu vei îndrepta pământul și acest univers. Vei crea un cer nou și un pământ nou unde ne vei da trupuri glorificate unde nu va mai fi nici boală, nici durere, lacrimi, plâns, mâhnire sau moarte. Tată, vedem măreția lui Isus Cristos fără nici o îndoială. Demonii au venit cu mărturia că El este Fiul lui Dumnezeu, că va veni ca judecător, că va condamna în adânc pe cei nelegiuiți. Aceasta este mărturia demonilor și ei știu asta. Ajută-ne să fim înțelepți ca să și cunoaștem, fără nici o îndoială, că El este Cristosul lui Dumnezeu. El este judecătorul şi vrem să cunoaștem şi ceea ce demonii niciodată nu vor ști, harul mântuitor pe care El îl oferă. El nu a spus omului să spună demonilor, să fie mărturie pentru ei – ei nu pot fi răscumpărați – ci să le spună prietenilor faptul că planul de mântuire s-a întins spre oameni. Dumnezeule, vrem să auzim mesajul lui Cristos izbăvitorul și să ajungem să-L cunoaștem pe El și slava Împărăției Sale. Ne rugăm în numele Său. Amin.

Atunci când predic un mesaj din acesta, sunt copleșit de măreția lui Cristos și uneori în mine se naște o nouă dedicare ca să-L proclam pe El și să-L ascult. Nădăjduiesc că la fel de adevărat este și în viețile voastre. Acum, fie ca harul lui Dumnezeu și dragostea Domnului Isus Cristos și părtășia Duhului Sfânt să fie cu noi cu toți, până când ne vom revedea. Amin.

SFÂRȘIT