Ne întoarcem în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a asculta ce a spus Dumnezeu în paginile Sfintei Scripturi. Capitolul 11 din Luca este textul nostru, și ne uităm la versetele de la 5 până la 13. Aceasta este o porțiune din Scriptură foarte, foarte bogată și încurajatoare.

Unul dintre lucrurile care mi-aș dori să fi fost diferit în lumea noastră este ca slujbele bisericii să nu fi fost supuse limitei de timp specifice culturii noastre. Unul dintre lucrurile pentru care îmi place să merg în Rusia sau în alte locuri din lume este că poți predica atâta timp cât vrei și nimeni nu pleacă și nu este deranjat.

Există o limitare în cultura noastră, necesară totuși, în modul în care abordăm închinarea. Este să predicăm 45, 50, 55, poate să luăm chiar o oră din când în când și apoi să ne oprim, iar aceste constrângeri de timp ne obligă să trecem la următorul moment (din serviciul divin) sau (din program).

Prin urmare, nu poți oferi întotdeauna o prezentare completă a textului, deoarece Dumnezeu nu Şi-a scris Biblia pentru a fi împărtășită în segmente de o oră sau 45 de minute. Nu totul se poate limita la atât.

Și, din moment ce cel mai important lucru nu este să te asiguri că te-ai încadrat în timp, ci să te asiguri că interpretarea ta asupra textului este corectă, bogăția Scripturii abundă săptămână după săptămână, și spun asta doar pentru a vă spune cât de rău îmi pare pentru aceia dintre voi cei care nu ați fost aici duminica trecută.

Ne-am simțit minunat duminica trecută, parcurgând prima parte a acestui text. Și pur și simplu v-aș recomanda să luați caseta sau CD-ul care este disponibil afară pe alee, deoarece este unul dintre cele mai fascinante, minunate și încurajatoare pasaje din Scriptură pe care le-am studiat până acum din această remarcabilă carte a lui Luca. Acum ne vom întoarce și chiar vom finaliza acest text în această dimineață, și va fi la fel o mare binecuvântare pentru noi toți. Permiteți-mi să vă citesc textul, începând de la versetul 5.

„Apoi” – Isus - „le-a mai zis: ‘Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: ‘Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’ şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini’, – vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

De aceea şi Eu vă spun: cereți, şi vi se va da; căutați, şi veți găsi; bateți, şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește şi celui ce bate, i se deschide. Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!

Un pasaj remarcabil. Începe cu o imagine foarte simplă a unei rutine pământești dintr-un sătuc micuț, cu un incident în care un bărbat are nevoie de niște pâine pentru a hrăni un prieten care a venit la el la miezul nopții, și se termină cu teologie profundă în versetul final. S-ar putea petrece mult timp asupra acestui pasaj. Mă gândeam să fac o serie de mesaje de 15 săptămâni numai asupra versetului 13, este atât de bogat. Acum, permiteți-mi să vă ofer imaginea generală a acestui pasaj și apoi vom reveni puțin la el.

Singurul Dumnezeu adevărat și viu, singurul Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos este totalmente diferit de zeitățile, de dumnezeii fabricați de oameni și de demoni, iar diferența aceasta constă în esența naturii Sale. El este iubitor, milos, plin de har, iertător, abordabil, disponibil și generos.

Acest lucru este în contrast direct cu toți zeii religiilor pământești de-a lungul istoriei, ai căror zei nu sunt iubitori, milostivi, plini de har, iertători, abordabili, disponibili, sau generoși. Toți aceștia sunt oarecum proiectați pe linia tipică a regilor, monarhilor și conducătorilor lumii. Și dacă știți ceva despre istoria antică și despre istoria monarhilor, știți că aceștia de obicei sunt indisponibili și inabordabili. De fapt, în Estera 4:11, aveți caracterizarea unui monarh tipic. S-a întâmplat să fie în Imperiul Persan. Dar iată ce ni se spune.

„Toți slujitorii împăratului și oamenii din provinciile imperiului știu că pentru orice bărbat sau femeie care vine la rege în curtea interioară și care nu este chemat, este o singură lege, și-anume să fie pedepsit cu moartea.” Dacă regele nu te cheamă și tu intri în prezența lui, te va ucide. „Numai acela” – spune Estera – „căruia îi întinde împăratul toiagul lui împărătesc de aur scapă cu viaţă.” Intri în prezența regelui și îți poți pierde viața. Nu poți să faci una ca asta.

Acum, acesta era modul tipic în care monarhii acționau. Te apropiai doar atunci când erai invitat. Te apropiai cumva cu sfială. Se putea să te apropii din spate, citim în unele cazuri, sau să intri înclinat, cu siguranță, și în unele cazuri târându-te. Și, de obicei, regele stătea undeva mai sus, astfel încât să îți fie clar că el era mult deasupra ta și tu erai undeva sub picioarele lui. Te apropii cu reţinere, cu o oarecare sfială și cu siguranță nu vii cu o atitudine care să ceară ceva.

Însă Dumnezeul nostru este exact opusul. El este absolut disponibil, absolut abordabil, milostiv, plin de har, de milă, bun și poți să mergi în prezența Lui cu îndrăzneală și să ceri tot ce vrei. Poți intra oricând în prezența Lui și nu Îl întrerupi. De fapt, El chiar dorește ca tu să faci lucrul acesta.

Întoarceți la Evrei 4:16 pentru un moment și iată un verset pe care îl vom folosi ca un punct de plecare pentru discuția noastră pe acest text. Evrei 4:16 rezumă într-un fel principiul pe care îl învățăm în pasajul din Luca. Iată ce spune versetul 16: „să ne apropiem, deci”. Să ne apropiem de Dumnezeu. Să ne apropiem de marele nostru Mare Preot, Fiul lui Dumnezeu din ceruri. „Să ne apropiem deci cu ” - și unele traduceri au cuvântul „îndrăzneală”, iar altele traduceri au cuvântul „încredere”. Haideți să folosim cuvântul „îndrăzneală”. Cred că este o traducere mai apropiată de cea din limba greacă.

„Să ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul harului” – și aceasta este adevărata întorsătură interesantă „un tron al harului” - avem un scaun al harului, un tron care distribuie har. Nu este un tron al legii, nu este un tron al justiției, nu este un tron al judecății, este un tron al harului. Așadar, „să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, pentru a primi milă și a găsi har, și pentru a fi ajutați la vreme de nevoie.”

Acum, vreau să priviți la cuvântul „îndrăzneală”, parrēsia în limba greacă, parrēsia. Practic înseamnă „libertatea de a vorbi”. Înseamnă „să spui orice vrei să spui”. Înseamnă „a avea îndrăzneală în discursul tău”. Înseamnă „a fi deschis și direct”. Și așa cum am spune noi, „să îți spun în față, să spun lucrurilor pe nume”.

Du-te la Dumnezeu cu deschidere, sinceritate, îndrăzneală și încredere și cere tot ce vrei de la Cel care oferă har și milă pentru a te ajuta. Aceasta este o promisiune care cred că de multe ori este trecută cu vederea, ni se spune să venim la Dumnezeu cu îndrăzneală cu ceea ce avem pe inimile noastre.

Acum, v-am vorbit despre acest tip de concept data trecută. V-am arătat câteva rugăciuni în Scriptură, în care oamenii chiar spuneau: „Doamne, ascultă-mă. Ascultă-mă. Acordă-mi atenția Ta. Nu te ascunde de mine. Am asta pe inima mea și aduc înaintea ta asta pentru ca Tu să mă înțelegi, și vreau să acționezi, Doamne, și să asculți, și să răspunzi la rugăciunea mea.” Și deși există cu siguranță o măsură de smerenie acolo, există și un element foarte puternic de încredere și îndrăzneală.

Câțiva oameni au venit la mine după data trecută și mi-au spus: „știi, nu am mai auzit niciodată asta până acum, această abordare. Ești sigur că este în regulă?” Așa că nu am vrut să credeți că eu cumva am inventat asta, așa că m-am gândit să mă întorc la ce am spus și să arăt puțin suportul istoric.

Unul dintre eroii mei este Martyn Lloyd-Jones, David Martyn Lloyd-Jones. Iată ce a spus Lloyd-Jones: „această îndrăzneală sfântă, acest tip de argumentare, acest raționament, această pledare înaintea lui Dumnezeu, această pledoarie motivată de promisiunile lui Dumnezeu, acesta este tot secretul rugăciunii.” Sună destul de bine, nu-i așa? El este de acord cu mine. El nu știe asta. El este în Cer. De fapt, eu sunt de acord cu el.

Bineînțeles, și pentru a întări acest lucru și pentru a vă spune că nu este nimic nou, am găsit un citat minunat din Thomas Goodwin, puritanul englez. El merge chiar mai departe. Thomas Goodwin spune următorul lucru: „când te rogi, literalmente poți să mergi la Dumnezeu și să spui ceea ce ai pe inimă și chiar să te folosești de promisiunea Lui. De fapt, poți cere ca El să fie credincios promisiunii Sale.” Și iată ce spune Thomas Goodwin: „apelează la El cu îndrăzneală, trimite-I o citaţie.” Uau! „Nu-L lăsa în pace. Presează-l cu propria Lui promisiune. Spune-I ce a spus El că va face. Citează-I Scriptura”, a spus Lloyd-Jones. Și știți, Dumnezeu se bucură să ne audă făcând asta, deoarece unui tată îi place să vadă acest element la propriul său copil, care, evident a ascultat ce a spus tatăl său. Îi face plăcere.

Lloyd-Jones continuă și spune: „copilul poate fi ușor impertinent. Nu contează. Tatălui îi place de el în ciuda acestei atitudini, și Dumnezeu este Tatăl nostru și El ne iubește și îi place să ne audă invocând propriile Sale promisiuni, citându-I propriile Lui cuvinte și spunând în lumina acestui lucru: „poți să nu răspunzi?”. Asta încântă inima lui Dumnezeu. Trimite-i o citaţie! Afirmații destul de îndrăznețe, nu-i așa?

Am vrut doar să știți că şi alți oameni au văzut lucrul acesta în Scriptură. Aceasta este atitudinea rugăciunii cu îndrăzneală, care se îndreaptă către Dumnezeu și spune: „Tu ne-ai promis, Tu ne-ai spus să venim. Ai spus să venim cu ce avem pe suflet. Ne-ai spus să îndrăznim, așa că iată-ne aici.” Acest tip de îndrăzneală în rugăciune este ceea ce Domnul Isus ne învață aici în acest pasaj atât de bogat din Luca capitolul 11.

Acum, așa cum am spus și data trecută, știm că Dumnezeu este sfânt, și că Dumnezeu este atotputernic, atot-înțelept și atotștiutor. Știm că Dumnezeu este neschimbabil. Știm că Dumnezeu este absolut suveran, că Dumnezeu este în control complet asupra fiecărei circumstanțe, asupra fiecărui detaliu. Și El își realizează perfect propriul plan.

Știm asta și asta ridică întrebarea: de ce mă rog? Și dacă Dumnezeu oricum va face ceea ce va vrea El, de ce ar trebui să mă rog? Și cum ar putea avea vreun efect rugăciunea mea? Cu siguranță voi intra și voi ieși cât de repede pot, deoarece Dumnezeu va face oricum ceea ce dorește El. Nu vreau să-L deranjez sau să-L întrerup cu micile mele rugăciuni banale. Cum ar trebui să înțeleg rolul rugăciunilor mele?

Și v-am spus data trecută că deși Dumnezeu a rânduit scopurile, El a rânduit și mijloacele. Și scopul este stabilit și El folosește mijloacele pentru a ajunge la scopurile Sale. Și unul din mijloacele pe care El le folosește pentru a-și atinge scopurile este cel al rugăciunilor noastre. De aceea, „mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. Dumnezeu a hotărât pe cine va mântui înainte de întemeierea lumii. El îi alege pe unii pentru mântuire, dar El, deși a ales să-i salveze - acesta este scopul - mijloacele sunt credința și pocăința lor.

Dumnezeu a hotărât să fim asemenea chipului lui Isus Cristos, acesta este scopul. Iar mijlocul este ascultarea noastră. Dumnezeu a hotărât să-și zidească biserica, iar mijloacele sunt slujirea noastră și predicarea Evangheliei. Dumnezeu a hotărât că-și va uni biserica, trupul lui Cristos. Mijlocul este exercitarea darurilor noastre spirituale. Dumnezeu își atinge scopurile prin mijloacele Sale și unul dintre modalităţile pe care Dumnezeu ni le-a dat este rugăciunea. Iar când ne rugăm, noi suntem mijloacele prin care Dumnezeu își împlinește scopurile Sale.

Chiar și cea mai simplă rugăciune a noastră nu este neînsemnată pentru Dumnezeu, așa cum această ilustrație a fost așa de simplă. Tot ceea ce dorea bărbatul au fost trei bucăți de pâine. Pare un lucru banal, nu o necesitate, nu este o urgență și nici o mare nevoie. Și tocmai de aceea Domnul Isus a folosit această ilustrație. Ceea ce vi se pare un lucru mic în raport cu măreția lui Dumnezeu și imensitatea împărăției Sale și cu scopurile Sale veșnice, nu este deloc puțin lucru.

Nu trebuie să te simți jenat când mergi la Dumnezeu. Nu trebuie să simți că problemele tale simple nu contează pentru El. Nu ar trebui să crezi că dacă Dumnezeu este suveran nu are nevoie de contribuția ta sau de informațiile tale. Nu ar trebuie să crezi că dacă alegerea, înțelepciunea și puterea Sa divină își au locul lor și El va face ceea ce a hotărât, rugăciunile tale nu joacă niciun rol. Au un rol și tu trebuie să mergi la Dumnezeu și trebuie să mergi la Dumnezeu cu îndrăzneală, oricare ar fi problema. Pentru că în orice altceva din experiența noastră spirituală, scopurile lui Dumnezeu sunt atinse prin mijloace care implică voința noastră, ascultarea noastră, dorința noastră, credincioșia noastră.

Acum, cuvântul cheie din Luca 11 este cuvântul „insistență”. Asta este ceea ce observăm în versetul 8, unde El spune: „vă spun că chiar dacă nu se va scula să i le dea pentru că-i este prieten, totuși, pentru stăruința lui supărătoare, se va scula și îi va da tot ce-i trebuie.” Insistența, v-am spus că este un cuvânt foarte interesant, anaideian, un cuvânt foarte neobișnuit, care înseamnă și „importunitate”.

„Importunitatea” este diferită de „oportunitate”. „Oportunitatea” este pur și simplu o circumstanță care îți este favorabilă. „Importunitatea” este complet diferită. „Importunitate” este un alt cuvânt pentru a fi „nesăbuit” sau „prea îndrăzneț”. Este cuvântul pentru „lipsit de rușine”. Este cuvântul pentru „militant”. Este un cuvânt care să sublinieze așa cum am spus și ultima dată, a avea multă îndrăzneală, a avea mult tupeu. Este un cuvânt pentru a descrie, știți, să dai buzna acolo unde chiar și îngerii se tem să meargă, se rușinează să intre, genul acesta de atitudine.

Și Domnul Isus spune aici că acest om a primit ceea ce a vrut pentru că nu i-a fost rușine. S-a trezit în toiul nopții, s-a dus direct acolo și și-a deranjat vecinul și nu părea să-l fi preocupat că bărbatul doarme, că era în pat cu familia lui. Era în miez de noapte și avea să-i perturbe întreaga familie. Toată lumea se va trezi. Omul va trebui să-i dea pâinea pentru că avea o datorie socială să facă asta, și așa mai departe, și așa mai departe. Acesta este un lucru îndrăzneț de făcut. Acesta este un lucru nesăbuit de făcut, să trezești toată această familie în toiul nopții pentru ceva la fel de simplu ca și cum ai cere trei biscuiți.

Domnul ne învață aici ceva despre modul în care să ne apropiem de El. El pledează în acest pasaj pentru întreruperi îndrăznețe, fără rușine, pentru o rugăciune insistentă, care merge la Dumnezeu atunci când poate părea inoportun; a nu intra și a ieși în grabă, ci a-ți despovăra inima în întregime.

Acum, ne-am uitat ultima oară la pildă, versetele 5-8, și nu o voi citi din nou. Domnul a prezentat această chestiune cu o istorisire pe care toată lumea o înțelege. Și ideea relatării este că atunci când nu îți este jenă să ceri, primești ceea ce ceri. Amintiți-vă ce a spus Iacov: „nu aveți pentru că nu cereți.” Nu ezita să-i ceri lui Dumnezeu. În orice miez de noapte, în orice împrejurare, oricât de mică, iar dacă nu ai este pentru că nu ai cerut.

Fără nicio jenă suntem invitați să venim dând năvală, dând buzna și pretinzând că avem invitație, și să spunem: „Doamne, ai promis. Ne-ai spus să ne rugăm fără încetare. Ai spus să cerem. Ai spus să venim. Așa că acuzați-mă dacă nu vă ascult. Sunt aici." Și în felul acesta ne-am uitat la pilda Domnului și a fost una fascinantă de studiat.

Al doilea lucru pe care l-am văzut, nu numai prin pildă, ci și prin aplicația pildei a venit această promisiune incredibilă. Al doilea punct important este promisiunea, versetele 9 și 10, și vă voi duce din nou la ideea aceasta. Domnul Isus vorbește din nou şi astăzi: „Și eu vă spun: cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cel ce caută, găsește; iar celui ce bate, i se va deschide.”

Acest lucru este dincolo de imaginație. Este uluitor. Îți spun, vino, vino la miezul nopții, vino pentru ceea ce ți se poate părea mărunt, vino și apelează la datoria pe care o am, așa cum un prieten apelează la obligația socială a prietenului său de a fi ospitalier și de a da cuiva care are o nevoie, fă uz de promisiunile mele, apelează la responsabilitățile mele. Vino, cere și Eu îți voi da. Caută și vei găsi. Bate și ți se va deschide.

Acest lucru este parcă prea uimitor pentru a fi adevărat, este atât de uimitor încât, după ce a spus-o o dată în versetul 9, doar pentru a înfrunta modul nostru de neîncredere, el o spune din nou în versetul 10. Acesta este din nou Dumnezeu care ne invită să venim în prezența Lui, și există aici o progresie. Începi cu cererea, apoi devii mai îndrăzneț și începi să cauți, și în cele din urmă începi să bați, să lovești ușa. Apelul tău devine mai insistent. Îl îndepărtează asta cumva pe Dumnezeu? Îl irită asta cumva pe Dumnezeu? Dimpotrivă. Ceri, primești; cauți, ceea ce înseamnă că pledezi și găsești; bați, ceea ce înseamnă că ești mai intens preocupat și ți se va deschide ușa către binecuvântările lui Dumnezeu.

Aceasta este doar o scurtă recapitulare.

Ajungem la un al treilea punct, și haideți să numim punctul acesta principiul. Pilda Domnului are sens datorită unei promisiuni. Promisiunea are logică datorită unui principiu, iar principiul este un principiu destul de simplu. Iată care este principiul: tații le fac bine copiilor lor.

Priviți la versetul 11: „cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Principiul acesta este unul fundamental. Tații dau daruri bune copiilor lor. În general vorbind, omenește vorbind, tații au grijă de copiii lor.

Principiul iese în evidență puțin și din prietenie. Iată care este răspunsul vecinului deranjat: „nu mă deranja, am încuiat ușa, eu și copiii mei suntem în pat, nu pot să vin și să îți dau ce ceri. Sunt prietenul tău, dar nu duce această prietenie prea departe. Îmi place să fiu prietenul tău ziua, dar nu sunt prea interesat să-ți fiu prieten la miezul nopții.”

Prietenia este un lucru și merge până aici. Paternitatea este însă altceva, nu-i așa? Acesta este din nou un model tipic evreiesc de gândire, de la mic la mare. Dacă un prieten va răspunde la îndrăzneala ta, ce va face un tată?

Copiii mei cu siguranță nu au ezitat să-mi ceară ceea ce își doreau. Ai tăi nu au făcut la fel? Cu siguranță nu au ezitat niciodată să ceara mamei lor ce își doreau. Și așteptarea lor este că, dacă este ceva de care au nevoie și noi știm că au nevoie de lucrul acela, îl vor primi, pentru că ei înțeleg că relația pe care o avem este una de dragoste, de grijă, de responsabilitate și afecțiune. Și aceasta este ideea aici.

Deci, Domnul Isus afirmă această promisiune. Poți să ceri, să cauți și să bați, și vei primi, vei găsi, și ușa se va deschide și asta se bazează pe faptul că vei veni înaintea unui tată. Aceasta este analogia. Acesta este principiul aici. Și este foarte interesant cum îl prezintă. El spune că dacă unul dintre voi, dintre tați, unul dintre voi, dintre ucenicii care ascultați asta - se spune în versetul 1 că El vorbea ucenicilor Săi. „Dacă unuia dintre voi, taților, fiul îi cere un pește. Fiului îi este foame. El vrea un pește. Vrea pește. Era carnea obișnuită.

Ce ai de gând să-i dai? Ai de gând să-i dai un șarpe în loc de un pește? Adică, dacă vrea să mănânce și îi este foame, nu-ţi vei bate joc de foamea lui și cu siguranță nu îi vei da un șarpe. Unii sugerează că acesta este cuvântul pentru țipar, cred însă că cel mai bine este să-l traducem ca șarpe. Nu i-ai oferi o reptilă care l-ar putea otrăvi. Când vrea mâncare și vrea să fie hrănit, nu îi vei oferi ceva care l-ar putea ucide.

Și apoi El face o analogie simplă. „Dacă îți cere un ou, nu-i vei da un scorpion, nu-i așa?” De ce o așa comparație? Pentru că scorpionii aveau un fel de culoare galbenă. Există diferite categorii sau tipuri de scorpioni. Istoricii ne spun că în acele vremuri unele tipuri de scorpioni aveau un fel de culoare galbenă, nu mult diferită de culoarea unui ou, se încolăceau, iar când se încolăceau ca o minge mică, arătau ca un ou mic. A fost o asemănare acolo pentru a face analogia să funcționeze. El spune: „dacă fiul tău vrea un ou pentru că îi este foame, nu-i vei da un scorpion mortal.”

Când Domnul Isus a predicat învățătura aceasta în altă parte în Predica de pe Munte, în Matei 7:9, El a adăugat o a treia analogie. El a spus: „dacă fiul tău îți cere o pâine, nu-i vei da o piatră?" Nu îți vei bate joc de nevoia fiului tău, de foamea lui. Și nu o să-i dai ceva ce nu poate mânca. Nu-i vei oferi ceva care să-l ucidă. Acesta este principiul. Principiul este că tații au grijă de copiii lor. Iar când vin copiii și au anumite nevoi, tatăl împlinește nevoile lor.

Și așa putem vedea pilda, care ilustrează că trebuie să venim oricând, indiferent cât de simplă ar fi nevoia noastră și să fim foarte îndrăzneți în cererea noastră. Promisiunea care stă la baza intrării noastre este că orice ar fi ceea ce căutăm, dacă este în aria voinței Sale, vom primi. Aceasta se bazează pe principiul că Dumnezeu este un tată.

Acum asta ne duce la al patrulea și cel mai important punct. Să-i spunem premisa. Și prin premisă, mă refer la linia de bază, fundația pe care se construiește toată această discuție. Și iat-o în versetul 13: „deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel ceresc va da Duhul Sfânt celor care Îl cer?” Acum suntem lansați în teologie. Acest verset este bogat.

Am parcurs o pildă, și o promisiune, și un principiu, o analogie și acum ajungem la o premisă divină. Ajungem acum la doctrina biblică. „Dacă voi, care sunteți răi” - și ne-am putea opri aici și să învățăm ceva despre depravarea omului, nu-i așa? Voi sunteți răi, iar El vorbește aici cu ucenicii Săi, cu urmașii Săi, cu cei care L-au îmbrățișat, cu cei care au fost „mântuiți”. Aceștia erau copiii Lui, dar erau totuși răi. El nu spune „cei care fac răul, ci cei care sunt răi”, vorbește despre „a fi răi”. Nu este doar ceea ce facem, ci ceea ce suntem, suntem răi. „Dar dacă tu, care ești rău” - și apropo, cuvântul „rău” este ponēros, ponēros, „rău, stricat, fără valoare”, și este folosit în Matei 5:37 și 6:13 și este folosit în multe traduceri cu referire la Satan, „cel rău”. Împărtășiți natura esențială pe care o are și diavolul. „Voi, deci, fiind răi” chiar și cei care Îl urmează pe Domnul Isus Cristos au încă un principiu al păcatului care operează în ei.

Voi, fiind răi. Totuși, avem rămas în noi acel imago dei, a rămas în tine acea urmă a chipului lui Dumnezeu care s-a pângărit după cădere, dar tot este acolo, deoarece cu toate acestea, în inima ta ești rău, „inima fiind nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea ne spune Ieremia 17:9, „nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar”, sau Romani 3. Toți suntem răi. „Totuși, voi care sunteți răi știți să dați daruri bune copiilor voștri.” Aceasta este ceea ce a rămas din chipul lui Dumnezeu în noi.

Ori de câte ori vezi în om ceea ce numim „sămânța bunătății umane”, ori de câte ori vezi oameni care nu-L cunosc bine pe Dumnezeu că se poartă bine ca părinți, că își iubesc copiii, că arată bunătate, că dau copiilor lor ceea ce au nevoie, că sunt filantropici; poți vedea ce a rămas din chipul lui Dumnezeu în om, atât de deformat și plin de cicatrici, dar prezent încă acolo. Și astfel Domnul Isus spune: „voi care sunteți răi, știi să dați daruri bune copiilor voștri” - și aici este cheia - „cu cât mai mult.”

Acesta este un mod rabinic mai vechi de a argumenta, un mod evreiesc de a argumenta, argumentul „cu cât mai mult”, abordarea „cu cât mai mult”. „Cu cât mai mult decât voi care sunteți răi, Tatăl vostru cel ceresc” – este implicat - care nu este rău, care este perfect sfânt, El „va da.” Adică, dacă voi, care sunteți răi în inima voastră, dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel ceresc, care este sfânt, va da copiilor Săi? Dacă voi care puteți iubi doar imperfect dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru ceresc, care iubește perfect, va da daruri bune copiilor Săi? Dacă voi care sunteți limitați în înțelepciunea voastră dați copiilor voștri ceea ce credeți că este mai bun, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este înțelept în mod perfect dă ce este mai bun copiilor Săi?

Întreaga chestiune creează o mare prăpastie în înțelegerea noastră. Poți merge la Dumnezeu pentru că El este un Tată iubitor, cu mult peste cel mai iubitor tată din această lume, care este prin natură rău și care face tot posibilul să dea daruri bune dintr-o inimă coruptă și căzută. Cu cât mai mult te va iubi Tatăl tău cel ceresc cu o iubire perfectă? Cu cât mai mult, cu înțelepciune perfectă, cu compasiune perfectă și cu mila și harul Său perfecte, și cu înțelegerea perfectă a situației tale și cu bunătatea Lui perfectă, Tatăl tău îți va da ție?

Deci, când mergi la Dumnezeu, și mergi cu îndrăzneală și persiști, și te grăbești să îți spui pricina și să-ți descarci inima, și mai întâi ceri, apoi începi să implori și apoi începi să bați, să știi bine că Dumnezeu este încântat de lucrul acesta, pentru că El, în dragostea Sa desăvârșită, cu înțelepciunea Sa desăvârșită, cu puterea Sa desăvârșită și cu purtarea Sa perfectă de grijă, este dispus să dea tot ce este mai bun copiilor Săi. De fapt, Psalmul 84:11 spune: „El nu lipsește de niciun bine pe cei care duc o viață fără prihană”, pe copii Săi. Nu le oprește nimic. Cu cât mai mult dă Tatăl vostru Cel ceresc decât orice tată pământesc?

În Ioan 13:1 ni se spune: „după ce i-a iubit pe ai Săi care erau în lume, El i-a iubit „eis telos”, se spune despre Domnul Isus. „După ce i-a iubit pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit eis telos”, până la maximum, până la capăt, până la final, complet, total, nelimitat, infinit. Se revarsă din acea dragoste, din acea înțelepciune, din acele resurse pe care Dumnezeu le dă. Foarte diferit de conceptul de monarh pământesc sau de zeu făcut de om.

Însă există acest punct interesant aici. El spune: „cu cât mai mult Tatăl nostru Cel ceresc va da Duhul Sfânt celor care Îl cer?” Prima dată când citești asta nu pare să aibă sens cuvintele acestea. De fapt, în pasajul paralel, în Matei 7:11, paralel doar în ce privește învățătura, deși cu o ocazie diferită, ascultați Matei 7:11. Observați dacă nu e mai logic aşa: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi” - aici Isus a învățat același lucru ca în predica de pe munte. „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” Asta este o paralelă bună, nu-i așa? Voi fiind răi, știți să dați daruri bune. Cu cât mai mult Tatăl vostru ceresc va da ceea ce este bine celor ce-I cer?

Dar nu ni se spune asta aici. Ni se spune: „cu cât mai mult Tatăl vostru Cel ceresc va da Duhul Sfânt?” Cum a ajuns Duhul Sfânt aici? Și am citit câțiva comentatori, nu de mult, care spun că este o restrângere aici. În Matei ni se spune că este vorba despre „ce este bine”. Este larg, cu mare deschidere, fără limită. Aici însă este Duhul Sfânt. Deci El o restrânge la acest lucru specific.

Când citesc astfel de lucruri și ele nu prea sună a fi corecte, nu sună bine că Domnul ar restrânge această promisiune. El ar extinde totul cât de mult posibil, într-un loc la orice este bun, și apoi rezumă totul la Duhul Sfânt în alt loc. Cumva mă las pe spatele scaunului și intru în modul meu de meditație și încerc să-mi dau seama ce se poate spune cu adevărat aici.

Ideea aici nu este că Dumnezeu ne va oferi niște lucruri prestabilite, dacă se întâmplă să nimerim ținta. Toată ideea este să vii și să ceri orice ai pe inima ta și să te grăbești să vii în prezența lui Dumnezeu oricând vrei, bineînțeles cu acea măsură de smerenie și evlavie, dar totuși ușurează-ți inima, vorbește cu îndrăzneală, fii perseverent, mergi până la capăt, dacă vrei, și te poți aștepta ca Dumnezeu, care este generos, să îţi dea ce este bun. Dar cum se potrivește aici Duhul Sfânt?

Lasă-mă să fac totul simplu, bine? Nu spune aici că ceri neapărat Duhul Sfânt. Se spune: „va da Duhul Sfânt celor care Îi cer.” Când mergi să-i ceri lui Dumnezeu orice i-ai cere lui Dumnezeu, orice ar fi, Dumnezeu îți dă Duhul Sfânt. Lăsați-mă să vă arăt ce vreau să vă spun. Tu ceri mângâiere, El ți-a dat Mângâietorul, nu-i așa? Tu ceri ajutor, El ți-a dat Ajutorul. Tu ceri adevărul, El ți-a dat învățătorul Adevărului. Tu ceri putere, El ți-a dat Duhul puterii. Tu ceri înțelepciune, El ți-a dat Duhul înțelepciunii, ceri călăuzire, El ți-a dat Ghidul. Tu ceri dragoste, bucurie, pace, blândețe, bunătate, credincioșia, îndelunga răbdare și înfrânarea poftelor și El ți-a dat Duhul al cărui rod a fost eliberat în viața ta.

Vedeți, aceasta este generozitatea lui Dumnezeu. Tu ceri darul și El îți dă Dătătorul darului. Tu ceri efectul, El îți oferă cauza. Tu ceri produsul, El îți dă sursa. Este asta generozitate? El îți dă după bogățiile Sale, nu din bogățiile Lui. A-i cere lui Dumnezeu este ca și cum ai merge la bancă să ceri niște bani și El îți dă banca. Aceasta este ideea de aici. Îți voi da Duhul Sfânt, apoi ai totul pentru că din Duhul Sfânt vine toata puterea.

Din Duhul Sfânt iese ungerea care vă învață toate lucrurile. Din Duhul Sfânt iese dărnicia, din Duhul Sfânt iese rodul, din Duhul Sfânt iese direcția și călăuzirea. Din lucrarea Duhului Sfânt vine totul. Prin Duhul Sfânt vine mijlocirea pentru tine, astfel încât toate lucrurile să lucreze împreună spre bine. Pur și simplu îți voi da Duhul Sfânt.

Vorbește despre generozitate. Ai putea să mergi la Dumnezeu și ai putea să-i spui: „Doamne, am nevoie de mângâiere. Doamne, am nevoie de puțină putere ca să trec peste această circumstanță. Mă lupt aici. Am nevoie de puțină înțelepciune.” Ar fi destul de neplăcut să presupunem, să zicem că ai fost unul dintre ucenici, sau poate chiar noi dacă ne-am putea pune într-o poziție în care să mergem la Dumnezeu și să spunem: „Doamne - eu nu vreau – nu vreau har pentru moment. Nu vreau mângâiere pentru moment. Nu vreau călăuzire pentru moment. Vrei să vii și să trăiești în mine? Ai fi gata să faci asta?" Ar fi destul de îndrăzneț, nu-i așa?

Adică, asta înseamnă a cere mult. Ca un Dumnezeu sfânt să-și stabilească reședința în acest vas de lut, ca un Dumnezeu sfânt să trăiască într-un om căzut. Asta înseamnă a întinde coarda, nu-i așa? „Bine, iată-mă, Doamne. Nu vreau trei pâini. Nu vreau trei biscuiți pentru prietenul meu. Îți spun, ai vrea te rog să cobori și să trăiești în Mine permanent?” Uau! Aceasta pare să fie o infatuare dincolo de orice descriere.

Dar exact lucrul acesta se întâmplă. Cât de generos este Dumnezeu? Ce altceva mai poate face El? Aici nu avem o limitare. Aici se definesc lucrurile. El nu numai că îți oferă darurile bune, dar sădește în tine permanent sursa fiecăruia dintre ele. „Voi sunteți”, spune în 1 Corinteni 6:19-20, „templul Duhului Sfânt”. Tu ești templul Duhului Sfânt. Deci, este un aspect care ține de a fi întărit de Duhul Său în omul interior, nu-i așa?

Apoi în Efeseni 3:20 spune: „iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” - unde? „În noi." Dumnezeu spune, de fapt, „au atâtea nevoi, au nevoie de atât de multă putere, înțelepciune, de atât de multă îndrumare, de atât de mult ajutor, astfel încât Eu îmi voi pune Duhul Meu în ei și astfel au Dătătorul, și Sursa, și Cauza.”

Adică generozitatea manifestată în această lucrare este absolut uluitoare. Faptul că ne dă Duhul Sfânt în mod specific nu înseamnă ceva mai puțin decât darurile bune, este ceva mai mult decât darurile bune. Domnul face un pas mai departe. El a spus: „vă voi da ce este bun” și acum El spune: „Ți-l voi da pe Cel bun, al treilea membru al Sfintei Treimi, Dumnezeul Dumnezeilor, Dumnezeu Duhul care să vină și să trăiască în viața ta”.

Acum, ucenicii Domnului știau despre Duhul Sfânt. Evreii știau și ei despre Duhul Sfânt, puteau să recite acea frază din Crezul apostolic: „cred în Duhul Sfânt”. Ei au citit Geneza și Duhul lui Dumnezeu a fost cel care s-a mișcat pe deasupra apelor, nu-i așa? Și apoi a dat formă creației. Isaia capitolul 40 atribuie creația Duhului Sfânt. Iov 33:4, Elihu mărturisește: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut”. Duhul lui Dumnezeu este Creatorul. Deci ei cunoșteau lucrarea Duhului lui Dumnezeu în creație.

Ei știau, de asemenea, că Duhul lui Dumnezeu a venit asupra judecătorilor din Vechiul Testament și i-a ajutat în conducerea poporului Israel. Ei știau că Duhul lui Dumnezeu a venit asupra meșterilor care au construit cortul sau peste cei care au construit templul, știau că Duhul lui Dumnezeu a venit peste lideri precum regele David și peste profeți precum Ezechiel și Mica sau Zaharia. Ei știau că Duhul lui Dumnezeu a venit pentru putere, pentru profeție și pentru anumite lucrări.

Dar de-asemenea și ei știau - și lucrul acesta este cu adevărat important - că atunci când va veni Mesia, va avea loc o revărsare specială a Duhului Sfânt. Isaia 61 îl prezintă pe Mesia spunând: „Duhul Domnului este peste mine, căci m-a uns să propovăduiesc Evanghelia săracilor”. Vă aduceți aminte în Luca 4 că Domnul Isus a venit și a zis „acum s-a împlinit aceasta”. Așa că ei știau că atunci când va veni Mesia, El va fi împuternicit de Duhul Sfânt și Mesia a fost.

El s-a născut dintr-o fecioară care s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. El a fost uns de Duhul Sfânt la botezul Său. El a fost umplut de Duhul Sfânt și a fost condus de Duhul Sfânt în lupta cu ispitele și în toată slujirea Sa. Duhul lui Dumnezeu L-a împuternicit. Vei descoperi lucrul acesta chiar și în Evanghelia după Luca, în timp ce treci prin toate acele elemente ale vieții Domnului Isus. Deci, ei știau că așa ar trebui să fie, așa spunea Vechiul Testament, Mesia va fi uns de Duhul Sfânt.

Tot astfel ei știau și că atunci când va veni Mesia, El va aduce o împărăție care va fi stăpânită de Duhul Sfânt. De unde au știut ei lucrul acesta? Pentru că în Ioel 2:28-29 ni se spune: „Duhul lui Dumnezeu va fi turnat peste orice făptură”. Va exista o trimitere a Duhului Sfânt, care nu mai fusese făcută niciodată înainte.

Și vă amintiți că în ziua Cincizecimii, Petru spune: „ceea ce ați văzut în ziua Cincizecimii este o previzualizare a ceea ce a spus Ioel. Duhul Sfânt se va pogorî peste orice făptură și vor proroci, vor avea vedenii și vise.” Asta se va întâmpla și în împărăția viitoare și a existat o previzualizare a acestui lucru în ziua Cincizecimii.

Așa că ei asociau Duhul Sfânt cu venirea lui Mesia, cu viața Sa personală și cu slujirea lui Mesia, precum și cu împărăția lui Mesia.

Există însă un al treilea element. Ei știau că Duhul Sfânt urma să vină în plinătatea Lui la credincioșii care făceau parte din acea împărăție. De unde au știut asta? Datorită acelui pasaj cheie pe care toți evreii cunoscători îl știau, Ezechiel capitolul 36, acel pasaj minunat al noului legământ pe care Nicodim îl cunoștea atât de bine ca învățător în Israel.

Aceasta este ceea ce promite noul legământ. Vă voi stropi cu apă curată, vei fi curat; Te voi curăți de toată murdăria ta, de toți idolii tăi. Îți voi da o inimă nouă, voi pune un Duh nou în tine. Voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru, vă voi da o inimă de carne. Cu alte cuvinte, vă voi regenera total sufletul, interiorul vostru.

Apoi continuă: „și voi pune Duhul Meu în voi și El vă va face să umblați după poruncile Mele și să aveți grijă să păziți poruncile Mele.” Așa că ei știau că Duhul Sfânt urma să se coboare și să vină peste ei și să-i facă să umble în ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei știau că aceasta era parte din promisiunea Noului Legământ. Ei știau ce spunea Pavel în 2 Corinteni 3 că „slova ucide, dar Duhul dă ce? Viață.”

Așadar Domnul Isus înțelege că ei Îl așteptau pe Duhul Sfânt. Ei Îl așteptau pe Duhul Sfânt. Și ei știu că toată plinătatea va veni prin Duhul, că atunci când Duhul va veni și va locui în ei, ei vor asculta de Legea lui Dumnezeu și vor umbla în poruncile Lui. Așadar, Isus știe că asta este în inima lor, astfel că le spune: „dacă voi care sunteți răi știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru ceresc, care este desăvârșit, bunătatea absolută vă va da ceea ce vă doriți cel mai mult, iar ceea ce îți dorești cel mai mult este Duhul Sfânt, pentru că avându-l pe El nu ai doar resursele, ci ai sursa lor, nu-i așa?

Vă amintiți că Domnul Isus le-a spus ucenicilor în Ioan 14: „El va fi cu voi” – vorbind despre Duhul Sfânt – „și va fi în voi,” o nouă plinătate. Domnul Isus a spus în Ioan 7 că, atunci când Duhul lui Dumnezeu va veni în voi, „din inima ta vor curge râuri de apă vie”. Veți deveni un izvor de binecuvântare divină. Duhul vă va călăuzi în tot adevărul, El vă va aduce aminte de lucrurile pe care le-am spus Eu, El vă va ghida, vă va îndruma. El este Cel care vă va convinge.

Înțelegeți că tot ceea ce vi s-a întâmplat credincioși fiind este un produs al lucrării Duhului Sfânt? Și în acest moment am putea intra în ceea ce se numește pneumatologia, studiul Duhul Sfânt. Ca păcătos, ai fost convins de Duhul Sfânt, Ioan 16, așa ai ajuns să-ți înțelegi păcatul. Când l-ai mărturisit pe Isus Cristos ca Domn, ai făcut-o datorită Duhului Sfânt. „Nimeni nu poate să-L mărturisească pe Domnul Isus ca Domn decât prin Duhul Sfânt” - 1 Corinteni 12:3. Ai primit cunoașterea adevărului lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, pentru că numai Duhul este cel care cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, 1 Corinteni capitolul 2, „omul firesc nu le poate înțelege.”

Ai fost eliberat de legea păcatului, de legea morții prin Duhul Sfânt. „Acolo unde este Duhul Domnului” - spune 2 Corinteni 3:17 - acolo este slobozenia.” Ai fost pecetluit pentru viața veșnică de Duhul Sfânt, Efeseni 1. Umbli în neprihănire prin Duhul Sfânt, Romani 8. Ai fost botezat în Duhul, 1 Corinteni 12, literalmente „cufundat în viața și puterea Lui”. Ești locuit de Duhul, 1 Corinteni 6:19-20. Ești plin de Duhul, Efeseni 5:18. Primești daruri prin Duhul Sfânt, 1 Corinteni 12.

Ți-au fost date virtuțile evlaviei, rodul Duhului, Galateni 5. Ești împuternicit de Duhul pentru evanghelizare, Fapte 1:8. Duhul mijlocește pentru tine, Romani 8. El mijlocește cu suspine negrăite pentru tine. Ești sfințit de Duhul, 2 Tesaloniceni 2. Ești făcut asemenea lui Cristos de Duhul din slavă în slavă, tot mai asemenea lui Cristos, 2 Corinteni 3:18. Ai nădejde prin Duhul, Romani 8:23. Duhul Sfânt este arrabon, garanția, arvuna, inelul de logodnă al gloriei tale eterne viitoare.

Pe scurt, în concluzie, când Domnul ți-a dat Duhul Sfânt, El ți-a dat totul, absolut totul. Prin prezența Sa, prin puterea Lui, prin harul Său suntem în permanență posesorii a tot ceea ce avem nevoie și mai mult de atât „El este gata să facă mult mai mult decât ce? Decât putem noi cere sau gândi.” Avem parte de mai multe resurse prin această Persoană a Duhului Sfânt decât vă puteți imagina.

Depășește orice limită, ne arată pasajul acesta. Dumnezeu îți oferă mult mai mult atunci când îți dă Duhul Sfânt, mai mult decât ai putea înțelege vreodată. De aceea și rugăciunea lui Pavel a fost ca Dumnezeu să ne dea Duhul înțelepciunii și al cunoașterii, ca să înțelegem ceea ce avem. Și acest dar este pentru cei care îl cer. Tu ceri și El nu îți dă ceea ce este al Duhului, El îți dă Duhul Sfânt.

Dumnezeu nu este ca acel vecin, nu-i așa? Care a fost deranjat și a spus: „Du-te”, dar în cele din urmă a cedat. Dumnezeu este atât de generos încât El ne dă mai mult decât ne-am putea imagina. Fiindcă din moment ce nu-L putem înțelege pe Dumnezeu, puterea Lui, sau înțelepciunea Lui, resursele Lui, nu putem înțelege persoana Duhului, chiar dacă El trăiește în noi. De aceea, El poate să facă „mult mai mult decât putem noi cere sau gândi”. Nu-L dezonorați pe Dumnezeu îndoindu-vă de generozitatea Lui. Mergeți la El în rugăciune în mijlocul nopții, știind bine că Îl puteți întrerupe. El se bucură că sunteți acolo. Faceți apel la promisiunile Sale și insistați, cereți ca El să vă asculte și să vă dea ceea ce este mai bun. Vă ajuta lucrul acesta să vedeți rugăciunea într-un mod diferit? E bine.

Toate acestea sunt atât de copleșitoare pentru noi, Tată! Suntem așa de nevrednici și nu merităm. Și totuși, Tu ne-ai dat mult mai mult, dincolo de ce am putea înțelege vreodată. Noi cerem daruri și Tu ni L-ai dat pe Dătătorul. Putem spune doar un „mulțumesc”, și vom continua să venim, să implorăm, ne vom ruga, vom cere, vom căuta, vom bate, pentru că Tu ne-ai spus că în felul acesta vom primi, vom găsi, iar porțile ni se vor deschide.

Te iubim și Îți mulțumim pentru că ești Cel generos, Cel atât de mărinimos. Nu am fi putut niciodată să fim atât de îndrăzneți încât să-ți cerem să trăiești în noi, și totuși Tu asta ai făcut. Îți mulțumim pentru asta, și Îți mulțumim că Duhul este acolo să ne întărească, să ne învețe, să ne călăuzească, să ne mângâie, să ne ajute, să mijlocească pentru noi și să ne păzească, să ne pecetluiască până la slava veșnică. Pentru aceasta Îți mulțumim în Numele Domnului Isus Cristos.

SFÂRȘIT