Vă invit să ne întoarcem din nou la Cuvântul lui Dumnezeu, iar Luca 20 este textul nostru pentru studiu, Luca 20. Am ajuns la sfârșitul acestui capitol și ne vom uita la ultimele trei versete: Luca 20:45-47. Îngăduiți-mi să le aduc în atenția dumneavoastră. Urmăriți-mă în timp ce citesc. capitolul 20 din Luca începând cu versetul 45.

„Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”

Cuvinte grele. Cuvinte fără greșeală. Lăsând acest text un pic deoparte și privindu-l din afară, e important să ne reamintim că Biblia ne avertizează cu privire la învățătorii falși de la începutul ei până la sfârșit. Au existat întotdeauna și vor exista întotdeauna lideri religioși falși care lucrează pentru diavol. Ei lucrează pentru împărăția întunericului, dar se comportă de parcă ar fi mesageri ai lui Dumnezeu.

În capitolul 20 al cărții Faptele Apostolilor, Pavel s-a întâlnit cu prezbiterii din Efes și le-a spus următorul lucru: „Nu am încetat să vă previn, plângând, noaptea și ziua timp de trei ani”. Să-i prevină cu privire la ce anume? „Lupii răpitori care vor intra, fără să cruțe turma; și chiar din mijlocul vostru se vor ridica oameni înșelători ca să distrugă turma”, ereziile promovate prin învățătură sunt implicația. Așteptați-vă la ei atât din exterior cât și din interior.

În 2 Corinteni 11:13-15, apostolul Pavel a spus că „Satana se transformă chiar în înger de lumină”. Adică vine ca și când l-ar reprezenta pe Dumnezeu. Așadar, nu vă mirați dacă și mesagerii săi sunt deghizați în îngeri de lumină.

Învățătorii falși se îmbracă în veșminte de oameni ai lui Dumnezeu. Vor ca oamenii să creadă că Îl reprezintă pe Dumnezeu, că Îl cunosc pe Dumnezeu, că au învățături despre adevărata spiritualitate și aduc cu ei adevărul și înțelepciunea divină, chiar dacă nu sunt decât emisarii iadului însuși. Apostolul Pavel, scriindu-i lui Timotei că să îl ajute să înțeleagă cum să slujească mai bine în biserică, a spus asta în 1 Timotei 4: „Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă - „vremurile acestea” - unii se vor lepăda de credință, și se vor îndrepta spre duhuri înșelătoare și spre învățăturile dracilor prin fățărnicia oamenilor mincinoși.” Doctrină demonică, energizată de duhuri demonice, prin învățători falși și ipocriți, care mint.

Epistola lui Petru - 2 Petru 2:1 spune: „În popor s-au ridicat proroci mincinoși, așa cum vor fi și printre voi învățători mincinoși, care vor introduce pe ascuns erezii nimicitoare. Ei vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulți îi vor urma în destrăbălările lor și din cauza lor calea adevărului va fi vorbită de rău; în lăcomia lor vor încerca să profite de voi prin cuvinte mincinoase; judecata lor de demult este hotărâtă și distrugerea lor nu va întârzia să apară”.

Vă amintiți cu siguranță, cuvintele lui Iuda: „pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut nevoit să vă scriu să luptați pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna.” De ce oare această nevoie? „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, care au fost scriși cu mult timp înainte pentru osânda aceasta, oameni nelegiuiți care transformă harul Dumnezeului nostru în desfrânare și Îl tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Cristos.”

Feriți-vă, feriți-vă, feriți-vă de învățătorii mincinoși. După cum citim în 1 Ioan capitolul 2, există mulți anticriști. Sunt peste tot și voi care știți adevărul trebuie să vă protejați de ei.

Niciodată învățătorii falși nu au fost mai agresivi ca în ​​timpul slujirii Domnului nostru Isus Cristos. Parcă iadul ar fi planificat cel mai mare asalt prin oricare persoană asupra Domnului Isus în acești trei ani. Și înțelegem foarte bine lucrul acesta. Pentru a contracara obiectivele Evangheliei lui Dumnezeu, Satana s-a dezlănțuit cu tot ce avea împotriva lui Isus Cristos. Și trebuie să ne întrebăm cine au fost acești agenți ai iadului? Cine au fost agenții diavolului care au încercat să împiedice planul lui Dumnezeu? Au fost oare criminalii culturii de atunci? Erau ei vameșii, acești trădători ai neamului? Erau femeile ușoare, tâlharii, hoții? Nu. Emisarii și agenții diavolului au fost cei mai credincioși, cei mai religioși și cei mai respectați lideri religioși din Israel: cărturarii și fariseii, împreună cu saducheii și irodienii.

Toți s-au adunat împotriva lui Isus Cristos. Ei și-au concentrat toată puterea, toată capacitatea spirituală planificată demonic pentru a-L ataca, pentru a-L doborî și pentru a zădărnici scopurile lui Dumnezeu. Rețineți că dușmanii Evangheliei au fost și sunt întotdeauna în cea mai bună formă atunci când sunt religioși, în special fariseii și cărturarii, deoarece aceștia au controlat religia dominantă a iudaismului din vremea de atunci. Sunt nemiloși în împotrivirea lor față de Domnul Isus.

Nu s-au înțeles cu saducheii pentru că aveau o teologie foarte diferită. Nu s-au înțeles cu irodienii, deoarece irodienii erau implicați politic și erau oamenii lui Irod, care nici măcar nu era evreu. Au avut mari diferențe între ei, fariseii, saducheii și irodienii, dar iadul i-a adus pe toți laolaltă cu privire la un singur lucru, și acest lucru era să scape de Isus. Și în ziua de vineri din săptămâna patimilor au reușit după planul lui Dumnezeu. Au reușit să-L răstignească.

Totuși, când ajungem la Luca capitolul 20, este ziua de miercuri din săptămâna patimilor. A fost o zi lungă, o zi lungă în care Isus a fost în Templu plimbându-se prin și în jurul mulțimilor de oameni din Templu. El a învățat mulțimile în ziua aceasta. De asemenea El s-a angajat în confruntare cu fariseii, cărturarii, preoții cei mai de seamă, saducheii și irodienii, care L-au asaltat în încercarea de a-L discredita public, astfel încât să aibă un motiv justificat pentru a-L executa, pentru că era o amenințare pentru împărăția întunericului și pentru poziția pe care o dețineau pe pământ. Au încercat tot ce au știut, dar nu au reușit.

Am citit în 20:40, „nu au avut suficient curaj să-I mai pună întrebări cu privire la nimic.” Totul s-a încheiat. Își epuizaseră toate opțiunile. Se terminase. Nici nu I-au mai pus întrebări. Apoi am spus că din versetul 41 Isus începe să pună întrebări și, cu milă, compasiune și bunătate, El aduce din nou în atenție problema identității lui Mesia, nu doar ca Fiu al lui David, ci ca Fiu al lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu.

În versetele 41 la 44, dacă vă amintiți de săptămâna trecută, El îi duce înapoi la Psalmul 110 în care David Îl numește pe Mesia, „Domnul meu”. Deci Mesia este atât Fiul lui David, cât și Domnul lui David și, prin urmare, El este un om care se va naște, dar El trebuie să fie și Dumnezeul viu care trăia în momentul în care David a vorbit.

Deci, într-un ultim efort plină de compasiune, Isus își afirmă din nou divinitatea Sa și susține că Mesia trebuie să fie atât Dumnezeu, cât și om. Acesta este un act de milă din partea Domnului Isus. Într-un sens, este un ultim act de milă, încă o dată Fiul vorbește despre identitatea Sa ca fiind adevăratul Mesia, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu.

Acum El a încheiat. A terminat de vorbit cu cărturarii, fariseii, saducheii și irodienii, exceptând momentele în care a fost nevoie la procesul Său. El și-a încheiat mesajul către oameni, către mulțime și de la versetul 45 ne spune că „în timp ce toți oamenii ascultau, El le-a zis ucenicilor Săi.” Aici are loc o tranziție. Oamenii încă ascultă, dar El se întoarce pentru a le vorbi ucenicilor. Asta va face El de-acum înainte. Gata cu mesajele către mulțimi. De acum înainte, El vorbește ucenicilor Săi. Un moment de tranziție foarte important.

El a spus tot ce era de spus, nu se mai poate spune nimic. El a răspuns la fiecare întrebare care putea fi ridicată. Acum El se va întoarce și le va da instrucțiuni celor care încă Îl urmează, care încă arată preocupare pentru El, celor care în continuare vor să învețe de la El, care încă merg după El. Atacatorii au dispărut și mulțimea se împrăștie.

Există însă un ultim mesaj pe care toți îl pot auzi, ucenicii și oamenii. Este mesajul versetelor 46 și 47: „Păziți-vă de cărturari”. Isus începe cu o avertizare. Mesajul final. De fiecare dată când cineva transmite un ultim mesaj, acesta trebuie să fie unul important. Care este ultimul lucru pe care Isus trebuie să-L spună mulțimilor? Vrem să știm care este ultimul Lui cuvânt. Este un cuvânt de avertizare. Nu doar un cuvânt de avertizare, ci un cuvânt de condamnare. „Feriți-vă de ei. Sunt periculoși și „vor primi o osândă mai mare”, sfârșitul versetului 47. Așadar, El îi avertizează pe oameni cu privire la cărturari și pronunță de asemenea condamnarea în dreptul lor. Cuvinte foarte puternice.

Acum, înainte să ne uităm la asta, permiteți-mi să încadrez importanța acestui text în contextul actual, bine? Acum câteva luni am scris o carte numită Războiul adevărului. Este cea mai recentă carte dintr-o serie de cărți scrise de-a lungul anilor, pe care am scris-o pentru a aborda ceea ce cred că sunt erorile periculoase care există în biserică. Am scris cartea, Războiul adevărului, pentru a expune și a aduce judecata Cuvântului lui Dumnezeu asupra aberațiilor și pericolelor unei noi mișcări numite „Biserica emergentă” sau „Mișcarea bisericilor emergente”.

Este vorba despre relativismul postmodern care corupe biserica. S-a mutat printre așa-zișii evanghelici, care resping acum certitudinea doctrinară, claritatea Scripturii și exclusivitatea Evangheliei. Îngăduiți-mi să repet. Semnul acestei mișcări este respingerea certitudinii doctrinare, a clarității Scripturii și a exclusivității Evangheliei. Este neoliberalismul. Vechiul liberalism a distrus principalele denominații din America, vechea teorie critică superioară, avem de-a face cu vechiul liberalism care revine îmbrăcat într-o rochie nouă, dacă vreți, făcând apel la camaraderie, colegialitate, toleranță pentru toți cei care nu cred Evanghelia și pentru cei care nu cred că adevărata religie este creștinismul.

Expune deschis virtuțile dialogului generos, deschis, mai degrabă decât ale dogmatismului. Cheamă la respect, toleranță și diversitate. Și doar pentru a rezuma totul, au găsit un cuvânt la modă pentru a defini ceea ce marchează mișcarea bisericii emergente, și anume cuvântul „conversație, dialog”. Acesta este cuvântul lor de ordine. Vor să invite pe toată lumea într-o conversație astfel încât toți să putem contribui la perspectivele noastre spirituale.

Unul dintre liderii vechiului liberalism a fost un om pe nume Harry Emerson Fosdick. În 1928, Fosdick a spus acest lucru: „Mulți predicatori se refugiază în mod obișnuit în ceea ce ei numesc predicile expozitive. Ei iau un pasaj din Scriptură și pornesc de la presupunerea că oamenii care au venit la biserică în acea dimineață sunt profund interesați de ceea ce înseamnă pasajul, își petrec jumătate de oră sau mai mult pentru expunerea istorică a versetului sau capitolului, terminând cu o aplicație practică atribuită auditoriului.

Ar putea vreo altă modalitate să fie sigur mai predestinată la înțepenire și inutilitate? Cine presupune, serios vorbind, că de fapt 1 din 100 dintre membrii bisericii dorește să înceapă cu ceea ce Moise, Isaia, Pavel sau Ioan au vrut să spună în acele versete speciale sau chiar au venit la biserică profund preocupați de acest lucru? Nimeni dintre cei care vorbesc în public nu presupune că interesul vital al oamenilor se află în înțelegerea sensului cuvintelor rostite acum două mii de ani.”

Așadar, Fosdick face o profeție în 1928. „Viitorul”, spune el, „aparține unui tip de predică care poate fi cel mai bine descris ca o aventură de-a lungul gândirii cooperante”. Totul este despre conversație, o aventură în gândirea cooperantă, 1928.

În anul 2005, Doug Pagitt, unul dintre liderii mișcării emergente, spune: „Predicile noastre nu sunt lecții care definesc cu exactitate credința, ci mai mult niște povești care să ne întâmpine cu speranță, cu idei noi și să încurajeze participarea.” Să deschidem repede un dialog. Să conversăm. O conversație cu cei care nu sunt de acord cu noi, o conversație cu cei care sunt de altă religie. Să terminăm cu dogmatismul. Să renunțăm la condamnare pentru conversație.

Brian McLaren, care este unul dintre scriitorii de frunte, dacă nu chiar liderul mișcării emergente are o nouă carte numită „Mesajul secret al lui Isus.” Tipul acesta de mesaje este întotdeauna înfricoșător. Isus nu are un mesaj secret. El şi-a făcut public mesajul. Dar, ce spune autorul în cartea aceasta, „Mesajul secret al lui Isus” este că: „într-o epocă a terorismului global și a conflictelor religioase în creștere, este important să observăm că toți musulmanii Îl consideră pe Isus ca un mare profet, că mulți hinduși sunt dispuși să-L considere pe Isus ca o manifestare legitimă a divinității, că mulți budiști Îl văd pe Isus ca fiind unul dintre cei mai luminați oameni ai omenirii și că Isus Însuși a fost un evreu.” Hei, spune el: „nu este grozav? Tuturor ne place de Isus. Să începem conversația.”

El continuă și zice: „O reevaluare comună a mesajului lui Isus ar putea oferi un spațiu unic sau un teren comun pentru urgența dialogului religios. Și nu pare o exagerare să spunem că viitorul planetei noastre poate depinde de un astfel de dialog.” Așa că vom lăsa deoparte toate diferențele doctrinare dintre noi pentru a salva planeta, lăsându-i pe oameni să meargă în iad.

Ultimul său comentariu: „această reevaluare a mesajului lui Isus poate fi singurul proiect capabil să salveze o serie de religii, inclusiv creștinismul”. Așa că, noi trebuie să găsim cu toții mesajul secret al lui Isus care, fără îndoială, este ascuns în psihicul nostru spiritual și să purtăm o conversație. În loc să condamnăm alte religii, trebuie să ne așezăm și să purtăm o conversație și să învățăm din spiritualitatea lor, să învățăm din experiența lor spirituală, să învățăm de la Dumnezeul care este în ei.

Un alt susținător proeminent în Mișcarea emergentă este un nume oarecum familiar, Tony Campolo, care este un vorbitor foarte popular. Iată chiar cuvintele lui Tony, care vă oferă o idee despre direcția în care se îndreaptă această mișcare. În mod normal, nu citesc astfel de lucruri, dar cred că este foarte util să știți ce se întâmplă. Iată ce spune el. „Ceea ce trebuie să facem este să ne respectăm și să vorbim unii cu alții cu sentimentul că deși oamenii nu se convertesc, ei sunt oameni ai lui Dumnezeu, Dumnezeu îi iubește și noi nu suntem datori să judecăm cine merge în cer și cine merge în iad.

„Cred că ceea ce trebuie să facem cu toții este să lăsăm judecata în seama lui Dumnezeu. Ceea ce nu face musulmanii este să condamne evreii și creștinii că vor merge în iad, dacă nu acceptă islamul. Islamul este mult mai îngăduitor față de creștinii evanghelici care sunt fideli Noului Testament, decât sunt creștinii față de musulmanii care sunt fideli Coranului.” Acum, trebuie făcută aici o precizare importantă. Evident, el nu a citit perioada istorică a cruciadelor, despre masacrul islamic asupra creștinilor.

Ideea este că trebuie doar să fim generoși cu toată lumea. El continuă spunând: „Mohamed a înțeles foarte bine că există un adevăr mare în creștinism. El s-a contrazis cu noi prin faptul că simțea că are un adevăr mai complet, iar Islamul este dedicat acestui adevăr. Însă Mohamed a susținut că vom fi judecați în cele din urmă în funcție de adevărul pe care îl aveam fiecare la dispoziție. Cred că există frați și surori musulmani care sunt dispuși să spună că ești la înălțimea adevărului așa cum îl înțelegi, eu voi fi la înălțimea adevărului așa cum îl înțeleg eu și vom lăsa lucrurile pe mâna lui Dumnezeu până în ziua judecății. Trebuie să cred că Isus este singurul Mântuitor, dar a fi creștin nu este singura modalitate de a fi mântuit”.

Mai departe el spune: „frații și surorile noastre musulmane pot spune că Islamul este singura credință adevărată, dar nu sunt convins că numai musulmanii se bucură de mântuire. Nu sunt convins că harul lui Dumnezeu nu merge mai departe de comunitatea creștină”. Iată o altă părere de-a lui. „Ceea ce avem de făcut este să spunem că noi credem lucruri diferite. Este însă așa de multă compasiune în comunitatea musulmană că nu poate fi ignorată. Mi se pare că atunci când îi ascult pe musulmanii mistici vorbind despre Isus, trebuie să vă spun că sunt mai aproape de creștinismul Noului Testament decât mulți creștini pe care i-am auzit.”

Cu alte cuvinte, dacă vom căuta punctul comun, îl putem găsi în spiritualitatea mistică chiar dacă nu putem fi de acord teologic? Putem să ne rugăm împreună astfel încât să ne conectăm cu un Dumnezeu care transcende diferențele noastre teologice? Asta înseamnă să fii deschis pentru dialog. Îl puteți avea cu oricine și cu toată lumea, deoarece nu se pune problema clarității doctrinare. Nu știm care este interpretarea reală a Scripturii.

În ianuarie 2006, grupul Emergent SUA s-a întâlnit cu Synagogue 3000, la o conversație inter-religioasă de 24 de ore, centrată pe teme ca sacralitatea comunității, doctrine și închinare. Un blog evreiesc numit Synablog - (sună ca un covrig cumpărat din aeroport) - Synablog raportează ce s-a întâmplat.

„Sinagogue 3000 a identificat un fenomen religios evreiesc contemporan, numit „evreii emergenți”. În această săptămână, „Sinagogue 3000” a convocat pentru prima dată un grup de lucru privind comunitățile emergente sacre, lideri evrei vizionari dedicați în formarea comunităților sacre transformatoare nelegate de așteptările convenționale cu privire la ceea ce ar trebui să fie o sinagogă.” Deci, Biserica emergentă, acesta este motto-ul lor, vor ieși înainte cu biserici care nu sunt legate de ideea convențională de biserică. Iată că evreii li s-au alăturat. Nu vor fi legați de ideile convenționale cu privire la sinagogă.

„Pentru a îmbogăți dialogul, Synagogue 3000 i-a invitat pe membrii grupului de lucru să facă schimb de idei cu lideri creștini din Emergent SUA, lideri cu perspective de viitor complexe; întâlnirea grupului de lucru pentru comunitățile emergente sacre marchează prima întâlnire când Emergent SUA s-a întâlnit cu orice grup religios din afara credinței creștine. A fost emoționant, inspirativ și istoric.”

Comunitățile emergente reprezintă un mediu perfect, dacă mergeți acolo, aflați cu siguranță despre spiritualitatea lor și despre cunoașterea lor despre Dumnezeu. Și întotdeauna ai o conversație cu cineva. Și din această conversație se naște un fel de iluminare, fie din iudaism sau islam, sau din mormonism, sau din romano-catolicism, sau din religia ortodoxă grecească, de la Martorii lui Iehova, sau de la oricine altcineva.

Iată că v-am adus înainte toate acestea. Când am scris cartea „Războiul adevărului” am fost curios să văd care va fi răspunsul. Reacția oamenilor bisericii emergente a fost că nu le-a plăcut deloc ce-am scris. Nu am fost șocat, iar răspunsul a fost acesta. „Cartea este un material care dezbină. Cartea nu încurajează dragostea faţă de aproapele. Cartea este intolerantă.” Și au spus: „Dacă mi-ar păsa cu adevărat de oameni și dacă aș avea cu adevărat Duhul lui Isus, m-aș alătura cu umilință dialogului și aș îmbrățișa în mod deschis cunoștințele spirituale utile din alte religii”.

Conversație, hm? Nu condamnare. Și în plus, așa cum devine foarte, foarte popular în zilele noastre, evreii nu trebuie să creadă în Isus oricum, ci ei au o cale diferită pentru mântuire.

Ei bine, ca răspuns la această critică, de ce nu mă alătur conversației, am doar o întrebare la care cer să mi se răspundă. Aceasta este una simplă. Cum a procedat Isus cu cei care nu credeau adevărul? Cum s-a comportat Isus cu cei care nu credeau adevărul, care erau total religioși, care puneau spiritualitatea pe culmea experienței umane? Cum s-a comportat Isus cu oamenii dedicați religiei, cu liderii religioși? A planificat o conversație cu ei? Sau a pronunțat asupra lor condamnarea? Pentru că eu vreau să fac doar ceea ce a făcut Isus.

Ei bine, în mod clar, Isus nu s-a angajat într-o conversație postmodernă. El nu s-a ocupat de un dialog relativist abstract pe teme spirituale făcând cu ușurință ca ideile despre Dumnezeu și ideea despre Sine ca fiind Isus Mântuitorul, să fie flexibile asemenea unui elastic. Iată ultimele cuvinte ale Domnului nostru despre liderii religioși - nu despre lideri lipsiți de preocupare pentru religie, ci despre evreii cei mai religioși.

Și ceea ce spune El aici, sincer să fiu, nu este deloc ceva nou. Întoarceți la capitolul 11 ​​din Luca, ce spune El nu este ceva nou. Versetul 37: „după ce a vorbit, un fariseu L-a rugat să ia masa cu el”. Acum iată că există o oportunitate perfectă de a purta o conversație. Acesta nu este nici măcar un cadru formal, nu este nici măcar la sinagogă, nu este o predică sau o întâlnire publică la Templu. Aceasta este masa de prânz servită în casa unui fariseu.

„Așa că a Isus intrat și s-a așezat la masă.” Și fariseul avea invitați la el acasă și mai mulți alți farisei. „Fariseul a fost surprins că L-a văzut pe Isus că nu a respectat actul ceremonial și nu s-a spălat pe mâini înainte de masă”. El nu a respectat prescripția fariseilor pentru o spălare ceremonială. El doar s-a așezat la masă și a mâncat. Și iată ce i-a spus Domnul. „Atunci Domnul i-a zis: „acum, voi fariseii, curățați partea de afară a paharului și a blidului, dar în lăuntrul vostru sunteți pini de jaf și de răutate.” Aceasta este o conversație scurtă. Aceasta este o conversație în care nu mai ai unde să te duci. Și apoi situația se amplifică, versetul 40: „nebunilor, oare nu a făcut cel ce a făcut partea de afară și pe cea dinăuntru? Dați mai bine milostenie din ceea ce este înăuntru și atunci toate vă vor fi curate. Vai de voi – „asta este condamnare, blestem ”, vai de voi fariseilor! Dați zeciuială din mentă și din rută și din toate zarzavaturile din grădină și totuși nesocotiți dreptatea și dragostea de Dumnezeu; acestea sunt lucrurile pe care ar fi trebuit să le faceți, dar fără a le neglija pe celelalte. Vai de voi fariseilor! Vă plac scaunele din față din sinagogă și saluturile respectuoase din piață. Vai de voi! Sunteți ca niște morminte care nu se văd, iar oamenii care trec peste voi umblă fără să știe”. Sunteți necurați. Acesta este tipul de conversație folosit de Domnul Isus.

Luca 12:1, când se adună această mulțime mare, atât de mulți încât se călcau unul pe altul. „El a început să le spună ucenicilor Săi, mai întâi de toate, „feriți-vă de aluatul - „sau de influența” - fariseilor, care este fățărnicia. Știți bine acest lucru, nu este nimic acoperit – „fățarnicii acoperă lucrurile, nimic din ceea ce acoperă ei -” nu va rămâne nedezvăluit, nimic ascuns care nu va fi cunoscut”. Cristos vrea să le demaște ipocrizia.

Textul din studiul nostru din Luca 20 are o paralelă în Marcu 12, de asemenea, un text scurt. O altă paralelă este în Matei 23. Numai în Matei 23, mesajul Domnului Isus ocupă un capitol întreg. Textul complet a ceea ce spune Isus despre farisei și cărturari se află în Matei 23. Și îl puteți citi singuri. Nu vom trece prin textul acesta astăzi. Dar este textul complet care conține ceea ce a spus Isus în acea miercuri, despre care Luca ne prezintă doar o mică parte.

Este un denunț usturător, o critică usturătoare la adresa falșilor lideri religioși. Nici vorbă de vreo conversație, nici urmă de colegialitate, fără dialog, fără cooperare, Cristos confruntă și osândește comportamentul fariseilor. Fără compasiune? Sigur că nu. Amintiți-vă capitolul 19:41 când a venit în oraș, ce a făcut Isus? El a plâns pentru cetate. Și tocmai am auzit mai înainte în studiul nostru că El a declarat înaintea lor că El este Mesia, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. Acesta este un efort plin de milă făcut din nou față de ei pentru a declara cine este El cu adevărat. Aceste zile sunt zile negre pentru El și pline de compasiune față de toți, în timp ce El îi invită să creadă. Dar, vine vremea când El nu mai arată milă și invitațiile repetate s-au încheiat, atunci rămâne condamnarea.

Să privim la textul nostru. Trei aspecte importante: Avertismentul, caracterizarea, condamnarea.

Oricine are o perspectivă distorsionată despre Isus Cristos și despre Evanghelie este sub condamnare. Oricine nu crede în Domnul Isus Cristos, nu Îl cunoaște pe Tatăl. Dacă nu-L cunoști pe Fiul, nu-L cunoști nici pe Tatăl, scrie 1 Ioan 2. Să ne uităm la avertizare.

Este ceva foarte simplu, „feriți-vă de cărturari.” În consemnarea mai lungă a lui Matei cu privire la confruntarea de către Domnul Isus a liderilor religioși, scrie: „feriți-vă de cărturari și farisei”. Cărturarii erau și farisei. Ei erau experții în ce privește legea lui Dumnezeu. Nu toți fariseii erau cărturari, dar cărturarii erau farisei. Erau secta cea mai legalistă, erau cei care promovau auto-neprihănirea.

De fapt, evreii aveau o vorbă. Zicala spunea așa: „Moise a primit legea și i-a dat-o lui Iosua. Iosua a primit legea și a dat-o bătrânilor. Bătrânii au primit legea și au dat-o profeților. Profeții au primit legea și au dat-o fariseilor și cărturarilor.” Ei erau trezorierii Legii lui Dumnezeu. Aceștia au primit toată încrederea. Erau experți. Ei erau avocații Israelului.

Acum, amintiți-vă, aveți un regat teocratic în care toată legea este privită ca legea lui Dumnezeu, nu doar legea biblică, ci și legea tradiției, legile care s-au dezvoltat de-a lungul anilor. Toate aceste elemente care compun legea au fost privite într-un mod teocratic. Era toată legea lui Dumnezeu.

Deci, cei care cunoșteau legea lui Dumnezeu, cei care au interpretat legea lui Dumnezeu și au aplicat legea lui Dumnezeu au fost legiuitorii în Israel. Ei nu dădeau fariseilor, rabinilor și preoților și altor persoane mici sfaturi sau o perspectivă asupra semnificației Scripturii, ci ei interpretau toată legea, nu doar în interpretare ci și în aplicarea ei. Ei erau avocații din vremea aceea, din Israel. Ei aveau grijă de toate problemele legale din Israel. Ei erau forța dominantă în iudaism, nu numai din punct de vedere religios, ci și social. Se ocupau de toate aspectele legale pentru a-i ajuta pe oameni: proprietăți, locuințe, contracte, rezoluții. Toate aceste lucruri au căzut în mâinile acestor legiuitori.

Nu a fost cu nimic mai diferit atunci decât este pentru noi astăzi. Toate aspectele juridice ajung în cele din urmă în mâinile avocaților. Și așa au ajuns în mâinile cărturarilor. Din punctul lor de vedere, totul era sacru. Și fiecare judecată pe care o făceau și fiecare poziție pe care o luau se presupunea, de fapt, a fi o reprezentare a lui Dumnezeu pe pământ și mai ales ceea ce voia Dumnezeu; o isprăvnicie specială dacă vreți, primită de la Dumnezeu.

Pentru că erau agenții lui Dumnezeu erau oameni cu greutate și s-au bucurat de o încredere enormă acordată de oameni. Oamenii nu aveau unde altundeva să meargă, pentru că nu erau alții decât cărturarii care să se ocupe de toate problemele lor. Astfel Isus îi avertizează pe toți, atât mulțimea, cât și pe ucenicii săi, să se ferească, prosechete apo – „fii atent, păzește-te”.

Cum vei face asta? Cum vei face asta în ultimă instanță? Pentru că sunt implicați în toate. Cum te vei exclude din acest mediu teocratic în care totul este în mâinile cărturarilor și ei își exprimă voința lor asupra tuturor lucrurilor? Ultimul lucru pe care Isus l-ar spune este că, în general, ei sunt băieți buni, au intenții religioase bune, au cunoștințe spirituale, merită să deschidem o conversație cu ei. Împingeți-i deoparte, îndepărtați-vă de ei. Așa cum vorbește Iuda 23, o să-ți păteze hainele sau vei fi ars și tu dacă te apropii prea mult.

De ce sunt ei o așa amenințare? Pentru că nu sunt oameni evlavioși. Ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ei nu au înțelepciune duhovnicească. Sunt distructivi prin tot ce fac. Ei sunt agenți ai diavolului trimiși să lupte împotriva scopurilor lui Dumnezeu.

Înțelegeți ce spun? Și acesta este un lucru fundamental și l-am spus de multe ori de-a lungul anilor, religia falsă nu împiedică niciodată firea să se manifeste. Deci, acești oameni funcționează ca cei mai răi dintre cei nenăscuți din nou, cu excepția faptului că nu se vede la suprafață. Religia falsă nu poate supune inima stricată. Acest lucru poate fi supus doar prin regenerare și acest lucru se întâmplă numai prin intermediul adevărului Evangheliei. Așa că ei vor fi întotdeauna ceva în exterior și total altceva în interior. Ce spune Domnul Isus este „feriți-vă de ei.” Nu sunt oameni evlavioși. Nu au nimic de oferit spiritual. Nu vă pot oferi nimic benefic. Sunt distructivi. Răspândesc moarte în jurul lor. Sunt periculoși. Nu te apropia de ei, vei fi întinat, pătat. Stai cât mai departe.

De aceea, Psalmul 1, subliniază cu claritate acest adevăr. Încă de la începutul cărții Psalmilor este prezentată prima lecție: „fericit este omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul batjocoritorilor!” Nu vă întovărășiți cu ei.

După avertismentul clar făcut de Domnul Isus urmează caracterizarea fariseilor și a cărturarilor. Iată ce spune Domnul Isus. Versetul 46: „le place să meargă îmbrăcați în haine lungi, le place să fie salutați respectuos în piețe, să ocupe scaunele din față în sinagogi, să aibă locurile de cinste la banchete, casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi doar de ochii lumii.” O, ce cuvinte grele. Toate acestea se rezumă în final într-un singur cuvânt: fățărnicie. Toți oamenii cu o religie falsă sunt ipocriți. Ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Repet. Aceștia nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Nu poți ajunge la această cunoaștere decât prin Cristos. Domnul Isus este direct și nu ține cont de cum vor reacționa ei. Elementul principal în toată această discuție este că tot ce făceau ei era fals. Erau protagoniștii unor fraude spirituale.

Acum, mulțimea care Îl asculta pe El era foarte obișnuită cu aceste lucruri pe care le-au făcut. Să ne uită mai atent la șase dintre ele. În primul rând, le place să se plimbe în haine lungi, este folosit cuvântul grecesc stolē, din care provine în limba engleză cuvântul vechi „furat”, era un halat până la pământ. Au început să își facă haine care erau foarte diferite de cele ale celorlalți oameni. Erau haine care aveau lucruri mărunte brodate pe ele, anumite însemnări și erau foarte extravagante. Au devenit haine unice, extravagante și scumpe, care să îi identifice drept oamenii sfinți.

Ei „și-au prelungit ciucurii de la haine”, ne spune Matei 23:5. Și practica aceasta este preluată din Vechiul Testament.

În Vechiul Testament, în Numeri 15:38-40, Dumnezeu a rânduit ca evreii să-și poată pune ciucuri pe marginea robei și a fost un mic simbol, cu ​​adevărat minunat să le reamintească de legea lui Dumnezeu. Oriunde mergi, vezi tot timpul asta și îți aduce aminte de legea lui Dumnezeu. Isus însuși ca evreu le-a purtat pe haina Sa, conform cu Matei 9:20. Asta făceau ei.

Cărturarii și fariseii însă și-au prelungit ciucurii, nu de dragul de a-și reaminti mai bine de cele sfinte, ci în mod ostentativ, de dragul de a ieși în evidență. Ei nu au încercat să atragă atenția asupra lui Dumnezeu și a Cuvântului Său, ci au încercat să atragă atenția asupra lor ca și cum ei ar fi sfinți. A fost o modalitate de a-și crea o poziție bună ca să poată să realizeze ceea ce doreau, și ceea ce doreau era să intre în viața oamenilor și să abuzeze de ei și să-i folosească pe oameni pentru propria lor plăcere și voință. Așa că purtau aceste haine speciale.

Mă gândesc la asta de fiecare dată când văd pe cineva îmbrăcat într-o haină religioasă care îl face să pară ridicol, defilând de parcă acesta ar fi un indiciu al faptului că el este la un nivel de sfințenie mai mare. În loc de un lucru mic pe marginea robei pentru a semnifica supunerea față de legea lui Dumnezeu, ei au dezvoltat aceste modele de haine care le confereau poziția înaintea oamenilor. La fel este și astăzi. Oamenii poartă haine religioase.

În al doilea rând le plăcea să fie salutați cu plecăciuni prin piețe. Pe măsură ce intrau și ieșeau din mijlocul oamenilor, în viața de zi cu zi, în viața lor publică, se așteptau să fie salutați cu acele titluri care să le ofere demnitate. Întoarceți din nou la Matei 23. În tratarea completă, pe care o prezintă Matei 23, a cuvintelor Domnului nostru despre ei, El ne prezintă care sunt titlurile speciale pe care le preferau. În versetul 7 se spune că vor să fie numiți de oameni „rabi”. Rabin înseamnă „profesor cu cea mai înaltă calitate, excelență, cel mai capabil, cel mai înțelept”. S-ar putea echivala astăzi cu a numi pe cineva „doctor”. Erau puși astfel în vârful piramidei sociale.

De fapt, erau atât de exaltați dacă erau numiţi „rabin”, era o poziție de exaltare maximă, încât în ​​Talmud, Sanhedrin 88 este referința în Talmud, se spune că: „ești mai pasibil de pedeapsă dacă acționezi împotriva cuvintelor unui cărturar decât împotriva cuvintelor Scripturii”. Au vrut să fie numiți „excelențe, înălțimea voastră, elevații societății, cei mai mari cunoscători dintre toți, cei înălțați”. Asta au căutat.

De asemenea, au vrut să fie numiți „părinte”. Versetul 9 ne spune să nu numești pe nimeni pe pământ părintele tău, căci Unul este Tatăl tău, Cel care este în ceruri.” „Părinte sau tată” înseamnă „sursă”. Nu numai că sunt înălțați prin înțelepciunea lor, dar ei sunt sursa vieții spirituale. Ei sunt sursa adevărului spiritual. Vor să fie părinți, ei sunt străbunii, ei sunt creatorii de viață spirituală.

Așa că vor să poarte haine de lux. Vor să li se recunoască titlurile înalte și pline de autoritate în sfințenie. Vor să fie numiți „părinte” ca și cum ei ar fi sursa vieții spirituale. Ei vor să fie numiți „conducători, lideri, dascăli”, versetul 10. „Să nu vă numiți dascăli, căci unul este dascălul vostru, adică Cristos. Voi să vă numiți slujitori.”

Au vrut să fie „lideri”. Acesta este cel care determină direcția, cel care determină destinul, cel care stabilește cursul. Învățătorii falși nu sunt niciodată umili. Ei poartă fațada umilinței. Țineți însă cont de asta. Dacă respingi adevărul, acesta este cel mai semeț lucru pe care îl poți face, a te împotrivi lui Dumnezeu și Cuvântului Său, nu? Ești gata să respingi Biblia, să respingi Evanghelia, acesta este actul suprem de mândrie. Învățătorii falși nu sunt niciodată umili. Cel mai semeț lucru pe care îl poți face este să respingi Cuvântul lui Dumnezeu, să te răzvrătești împotriva lui. Exact asta fac ei. Asta fac ei. Ei vor să fie înălțați prin titlurile și îmbrăcămintea pe care o poartă.

În al treilea rând le place ca oamenii să le facă „plecăciuni în piețe”. Este același verb folosit, le place să ocupe locurile dintâi din sinagogi”. Aveau platforme ridicate în partea din față a sinagogii. Cărturarii importanți, fariseii, se urcau pe acea platformă ridicată și erau astfel recunoscuți ca experți în lege. Vizitele cărturarilor care mergeau din locul lor de baștină într-o altă sinagogă presupunea folosirea acelei platforme.

Începeți să înțelegeți despre ce e vorba? Acum știți de ce nu îmi place să mi se spună „doctor”, de ce nu port nu știu ce robă și nu stau cocoțat pe scenă. Este doar o modalitate simplă de a te feri de toate acestea.

Și apoi, în al patrulea rând, ei adoră locurile de onoare la ospețe. În orice ocazie specială, își doresc locul de onoare, care este lângă gazdă. Vor să fie în centrul atenției, vor să fie cei mai onorați dintre toți. Asta este tot ceea ce urmăresc. Este vorba doar despre mândrie. Toate aceste patru lucruri au legătură cu mândria, cu înălțarea. Asta caută ei, liderii religioși sunt preocupați doar de asta, de fapt falșii lideri religioși.

Continuă într-un alt registru cu a cincea trăsătură. Versetul 47 spune: „ei casele văduvelor le mănâncă”. Ce mai înseamnă și asta acum? În primul rând, permiteți-mi să vă spun, cuvântul „a mânca sau a devora” sunt niște cuvinte foarte puternice. Există un verb în limba greacă, esthiō care înseamnă „să consumi cu nesaț sau să devorezi” și bineînțeles este o expimare metaforică. Tradus literal, înseamnă „a mânca”, este cuvântul pentru a mânca. Dar metaforic, presupune ideea de „a devora sau a consuma”.

Nu este esthiō. Este katesthiō. Întotdeauna când se adaugă o prepoziție la început, scopul este să se intensifice verbul. Asta înseamnă a consuma totul, a jefui, a mânca, a prăda”. Prin urmare, este folosit sensul acesta cel mai puternic „devorează”. Se duc în lăcomia lor după cei mai lipsiți de apărare. La fel ca falșii învățători despre care Pavel îi scrie lui Timotei, ei merg după femeile ușuratice ca să le prostească. Ei merg după cei fără protecție și slabi. Stau gata să devoreze casele văduvelor. Văduvele sunt cele la care ajung cel mai ușor.

Cum adică? În primul rând, văduvele trebuiau protejate, nu-i așa? Înapoi în învățătura Vechiului Testament, religia curată, spune Iacov, este să le porți de grijă văduvelor. Exodul 22:22, Deuteronomul 10:18, Maleahi 3:5 și alte texte ale Scripturii fac apel la poporul lui Dumnezeu să aibă grijă de văduve. Dumnezeu este Cel care poartă de grijă văduvelor. Acești cărturari le devorează casele.

Cum anume fac asta? Acum rețineți vă rog că ei erau avocații sistemului social al vremii. Așadar, atunci când o femeie văduvă avea nevoie de cineva care să o protejeze, se adresează avocatului cu ideea că îi va proteja casa, proprietatea, toate aceste lucruri. S-au făcut unele studii interesante, unele cercetări interesante asupra unui anume tip de comportament care era întâlnit. Iată doar o scurtă privire asupra acestuia.

În primul rând, ei luau sprijin, bani pentru ei înșiși de la văduve, deși lucrul acesta era interzis. Consiliere fără plată. Acesta era codul unui adevărat rabin, cu siguranță cu privire la văduve. Ei nu au respectat acest lucru și pentru orice sfat oferit văduvelor le-ar fi taxat la un preţ exorbitant. Ce ar fi putut să facă o văduvă?

În al doilea rând, ei înșelau văduva chiar cu proprietatea ei, făcând tot felul de manevre legale sub pretextul că le vor oferi protecție legală, și literalmente devorau proprietatea acelei văduve.

În al treilea rând, aceștia erau extrem de preocupați și abuzau de ospitalitatea văduvelor, ar fi profitat de camera disponibilă, de o masa oferită în dar, de mâncare oferită gratis. Există câteva povestiri despre lăcomia pentru mâncare și excesul de băutură luate de la văduvele sărace.

O altă modalitate prin care devorau casele văduvelor era prin administrarea greșită a proprietăților văduvelor, astfel încât, din neglijență totală o văduvă să fie totalmente scoasă din drepturi. Una dintre cele mai des întâlnite metode era că luau bani de la văduvele mai în vârstă care aveau probleme psihice și profitau astfel de cele care nu puteau să se apere pentru că psihic nu erau în stare.

Și poate cel mai rău lucru, majorau datoriile pe care văduva trebuia să le plătească lor, iar și iar și până când văduva nu mai putea plăti și luau casa văduvei drept garanție pentru datorie și astfel devorau casele văduvelor. Când văduva nu mai putea plăti, o dădeau afară.

De aceea sunt caracterizați în descrierea Domnului Isus, și o voi citi din nou, Luca 11:39, „sunteți plini în lăuntrul vostru de jefuire și de răutate”. Sau în descrierea lui Luca din Luca 16:14: „Fariseii, care erau iubitori de bani”.

Mândrie și lăcomie. Asta i-a caracterizat. Acest lucru este tipic învățătorilor falși. Ei fac ceea ce fac pentru un câștig murdar. Se înalță pe ei înșiși. Au îmbrăcat totul într-o fațadă a spiritualității. Și îi înșală pe cei mai neajutorați dintre oameni, pe cei fără apărare.

Acum există avocați care fac asta. Mulțumim Domnului pentru avocații creștini și pentru avocații cu integritate care nu fac toate astea. Dar știți bine că există avocați care fac asta. Dar știți însă ceva și mai grav? Există evangheliști care fac asta, evangheliști falși, învățători religioși falși care fură bani din buzunarele oamenilor. Și religii false care prădează oamenii din țările lumii a treia care deja sunt săraci. Apropo, cel mai nou episod de felul acesta se întâmplă în Africa. Fiindcă furnizorii de sănătate, bogăție și prosperitate au plecat acum în Africa și au un mare succes. Ai acolo o populație de oameni săraci fără nicio speranță, care nu mai pot vedea niciun fel de viitor, care trăiesc dintr-o sumă mică de bani, care sunt într-un anumit sens lipsiți de orice apărare, care trăiesc la limita subzistenței, acestora li se promite sănătate, bogăție și prosperitate. Și succesul este așa de mare.

Vă voi da doar un singur exemplu. În Lagos, în Nigeria, există o biserică în care toate aceste lucruri sunt predicate la o biserică cu 54.000 de participanți. Însă pentru a obține sănătatea, bogăția și prosperitatea, trebuie să plăteși liderului care vine să vorbească salariul pentru o lună de zile și aceasta în numele lui Isus. Sunt storși de bani prin abuz, sunt storși de bani cei săraci, cei fără apărare. Și acest lucru se răspândește tot mai mult în Africa. Ei construiesc cele mai mari biserici de pe planetă în Africa în numele sănătății, bogăției, a evangheliei prosperității, prăduindu-i pe oameni, oameni săraci care nu au nicio speranță. Este o strategie care îl îmbogățește întotdeauna pe cel de la vârf.

Deci, învățătorii falși sunt mândri și lacomi, nu toți în aceeași măsură. Și apoi, în al șaselea rând, „de dragul aparențelor, ei fac rugăciuni lungi”. Nu e nicio problemă cu rugăciunile lungi. M-am rugat și eu câteva. Dar este totdeauna ceva în neregulă cu a te ruga lung și-anume rugăciunea prefăcută, să te rogi doar pentru a fi văzut.

Amintiți-vă de Matei 6:5-6, unde Isus condamnă acest fel de rugăciune în predica de pe munte, care era atât de caracteristică acestor falși conducători. El spune acest lucru: „când vă rugați să nu fiți ca fățarnicii cărora le place să stea și să se roage în sinagogi și la colțurile străzii pentru a fi văzuți de oameni.” Acestea nu sunt altceva decât fraude spirituale, interese spirituale prin care se profită de oameni. O fac public cu pretenția să fie văzuți.

Apropo, cuvântul „pretinde”, un cuvânt foarte interesant, prophasei este cuvântul în limba greacă, înseamnă „ceea ce este pus înainte pentru a masca adevărata stare a lucrurilor.” Asta și este de fapt. Ei nu fac altceva decât să ascundă realitatea a ceea ce sunt. Ei poartă niște haine speciale, fac rugăciuni lungi înaintea oamenilor. Este un joc pe care învățătorii falși îl joacă. Din nou în Evanghelia după Matei capitolul 23, Domnul descrie acest tip de ipocrizie. Versetul 25: „vai de voi, cărturari și farisei, fățarnici! Curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunteți plin de jefuire și lipsă de stăpânire de sine. Farisei orbi, curățiți mai întâi partea din lăuntru a paharului și a blidului, pentru ca mai apoi și în afară acesta să devină curat. Vai de voi, cărturari și farisei, ipocriți! Sunteți ca niște morminte văruite în alb, care în exterior par frumoase, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morți și de toată necurăția. Și chiar așa, și voi, în exterior, păreți neprihăniți înaintea oamenilor, dar în interior sunteți plini de fățărnicie și de nelegiuire”.

Aceștia sunt cei mai religioși oameni din Israel.

Astăzi avem evanghelici care spun: „trebuie să cooperăm cu Israelul. Trebuie să legăm relații cu ei pentru că și ei sunt poporul lui Dumnezeu și să le împărtășim ideile noastre spirituale”. Nu. Nu. Isus nu a avut o conversație cu cei mai religioși oameni din Israel. El le-a vorbit și i-a condamnat.

De aceea, Matei 23, îl menționez din nou, fiindcă tot aveți deschis acolo, uitați-vă în text. Versetul 15, „Vai de voi” care înseamnă condamnare, osândire, blestem, din nou versetul 16, „Vai” - 23, 25, 27, 29, „Vai, vai, vai, vai, vai -”. este expresia prin care se pronunță o judecată teribilă, groaznică asupra lor. Versetul 33, „Șerpi, pui de năpârci, cum veți scăpa de judecata iadului?” Aici avem de-a face cu o condamnare, nu cu o conversație.

Să ne întoarcem în Luca și să vedem ultimele cuvinte cu care se încheie capitolul. Am văzut atenționarea făcută de Domnul Isus și caracterizarea fariseilor și cărturarilor.

Iată în final și condamnarea rostită asupra lor. Versetul 47: „aceștia vor primi o osândă mai mare”. Osânda este mai mare, nu mai mică, fiindcă sunt oameni religioși. Domnului nu Îi va plăcea dintr-o dată de ei fiindcă sunt oameni religioși, pentru că sunt buni, pentru că sunt morali, pentru că de fapt Dumnezeu iubește toate religiile și toate religiile în final Îl iubesc pe Dumnezeu; și Isus iubește toate religiile și toate religiile Îl iubesc pe Isus. Cât este lucrul acesta de minunat.

Nu. El pronunță asupra lor o condamnare mult mai severă. Mai mare, perissoteron, este o exprimare comparativă, o mai mare krima, judecată. Perissoteron „o mult mai mare și mai excesivă, mai abundentă” sau, dacă vreți, „cea mai mare condamnare”, implică ceva mai mult decât de obicei. Oamenii religioși primesc o condamnare mai mare, nu una mai mică. Sunt departe de a-L mulțumi pe Dumnezeu în vreun fel pentru că au trăit la umbra oricărui adevăr pe care l-au avut ei, ei primesc o condamnare mai mare, mai ales dacă au călcat în picioare sângele legământului și l-au considerat un lucru nesfânt, Evrei 10: 29-31, ei de fapt L-au respins pe Cristos.

Ideea este foarte clară. Dacă ești în religia greșită, vei fi condamnat. Dacă ești promotorul unei religii greșite vei primi ca pedeapsă o suferință și o condamnare mult mai mare în iad. Este foarte grav. Trebuie să fii cu mare băgare de seamă. Oamenii aceștia sunt niște ipocriți. Sunt vrednici să fie condamnați. Trebuie să ai compasiune? Sigur că da. Trebuie să primească Evanghelia? Da. Vestiți-le Evanghelia. Rugați-vă pentru mântuirea lor. Întristați-vă în inima voastră pentru ei. Dar, în cele din urmă, nu avem nimic de învățat de la învățătorii și religiile false. Ei trebuie să știe că sunt osândiți de Dumnezeu și condamnați veșnic. Ei trebuie să știe adevărul pentru binele lor și al celor care trebuie protejați de ei. Să ne rugăm.

Doamne, nu putem decât să-Ți mulțumim că aceste învățături sunt în Scriptură. Dacă am vorbi astfel independent de învățătura clară a Scripturii, ar putea fi mai mult decât ar putea suporta oamenii. Dar știm că aceste adevăruri sunt în mintea Ta și după voia Ta pentru că Le-ai pus aici în Cuvântul Tău. Da, suntem întristați. Da, îi plângem pe cei care fac parte din aceste sisteme false. Da, dorim cu milă să le spunem adevărul, să le proclamăm adevărul. Chiar acest mesaj este o dovadă de milă pentru orice învățător fals care îl aude. Dar trebuie să-i avertizăm cu privire la condamnarea lor viitoare și trebuie să-i avertizăm şi pe cei care ar putea fi seduși de ei și să cadă sub aceeași condamnare.

Îți mulțumim pentru acest avertisment plin de har, plin de milă. Și, Îți mulțumim, Doamne, pentru adevăr. Îți mulțumim că noi, care Te cunoaștem, am ajuns la adevăr prin puterea Ta și a Duhului Tău. Vrem să ne întâlnim laolaltă și să aflăm ce au vrut Moise, Isaia, Pavel și Ioan să ne spună prin ceea ce ne-au lăsat pentru că Tu ești Cel care vorbești în Scriptură. Nu vrem să purtăm vreo conversație cu nimeni în afară de Tine și nici nu vrem să răspundem, vrem doar să ne vorbești.

Nu avem nimic de spus. Nu avem nimic de oferit. Nu putem îmbunătăți în vreun fel Cuvântul Tău. Nu vom găsi o mai bună înțelegere într-o conversație cu nimeni, de oriunde, în special cu cei care sunt morți în greșelile și păcatele lor și nu sunt în adevăr. Așa că, Doamne, ajută-ne să ne plecăm numai în fața Cuvântului Tău și s-o facem cu bucurie, pentru că este adevărul și adevărul ne face liberi. Îți mulțumim pentru asta. Ne rugăm în Numele lui Cristos. Amin. SFÂRȘIT