În această dimineață, în studiul nostru din Cuvântul lui Dumnezeu, ajungem la un pasaj măreț și emoționant pentru creștini, așa că vă invit să deschideți Bibliile la capitolul 24 din Matei și haideți să analizăm versetele 29 - 31. Este un text extraordinar despre a doua venire a Domnului Isus Cristos. Aceia dintre noi care Îl cunosc și Îl iubesc pe Domnul, aceia dintre noi care Îi studiază Cuvântul, sunt foarte conștienți de faptul că lumea se va sfârși, lumea așa cum o cunoaște omul, lumea așa cum o conduce omul, se va sfârși odată cu venirea glorioasă a lui Isus Cristos din ceruri, pe pământ. Este vorba despre a doua Sa venire. Prima dată, El a venit în umilință. Prima dată, a venit să moară pe o cruce. Iar mai apoi, El vine în glorie și vine să împărățească drept Împărat al împăraților și Domn al domnilor.

Domnul a vrut să-i instruiască pe ucenicii Săi cu privire la a doua Sa venire și a vorbit în mod specific despre aceasta în aceste trei versete din Matei 24. Vreau să le observați pe măsură ce le citesc. „Îndată după acele zile de necaz ‘soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate’. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă”.

Acolo, în termeni foarte clari, conciși, direcți și ușor de înțeles, Domnul Însuși ne vorbește despre cel mai mare eveniment pe care îl așteaptă orice credincios, și anume a doua venire a lui Isus Cristos. El a venit o dată şi va veni din nou. De fapt, în timp ce Se înălța, ni se spune în Faptele Apostolilor capitolul 1, părăsind pământul după prima Sa venire, S-a înălțat la cer, fizic, trupește, luat într-un nor. Și doi îngeri au venit și au spus: „Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”. Cu alte cuvinte, așa cum a plecat, așa se va întoarce, fizic, trupește, pe nori. Exact așa cum a plecat. Același Isus, în același mod.

Și de atunci, credincioșii au avut inimile pline de speranță de-a lungul întregii istorii a bisericii, așteptând venirea Domnului Isus Cristos. De fapt, apostolul Pavel, scriindu-i lui Tit, a spus în capitolul 2 versetul 11: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Cristos. El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune”.

Ceea ce a spus el acolo este că noi, cei care suntem mântuiți, trebuie să trăim în neprihănire, în cumpătare, renunțând la păgânătate, la poftele lumești și așteptând arătarea glorioasă a marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Domnul Isus Cristos. Cu alte cuvinte, pe cât de mult trebuie să trăim o viață ascultătoare, pe atât de mult trebuie să trăim o viață neprihănită, pe atât de mult trebuie să trăim o viață în care prioritățile sunt stabilite după standardele lui Dumnezeu, pe atât de mult trebuie să trăim o viață care să se concentreze pe revenirea lui Isus Cristos. Trebuie să trăim în lumina venirii lui Cristos, când acest trup al stării noastre smerite, spune Pavel către Filipeni, va fi schimbat și făcut asemenea trupului Său glorios. Aceasta este nădejdea noastră. Aceasta este slava noastră.

Acum, lumea este foarte familiarizată cu circumstanțele și caracteristicile primei veniri a lui Cristos. Lumea este foarte familiarizată cu Betleemul, cu ieslea, cu păstorii și înțelepții, cu o anume stea și cu Irod. Lumea este foarte familiarizată cu Iosif și Maria, cu aurul, tămâia și smirna și cu cântarea îngerilor. Ei cunosc destul de bine această poveste. Dar lumea este mult mai puțin familiarizată cu povestea celei de-a doua Sa veniri, cu toate caracteristicile și toate circumstanțele care o însoțesc. Și totuși, profeții ne-au dat, inclusiv Isus Însuși, cel mai mare dintre toți profeții, instrucțiuni foarte clare cu privire la caracterul, la caracteristicile celei de-a doua veniri glorioase a lui Isus Cristos. Iar în cele trei versete pe care tocmai vi le-am citit, Domnul nostru Însuși descrie a doua Sa venire. Nu toate elementele ei, ci chiar momentul în care ea are loc. Semnul că a sosit.

Iar în cadrul acestei instruiri, sunt atât de multe lucruri, încât nu le-am putea cuprinde pe toate într-o singură sesiune. Oricât de scurte ar fi cuvintele Sale, în mod obișnuit, Domnul spune foarte precis și foarte concis ceea ce vrea să spună, dar are un mod de a deschide un univers de adevăr în minunata abilitate pe care o are de a alege cuvintele. Și astfel, deși putem citi ceea ce putem citi și putem înțelege, totuși este dincolo de capacitatea noastră de a înțelege implicațiile a tot ceea ce El spune, și ne simțim ca niște copii mici care încearcă să înțeleagă complexitatea atunci când încercăm să înțelegem tot ce este de înțeles. Dar haideți să vedem ce ne va arăta Domnul în timp ce analizăm aceste trei versete extraordinare.

Acum, cel mai bun mod de a trece prin asta este să vă agățați gândurile de câteva cuvinte cheie, bine? Primul cuvânt cheie este „succesiune”. Succesiunea celei de-a doua veniri, versetul 29: „Îndată după acele zile de necaz”. Acum, nu trebuie să fii Phi Beta Kappa ca să îți dai seama de asta; este destul de evident. Oamenii întreabă: „Când este a doua venire? Când este a doua venire?” Este un răspuns foarte simplu. Imediat după acele zile de necaz. Așa scrie. Un indicator cronologic foarte clar pentru noi că cea de-a doua venire a Domnului în glorie pentru a-Și instaura Împărăția va urma imediat acestei perioade de timp numită Necazul cel Mare.

Acum, poate cineva va zice: „Ei bine, există o mulțime de necazuri”. Cuvântul „Necaz” este un cuvânt grecesc, thlipsis, care înseamnă necaz, dificultate, tribulație, strâmtorare. Și ați putea spune: „Ei bine, Israel a fost întotdeauna în necaz și strâmtorare, și biserica a avut întotdeauna necazuri și strâmtorări, și lumea a avut întotdeauna necazuri și probleme”, de aceea Isus a spus imediat după acele zile de necaz „după acele zile”. Nu orice necaz, ci necazul acelor zile. Acuma veți zice: „Care zile?” Zilele care tocmai au fost descrise în versetele 4 până la 28. Expresia „acele” ne duce înapoi la niște zile pe care El tocmai le-a descris.

Care sunt zilele pe care tocmai le-a descris? Sunt zile de mare tragedie. De fapt, sunt atât de grave încât versetul 21 spune următoarele: „Pentru că atunci va fi” - nu doar necaz, ci va fi și ce? – „un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi”. Nu este vorba de orice necaz la care se referă El, ci de necazul care este cel mai mare necaz pe care l-a cunoscut vreodată lumea. El se referă la o perioadă de timp care este cea mai rea perioadă de timp prin care a trecut vreodată lumea.

Și poate vă veți spune: „Ce perioadă de timp este asta?” Ei bine, este o perioadă de timp care a început cu un eveniment foarte special. Versetul 15: „De aceea, când veți vedea ‘urâciunea pustiirii’ despre care a vorbit prorocul Daniel, ‘așezată în Locul Sfânt’ – cine citește să înțeleagă”. Și am vorbit despre faptul că acel eveniment numit urâciunea pustiirii, este o profanare a ceea ce este sacru și este o ruinare a ceea ce este dedicat lui Dumnezeu, care declanșează această mare perioadă a Necazului.

Vă aduceți aminte ce am spus? Israelul, în vremea sfârșitului, va fi în țara sa. Ei vor reconstrui Templul. Se vor închina lui Dumnezeu, și vor fi protejați de Anticrist. Dar la mijlocul perioadei de șapte ani în care Daniel spune că face un pact cu ei, în Daniel 7, el spune că la mijlocul - scuzați-mă, în Daniel 9, spune că la mijlocul acelei perioade, Anticristul va rupe legământul și va spurca - adică va profana, va blasfemia - locul sacru al evreilor. El va distruge altarul lui Dumnezeu și va ridica un altar pentru el însuși. El se va face pe sine însuși Dumnezeul lumii. Și acest lucru ne este descris nu numai de profetul Daniel, ci și de Ioan în Apocalipsa. Iar el devine cel căruia i se va închina și de aceea profanează, sau spurcă locul acela. Și când se întâmplă acest lucru și cheamă întreaga lume să i se închine, atunci a venit semnalul că a început Necazul.

Iar evenimentele din timpul Necazului sunt descrise în general în versetele 4 până la 14. Este o perioadă de înșelăciune. Este o perioadă de război. Este o vreme de foamete și cutremur. Este o perioadă de persecuție și ură. Este o vreme a profețiilor false. Este un timp în care răul este atât de răspândit încât mulți oameni care par a fi religioși vor dezerta de la religie și se vor dedica răului. Cu alte cuvinte, va fi cea mai rea perioadă pe care a cunoscut-o lumea vreodată. Va fi un timp, vedem în versetul 21 și în următoarele, fără egal. Și dacă acele zile n-ar fi scurtate - adică dacă nu se va condensa timpul de lumină a zilei - nimeni nu ar supraviețui. Vor fi profeți falși peste tot. Și va fi o corupție păcătoasă ieșită din comun descrisă ca un stârv în versetul 28.

Și astfel vine asupra lumii această vreme de necaz cum n-a mai fost vreodată. O vreme de răutate cruntă ca niciodată. O vreme de crimă, o vreme de măcel, iar Anticrist va încerca să-i măcelărească pe toți evreii, va încerca să-i măcelărească pe toți cei care vor chema numele lui Cristos. Și de aceea, versetul 16 spune că atunci când veți vedea că acest eveniment inițiator are loc și Anticristul își așază idolul care este el însuși în Templu, atunci ar fi bine să fugiți în munți, pentru că Iudeea, unde se află Ierusalimul, va fi centrul atacului său, în timp ce va încerca să nimicească poporul lui Dumnezeu, Israel, și orice popor credincios dintre neamuri care se află acolo.

Așadar, va fi o vreme cum n-a mai fost vreodată. Ar fi bine să alergi și să alergi repede și să speri că nu vei fi însărcinată și să speri că nu porți în pântece un copilaș și să speri că nu este iarnă și ploaie și să speri că nu este Sabatul ca să fii ucisă cu pietre de niște legaliști pentru că alergi. Ar fi bine să speri că poți să fugi pentru că va veni un măcel cum nu a mai fost în istoria lumii. Și am trecut prin toate aceste detalii în ultimele săptămâni. Acum, versetul 29: „Îndată după acele zile de necaz”, nu orice fel de necaz, ci necazul despre care am văzut că am discutat în versetele de la 4 la 28. Imediat după aceea, acesta este timpul, aceasta este succesiunea privind venirea Domnului Isus Cristos.

Acum, aduceți-vă aminte că ucenicii simt că trebuie să fie foarte aproape, pentru că știau că Domnul este Mesia, deoarece a curățat Templul, vă amintiți, a dat afară schimbătorii de bani, cumpărătorii și vânzătorii. Pentru că El a promis că tot Templul va fi dărâmat și nu va fi lăsată piatră pe piatră. Ei cred, așadar, că El va veni și va nimici iudaismul fățarnic și fals. El îi va nimici pe falșii lideri religioși. El va curăța națiunea. Și pentru că L-au văzut deja cum a curățat interiorul aruncându-i pe toți afară și tocmai a prezis că pietrele vor fi dărâmate, ei cred că venirea Lui este foarte, foarte aproape. Și, cu inimile foarte neliniștite, s-au așezat cu El pe Muntele Măslinilor și au întrebat: „Doamne, spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul pe care trebuie să îl căutăm pentru când Vei veni cu plina ta parousia, prezența ta deplină și vei Împărăți?” Astfel că ei cu siguranță cred că acum este doar o chestiune de zile până când toate acestea se vor întâmpla. Iar Domnul le transmite că le va răspunde la întrebare, și le spune că nu se poate întâmpla decât imediat după această perioadă de timp. Și ei nu-și dau seama că această perioadă de timp este cu mii de ani în viitor, din punctul în care se află ei. Dar Domnul nostru spune foarte clar că aceste lucruri nu se vor întâmpla până la această perioadă de timp după care are loc a doua venire.

Acum, vă aduceți aminte ce am spus și anume că va fi un măcel groaznic printre evrei și Zaharia spune că doi din trei vor fi uciși și doar o treime va fi păstrată. Dumnezeu va salva o treime dintre ei. Restul vor muri în acest holocaust teribil. De asemenea, vor fi salvați o sută patruzeci și patru de mii de evrei, douăsprezece mii din fiecare seminție, conform Apocalipsa 7, pentru ca ei să poată evangheliza lumea. Și oricât ar încerca anticristul, sau oricine altcineva, nu-i va putea ucide. Apocalipsa 7 spune că sunt sigilați și protejați. De asemenea, în capitolul 14 din Apocalipsa, citiți despre ei. Așa că Domnul îi va cruța pe unii dintre acești oameni, dar va fi o perioadă atât de teribilă, dacă nu va exista o protecție supranaturală. În cazul grupului general, se pare că Mihail - capitolul 12 - va fi cel care va coborî pentru a avea grijă de ei și pentru a-i păstra în siguranță. În cazul celor o sută patruzeci și patru de mii de misionari evrei care urmează să ajungă în lume, Dumnezeu Însuși îi protejează în mod supranatural, dar restul vor fi vulnerabili la dezastru și la moarte, așa că li se spune în versetul 16 să fugă. Nu va dura mult timp. Cât timp durează perioada Necazului cel Mare? Trei ani și jumătate, atât. Și imediat după aceea, a doua venire.

Acum, să trecem la un al doilea cuvânt. Primul cuvânt este succesiune, al doilea este pregătire - pregătire. Cum pregătește Domnul acest eveniment? Ați putea folosi cuvântul scenă, scenariu, platformă, așa că, Domnul pregătește scena pentru cea de-a doua venire. Este un lucru extraordinar. Versetul 29 din nou: „soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate”. Vreau să spun că este pur și simplu incredibil. Întregul univers, așa cum îl cunoaștem, așa cum îl experimentăm, începe o dezintegrare instantanee. În versetul 25 din Luca 21, Luca, scriind practic despre același discurs de pe Muntele Măslinilor, adaugă mai multe lucruri pe care le-a spus Isus. Fiecare scriitor completează într-un fel sau altul imaginea completă a ceea ce a spus Domnul. Și Luca spune că vor fi semne în soare, în lună și în stele; și pe pământ va fi strâmtorare de națiuni, cu perplexitate - o confuzie teribilă - marea și valurile răcnind; oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

Acum, dacă vom corela Luca cu Matei, avem o scenă destul de dramatică. Nu este doar soarele întunecat, nu este doar luna care nu-și mai dă lumina, nu sunt doar stelele care cad, nu sunt doar puterile cerului care se clatină ca și cum pământul s-ar fi desprins de asta, ci este implicat și pământul. Iar lucrul este atât de dramatic și atât de cataclismic încât spune că oamenii își vor da sufletul de groază. Limba greacă spune de fapt: „Oamenii se vor stinge”. Oamenii se vor stinge - și este doar un mod simplu de a spune că vor cădea morți peste tot. Oamenii vor cădea literalmente morți din cauza terorii totale. Inima lor se va opri - apopsuchō - ceea ce înseamnă că își vor da suflarea. Își vor da ultima suflare. Vor muri. Când Domnul se va întoarce la judecată, El va ucide cu sabia care iese din gura Sa doar pe cei răi care nu au murit deja de atac de cord sau nu au murit de teroare pură, astfel încât funcțiile lor pur și simplu s-au oprit, frica a fost atât de puternic apăsătoare.

Adică este greu pentru noi să înțelegem și să concepem acest lucru, dar la sfârșitul versetului 29 se află o afirmație cheie care ne ajută să înțelegem toate acestea. „Puterile cerurilor vor fi clătinate”. Acum, în ceruri, care cuprind întregul univers, totul este ținut împreună cu putere. Există un control, o influență care controlează. De fapt, știm care este această putere, deoarece în Evrei 1 se spune că Fiul susține toate lucrurile cu ce? Cu Cuvântul puterii Sale. Dumnezeu Însuși, în Fiul, este cel care ține lucrurile împreună. Așa cum El a creat totul, El ține lucrurile împreună, astfel încât gravitația nu fluctuează, astfel încât orbitele nu fluctuează. Și putem să trimitem mici lucruri în spațiu și să aglomerăm universul cu toate micile noastre jucării de tinichea și știm unde vor merge și unde se vor opri și ce vor face în rotația lor și ce vor face pe orbitele lor. Și putem calcula toate acestea datorită puterilor neschimbătoare și fixe ale cerului, astfel încât corpurile se mișcă în mod constant în orice moment și fac ceea ce este prevăzut să facă.

Oamenii noștri de știință pot chiar să prezică matematic lucruri peste ani, secole, mii de ani în viitor, deoarece au o asemenea uniformitate din trecut. Corpurile cerești sunt controlate de puterea de susținere a Cuvântului lui Dumnezeu. Dar, dintr-odată Domnul dă drumul, iar puterile, care în mod normal țin universul laolaltă, nu mai fac acest lucru și avem un haos, un haos, cu toate corpurile cerești care se plimbă la întâmplare prin spațiu. Iar Pământul devine o victimă a acestei prăbușiri incredibile a întregului univers.

Acum, în mod specific El spune că soarele se întunecă. Implicațiile acestui lucru sunt pur și simplu uluitoare - uluitoare. Fără lumină solară. Iar omul, bineînțeles, nu poate supraviețui fără ea. Schimbarea de temperatură este cataclismică. Și apoi luna nu-și mai dă lumina, evident, pentru că este reflectată de la soare. Mareele sunt instantaneu un haos. Stelele încep să se rostogolească din locurile lor. În Apocalipsa, se spune că cerurile sunt înfășurate ca un sul și stelele încep să cadă ca și cum ai scutura smochinele prea coapte dintr-un smochin. Întregul univers începe să se destrame, să se dezintegreze.

Presupun că o modalitate ușoară de a înțelege acest lucru ar fi să vă citesc un fragment dintr-o carte a lui Velikovsky, care abordează unele dintre fenomenele științifice referitoare la Pământ. Și el spune că dacă, de exemplu, un corp ceresc ar fi liber în spațiu și s-ar întâmpla să treacă pe lângă pământ și să provoace doar o înclinare cu o fracțiune a axei pământului, iată ce s-ar întâmpla, citez: „În acel moment, un cutremur ar face ca pământul să se clatine. Aerul și apa ar continua să se miște din inerție; uraganele ar mătura pământul, iar mările s-ar năpusti asupra continentelor, transportând pietriș, nisip și animale marine, pe care le-ar arunca pe uscat. Căldura s-ar dezvolta, rocile s-ar topi, vulcanii ar erupe, iar lava ar curge din fisurile din pământul rupt și ar acoperi zone întinse. Din câmpii ar răsări munți care s-ar deplasa și s-ar urca pe umerii altor munți, provocând falii și fisuri. Lacurile s-ar înclina și s-ar goli, râurile și-ar schimba albia; mari suprafețe de pământ, cu toți locuitorii lor, ar aluneca în mare. Pădurile ar arde, iar uraganele și mările sălbatice le-ar smulge din pământul pe care au crescut și le-ar îngrămădi, cu ramuri și rădăcini, în grămezi uriașe. Mările s-ar transforma în deșerturi, iar apele lor s-ar scurge”. Este de neconceput.

Pământul este ținut laolaltă de puterea cerurilor, iar atunci când această putere se va retrage, haosul va fi de nedescris. Iar modul în care Dumnezeu poate păstra viața chiar și pentru câteva clipe, pentru câteva zile, sau săptămâni, astfel încât împărăția să poată fi stabilită, se poate realiza doar prin faptul că El domină în mod supranatural haosul acestor forțe naturale care se dezintegrează. Este ceva ce ne putem doar imagina.

Acum, poate veți zice: „Cu alte cuvinte, Domnul spune că acest lucru va avea loc chiar înainte de venirea lui Cristos?” Așa este. Asta pregătește scena. Numai că, asta nu este ceva nou. Întoarceți vă rog Biblia la capitolul 13 din Isaia. Isaia capitolul 13. Și vreau să vă arăt ceva fascinant. Mulți oameni cred că pasajul din Isaia 13 ar trebui să fie legat de distrugerea Babilonului, că este o hiperbolă care vorbește despre distrugerea orașului și a împărăției Babiloniene. Dar trebuie să fie mult mai mult decât atât. Da, Isaia se referă la Babilon. Da, el prezice distrugerea Babilonului. Dar, așa cum se întâmplă foarte des în mintea profetului, există o împlinire istorică și există și una profetică de asemenea, departe în viitor. Iar Isaia vede pur și simplu, în distrugerea Babilonului din cauza păcatului, un microcosmos a ceea ce se va întâmpla în devastarea și distrugerea întregii lumi la venirea Domnului.

Observați versetul 6: „Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! De aceea, toate mâinile slăbesc, și orice inimă omenească se topește. Ei sunt năpădiți de spaimă, îi apucă chinurile și durerile, se zvârcolesc ca o femeie în durerile nașterii, se uită unii la alții încremeniți, fețele lor sunt roșii ca focul. Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie și urgie aprinsă” - aici este un lucru foarte important – „care va preface” – spune textul ebraic – „tot pământul” - nu este vorba doar de Babilon, ci de tot pământul care este avut în vedere aici – „în pustiu și îi va nimici pe toți păcătoșii de pe el”.

Acum, priviți asta: „Căci stelele cerurilor și Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, și luna nu va mai lumina. ‘Voi pedepsi’” nu Babilonul, ci „lumea pentru răutatea ei, și pe cei răi, pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufași și voi doborî semeția celor asupritori. Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”. Cu alte cuvinte, va avea loc un măcel la nivel mondial când Dumnezeu îi va judeca pe cei nelegiuiți și pe cei răi. Cei drepți vor trăi, da, dar cei neevlavioși vor muri, iar oamenii vor fi mai rari decât lucrurile de aur de Ofir.

Iar în versetul 13 se spune: „Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pământul se va zgudui din temelia lui de mânia Domnului oștirilor, în ziua mâniei Lui aprinse”. Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui. Toți cei ce vor fi prinși vor fi străpunși, și toți cei ce vor fi apucați vor cădea uciși de sabie. Copiii lor vor fi zdrobiți sub ochii lor, casele le vor fi jefuite, și nevestele lor vor fi necinstite.

Acum, profetul vede o zi extraordinară. Uitați-vă în capitolul 34 din Isaia. Și aici, din nou, profetul Isaia privește departe în viitor și spune: „Apropiați-vă, neamuri, să auziți! Popoare, luați aminte”. El cheamă întreaga lume să asculte. „S-asculte pământul, el și ce îl umple, lumea cu toate făpturile ei”. Așadar nu există nicio îndoială cu privire la cine se referă. „Căci Domnul este mâniat pe toate neamurile și plin de urgie pe toată oștirea lor” - toate acele armate care s-au adunat pentru a distruge poporul lui Dumnezeu din Ierusalim în acea mare conflagrație pe care o cunoaștem sub numele de Armaghedon – „El le nimicește cu desăvârșire, le măcelărește de tot” - spune versetul 2 – „Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu, și se topesc munții de sângele lor. Toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, și toată oștirea lor cade cum cade frunza de viță, cum cade frunza de smochin”.

Așadar, știți de unde Domnul și Ioan fac rost de aceste imagini, nu-i așa? Fac rost de ele chiar de la profetul Isaia. Și Domnul vine cu o sabie în versetul 6, vine cu un mare măcel și începe în țara Edom. Motivul pentru care Edomul este menționat este pentru că locul cel mai sudic unde va avea loc acea mare bătălie este în Edom. Bozra era principalul oraș din Edom. Iar bătălia de la Armaghedon, se spune în Apocalipsa, este o bătălie de 16 stadii, Apocalipsa 14:20, 16 stadii, și asta înseamnă 321 de km. Și dacă măsurați 321 de km începând cu Bozra, menționată aici în versetul 6 în Edom spre nord, vă duce chiar după Armaghedon în Liban, și aceasta este raza de acțiune a acelei mari distrugeri finale din bătălia de la Armaghedon. Așadar, Biblia este foarte, foarte precisă în descrierea a ceea ce versetul 8 numește ziua răzbunării Domnului și anul răsplătirii, adică atunci când Dumnezeu îi plătește cu mânie omului păcătos.

Acum, profetul Ioel vorbește despre același lucru. El vede în capitolul 2 o plagă de lăcuste care, într-un fel, acoperă soarele și acoperă luna din cauza miliardelor de lăcuste care întunecă ziua și noaptea, și în felul acesta blochează stelele. Acele lăcuste se văd zburând pe cer și parcă cerurile se cutremură și le vede aterizând pe pământ și parcă pământul se cutremură. Și asta este la începutul capitolului 2, versetul 10. Mai târziu în capitol, el vede asta ca pe o ilustrare a zguduirii finale a cerurilor și a zguduirii finale a pământului și a holocaustului final al judecății divine, pe măsură ce vorbește despre judecata finală în versetele 30 și 31 din capitolul 2 din Ioel.

Profetul Hagai - în capitolul 2, versetele 6 și 7 - descrie sfârșitul lumii în aceiași termeni. Și aduceți-vă aminte că Petru, predicând la Cincizecime în Fapte capitolul 2, citează profeția lui Ioel, nu-i așa? Va veni ziua în care luna se va transforma în sânge și stelele nu-și vor mai da lumina - soarele, mai degrabă, se întunecă - toate aceste lucruri fac parte din acest holocaust care va veni. Și găsiți acest lucru și în Apocalipsa 6:12 și 13, unde aflăm că soarele se întunecă și luna se stinge și stelele încep să cadă, iar oamenii încep să strige pentru ca stâncile să cadă peste ei și să-i ascundă de fața Celui care vine.

Așadar, imaginile Domnului - revenind acum la Matei 24 - sunt în concordanță cu cele ale profeților dinaintea Lui și chiar de după El în scrierea Noului Testament. Așadar, vedem două cuvinte-cheie: succesiune, imediat după Necaz, și apoi un cuvânt foarte evident, pregătirea. Al treilea cuvânt este: semn. Versetul 30, „semn”. Atât de important. „Și atunci se va arăta în cer semnul”. Acum întoarceți-vă la versetul 3 din capitolul 24. El ședea pe Muntele Măslinilor și ucenicii au venit la El în particular și I-au spus: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri?”. Care lucruri? „O, când (se va întâmpla că Tu) vei dărâma Templul?”. „Când vei aduce Împărăția Ta?”. Ei au presupus că toate acestea se vor întâmpla în același timp. Ei nu au înțeles distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Hr. Ei credeau că totul va ține de instituirea Împărăției. „Așadar, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?”

Acum, El le-a dat o listă de semne generale în versetele 4-14. Și le-a dat semnalul care le va începe. Dar El încă nu le-a dat semnul. „Care este semnul venirii Tale?” Versetul 30: „Atunci se va arăta în cer semnul”. Semnul. Care este semnul? Ei bine, vechii părinți ai bisericii, care se numesc Părinții Patristici, credeau că este o cruce strălucitoare care va umple cerurile negre. Universul va fi dezintegrat. Va fi un întuneric total și toate planetele și corpurile cerești se vor zbate prin univers, ciocnindu-se unele de altele în întunericul total. Iar primii părinți - Hrisostom, Chiril al Ierusalimului și Origen și alții - au spus că în acel moment va apărea pe cer o cruce înflăcărată, în flăcări, pe care o va vedea întreaga lume.

Dar eu nu văd asta în versetul 30, voi o vedeți? Nu văd nicio cruce acolo. Este o idee frumoasă. Dar nu o văd acolo. Iar alții au spus: „Nu, va fi slava Shekinah. Va fi această lumină strălucitoare. Și asta e mai aproape de adevăr, cred eu. Dar nu poți avea slava Shekinah în afara Celui din care emană. Așa că, dacă citiți în continuare versetul, cred că este foarte clar. „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului”. Este un genitiv subiectiv, semnul prin care El Se va revela. Nu semnul, genitiv obiectiv, spre care indică. Semnul este Fiul Omului în ceruri, cu alte cuvinte. Atunci se va arăta semnul. Care este acesta? Este Fiul Omului în ceruri. Acesta este semnul. Nu este o cruce și nu este o lumină detașată de Fiul omului, este Fiul omului în ceruri. În mijlocul acestei neguri va apărea în slavă înflăcărată, infinită și descoperită, Fiul omului. De fapt, la sfârșitul versetului 30, se spune că El va veni nu doar cu putere, ci cu ce? Cu slavă mare. O slavă cum nu a văzut lumea niciodată. Va fi o revelare a Shekinei. Atât de mult încât Apocalipsa 6 spune că oamenii vor striga după stânci și munți ca să-i acopere și să-i ascundă de fața Celui care stă pe tron, de Cel care vine în slava strălucitoare. Iar eu cred că nu este nimeni altul decât Domnul Însuși.

Aduceți-vă aminte că ei au primit o imagine, în Matei 17, unde este descrisă schimbarea la față. Isus i-a dus pe Iacov, Petru și Ioan pe munte, a dat la o parte vălul trupului Său și ei au văzut slava Sa, iar ei au avut o idee despre cum era Shekinah care vine a doua oară. Și a fost doar o revelare mică iar Petru nu a uitat-o niciodată, și țineți minte când a scris 2 Petru, el a spus că nu am venit la voi cu basme meșteșugit alcătuite, nu vă spunem minciuni inventate de oameni, ci noi am fost martori oculari ai măreției Sale când am fost cu El pe muntele cel sfânt. Am avut o imagine a slavei celei de-a doua veniri.

Iar asta e tot ce au avut mai bun oamenii, într-adevăr. Adam a avut o întrezărire în grădină, când a mers și a vorbit în răcoarea zilei în prezența lui Dumnezeu. Poporul lui Israel a avut o privire a slavei atunci când a locuit între aripile heruvimilor în Sfânta Sfintelor din Cortul Întâlnirii și din Templu. Ei au văzut-o ca pe un stâlp de nor care îi conducea ziua și ca pe un foc care îi conducea noaptea. Ei au văzut și când slava lui Dumnezeu pleca. Dar lumea nu a văzut niciodată gloria descoperită, iar lumea o va vedea atunci.

Așadar, semnul va fi slava Domnului Isus Cristos care va veni în măreție. El va putea fi distins, va putea fi recunoscut și totuși va fi în plină glorie. Se mai spune, observați, la sfârșitul versetului 30, că El va veni pe, este cuvântul potrivit, pe norii cerului. Pe norii cerului. Se spune că în același mod în care L-ați văzut mergând la cer, Fapte 1:9-11, va și veni. El a mers pe nori, El va veni pe nori. Daniel spune că El va veni pe norii cerului, Daniel 7:13. Ioan spune că El va veni pe nori, Apocalipsa 1:7. Marcu spune că El va veni pe nori, Marcu 13:26. Luca spune în 21:27 că va veni într-un nor, iar Matei spune că El vine pe norii cerului aici și mai târziu, în capitolul 26, versetul 64. Așadar, toți scriitorii sunt de acord că El va veni înconjurat de nori.

Și acuma veți întreba: „Care este ideea?” Nu știu. Poate că asta este în viziunea lor modul lor de a vedea această glorioasă Shekinah. Dar există un fel de nor, un nor de lumină, un nor de slavă. Și cred că norii sunt ceva special. Știți, Vechiul Testament ne spune că norii sunt carul lui Dumnezeu. Este un lucru foarte viu. Psalmul 104, vă amintiți ce spune? „Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; din nori Îți faci carul și umbli pe aripile vântului”. Un limbaj foarte viu și frumos. Iar Isaia 19:1 spune: „Domnul călărește pe un nor repede”.

Și astfel scena este ceva de nedescris. Lumea este în panică. Oamenii de pretutindeni mor de frică. Sunt într-o beznă totală și doar Domnul îi ține împreună suficient de mult ca să poată vedea restul evenimentelor. Și în mijlocul acelui haos negru apare slava Fiului lui Dumnezeu în ceruri, într-o măreție totală, o prezență sfântă Shekinah nevăzută și călare în carul lui Dumnezeu, El se va arăta pe norii cerului. Și, fără îndoială, înconjoară globul pământesc, pentru că în Apocalipsa 1:7 se spune: „Orice ochi Îl va vedea” – ce va face orice ochi? – „Îl va vedea”. Orice ochi Îl va vedea. Acesta este semnul.

Acum, pentru a compara din nou un text din Vechiul Testament, deschideți pentru un scurt moment Biblia la Zaharia 14. Iar în textul în engleză, traducerea din ebraică s-ar putea să nu fie la fel de clară. Dacă traducem doar din ebraica literală, obținem într-adevăr o imagine mai clară. Ascultați cu mare atenție. Zaharia 14:6 - acest lucru este fascinant – se precizează următorul lucru și asta trece, practic, prin traducerea foarte simplă din ebraică. „În ziua aceea nu va mai fi lumina”. Este exact ceea ce a spus Isus, soarele s-a stins, luna s-a stins, stelele s-au stins. Zaharia a spus că nu va fi lumina. „Cei glorioși se vor stinge” (stelele strălucitoare se vor ascunde), aceasta este următoarea frază în ebraica literală, cei glorioși se vor stinge. Sau ați putea spune așa: Cei strălucitori vor dispărea. Oricum ar fi, se referă la stele, la soare și la lună. Toate luminile se sting.

Spune: „în ziua aceea" - nu este o zi de 24 de ore, este o zi profetică, este o vreme, este o perioadă de timp în care Domnul va veni. Știm că este timpul venirii Domnului, pentru că despre asta este vorba în Zaharia 14. Trebuie doar să verificați versetul 4 pentru a înțelege acest lucru. Așadar, nu există lumină. Totul devine întuneric. Și Zaharia a văzut asta, la fel cum a văzut-o Isaia, la fel cum a văzut-o Ioel, la fel cum a văzut-o Hagai, la fel cum a văzut-o Ioan. Și apoi versetul 7 - ascultați cu atenție: „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul”. Și ceea ce spune el acolo este că nimeni nu ar putea descrie vreodată această zi. Nimeni nu ar putea înțelege vreodată această zi. Nu există nicio explicație științifică pentru această zi. Nici o ființă umană nu ar putea experimenta înțelegerea deplină a acestei zile. Este o zi pe care numai Domnul o poate explica. Este o zi cunoscută doar de El. Nu va exista nicio modalitate de a o înțelege.

Și apoi spune mai departe în versetul 7: „Nu va fi nici zi nici noapte”. Nu este zi, dar nu este nici noapte. Nu se poate pentru că nu mai există corpuri cerești, deci nu mai poate fi soare, nu mai poate fi lună, nu mai pot fi stele, deci nu poate fi zi și nu poate fi noapte. Așadar nu este zi și nu este noapte. De aceea, Ieremia, capitolul 30, versetul 7, spune: „Vai! căci ziua aceea este mare; niciuna n-a fost ca ea”. Este o zi pe care nimeni nu o poate cunoaște și nimeni nu o poate descrie și nu există nicio explicație pentru ea. Dar - spune versetul 7 - va fi la ora închiderii, la ora serii, la ora sfârșitului acelei zile, va fi lumină. Și la sfârșitul acelei vremi, la sfârșitul acelei perioade profetice, va veni lumina. Așadar, Zaharia vede același lucru. Totul se întunecă. Nimeni nu-și poate da seama ce se întâmplă. Nu există nicio explicație umană. Numai Dumnezeu știe. Nu e zi și nu e noapte. Și apoi, spre sfârșitul acelei perioade de întuneric, este lumină.

Și ce este această lumină? Este semnul Fiului omului din ceruri, care vine pe norii cerului cu putere și cu mare slavă. Maiestatea descoperită - oh, lumina ei! Și poate veți întreba: „Cât de strălucitoare este?”. Ei bine, în Apocalipsa 21, versetul 23, în Apocalipsa 22, versetul 5, ni se spune că în cetatea veșnică a Ierusalimului, în locuința veșnică a celor răscumpărați, în cerul cerurilor din vecii vecilor, nu există nici o lampă și nu există nici o lumină, pentru că Mielul Însuși este lumina ei. Acum, dacă Domnul Isus Cristos va lumina în vecii vecilor cerul cel nou și veșnic, este destul de luminos. Asta este tot ce vă trebuie. Și El va umple cerurile cu slava luminii Sale.

Poate spui, „Omule, chiar aș vrea să văd asta”. Nu te invidiez. Vreau să vă spun următorul lucru: Vom fi răpiți, cred eu, cu șapte ani înainte ca acest lucru să se întâmple. Acum, nu fiți prea dezamăgiți. Eu cred că biserica este luată înainte de începerea Necazului. Cred că vom fi deja cu Domnul. Vom avea cina de nuntă a Mielului. Vom avea o perioadă de răsplată. Vom fi cu El pentru că Apocalipsa 3:10 spune că vom fi feriți de ceasul care vine să încerce tot pământul. Vom fi feriți de asta. Vom fi izbăviți, spune 1 Tesaloniceni 1:10, de mânia care va veni. Așa că eu cred că vom fi cu Domnul, și mai sunt multe alte motive. Dar poate veți zice: „Ei bine, vrei să spui că nu vom ajunge să o vedem?”. Păi, dați-mi voie să vă răspund la această întrebare în felul următor. Întoarceți Biblia la Coloseni capitolul 3.

Coloseni capitolul 3, versetul 4. „Când Se va arăta Cristos, viața voastră” – așadar, când se va arăta acolo, când va veni în slava Sa și se va arăta pentru întreaga lume – „atunci vă veți arăta și voi împreună cu El” – unde? – „în slavă”. O, ce adevăr glorios. Când El se arată, voi care Îl cunoașteți și Îl iubiți, voi care ați fost înviați cu Cristos - versetul 1 - voi care sunteți vii în Cristos - versetul 3 - voi care Îl cunoașteți pe Mântuitorul, voi cei pentru care El este viața voastră, vă veți arăta cu El în slavă. Voi nu sunteți aici jos. Voi sunteți deja acolo sus. Și când El va veni în slavă, vă veți arăta și voi cu El în slavă.

Poate spuneți: „Este extraordinar. Trebuie să-mi iau un costum. Trebuie să fiu îmbrăcat corespunzător pentru asta”. Aveți dreptate. Întoarceți-vă la Apocalipsa 19. Nu trebuie să mergeți la cumpărături. Un costum este deja pe umeraș acolo sus așteptând. În Apocalipsa 19, versetul 7, avem o imagine a cinei de nuntă a Mielului, când Domnul se unește cu biserica Sa răscumpărată, mireasa Sa. Se numește nunta Mielului. Soția este pregătită și când soția vine în prezența Domnului, când noi, biserica, suntem răpiți și luați în prezența Lui, se spune în versetul 8: „și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat, (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților)”. Așadar, când biserica este luată în prezența Domnului la ospățul nunții, când stăm cu Domnul pentru a avea părtășie cu El în timpul celor șapte ani de necaz pe pământ, când am fost eliberați de mânia care va veni, când am fost salvați din răscumpărarea care vine - din condamnarea care vine pe pământ, avem comuniune cu Domnul, suntem răsplătiți și suntem îmbrăcați în in subțire.

Apoi, când se va întoarce, uitați-vă la versetul 14: Oștile din cer, sufletele deja răscumpărate - și cred că asta include biserica și cred că include și sfinții răscumpărați din Vechiul Testament, care, de asemenea, sunt invitați la ospățul nunții. Nu trebuie să inviți mireasa; ea va fi deja acolo. Mireasa este acolo - ospățul este pentru mireasă, dar include și o listă de invitați, versetul 9: „Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului”, sfinții Vechiului Testament. Așadar, acolo sunt sfinții Vechiului Testament care sunt răscumpărați și toată biserica, și toți sunt îmbrăcați în in subțire, alb și curat, simbolizând perfecțiunea lor în puritate și neprihănire, și toți vin călare din cer. Vei avea propria ta haină și propriul tău cal alb. Așa că vei fi acolo, doar că vei fi sus privind în jos, nu jos privind în sus.

Unii oameni care nu erau pregătiți când Domnul a luat biserica Sa, care nu au fost răscumpărați, vor rămâne aici. Mulți vor muri, dar mulți vor fi mântuiți. Și mulți oameni răscumpărați vor privi în sus. Vor fi cei răscumpărați în acea zi care au fost salvați din Necaz și care nu au fost uciși de Anticrist și care nu au fost uciși de persecutori, de trădători și de cei care îl urăsc pe Dumnezeu. Și au supraviețuit, protejați de Mihail, protejați ca cei o sută patruzeci și patru de mii, protejați de mila și harul lui Dumnezeu. Vor fi evrei și neamuri, și vor fi protejați, iar când Îl vor vedea pe El pe norii cerului, se vor bucura. Dar lumea va striga de teroare și teamă absolută. Ce zi, ce zi! Așa că, ne vom întoarce. Și nu vor mai exista batjocoritori care să spună: „Unde este făgăduința venirii Lui?”. Nu vor mai exista batjocoritori.

Îngăduiți-mi să vă prezint un al patrulea cuvânt: putere. Oh, ce cuvânt important este acesta! Vreți să observați, doar foarte pe scurt, versetul 30 la sfârșit? El vine cu putere, acesta este cuvântul putere, tărie. Adică, vă puteți imagina puterea de a pune pur și simplu tot universul în mișcare, de a pune întregul pământ să se clatine pe axa sa. El are putere asupra întregului univers creat. Are putere asupra Satanei. Are putere asupra demonilor. Are puterea de a-i măcelări pe toți necredincioșii neevlavioși care îl resping pe Cristos din întreaga lume. El are puterea de a-Și instaura Împărăția Sa. El are puterea de a răscumpăra aleșii Săi. Aceasta este o putere fără egal. O mare putere, o mare putere. Nu există putere ca aceasta. El vine cu sfinții îngeri, vine să stea pe tronul slavei Sale, spune capitolul 25 versetul 31. E marea Sa putere. De fapt, Isaia o numește în capitolul 63 ziua răzbunării Dumnezeului nostru, când va călca în picioare teascul de vin al mâniei Sale.

Știți - doar un singur gând. Când El vine, puterea Lui este atât de mare încât lucrurile care au fost devastate în haosul întunericului și în haosul pământului sunt imediat îndreptate. Când picioarele Lui ating Muntele Măslinilor, spune Zaharia, totul - totul începe să-şi revină. Picioarele Lui ating Muntele Măslinilor, Zaharia 14:1 - 4. E minunat. El se întoarce chiar în locul de unde a plecat. Acolo Își va întemeia Împărăția Sa. Și vine cu o sabie care iese din gura Sa, spune Apocalipsa 19, și îi ucide pe toți oamenii nelegiuiți și respingători care încă n-au murit. Îi aduce la o mare judecată, despre care vom citi când vom ajunge la capitolul 25, și sunt trimiși în iadul cel veșnic. După care, El stabilește slava împărăției Sale. El pune capăt păcatului, spune Daniel 9:24. El pune capăt fărădelegii. El aduce neprihănirea veșnică. El Își stabilește împărăția Sa pentru totdeauna și în vecii vecilor.

Dar îmi place să mă gândesc la momentul în care El va ajunge pe Muntele Măslinilor, pentru că am stat de atâtea ori pe acel Munte al Măslinilor. Când El atinge Muntele Măslinilor, acesta se desparte - se desparte pur și simplu. Iar în Zaharia 14, se spune că marea din față și marea din spate, care ar fi Marea Mediterană și Marea Moartă, se taie ca un canal pentru ca apa să poată curge liber. Când am fost acolo, ni s-a spus că acum se încearcă să se sape un canal pentru a aduce apă din Mediterana, un canal sau o conductă, pentru a aduce apă din Mediterana pentru a avea apă în deșert. Ei bine, dacă vor aștepta, ar putea economisi o groază de bani, pentru că Domnul are același plan. Acolo este o planificare destul de bună, ca să fiu sincer, pentru că este planul Domnului. Vedeți, Isaia 35 spune că deșertul va înflori ca un trandafir. Ei încearcă să împlinească Isaia 35 cu un proiect de construcție.

Când vine Domnul, El desparte Muntele Măslinilor, creează o vale, Mediterana se varsă în deșert, iar vara și iarna este apă în tot deșertul. Și cum zona Mării Moarte este atât de joasă, se va umple - și trebuie să devină un lac imens - și toată acea zonă va avea apă din belșug pentru irigații și nu va mai fi niciodată un deșert în Mileniu, în Împărăție. Va fi un canal de la Marea Mediterană până la deșert, ăsta e doar un lucru. Leul se va culca alături de miel, copiii care se joacă cu șerpi veninoși și nu vor fi mușcați, oamenii vor trăi mult timp, va fi un pământ restaurat - asta e putere, asta e tărie.

Un alt cuvânt cheie: tristețe. Puteți să vă opriți un moment să vă uitați la acest cuvânt „ a boci?” „Atunci toate semințiile pământului se vor boci”. Când El va veni, va fi durere. V-am spus deja despre durerea neamurilor nemântuite. În cea mai mare parte, ei vor fi pur și simplu - vor fi pur și simplu pur și simplu îngroziți. Pur și simplu vor striga să fie ascunşi de asta. În cea mai mare parte, nu se vor pocăi, ci îl vor blestema pe Dumnezeu. Vor striga la Dumnezeu. Îl vor blasfemia pe Dumnezeu, se spune în Apocalipsa. Și vor spune, așa cum spune Apocalipsa 18, vor spune: „A căzut Babilonul, cetatea cea mare, și nu se va mai auzi în tine nici sunet de lăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbițe”. Muzica se va opri dintr-odată în toată lumea, pentru că teroarea va fi atât de mare, frica va fi atât de mare, încât nu va mai fi niciun cântec de cântat. Așa că neamurile vor jeli.

Dar și evreii vor jeli de asemenea. Și Zaharia 12 spune: „Vor vedea pe Cel ce L-au străpuns și” – ce vor face? – „Îl vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut”. Își vor da seama că l-au străpuns pe Mesia al lor. Și apoi se spune în Zaharia 13:1, un izvor se va deschide, un izvor pentru păcat și necurăție. Răscumpărarea lor se va apropia și cred că în acel moment, când toată lucrarea celor o sută patruzeci și patru de mii și rodul Evangheliei veșnice predicată de un înger supranatural se vor aduna și ei în acel moment îl vor vedea pe Cel Unic. Și în acel moment tot Israelul va fi mântuit, spune Romani 11. Tot Israelul va fi mântuit. Răscumpărarea lor se va apropia și ei vor plânge că l-au răstignit pe Mesia al lor. Unii dintre ei vor avea o întristare care va duce la mântuire. Va fi o întristare dumnezeiască, o întristare dumnezeiască care va duce la pocăință.

Și apoi, ultimul cuvânt pentru care avem timp astăzi: selectare. Versetul 31, foarte pe scurt, „adună”. Când îi va judeca pe toți și când va avea loc jalea, jalea celor care mor la judecata veșnică, jalea celor care se pocăiesc, El va trimite pe îngerii Săi. Îngerii, apropo, sunt culegătorii lui Dumnezeu. Ei sunt culegătorii Săi de oameni. În cel de-al 13-lea capitol din Matei, îi găsim în mai multe pilde, trimiși să adune oameni pentru judecată, pentru a-i aduce înaintea lui Dumnezeu. În acest caz, ei nu adună oameni pentru judecată, ci pentru slavă.

Și prin sunetul unei trâmbițe, o modalitate foarte familiară pentru evrei de a convoca o adunare, de a chema o adunare, trâmbița este auzită, îngerii, mesagerii lui Dumnezeu, se duc și Îi adună pe aleșii Săi, pe cei răscumpărați care au fost împrăștiați peste tot în timpul lucrării celor o sută patruzeci și patru de mii care mergeau pe tot pământul și predicau, și astfel îi avem pe cei care au fost răscumpărați. Și în timpul predicării Evangheliei de către îngerul veșnic, au existat cei care au crezut. Și ei sunt încă peste tot pe pământ, mulți dintre ei încă se ascund de teroarea lui Anticrist, iar îngerii merg peste tot în lume pentru a-i aduna din cele patru vânturi, o expresie colocvială asemănătoare cu expresia noastră „din cele patru colțuri ale lumii”, nord, est, sud și vest, și îi adună de la o margine a cerurilor până la cealaltă. Un alt mod de a spune de pretutindeni - nimeni nu este lăsat pe dinafară. Domnul îi trimite pe îngeri să îi adune pe toți cei aleși, aleșii Săi aleși pentru împărăția Sa veșnică. Și mulți se vor trezi. Cred că trupurile sfinților din Vechiul Testament vor ieși din mormânt pentru a se uni cu duhurile lor răscumpărate pentru a intra în slava împărăției Sale veșnice. Astfel, Domnul Își va aduna poporul Său din toată lumea pentru a-l aduce în Împărăție.

Aceasta este descrierea pe care Domnul Însuși a făcut-o despre a doua Sa venire. Ce eveniment extraordinar! Acum, ucenicii au primit semnul. Când Îl veți vedea pe Fiul Omului în ceruri. Ei nu au trăit să vadă asta. Iar tu și cu mine, prin harul lui Dumnezeu, dacă suntem răscumpărați, vom fi luați împreună cu biserica. Nu prea îmi pasă să trăiesc pe acest pământ pentru a vedea asta, pentru că nu sunt interesat să trec prin Necaz. Prefer să fiu cu Mântuitorul decât să fiu aici, satisfăcându-mi curiozitatea. Iar dacă sunt atât de curios în legătură cu Necazul încât îmi schimb teologia, sunt deformat, pentru că ar trebui să tânjesc să fiu cu Isus Cristos.

Vă spun doar atât, oameni buni. Așa se va sfârși totul. Nu poate fi foarte departe. Și dacă vom pleca cu șapte ani înainte să se întâmple, ar fi bine să ne pregătim. Și fie veți ajunge în acel moment când veți fi cu El în slavă, când veți intra în Împărăția Sa, fie când veți muri de un atac de cord. Fie veți fi alungați din Împărăția Sa, trimiși în iadul veșnic, așa cum spune în versetul - sfârșitul capitolului 25, versetele de încheiere, unde este plânsul și scrâșnirea dinților și unde este pedeapsă veșnică. Lumea împlinește în mare măsură planul istoric al lui Dumnezeu.

Și trebuie să-ți pui întrebarea: Unde te afli? Vreau să spun că este ceva serios. Destinul tău etern este în joc. Și exact așa se va sfârși. Vei face parte din dezastrul de aici sau vei fi parte din slava de acolo? Este alegerea ta. Prin harul lui Dumnezeu, pe măsură ce Duhul îți îndeamnă inima, mă rog să răspunzi Mântuitorului. Haideți să ne plecăm în rugăciune.

Doamne, noi Îți mulțumim că ne-ai făcut parte de revelație. Nu trebuie să trăim în întuneric, întrebându-ne ce se va întâmpla. Știm ce se va întâmpla, pentru că Tu ne-ai spus. O, Doamne, cât de responsabili suntem să trăim în lumina acestei veșnicii. Să așteptăm arătarea glorioasă a Domnului și Mântuitorului Isus Cristos, să așteptăm ziua în care vom putea fi cu El și să nu mai fim nevoiți să trăim cu frica a ceea ce ar putea veni pentru că îl respingem pe Mântuitorul, a cărui singură dorință este să ne dea dragostea și harul Său, iertarea, pacea, bucuria și binecuvântarea.

SFÂRȘIT