Ne întoarcem la studiul nostru deosebit al Evangheliei după Luca. Deschideți Biblia la capitolul 9 din Luca. Așa primim învățătura, astfel încât să ne putem închina Domnului în duh și în adevăr, și astfel să creștem prin adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Orice text este de la Dumnezeu, este bogat în conținut și dă învățătură. Mai ales cel la care ne vom uita în această dimineață.

Voi citi versetele de la 23 la 26, astfel le veți avea în minte și apoi voi explica pasajul acesta.

Luca 9:23-26: „Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi? Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.”

Este un pasaj scurt, nu sunt multe versete, nici măcar cuvinte umane, acest pasaj reprezintă esența învățăturii lui Isus. Acest Cuvânt este aur curat, aurul Scripturii. Poate mai bine, acesta este un diamant de adevăr, curat și strălucitor. Subiectul acestui pasaj este chemarea de a-L urma pe Isus, versetul 23: „dacă voiește cineva să vină după Mine”. Textul acesta este despre cum să Îl urmezi pe Isus, cum să mergi după El, cum să devii creștin, cum să fii mântuit, cum să fii răscumpărat și cum să fii născut din nou. Este o învățătură foarte importantă.

Un lucru îţi atrage atenția de la început, că a-L urma pe Isus presupune lepădare de sine. Acesta este primul lucru care este specificat: „dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine.” Evanghelia este o chemare la lepădare de sine. Nu este o invitație la împlinire de sine.

Asta pune adevărata Evanghelie în opoziție cu evanghelia propovăduită astăzi de evanghelicii contemporani, o evanghelie a împlinirii de sine, a bunăstării personale. Isus este privit ca un duh la dispoziția ta. Freci bine lampa, El sare repede din ea și spune: „Pot să-ți împlinesc toate dorințele”. Apoi tu îi dai lista ta cu dorințe, iar El le împlinește imediat. Această evanghelie este propovăduită în cadrul mișcării evanghelice carismatice care îți spune că Domnul Isus vrea să te faci bine și dacă nu ești sănătos este pentru că nu ai cerut vindecare. Isus te vrea prosper și bogat, iar dacă nu ești, este pentru că nu ai cerut asta. Domnul Isus vrea să nu mai ai nicio datorie, și dacă le trimiți tele-evangheliștilor suficienți bani, și dacă ai o credință mare, vei scăpa de datorii, sau de duhul de datorii, așa cum se spune adesea, pentru că Domnul Isus nu vrea să ai necazuri sau probleme. Mântuirea ta este o garanție pentru sănătate, bogăție, prosperitate și fericire.

Evanghelicii influențați de curentul psihologic, preocupați de nevoile omului, îți vor spune că Isus îți oferă pace, că Isus îți oferă bucurie, și că Isus te ajută să fii un comerciant mai bun, și tot El te ajută să dai loviturile financiare cele mai bune. Domnul Isus, spun ei, chiar vrea să te facă să ai o părere mai bună despre tine însuți, vrea să te ajute să ai o imaginea de sine mai bună și vrea să pună capăt gândirii tale negative.

Este interesant cum a apărut în biserică această tendință. Am urmărit asta de-a lungul anilor, sunt pe aici de suficient de mult timp ca să o văd cum a apărut. A sosit, cred eu, evident prin lucrarea lui Robert Schuller. Cu câțiva ani în urmă el a scris o carte numită „Self Esteem: The New Reformation (Imaginea de sine: noua reformă)”. Am făcut o recenzie la cartea aceea. A fost publicată într-o revistă națională. Am intervenit pentru că am crezut că era un punct de cotitură, că era o încercare pentru o nouă reformă. A fost o încercare de a înlocui Evanghelia – Evanghelia biblică – cu o nouă evanghelie. Și a funcționat.

În acea carte, „Self Esteem: The New Reformation (Imaginea de sine: Noua reformă)”, Robert Schuller scrie: „Teologia clasică a greșit tocmai prin insistența sa, ca teologia să fie centrată pe Dumnezeu și nu în om”. Acesta este un început iconoclastic. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să punem capăt teologiei clasice. Trebuie să punem capăt teologiei centrate pe Dumnezeu și să o înlocuim cu teologia centrată pe om. Este destul de șocant, dar asta este exact ceea ce s-a întâmplat.

El continuă să scrie: „Marele plan al lui Dumnezeu este conceput în jurul celor mai profunde nevoi ale ființelor umane”. Și care sunt acele nevoi? „Demnitatea personală, respectul de sine, valoarea de sine, stima de sine. Mărgăritarele adevărate și de mare preț sunt respectul de sine autentic și stima de sine.”

El continuă să scrie: „Dacă urmăm planul lui Dumnezeu cât de exact putem noi, vom avea o părere bună despre noi înșine”. Asta este evanghelia promovată de mișcarea evanghelică. Este evanghelia lui „simte-te bine”. Să ai o părere bună despre tine. Apoi autorul continuă: „Dumnezeu are nevoie de tine și de mine pentru a ajuta la crearea unei societăți formate din oameni cu o bună imagine de sine.” Iertați-mă dacă nu mă alătur. Nu mă pot gândi la un grup cu care mi-aș dori mai puțin să mă asociez.

Deci, în acest efort de a face o nouă reformă, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să ștergi cu buretele teologia istorică clasică, centrată pe Dumnezeu, apoi să o înlocuiești cu o teologie centrată pe om, psihologică, o teologie a stimei de sine și să faci ca tot ceea ce este în Biblie și Evanghelia să lucreze împreună pentru a-i face pe oameni să aibă o părere mai bună despre ei înșiși, pentru a-și îndeplini visurile, și a-și îndeplini planurile. Autorul continuă: „Obiectivul final al lui Dumnezeu este să ne transforme pe tine și pe mine în persoane încrezătoare în noi înșine.” Încă un citat și este suficient. „Când o persoană crede despre sine că este un păcătos nevrednic, există mari îndoieli dacă într-adevăr el poate accepta cu sinceritate harul mântuitor pe care Dumnezeu i-l oferă în Cristos.”

Deci, în noua evanghelie, dacă vrei să fii mântuit, nu poți crede despre tine că ești un păcătos nevrednic. Cât de răstălmăcit este mesajul acesta? Cât este de contrar adevărului? Chiar acea evanghelie centrată pe om, care promovează stima de sine, a fost preluată de ucenicul principal al lui Robert Schuller, Bill Hybels, și a fost transpusă în mișcarea seeker-friendly (mișcarea orientată spre căutările oamenilor), care a preluat controlul mișcării evanghelice. Este un fel de creștinism narcisist, care promovează iubirea de sine și care este caracteristic învățătorilor falși, conform 2 Timotei 3, unde ni se spune: „vremurile din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine”.

Creștinismul a devenit o mișcare mai degrabă caracterizată prin a „obține ceea ce vrei”, decât o mișcare caracterizată prin „a da”. Intenția divină pentru Evanghelie a fost pervertită. Slava lui Dumnezeu a fost înlocuită cu împlinirea omului. Abandonarea vieții tale pentru gloria lui Cristos a fost înlocuită de Cristos cinstindu-te pe tine. Totul este răstălmăcit și adevărata Evanghelie nu mai este la modă.

A existat un sfânt cu câteva secole în urmă care a spus bine lucrul acesta. Este o rugăciune pe care a scris-o. „Doamne, Tu ești înălțat și sfânt, dar și blând și smerit, ajută-mă să învăț din paradoxul acesta că ​​drumul în jos este drumul în sus, că a fi smerit înseamnă a fi înălțat, că inima zdrobită este inima vindecată, că duhul smerit este duhul care se bucură, că sufletul care se pocăiește este sufletul victorios, că a nu avea nimic înseamnă a stăpâni totul, că a purta crucea înseamnă a purta coroana, că a da înseamnă a primi. Ajută-mă să găsesc lumina Ta în întunericul meu, bucuria Ta în întristarea mea, harul Tău în păcatul meu, bogățiile Tale în sărăcia mea, slava Ta în văile mele, viața Ta în moartea mea.”

Viața Ta în moartea mea? Aceasta este adevărata Evanghelie. Nu este vorba despre înălțarea mea, ci despre smerirea mea. Isus a spus: „Dacă voiește cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine însuși, să își ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” Este vorba despre moartea sinelui. Câștigi pierzând. Trăiești murind. Și acesta este miezul, esența Evangheliei adevărate. Aceasta este esența uceniciei.

Acesta nu este un pasaj obscur. Nu este ceva diferit de învățătura dată în mod normal de Domnul Isus. Acestea sunt principiile pe care El le-a proclamat în mod repetat de-a lungul slujirii Sale, din nou și din nou, în diverse contexte.

Îngăduiți-mi să vă arăt lucrul acesta. Întoarceți în capitolul 10 din Matei, pentru o clipă. Matei 10:34. Isus a vorbit, în versetele anterioare, despre a-L mărturisi pe El, bineînțeles de a-L mărturisi pe El ca Domn și Mântuitor. Versetul 32: „oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” Așadar El vorbește despre a-L mărturisi pe Isus Cristos ca Domn. Apoi în versetul 34 El spune: „să nu credeți că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Și omul va avea de vrăjmași pe cei din casa lui.”

În primul rând, vino la Cristos, s-ar putea ca asta să înrăutățească situația din familia ta, nu să o îmbunătățească. Asta poate provoca în familia ta o ruptură cum n-ai mai experimentat. Așa stau lucrurile de fapt, pentru că dacă îți predai viața lui Isus Cristos, va apărea o prăpastie între tine și cei din familia ta care nu au făcut asta. Apoi versetul 37 spune așa: „cine iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” Dacă nu ești dispus să plătești prețul unei rupturi permanente în familia ta rezolvată doar dacă aceștia vin la Cristos, dacă nu ești dispus să plătești prețul unei traume mai mari în familia ta, unui conflict mai mare, prețul unei mai mari suferințe în familia ta, atunci nu ești nici maăcar vrednic să fii ucenicul Meu.

În versetul 38 El spune: „cine nu își ia crucea lui”, crucea era asociată cu singur lucru, cu un singur lucru. Crucea era un instrument al morții. Era un instrument de execuție. Domnul Isus merge mult mai departe. Dacă nu ești gata să ai parte de conflict în familie, nu ești vrednic să fii ucenicul Meu. Dacă nu ești gata să fii în conflict cu lumea până acolo încât te-ar putea costa viața, nu ești vrednic de Mine.

Versetul 39: „Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga”. Este vorba despre a-ți pierde viața. Nu este o teologie centrată pe om, este o teologie centrată pe Cristos, care spune: „dau totul pentru Cristos indiferent cât mă costă”. Asta e învățătura din Matei 10.

Marcu 10 este o altă ilustrare a acestei învățături a lui Isus. Acest mesaj este în centrul învățăturii Domnului Isus, de aceea ne va lua ceva timp să îl parcurgem pentru că acest lucru trebuie bine înțeles. Marcu 10:21. Isus vorbește aici cu un fruntaș tânăr și bogat care își dorește viața veșnică, și întreabă în versetul 17 despre viața veșnică. Domnul Isus, dacă vă amintiți, vorbește cu el și dacă privești la toată relatarea, Domnul Isus îi confruntă păcatul. El nu-l va recunoaște și nici nu va renunța la propria neprihănire, care este cel mai mare păcat. Apoi Domnul Isus vorbește despre averea lui și el nu are de gând să renunțe la banii lui. Da, Îl vrea pe Isus. Vrea viața veșnică, dar Domnul Isus îi pune înainte provocarea aceasta: va trebui să renunți la propria neprihănire, asta înseamnă că va trebui să recunoști că ești un păcătos nevrednic și mizerabil și va trebui să fii dispus să renunți la toate bunurile pământești dacă îți cer.

Vă amintiți relatarea. Tânărul nu va face asta. Versetul 21: „Isus s-a uitat țintă la El, l-a iubit și i-a zis: îți lipsește un lucru: du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.” Isus i-a zis: „prețul este să fii dispus să renunți la tot. S-ar putea să nu îți cer asta, dar s-ar putea să îți cer asta. Prețul este să fii dispus.”

„Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții.” Aș prefera să rămân cu banii mei. Mai degrabă rămân cu proprietățile mele decât să-L urmez pe Isus.” Atunci nu ești vrednic să fii ucenicul Lui. Dacă nu ești dispus să fii separat în familia ta, dacă nu ești gata să fii separat de lume, dacă nu ești dispus să renunți la lucrurile materiale pe care le ai, atunci Isus nu este chiar atât de important pentru tine. Este o chemare care presupune totul sau nimic.

Urmăriți împreună cu mine din nou capitolul 9 din Luca, și mergeți la sfârșitul capitolului, versetul 57. Este atât de important și de practic pentru noi să înțelegem, vă voi arăta. Ei călătoreau împreună pe drum, Isus cu unii dintre cei care L-au urmat, cu câțiva dintre ucenicii Lui, și cu alții care urmau să fie ucenici. Și cineva I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge”. Chiar așa? „Isus i-a răspuns:” - nu vom merge să ne cazăm la hotelul de lux Ritz Carlton, sper ca asta să nu te afecteze negativ - „vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde-și odihni capul.” Dacă Mă urmezi, vei pierde totul. Acesta este prețul. Să știi asta. Isus nu a spus: „Oh, foarte bine, vino după Mine! Vei fi fericit. Vei fi sănătos, bogat, prosper și de succes.” El a spus: „înțelege asta: eu nu am unde să-mi plec capul. Te va costa totul.”

„Altuia i-a zis: „vino după Mine!” „Doamne”, i-a răspuns el: lasă-mă întâi să mă duc să-l îngrop pe tatăl meu.” Implicația este că tatăl său nu era încă mort. Ce vrea să spună prin: „să mă duc să îngrop pe tatăl meu?” Să meargă la înmormântarea lui? Nu, ci să rămână până când va primi moștenirea. Tocmai îl auzise pe Isus spunând că nu va avea nimic dacă Îl urmează. Isus nu avea ce să-i dea, așa că a vrut să rămână acasă până când va aduna ceva avere în traistă și apoi să vină după Isus. A plecat și el.

Domnul Isus stabilește însă standardul și acesta presupune lepădarea totală de sine. Dacă întoarceți la capitolul 14 din Luca, acolo sunt prezentate aceste momente și locuri în care Domnul Isus a dat această învățătură şi descoperiți că mesajul este întotdeauna același. Acolo se află o mulțime mare în Luca 14:25 și toți Îl însoțesc pe Isus, iar El se întoarce și le vorbește. „Dacă vine cineva la Mine, - voi toți vreți să Mă urmați, vreți să fiți ucenicii Mei. „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mama sa, pe nevastă-sa și pe copiii săi, pe frații și pe surorile sale, ba chiar viața însăși, nu poate fi ucenicul Meu.” Nu este vorba despre tine. Nu are de-a face cu imaginea ta de sine. Este vorba despre păcatul tău, despre starea ta disperată, despre a-L vedea pe Cristos ca fiind atât de prețios și de valoros ca Mântuitor al tău care te salvează din păcat, de la moarte și de la iad, astfel că tu renunți la toate de bunăvoie. Şi poate te costă familia, Şi poate te costă căsnicia și – în versetul 27 - îți porți crucea. Și dacă nu îți porți crucea - ceea ce înseamnă să fii gata să mori și să îți dai viața ca să Mă urmezi - atunci nu poți fi ucenicul Meu. Mai clar de atât nu se poate.

În capitolul 17 din Luca, cu altă ocazie Domnul Isus vorbește din nou și spune următoarele, versetul 33: „Oricine va căuta să-și scape viața, o va pierde, oricine o va pierde o va găsi”. Este același principiu. Încerci să te ții de tine, de planurile tale, de agenda ta, de succesul personal sau de stima ta de sine, pierzi. Pierzi.

În capitolul 12 din Evanghelia după Ioan, ca să știți că nici Ioan nu a omis această învățătură centrală a Domnului Isus, Ioan 12:24. „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă”. „Dacă vei fi roditor venind după Mine”, spune Domnul Isus, „te va costa viața. Va trebui să mori.” „Cine își iubește viața” - versetul 25 „o va pierde, și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. Dacă îmi slujește cineva, să Mă urmeze.” Și calea pe care a mers El a fost o cale care a dus la persecuție și moarte.

Așadar vrei să mergi după Isus. Chiar vrei asta? Așadar vrei să Îl urmezi pe Isus. Chiar vrei asta? Te va costa absolut totul. Oh, s-ar putea ca Domnul să nu-ți ia viața. S-ar putea să nu-ți ia toți banii. S-ar putea să nu-ți ia familia sau soțul sau soția. S-ar putea să nu-ți ia locul de muncă, dar trebuie să fii dispus să renunți la toate, dacă asta este ceea ce vrea El. Trebuie să fii suficient de disperat ca să Îl accepți pe Cristos indiferent de prețul pe care trebuie să-L plătești.

Să ne întoarcem la Matei 16 pentru un moment, pentru că nu putem înțelege imaginea completă a pasajului din Luca fără a o compara cu Matei 16 pentru că sunt texte paralele, doar că Matei a inclus mai multe informații. Scena este următoarea: pentru ucenici este timpul pentru examen, așa cum vă amintiți din ultimul mesaj. Este timpul pentru examen. Există o singură întrebare la examen. Singura întrebare din examen este Matei 16:15: „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt eu?” După câțiva ani de pregătire, de dezvăluire, de revelare, după miracole, semne și minuni pe care le-a făcut Isus, după toată învățătura pe care le-a dat-o, a venit timpul să dea examenul final în școala de ucenicie. Așadar, este o singură întrebare la examen: „cine ziceți voi că sunt Eu?” Ei înțeleg întrebarea. Simon Petru răspunde - în numele tuturor: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” Domnul Isus îi răspunde: „Așa este. Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, (Bar-Iona), fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Ai acceptat revelația lui Dumnezeu. Ai văzut ceea ce Dumnezeu a revelat prin Mine. Ai înțeles că acesta este răspunsul corect. De fapt acesta este nivelul maxim al oricărei pregătiri de ucenicie. Ei au ajuns la concluzia corectă despre Domnul Isus Cristos. Acest lucru este absolut necesar pentru mântuire. El este Cristosul lui Dumnezeu, Mesia lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lui Dumnezeu, tot ceea ce a promis Vechiul Testament și tot ceea ce a pretins Isus este în realitate adevărat. Aceasta este marea mărturisire, mărturisirea supremă. Vă amintiți că Evangheliile au fost scrise „ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu și crezând să aveți viața în Numele Lui.” Ei bine, ei au crezut și au primit viața în Numele Lui, iar acesta este marele lor moment de mărturisire. Au înțeles bine cum stau lucrurile.

Ca răspuns la această afirmație urmează: „Ați primit mesajul de la Dumnezeu, ați văzut ce a vorbit Dumnezeu prin Mine și ați înțeles corect. Este minunat! Dar mai am ceva să-ți spun, Petre, versetul 18: „tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica mea.” Aici este un contrast. „Tu ești Petru” – ești o piatră mică, „și pe această stâncă” - e folosit un alt cuvânt „îmi voi zidi biserica”. Este un contrast. Ce este de fapt această stâncă? Este mărturisirea cu privire la identitatea Lui, este realitatea despre cine este El cu adevărat.

„Îmi voi zidi biserica Mea”, spune El și porțile Locuinței Morților nu o vor birui.” Acest lucru e minunat! Ai ajuns la răspunsul corect și îți spun asta. Îmi voi zidi biserica și porțile hadesului – ce e asta? Hades este locul unde se află toți oamenii care mor, iar poarta este modul prin care ajungi acolo, și anume prin moarte. „Porțile hadesului” înseamnă moartea. Satan este cel ce are puterea morții. Evrei 2 ne spune că el deține puterea morții în lume. Aceasta este cea mai mare putere a lui. Dar nici măcar puterea lui Satan asupra morții nu îl va opri pe Domnul să-și zidească biserica.

Asta este o notă triumfătoare. Ai răspuns corect la întrebare. Ai trecut examenul cu nota 10. Dar vă spun vouă că pe această măreață și glorioasă realitate voi zidi biserica Mea, și marea putere a lui Satan asupra morții nu va putea sta împotriva ei. Ba mai mult, nu numai că Îmi voi zidi biserica Mea, dar vă voi da vouă cheile Împărăției Cerurilor. Veți putea deschide ușa Împărăției, să îi lăsați pe oamenii să intre.

Cum? Pentru că veți proclama Evanghelia. Cum poți ajunge să intri în Împărăția lui Dumnezeu? Care este cheia care descuie ușa? Este Evanghelia, nu-i așa? Așadar voi veți fi predicatorii Mei ai Evangheliei, „și orice veți lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” Legarea și dezlegarea era un concept vechi rabinic. Rabinul îi spunea celui care nu se pocăia: „ești legat de păcatul tău”, iar celui care se pocăia îi spunea: „ești dezlegat de păcatul tău pentru că Dumnezeu îi iartă pe cei care se pocăiesc”. Așa că Domnul Isus le spune apostolilor: „și voi veți face la fel. Veți deschide Împărăția lui Dumnezeu cu Evanghelia și le veți spune păcătoșilor care se pocăiesc că sunt dezlegați de păcatele lor, iar păcătoșilor care nu se pocăiesc că sunt legați în păcatele lor. Voi veți fi reprezentanții mei. Veți fi agenții Mei cu autoritate în lume și veți aduce oameni în Împărăție.”

Poți parcă să simți cum îi cuprinde entuziasmul. Asta este, oameni buni! Despre asta am tot vorbit în ultimii doi ani, sperând că se va întâmpla. El este Mesia. El își va zidi biserica. Nimic nu va împiedica asta. Vom avea autoritatea de a deschide și de a închide Împărăția, nu religia iudaică existentă, nu cărturarii și nici preoții cei mai de seamă și nici conducătorii religioși. Noi vom face asta. Noi vom zidi primii și îi vom aduce pe primii oameni în Împărăție. Asta așteptam.” Apoi printr-o declarație șocantă, șocantă, versetul 20: „El le-a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Cristosul.”

Asta nu are niciun sens pentru ei deoarece sunt cuprinși de fiorul momentului, de autoritate, de invincibilitatea bisericii, de identitatea lui Isus, iar acum El spune: „nu spuneți nimănui”. Nu este momentul. Și versetul 21: „de atunci încolo, Isus Cristos a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească multe din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învieze.”

Ce dezamăgire! Isus spune: „nu spuneți nimănui nimic pentru că planul nu este ca Eu să-Mi instaurez Împărăția acum. Planul nu este să-Mi primesc gloria acum. Planul este pentru Mine să fiu omorât de către autoritatea evreiască.” Vreau să spun că acest lucru este șocant. După ce au fost literalmente exaltați de realitățile că El este Mesia, că El Își va zidi biserica și nici măcar puterea morții nu o va birui, de faptul că lor li s-a delegat această autoritate și vor putea gusta Împărăția. Au putut simți gloria care stă să vină. Ai putea spune că au putut simți căldura de la Shekinah, a prezenței lui Dumnezeu. Sănătatea, bogăția, prosperitatea erau chiar după colț. Cu siguranță, acum Isus îi va distruge pe conducătorii apostați ai iudaismului și ei vor fi noii conducători ai lui Israel, cu siguranță, El îi va distruge pe asupritorii romani, ocupanții, păgânii, și cu siguranță El va vindeca toate bolile, El va oferi hrană oamenilor așa cum a făcut-o când a hrănit mulțimile. Acesta a fost marele moment glorios pe care toți îl așteptau, de atâta timp. Apoi Isus le spune: „nu spuneți nimic. Trebuie să mor mai întâi.”

Versetul 22. „Petru L-a luat deoparte”. Petru spune: „Doamne, noi trebuie să vorbim în privat.” „Și a început să-L mustre,” ne spune textul.” Avem de-a face aici cu o personalitate foarte puternică. Petru Îl mustră pe Fiul lui Dumnezeu, pe cel despre care el însuși a mărturisit că este Fiul lui Dumnezeu. Mărturisirea că El este Fiul Dumnezeului celui viu tocmai a ieșit din gura lui și acum vine să spună: „vino puțin deoparte, trebuie să corectezi niște lucruri.”

Și Petru îi spune: „să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu ți se întâmple așa ceva!” Nu se poate întâmpla așa ceva cu Tine. Nu vei muri. Nu acesta este planul. „Dar Isus s-a întors și i- a zis lui Petru: „înapoia Mea, Satan.” Nu cred că i-a plăcut foarte mult să fie strigat Simon, cu atât mai puțin Satan. Apoi versetul continuă: „tu ești o piatră de poticnire pentru Mine!” Și iată de ce: „gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” Perspectiva ta este una centrată pe om. Cred că acesta ar putea fi motto-ul mișcării evanghelice contemporane. Nu aveți gândul lui Dumnezeu, ci gândurile oamenilor. Totul este despre tine, nu-i așa? Totul este despre ceea ce vrei tu, despre putere și glorie, totul ține de coroană, de răsplată și de autoritate. Trebui să înțelegi bine. Calea este tocmai invers. Nu vei primi coroana fără cruce.

Apoi, în versetul 24, Isus introduce principiul: „atunci a zis ucenicilor Săi” și mulțimii prezente acolo, așa cum ne spune Marcu 8:34, că mulțimea auzea și ea mesajul Său, „dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine să-și ia crucea și să mă urmeze.” Luca adaugă: „să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze”. Și iată cum facem ușor tranziția înapoi la Luca 9. Ne întoarcem la Luca 9 și continuăm de acolo. Matei a adus așa de multe completări care ne-au fost de mare ajutor.

Experiența aceasta este una șocantă pentru ucenicii care au ajuns la această mărturisire glorioasă, ca apoi să li se spună să nu vorbească nimic despre asta, și apoi li se spune că Domnul Isus va muri. Și nu doar Isus va muri, ci el le spune tuturor - Luca 9:23: „dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” Cu această afirmație, Domnul Isus introduce în discuție paradoxul uceniciei. Vom privi la tema asta bineînțeles, nu numai în dimineața asta, ci și duminica viitoare de asemenea.

Vom împărți această secțiune în patru categorii: principiul, paradoxul, Parousia și privire de ansamblu. Acum pentru că nu mai avem mult timp aș vrea să privim împreună la principiul uceniciei menționat în versetul 23. Principiul.

Nu este foarte greu să-ți dai seama care este principiul. Iată-l. Dacă vrei să-L urmezi pe Cristos, dacă îți dorești să fii creștin, iată mesajul. Renunță la tine însuți, ia-ți crucea și urmează-L pe El. Auziți astăzi asta în evanghelia contemporană? Auziți așa ceva vreodată? Se prezintă în vreun mesaj al vreunui predicator sau evanghelist de la televizor adevărul acesta? Ați auzit vreodată pe cineva să spună asta? Ați auzit vreodată pe cineva ridicându-se în mulțime să spună: „dacă vrei să devii creștin, leapădă-te de tine, renunță la toate lucrurile după care tânjești, pe care le dorești și în care te încrezi, fii gata să mori și ca un rob supune-te în ascultare de Isus Cristos?” Mesajul acesta nu este vandabil, nu-i o idee de marketing foarte bună. Acesta este adevărul. Problema este însă cea a convertirilor superficiale. Din păcate însă, asta se promovează. Oferă-le oamenilor iluzia că sunt mântuiți, când de fapt ei nu sunt, astfel încât, într-o zi, când se vor întâlni cu Cristos, ei vor spune: „Doamne, Doamne”, iar El le va răspunde: „depărtați-vă de la Mine, niciodată nu v-am cunoscut.” Evanghelia trebuie să fie Evanghelie. Vrei să Mă urmezi? Principiul este acesta: S-a terminat cu tine, dacă vrei să Mă urmezi. S-a terminat cu tine. Nu mai exiști. Umblarea după El începe cu moarte eului tău. Pavel a spus asta așa: „căci pentru mine a trăi este” – ce? – „Cristos și a muri este - ” am învățat să fiu smerit și să fiu în belșug, să trăiesc cu puțin sau să mă bucur de belșug. Chiar nu contează. Dacă trăiesc, trăiesc pentru Domnul. Dacă mor, mor pentru Domnul. Ce face diferența? Că sunt al Domnului.” Iată o atitudine corectă.

Oamenii vor glorie. Oamenii vor sănătate. Vor avere. Vor fericire. Vor să le fie împlinite toate dorințele, să primească tot ce își doresc. Vor o viață fără dureri. Oamenii vor coroana fără cruce. Vor câștigul fără sudoare. Așa gândesc oamenii. Nu este însă la fel cu Dumnezeu. Autorul mântuirii noastre, conform cu textul din Evrei 2:10, a fost făcut desăvârșit prin suferință, la fel și noi suntem desăvârșiți prin suferință. Și unde suferim, În primul rând, este odată cu moartea tuturor așteptărilor, a tuturor ambițiilor, a tuturor dorințelor, și a tuturor nevoilor omenești. Aceasta este ideea.

Deci, dacă vrei să fii creștin, nu este ușor. Ai crede că este ușor. Astăzi, dacă vrei să fii creștin, spune doar această rugăciune scurtă. Roagă-te această rugăciune și vei fi creștin. Nu este ușor să fii creștin. Permiteți-mi să vă arăt câteva lucruri.

Matei 7:13. Asta este, din nou, învățătura Domnului nostru. Matei 7:13, este predica de pe munte, un mesaj cunoscut, versetul 13: „intrați pe poarta cea strâmtă”. În primul rând, ca să devii creștin, trebuie să treci pe o poartă îngustă. Ideea de strâmt înseamnă aici de „constrângere”. Adică, este unul dintre lucrurile limitate prin care trebuie să treci. Este foarte, foarte îngustă. Prin ea nu poți lua nimic cu tine. Trebuie să treci fără nimic. „Este o poartă largă, dar care duce la pieire.” Există o poartă a religiozității foarte largă, iar oamenii intră pe ea cu tot bagajul lor, cu tot sinele lor, cu toată stima lor de sine, cu toată dorința lor de împlinire și de împlinire de sine și toate celelalte. Ei merg pe poarta aceasta, dar ea nu duce spre rai. Spune că duce spre „rai”, dar sfârșește în iad. Și mulți sunt cei ce merg în acea direcție.

Dar, există și versetul 14, această poartă foarte mică și îngustă și care duce la viața veșnică, dar observați vă rog un lucru: „Puțini sunt cei ce o află”. Ideea este că e greu de găsit. Și sunt foarte de acord că este greu de găsit. Este greu de găsit mai ales astăzi. Poți să mergi din biserică în biserică, biserică după biserică și să nu o găsești niciodată. Este o poartă foarte îngustă.

Dacă întoarceți la capitolul 13 din Luca, veți descoperi mai multe elemente ale aceleiași învățături. Luca 13:23. Ce ni se spune aici este foarte, foarte important. Cineva l-a întrebat pe Domnul Isus, în timp ce pleca dintr-un oraș sau dintr-un sat în altul, pe drumul Său spre Ierusalim: „Doamne, oare puțini sunt cei ce sunt pe cale mântuirii?” Aceasta era ideea principală a învățăturii Domnului Isus, că este o poartă îngustă, că această cale este greu de găsit. Și astfel vine întrebarea: „se pare că după cele ce le spui sunt doar câțiva care sunt mântuiți”. Iar El le-a răspuns: „Nevoiți-vă, - agonizați, agonizomai,- să intrați pe ușa cea strâmtă; căci vă spun că mulți vor căuta să intre și nu vor putea.” Este o cale greu de găsit și este greu de intrat. De ce oare? De ce este atât de greu de găsit și de ce este atât de greu să intri pe poarta aceasta? Pentru că este foarte greu să te lepezi de tine însuți. Este așa de greu! Aceasta este realitatea care domnește în ființa umană căzută. Omul este stăpânul propriului suflet, conducătorul propriei sale credințe, este regele propriei sale lumi și să-i spui că trebuie să moară, să se lepede de sine este prea mult pentru el să primească. Dacă predici astăzi o evanghelie care nu include toate astea, nu include acest mesaj, și oamenii vor da năvală ca să treacă din iad în rai. Predică adevărata Evanghelie care cere lepădarea de sine totală și absolută, recunoașterea că nu ești vrednic sau de lăudat, că nu ai nimic de la tine cu care să poți fi salvat. Predică mai degrabă că ești dispus să dai morții tot ce e în tine, toate speranțele, visurile, ambițiile tale de dragul comorii de mare preț, de dragul lui Cristos. Și vii în termenii lui Dumnezeu. Nu este deloc ușor. Este greu , în primul rând, să găsești acest adevăr și este și mai greu odată ce l-ai auzit să te supui lui pentru că omul își aduce sieși închinare. El este propriul lui Dumnezeu.

Nu trebuie să le spunem oamenilor: „veniți la Cristos și vă veți simți mai bine cu voi înșivă” sau „Isus vrea să îndeplinească orice nevoie pe care o aveți”. Isus nu vrea să vă împlinească nevoile lumești, pământești, omenești. El așteaptă să fii dispus să spui: „voi renunța la toate lucrurile de care cred că am nevoie de dragul lui Isus Cristos”.

Puțin mai departe în capitolul 14 din Luca, uitați-vă la versetul 28: „Cine dintre voi dacă vrea să construiască un turn nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească. Pentru ca nu cumva după ce i-a pus temelia să nu-L poată sfârși și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el și să zică: „omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.”

Dacă vrei să vii la Cristos, va trebui să îți faci bine socoteala. Înainte de a pretinde că vei veni la El și că Îl vei urma trebui să-ți faci bine socotelile. Ți-ai făcut socoteala? Ai înțeles că este un preț de plătit? Acum știm care este prețul. Ni s-a spus care este în versetele 26 și 27, pe care le-am citit mai devreme: să renunți la tată și mamă, dacă este necesar, să-ți urăști propria viață, să-ți porți crucea și apoi să-L urmezi pe Isus. Acesta este prețul. Nu există nimic în lumea aceasta care să-ți fie suficient de drag încât să-L pierzi pe Cristos.

„Care împărat”, - versetul 31 - „când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel pe când celălalt împărat este încă departe îi trimite o solie să ceară pace.” Fie faci pace cu inamicul dacă nu-l poți cuceri, fie te asiguri că ai armata necesară pentru a câștiga bătălia. Cu alte cuvinte, Domnul Isus spune: „nu veni după Mine decât dacă ai înțeles care este prețul”. Iar prețul este lepădarea de sine, răstignirea de sine și supunerea totală a sinelui.

În versetul 33 El enunță principiul. Să nu cumva să credeți că este mai puțin de atât. „Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul meu.” Domnul Isus a spus: „trebuie să fii gata să renunți la tot.” Nu vei fi mântuit dacă renunți la toate bunurile tale pământești, dar trebuie să fii dispus să renunți la tot. Așa ești devotat cauzei lui Cristos. Va trebui să fii gata să renunți la toate dorințele tale pământești, la dreptul tău de a trăi. Să fii gata să-ți dai viața, dacă va fi nevoie, pentru cauza lui Isus Cristos și să te supui voinței Sale, fiind gata să faci toate acestea chiar dacă El îți va cere să renunți la toate sau chiar dacă El va voi să le păstrezi. Totul trebuie să depindă numai de El.

Apoi Isus a spus cele două pilde din Matei 13: de la 44 la 46. A vorbit despre un om care a găsit o comoară ascunsă pe un câmp și a văzut valoarea comorii și a vândut totul pentru a avea acea comoară. Apoi a vorbit despre un mărgăritar de mare preț și cel care l-a găsit a vândut totul pentru a obține acel mărgăritar. Ideea de a vinde tot este esența mântuirii. Să renunț la tot, să mă lepăd de mine însumi, să îmi dau viața atât în termenii morții, dacă trebuie, cât și în termenii ascultării în viață. Acesta este mesajul Evangheliei. Când mergi să predici evanghelia, asta trebuie să spui.

Poate spui: „oamenii nu vor primi acest mesaj”. Stai puțin, oamenii nu vor accepta acest mesaj, bineînțeles că nu, decât dacă Duhul lui Dumnezeu lucrează în inimile lor, nu-i așa? Doar dacă Duhul lui Dumnezeu face lucrarea de convingere, doar dacă Duhul lui Dumnezeu învie inima moartă și dacă Duhul lui Dumnezeu generează credință, acesta este singurul mesaj adevărat care conectat cu lucrarea Duhului Sfânt va produce mântuirea adevărată. Nu reinventa Evanghelia ca să ți de potrivească. Asta se face astăzi.

Dacă cineva, oricine dorește să vină după Mine, iată invitația deschisă dacă oricine din voi vrea să vină. Este cineva aici care vrea să vină? Ei bine, trebuie să crezi în Isus. Trebuie să-L mărturisești ca Domn și Cristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Domn și Mântuitor. Apoi trebuie să fii dispus să renunți la familia ta, la căsnicia ta, la lume, lucru care te-ar putea costa viața și să renunți la ambițiile proprii și personale și să te supui și să-L urmezi pe Isus și să faci tot ce îți cere El. „Nu oricine Îmi zice: „Doamne, Doamne…, ci cel care face voia Tatălui Meu. Și aceasta este voia Tatălui din ceruri, să ne supunem Fiului. ”

Aceasta este Evanghelia. Este Evanghelia lepădării de sine, a sacrificiului de sine și a supunerii de sine. Lepădați-vă de voi înșivă, luați-vă crucea în fiecare zi, puneți-vă viața în joc pentru cauza lui Cristos și urmați-L fiind gata să faceți tot ce vă cere.

Dacă dai ceva mai puțin de atât în termenii Evangheliei, atunci cineva ar putea să fie înșelat, nu-i așa? Poate spui: „Dacă oamenii nu răspund?” Nu asta este problema. Puterea lui Dumnezeu determină acest răspuns. Tu ești responsabil de puritatea Evangheliei.

Data viitoare vom aprofunda aceste elemente ale principiului din versetul 23: lepădarea de sine, luarea crucii și urmarea Lui Cristos. Mi-aș dori să pot transmite toate astea într-un singur mesaj, dar nu pot și nu pot scurta materialul pentru că este prea important și prea relevant pentru esența Evangheliei. Dar cred că încă de acum puteți să vă dați seama cât de important este acest mesaj, cât de evident este în învățătura Domnului Isus și pe măsură ce vom studia aceste elemente data viitoare și vom trece de la principiu la paradox, veți vedea clar care este responsabilitatea noastră, în termenii umblării după Domnul Isus și în termenii proclamării acestui mesaj și altora. Să ne plecăm în rugăciune.

Domnul nostru, ne aduci din nou aminte că aceasta nu este o lucrare omenească și nici nu am putea să o îndeplinim prin forțele noastre. Este lucrarea Ta măreață să ne desparți de noi înșine. Este lucrarea Ta să ne faci să avem o inimă zdrobită și smerită, să ne faci în stare să renunțăm la tot, să pierdem orice dorință de sine sau voință proprie, să ne lăsăm deoparte toate visurile și ambițiile, scopurile, planurile, speranțele și chiar pretinsele noastre nevoi. Și cu cea mai mare disperare, contemplând păcătoșenia noastră, să apucăm mântuirea pe care o dă Domnul Isus și minunatele bogății spirituale care vin cu ea în timp și pentru veșnicie, ca pe un mărgăritar de mare preț, pentru care am vinde tot cu bucurie.

Fă să rămânem credincioși, Doamne, prin puterea Ta, prin adevărul Tău și prin Duhul Tău cel Sfânt ajută-ne să vestim păcătoșilor acest mesaj, care să nu fie minimalist, să nu fie superficial sau subțire. Ci acele chemări ale adevăratei ucenicii și anume moartea sinelui ca să pot trăi în Cristos. Fă Tată ca această Evanghelie glorioasă să devină o parte din noi, atât în credința noastră cât și în mărturisirea noastră. Ne rugăm în Numele Mântuitorului. Amin.

SFÂRȘIT