Oamenii slujesc Domnului din diverse motive. Sunt unii oameni care slujesc pe Domnul din cauza legalismului; se tem să nu o facă. Slujesc Domnului pentru că ei cred că aceasta este ceea ce cere El dacă vrei să intri în Împărăție. Sunt unele secte care învață că, dacă nu te duci pe câmpul de misiune timp de doi ani, nu vei fi mântuit. Sunt oameni în cadrul creștinismului care Îl slujesc pe Domnul numai pentru că se simt legați să facă aceasta, dacă nu, Dumnezeu le va distruge confortul și le va face viața mizerabilă.

Sunt oameni care slujesc Domnului de dragul prestigiului. Ei doresc să aibă o reputație. Doresc să fie apreciați. Doresc să stăpânească peste oameni. Doresc un loc de conducere. Ei joacă rolul lui Diotref, care a iubit să aibă întâietate.

Sunt unii oameni care slujesc pe Domnul pentru că doresc să fie socotiți neprihăniți. Doresc să fie considerați sfinți, evlavioși, religioși. Sunt unii oameni care slujesc Domnului din cauza presiunii din jur. Toți ceilalți o fac și trebuie să se alăture și ei; altfel, nu vor fi acceptați de grup.

Sunt unii oameni care slujesc pe Domnul pentru că au fost forțați să o facă de alții, poate de părinții lor, care i-au intimidat de-a lungul anilor și sunt încă sub influența acelei intimidări.

Poți să-L slujești pe Domnul din varii motive, din cauza egoului tău, din frică, din legalism, din intimidare. Dar niciuna dintre acestea nu este o slujire spirituală, pentru că toate acestea sunt exterioare. Totul este doar de formă. Totul se face de formă, este făcut mecanic. Aș putea adăuga faptul că sunt unii oameni care Îl slujesc pe Domnul, vă vine să credeți sau nu, pentru bani. O fac pentru un câștig urât. În zilele acestea, Isus este un bun care se vinde, dacă nu ați observat.

Dar toți aceștia arată un mod exterior de slujire. Putem să o numim slujire în fire, din motive exterioare. Și ceea ce vreau să vă împărtășesc în seara aceasta din Romani capitolul 1, versetele 8 la 15, și începutul versetului 16 este ceva diferit de acestea, și anume adevărata slujire spirituală.

Acum, aș dori să mergem un pas mai departe și să spunem că noi toți care slujim Domnului din când în când, pentru că avem într-adevăr un motiv curat, ne aflăm atrași în celălalt fel de slujire. Sunt vremuri, de exemplu, când s-ar putea să predic pentru că trebuie să predic. Și fac aceasta mecanic și trebuie să o fac. Și dacă nu o fac, voi veți veni și vom cânta și veți merge acasă. Și acest lucru nu-l voi face niciodată, așadar, voi predica. Este mecanic.

S-ar putea să fie vremuri când veți preda la un studiu biblic sau la o oră de școală duminicală sau ceva asemănător, pentru că simțiți aceasta și dacă nu o faceți nu veți fi parte a acelui grup, pentru că toți prieteni voștri fac acest lucru, iar tu faci lucrul din inerție. Uneori faci slujirea astfel încât oamenii să creadă că ești spiritual. S-ar putea uneori să o faci ca să ai poziția de conducere pe care totdeauna ai vrut-o. Este posibil să slujești pe Domnul pentru bani. Îmi pare rău că trebuie să recunosc acest lucru, dar e adevărat. Sunt vremuri, știți, când cineva sună sau scrie și spune „Vrem să vă invităm să predicați.” Și primul meu gând este „Știi, ultima dată când am fost acolo ca să predic mi-au dat numai $25.” Și spun: Nu mă voi gândi niciodată la așa ceva, trebuie să fie diavolul care îmi pune așa ceva în gând, pentru că el este cel care te ispitește în așa fel.

Îmi amintesc că odată am fost invitat să vorbesc într-un campus. Am predicat 45 de minute asupra credibilității creștinismului în fața unui grup de studenți și au avut 45 de minute ca să îmi pună întrebări. Acum asta înseamnă la o universitate să-ți pui capul pe butuc. Și am făcut aceasta pentru trei zile de marți la rând. Am condus 80 km la un drum, aici nu departe și în poștă am primit un cec de $3. Un dolar pe seară, nu voi uita niciodată acest lucru. Și reacția mea a fost „Un dolar pe seară?” Tocmai terminasem seminarul și eram strâmtorat. Oh, ce ușor este să fii așa de ispitit.

Noi toți ne aflăm luptându-ne cu emoții și motive greșite, motive nepotrivite atunci când slujim pe Cristos. Și când ne uităm la apostolul Pavel în Romani 1:8 la 16, cred că putem înțelege ce înseamnă adevăratele motive. Și poate Domnul va începe să întărească în inimile noastre perspectiva unei slujiri spirituale adevărate.

Aproape cu 1900 de ani î urmă a fost scris acest pasaj. Și totuși, deși are 1900 de ani, încă are o căldură uimitoare. Este plin de viață și de afecțiune. În aceste versete se regăsește o sensibilitate uimitoare. Are o sensibilitate și o putere care-și face cale printre litere și cuvinte. Și pe măsură ce am citit iarăși și iarăși și iarăși și iarăși în această săptămână, mi s-a părut că aud bătaia de inimă a lui Pavel, plină de dragoste pentru biserica pe care nu a văzut-o niciodată din Roma. Nu era biserica lui, nu a fondat-o el. Nu s-a întâlnit niciodată cu acea biserică. Și nu îi era caracteristic lui să zidească pe temelia pusă de altul. Aceasta a fost o pasiune foarte, foarte neobișnuită pe care a avut-o pentru această biserică. Și când am citit mesajul iarăși, mi se părea că parcă Pavel era viu, și inima lui bătea și lucrul acesta era așa de proaspăt, încât mi-a vorbit mie cu privire la propria mea slujire pentru Cristos de aici și de acum. Și sper că vă va vorbi și vouă de asemenea.

Cred că noi tindem să-l vedem pe Pavel ca fiind un individ puternic, hotărât, determinat, tare, confruntativ, îndrăzneț, dinamic. Întâi de toate, îl vedem ca un inițiator. Și acest lucru este adevărat. De asemenea, îl vedem ca pe un geniu strălucit, logic și perspicace, un teolog desăvârșit. El nu este doar un inițiator, ci și un intelectual.

Dar trebuie să mai adaug un cuvânt, al treilea, este și o persoană intimă. Este ceva foarte sensibil în interiorul lui Pavel, ceva foarte sensibil, ceva plin de iubire, ceva foarte moale și cald și gentil. A avut zelul unui profet. A avut mintea unui învățător. A avut hotărârea unui apostol. Dar a avut inima unui păstor. Și aceasta este ceea ce vedeți în aceste versete aici. El nu a fost un predicator plătit, având o taxă în loc de inimă. El nu a fost un predicator cu o arhivă de schițe în locul pasiunii. El a fost întru-totul un păstor.

Acum, deja a introdus evanghelia în primele șapte versete din Romani într-un scurt rezumat, ceea ce se va desfășura în șaisprezece capitole. Deja a prezentat Evanghelia. Dar înainte să treacă să o explice în detaliu, fapt care îl începe de la versetul 16, înainte să înceapă acea explicație care se continuă în întreaga carte, el vrea să-și deschidă inima. Și este important pentru el să facă aceasta, pentru că oamenii din Roma de fapt nici nu-l cunosc. Și s-ar putea să apară, întâi de toate, întrebarea: De ce acest om, pe care nu l-am întâlnit niciodată, ne scrie această lungă epistolă? În al doilea rând: de ce acest măreț apostol trimis neamurilor nu a venit niciodată în cetatea noastră? Nu-i pasă de noi? Vrea să ne trateze de la distanță?

Și astfel, cred că el vrea să răspundă la întrebarea de ce le scrie și de ce nu a venit. Și răspunsul este foarte simplu. Le scrie pentru că îi pasă atât de mult de starea lor spirituală, și nu a venit la ei, deși a dorit atât de mult, pentru că Dumnezeu nu i-a îngăduit să meargă. Dar el trebuie să le spună aceasta, ca ei să-l înțeleagă. Romanii nu l-au întâlnit niciodată și singura cale prin care puteau să aibă o imagine despre inima lui era dacă își deschidea inima față de ei. Și astfel, ceea ce avem aici de la versetul 8 la 16, în prima parte a versetului, este apostolul Pavel care își deschide inima ca să prezinte caracterul slujirii sale față de Cristos. Este un pasaj uimitor. Avem o întrezărire a adevăratului Pavel, în spatele acelui inițiator și în spatele acelui intelectual, vedem duhul omului.

Am citit acest pasaj, nu vă pot spune de câte ori, înainte ca în cele din urmă să facă click în mintea mea cu privire la ce se întâmplă aici. De fapt, de luni de zile nu-mi aduc aminte să mai fi fost un pasaj pe care să-l citesc și să-l recitesc așa cum am făcut cu acesta, și să nu fi fost în stare să pun la cap lucrurile până la jumătatea zilei de ieri, după ce am petrecut toată săptămâna studiindu-l. Nu am fost în stare să văd care era cheia pasajului. Și apoi a fost ceva precum Evrika și m-am legat de cuvintele din versetul 9 „Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său îmi este martor.” Și aceste cuvinte care mi-au ieșit înainte au fost „căruia Îi slujesc în duhul meu.”

Pavel a fost crescut în iudaism. I-a cunoscut pe farisei. I-a cunoscut pe saduchei. I-a cunoscut pe cărturari, pe marii preoți, pe bătrâni. A cunoscut ce înseamnă formalismul exterior. A știut că slujirea era atât de mecanică, cu atât de multă activitate, atât de multă formalitate, atât de multă rutină, atât de multă liturghie. Făceau slujirea prin firea pământească. Făceau slujirea în mod fizic, exterior, superficial. Și el a crescut într-o lume păgână și a știut cum slujeau preoții zeilor păgâni. Ei slujeau doar de formă, din teama că dacă nu o făceau, zeul va coborî la ei și-i va zdrobi, sau va aduce o calamitate asupra cetății lor sau asupra orașului sau țării lor. Toate acestea erau așa de superficial și lipsit de profunzime. A văzut atât de multă religiozitate. A văzut atât de multe lucruri contrafăcute în numele religiei. Și le însumează pe toate în afirmația: „Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu.”

Și cred că ceea ce spune este că slujirea mea vine din adâncul meu, nu din afară, nu din cele exterioare. În slujirea mea, în Evanghelia Fiului Său, Evanghelie la care deja a făcut aluzie în primele 7 versete, când a spus: Îl slujesc pe Dumnezeu în Evanghelia, Îl slujesc cu duhul meu. Cu alte cuvinte, omul din interiorul meu este cel care mă motivează. Omul din interior mă împinge. Nu ceea ce cred oamenii. Nu ceea ce mă plătesc. Nu este presiunea grupului. Nu este o obligație legală. În inima mea se află dorința să fac aceasta. În duhul meu este dorința să fac aceasta.

Cea mai bună modalitate ca să vedem această frumoasă frază este ca fiind o afirmație că el a dat în slujire toată ființa lui, toată inima lui, tot sufletul lui și tot duhul lui. El le spune „Nu sunt fățarnic. Sunt autentic.” El spune că pentru mine este un efort deplin, cu totul.

Uneori folosim cuvântul duhul în același fel. Poate privim o echipă de atleți care participă sau un atlet care participă într-un sport și îl vedem letargic, indiferent și care face lucrurile mecanic. Pe de altă parte, altădată să vedeți pe cineva care dă totul, oferă totul și ajungem să spunem „Este o participare cu tot duhul lui la joc.” S-a implicat cu totul în joc. De fapt, când eram în facultate obișnuiam să oferim un premiu echipei numit espirit de corps, pentru duhul cel mai plin de dedicare și mai special, cel care a jucat din toată inima lui. Așa este Pavel.

El nu L-a slujit pe Domnul fără o dedicare din toată inima. Este singura cale în care poți să o faci. Așadar, el se distinge de mercenari. El se distinge de cei a căror muncă a fost formală și exterioară și pretinsă și fără sinceritate. El se separă de preoții păgâni și sectari tradiționali și de scribi și de farisei. Și el spune: Îl slujesc pe Dumnezeu cu omul meu dinăuntru. Iar aluzia de aici la Duhul Sfânt este irezistibilă. Văd în duhul de asemenea pe Duhul Sfânt lucrând în culise. „Slujesc în duhul meu.” Dar duhul lui a fost energizat de mult de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Slujirea lui așadar este aceea care este reală.

De fapt, cuvântul a sluji vine de la verbul grecesc latreuō. Este folosit în Noul Testament cu privire la slujirea religioasă, întotdeauna o slujire pentru Dumnezeu, numai de două ori este folosit ca slujire la idoli. Dar este folosit întotdeauna ca slujire pentru Dumnezeu, o slujire divină. Și adesea cuvântul este tradus ca închinare. Întotdeauna m-a fascinat faptul că acest cuvânt există în Noul Testament și poate fi tradus fie ca slujire, fie ca închinare. Ne gândim la închinare ca fiind vitralii și orgă. Vedeți că noi nu avem o orgă pe tuburi și nici vitralii. Nu vrem să fiți confuzi. Oamenii se gândesc la închinare ca la ceva exterior. Dar Biblia spune că același cuvânt care se traduce cu „închinare” de asemenea înseamnă – ce? – slujire. Cea mai mare închinare pe care poți să o oferi lui Dumnezeu este să-I slujești. Și Pavel spune: „Îl slujesc pe Dumnezeu în duhul meu”.

Acum, de fapt, pentru Pavel, aceasta a însemnat o dedicare totală. Uitați-vă la Romani 12:1, Romani 12:1 „Vă îndemn, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre – fiți atenți – ca o jertfă vie.” Oh, aceasta este o frază deosebită. „să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie.” Asta înseamnă că este dispus să moară dacă trebuie. Atât de adâncă este convingerea, e sfântă. Și apropo, aceasta este deja sfântă: aceasta va fi, din partea voastră, o jertfă vie, sfântă.”

Pavel spune: „Uitați, slujesc cu tot duhul meu.” Cum poți să faci asta, Pavel? Ei bine, prin faptul că aduci trupul tău ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Mai departe: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” Cu alte cuvinte, trupul tău este adus ca o jertfă vie. Sufletul tău nu se potrivește cu lumea. Mintea ta este transformată. Fiecare parte din tine aparține lui Dumnezeu. Aceasta este slujirea ta duhovnicească. În acest fel a slujit Pavel, cu tot ce a avut.

În Filipeni 3:3 se folosesc aceiași termeni. El spune „Căci cei tăiați împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu, prin Duhul.” Și face același contrast în Filipeni 3:3. Noi nu suntem formali. Noi ne închinăm sau slujim lui Dumnezeu, iarăși e același cuvânt, din adâncul inimilor noastre. Este o slujire spirituală, o închinare spirituală.

Îmi place afirmația pe care a făcut-o atunci când era pe corabie pe Marea Mediterană și a avut acel naufragiu dezastruos, când se întâmplau toate acele lucruri. Vă amintiți ce a spus? A venit și a spus: „Uitați, totul va fi bine, pentru că un înger mi-a apărut.” Și apoi a spus, îmi place mult „Eu cred în Dumnezeu.” Eu cred în Dumnezeu. Cum așa, Pavel? Mai devreme a spus „pentru că un înger al lui Dumnezeu mi s-a arătat azi noapte.” Iată acum cuvintele pe care vreau să le rețineți: „al lui Dumnezeu, al căruia sunt eu și căruia Îi slujesc.” „Al căruia sunt eu, și căruia Îi slujesc”. Eu aparțin lui Dumnezeu.

Doi Timotei 1:3, el scrie „Mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat.” Cu alte cuvinte, te poți uita în adâncul ființei mele și vei vedea că eu slujesc cu o inimă întreagă. Slujirea lui Pavel a fost un act de închinare. Slujirea lui Pavel a fost profundă și autentică și cinstită. Și aceasta, prietene, este adevărata slujire spirituală. Aceasta este lucrul real. Aceasta este singura cale prin care poți să slujești. Nu există altă cale de slujire, ci doar cu dedicare totală.

Pavel îi reamintește lui Timotei, care a plecat în 2 Timotei 2, el îi spune „Timotei, ai face bine să începi să chemi pe Domnul – ascultați acum – dintr-o inimă curată.” Ai face bine să te trezești la realitate.

Acum, ce implică aceasta? Dacă ar trebui să-L slujim pe Domnul în acest fel, ce implică cu adevărat? Care sunt ingredientele? Aș dori să vă ofer un test. Probabil vom începe în seara asta și vom termina data viitoare. Altă alternativă ar fi să rămânem aici până la miezul nopții. Mai bine am alege prima variantă.

Care sunt semnele unei slujiri spirituale adevărate? Cum poți să te uiți la cineva și să spui că ei într-adevăr slujesc în duhul lor? Știți, avem o mulțime de oameni în această biserică care slujesc, sunt mulți oameni, mulți oameni. Știți, mi-a spus Jim Welles seara trecută că în lucrarea de recreere, sunt 400 de lideri, care sunt implicați pentru o perioadă de un an. Nu știu atunci câți învățători sunt la departamentul de școală primară, 500? Sunt o mulțime de oameni care slujesc, slujiri la grupurile de părtășie, misiuni, slujiri cu tineretul. De fapt, ne-am dat seama acum câteva săptămâni, v-am împărtășit și vouă, că între 8 și 9 mii de oameni din această biserică sunt implicați în slujire, unele slujiri care au loc de la duminică al duminică. Avem o mulțime de oameni care slujesc.

Acum, cum putem să evaluăm cu adevărat dacă slujirea noastră este din inimă? Iată testul. Și cred că sunt zece semne ale adevăratei slujiri spirituale. Primul test, numărul unu, adevărata slujire spirituală este caracterizată de un duh de mulțumire, un duh mulțumitor. Uitați-vă la versetul 8. Întâi „Mai întâi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toți, căci credința voastră este vestită în toată lumea.”

Știți, dacă este ceva ce puteți învăța de la Pavel, este acea inimă mulțumitoare. Știți că în fiecare epistolă pe care a scris-o, el exprimă mulțumiri, cu excepția unuia singură? Și anume epistola către Galateni, care au părăsit Evanghelia și trăiau după firea pământească. Toate celelalte încep cu mulțumiri. Acum, aș dori să vă spun ceva. Motivul pentru care a scris acele epistole, cea mai mare parte, a fost pentru că acele biserici aveau nevoie să fie corectate. Dar chiar și acolo unde a văzut acea nevoie și unde a văzut nevoia de a fi învățate, el de asemenea a putut găsi ceva pentru care să fie mulțumitor. Pavel a avut un duh mulțumitor. A fost întotdeauna în stare să vadă cum se împlinesc scopurile lui Dumnezeu. A fost întotdeauna în stare să vadă cum înaintează Împărăția lui Dumnezeu. A fost întotdeauna în stare să vadă cum erau mântuiți oamenii. Aceasta a căutat. Pe aceasta s-a concentrat. Și el exprimă ceea ce eu cred că puteți găsi în inima tuturor slujitorilor adevărați ai lui Dumnezeu, omul a exprimat o atitudine de mulțumire.

Unii oameni trec prin lume și tot ceea ce văd este ce este greșit în toate. Este așa cum a spus Thomas Hardy. A avut un prieten, și puteai să-l duci pe cea mai frumoasă pajiște și imediat el vedea grămada de bălegar, nu conta unde se afla. Sunt oameni care trec prin viață cu o atitudine negativă. Ei nu pot vedea lucrurile bune. Știți de ce este aceasta? Pentru că singurele lucruri bune de care le pasă sunt cele care li se întâmplă lor, și ei nu știu nimic despre ce înseamnă să trăiești o viață de mulțumire pentru ce a făcut Dumnezeu pentru altcineva. Dacă nu li se întâmplă lor, atunci nu are loc.

Acum, Pavel își exprimă mulțumirile. El nu spune „Vă mulțumesc vouă, Romanilor.” Nu, dacă le-ar fi mulțumit romanilor, i-ar fi lăudat. Și el nu spune „Sunt așa de mulțumitor pentru ce a făcut Dumnezeu pentru mine.” Acesta ar fi fost egoism. El spune „Îi mulțumesc lui Dumnezeu (nu romanilor) pentru ceea ce a făcut (nu pentru mine ci) pentru voi.” Se bucura la fel de mult de succesul altora ca de succesul lui.

Ar fi interesant să știți unde era atunci când a scris aceste cuvinte. Era în Corint. Și știți ce se întâmpla? Iudeii plănuiseră să-l omoare. Dar niciodată nu și-a pierdut perspectiva. De fapt, acest lucru nu era ceva nou pentru el. Acest lucru se întâmpla în fiecare cetate în care mergea. Dar în capitolul 20 din Fapte, la versetul al doilea spune „ei mințeau ca să-l omoare.” În acea situație deosebită el totuși este plin de mulțumire, chiar dacă lucrurile sunt triste în acest caz. Și știa că era în drum spre Ierusalim, și peste tot unde mergea, oamenii tot îi spuneau pe unde ajungea că va fi pus în lanțuri, iar viața îi va fi pusă în primejdie. Acest lucru nu l-a deranjat niciodată, a fost mulțumitor.

Și pentru ce era mulțumitor? Pentru faptul că Dumnezeu le-a dat o mărturie de credință, care s-a auzit în toată lumea. Mărturia lor era puternică. De fapt, mărturia bisericii din Roma era atât de puternică, încât în anul 49 A.D., împăratul Claudiu i-a dat afară pe toți evreii, i-a dat afară pe toți. Și dacă citiți pe istoricul roman Suetonius, el relatează motivul pentru care împăratul Claudiu i-a alungat pe toți evreii, pentru că se pregătea o tulburare sub influența unuia numit Crestus, ceea ce era o slabă încercare a lui Claudiu de a-L identifica pe Cristos. Aveau o mărturie extraordinară. Au tulburat comunitatea evreilor de acolo. Așa cum a și avut loc, mărturia lor a ajuns în întreaga lume. Și, desigur, aceasta nu însemna întreaga lume în mod comprehensiv, ci întreaga lume din perspectiva lor, lumea în care trăiau, și lumea din înțelegerea lor.

Așadar, el Îi mulțumește lui Dumnezeu. Cred că slujitorii superficiali sunt nemulțumiți. Ei niciodată nu sunt mulțumiți. Niciodată nu le este de ajuns. Și ei se concentrează numai pe apetitul lor nesăturat. Arătați-mi o inimă nemulțumitoare și întotdeauna vă voi arăta un individ mândru și centrat pe sine. Pentru că și atunci când nu găsești lucruri în viața ta pentru care să fii mulțumitor, dacă trăiești într-adevăr viața care trebuie, vei afla o mulțime de lucruri pe care Dumnezeu le face în viața altora. Și ar trebui să fii la fel de mulțumitor pentru aceia, de fapt, în duhul lui Filipeni 2, să fii chiar mai mulțumitor.

Și astfel, Pavel a avut o inimă mulțumitoare, deși viața i-a fost amenințată, chiar dacă se îndrepta către Ierusalim, unde a fost avertizat că putea deveni prizonier și putea să-și piardă viața. Marea lui preocupare a fost Împărăția lui Dumnezeu, și nu să se ascundă. Așadar, el a fost mulțumitor. A fost mulțumitor în mijlocul necazurilor sale, datorită bucuriei care a urmat înaintării Împărăției lui Dumnezeu, nu a succesului personal.

Observați ce spune în versetul 8 „Întâi de toate mulțumesc Dumnezeului meu.” Păgânii nu spun așa ceva. Acolo nu mai era intimitate. Evreii nu spun așa ceva. Acolo nu era intimitate. Dar Pavel a spus acest lucru pentru că Dumnezeu, pentru el, nu era o chestiune teologică abstractă. Dumnezeu, pentru Pavel, era un prieten intim. Dumnezeu pe care Îl slujesc, găsim aici o intimitate deosebită între sine și Dumnezeu. Și el spune adesea „Dumnezeul meu.” În Filipeni 1:3 „Mulțumesc Dumnezeului meu.” În Filimon, acea mică epistolă, cred că este la versetul 4, „mulțumesc Dumnezeului meu.” El a simțit o intimitate reală și a fost atât de – rețineți vă rog – atât de strâns legat de Dumnezeul său, încât scopurile Dumnezeului său și cauzele Dumnezeului său și țelurile Dumnezeului său au devenit sursa mulțumirii sale.

Vedeți, chiar și atunci când a devenit prizonier și a fost în acea închisoare putredă și jalnică, în închisoarea mamertină, pe unde trecea sistemul de canalizare al orașului, prin fața ușii celulei, și după ce 40 de prizonieri au fost în acea gaură din pământ, la final au deschis canalul și i-au înecat pe toți, ca apoi să înceapă cu alți 40, chiar atunci când era prizonier în propria lui casă din Roma, și când a scris acele scrisori din închisoare, el într-adevăr era plin de bucurie, pentru că bucuria nu avea nimic de-a face cu ceea ce i se întâmpla lui. De fapt, spune el, știți, chiar oamenii care trebuiau să-mi fie prieteni, m-au criticat. Și unii au adăugat alte dureri la lanțurile mele. Cu alte cuvinte, nu era suficient că eram prizonier, își bat joc de mine, îmi critică lucrarea, spun că sunt în închisoare pentru că Dumnezeu a trebuit să mă tragă pe linie moartă. Dar spune el: Nu-mi pasă, dacă Isus Cristos este predicat, în aceasta mă voi bucura. A avut o inimă mulțumitoare. Limbajul mulțumirii vine de la cineva care l-a slujit pe Domnul cu omul dinăuntrul lui.

Vă rog să observați alte două lucruri în versetul 8. El spune „Îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos.” Întotdeauna a fost Mijlocitorul, un singur mijlocitor între Dumnezeu și om, singura cale prin care el a putut ajunge la Dumnezeu a fost prin Isus Cristos. „Nimeni nu vine la Tatăl – spune Isus – decât prin Mine”, Ioan 14:6. Isus este cel care, spune scriitorul către Evrei, a deschis calea ca să venim cu încredere în prezența Tatălui, ca să căutăm îndurare la vremuri de nevoie. Fără Isus Cristos, vă avertizez, Dumnezeu nu ar fi altceva decât un foc mistuitor. Motivul pentru care El este Dumnezeul meu este datorită intimității făcute posibile prin Cristos. Și astfel el vine să slujească pe Dumnezeul Lui prin Cristos cu o inimă mulțumitoare.

Și observați că totul este cuprins de mulțumire. „Mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți.” Unii spun că acest lucru arată că era din Convenția de Sud. Dar nu sunt sigur că exact acest lucru a fost indicat. Dar inima lui era îndreptată către toți. Omul avea o inimă atât de mare. Nu se uita să vadă ce e greșit la oameni. Nu era pretențios. Era pur și simplu mulțumitor.

Întotdeauna am spus, știți, dacă nu ești mulțumitor, motivul este că tu crezi că nu ai primit ceea ce meriți. Și aș dori să vă spun, dacă ai primi ceea ce meriți, atunci ai ajunge pentru totdeauna în iad. El spune: sunt mulțumitor. Și sunt mulțumitor pentru că credința voastră este vestită în toată lumea. La ce se referă când spune despre credința lor? Autenticitatea mântuirii lor, caracterul adevărat al răscumpărării lor, mărturia clară a faptului că au fost într-adevăr o comunitate răscumpărată, care manifesta viața și puterea Domnului Isus Cristos. Și acolo erau, chiar în gura leului roman, chiar în însăși cetatea Roma. Și el era atât de mulțumitor. Ei aveau credibilitate, aveau integritate. Și-au trăit credința.

Nu ar fi minunat să fii faimos în lumea întreagă pentru credința ta? Unele biserici sunt renumite pentru păstorul lor. Alte biserici sunt renumite pentru arhitectura lor. Unele biserici sunt renumite pentru tavanul înalt, sau pentru vitralii, sau pentru sculpturi. Unele biserici sunt renumite pentru domul de deasupra. Unele sunt renumite pentru artă. Unele sunt renumite pentru cimitirul din spate. Altele sunt renumite pentru orgă. Altele sunt renumite pentru corul lor. Altele sunt renumite pentru celebritățile care le calcă pragul. Altele sunt renumite pentru banii lor, altele sunt pentru teologia lor, altele pentru fanatismul lor. Nu ar fi minunat să fii renumit pentru credința ta în lumea întreagă? Nici nu e de mirare că e mulțumitor.

Când oamenii vin la mine, și vin aproape în fiecare zi, fie prin scrisoare sau printr-un telefon sau discuții de la persoană la persoană, ei spun „Poți te rog să recomanzi o biserică în orașul meu?” Ei nu spun „Nu poți să-mi recomanzi una cu arhitectură frumoasă? Nu știi o biserică bună cu un dom deasupra? Nu știi o biserică care să aibă un cimitir în spate? Nu știi o biserică cu orgă pe tuburi? Știți, ne mutăm într-un nou oraș, nu știi unde merg celebritățile?” Niciodată nu mă întreabă oamenii așa ceva. Știți ce mă întreabă? Nu știi o biserică în localitatea cutare unde într-adevăr cred în Dumnezeu și Îl iau pe cuvânt? Asta vor să știe. Și pentru aceasta era Pavel mulțumitor pentru această biserică.

O inimă mulțumitoare este esențială pentru o slujire spirituală adevărată. Dacă încerci să-L slujești pe Domnul fără mulțumire în inimă pentru ceea ce a făcut, atunci tu-L slujești în firea pământească, din alte motive. Lăsați-mă să vă spun, mulțumirea este o atitudine care întotdeauna va găsi un motiv, întotdeauna. Întotdeauna va găsi ceva pentru care să se exprime. Și cel care slujește de formă și cel care slujește legalist și cel care slujește din ritual, cel care slujește din datorie cu greu poate găsi ceva pentru care să fie mulțumitor în viața lui, ca să nu spun în viața altuia.

Tu ai o inimă mulțumitoare? Ești copleșit de mulțumire? Dacă ești, aceasta va îndepărta orice amărăciune sau orice gândire negativă. Sunt atât de multe lucruri pentru care să fii mulțumitor. Și știi, diavolul întotdeauna vrea să spună „Ah, nu sunt lucrurile așa cum îți place ție, nu-i așa?” Și cu mine joacă acest joc, de asemenea. Și apoi, mă opresc, fac un pas în spate și spun „Dar stai puțin, uite, sunt atât de multe lucruri pentru care să fiu mulțumitor.”

Al doilea punct, adevărata slujire spirituală este caracterizată de un duh de mulțumire și de un duh de preocupare, un duh de preocupare. Și aici este o dualitate uimitoare. În timp ce este plin de recunoștință, în același timp este preocupat pentru ceea ce nu a fost făcut. Trebuie să fie ambele. Desigur, suntem mulțumitori, dar nu stăm și spunem: „Sunt trei sau patru lucruri care funcționează, așa că vom lăsa pe restul de 84 să fie la voia întâmplării.” Nu, nu facem aceasta. Aceasta este preocupare. Uitați-vă la versetul 9 „Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele.”

Acum, preocuparea acelei afirmații este pur și simplu următoarea. Lăsați partea care am studiat-o, cea din mijloc, și el spune „Pentru că Dumnezeu îmi este martor că necurmat vă pomenesc în rugăciunile mele.” Acum, poate spui „Pavel, ești repetitiv. Adică, mai înainte ai spus fără încetare, nu mai a fost nevoie să spui totdeauna, puteai să nu mai spui fără încetare. De ce spui vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele totdeauna? Este redundant. Da, dar el spune: Așa procedez. Procedez întotdeauna și fără încetare. Vedeți, primul este negativ și al doilea este pozitiv, înțelegeți. El vrea să cuprindă totul. El spune: mă rog pentru voi tot timpul.

Și acum nu aveți cum să știți asta, pentru că nu mă cunoașteți. Așadar, el folosește aceste cuvinte de la începutul versetului 9 „Dumnezeu îmi este martor.” Din moment ce nu aveți acea cunoaștere, Îl iau pe Dumnezeu ca martor. Dumnezeu îmi este martor. Dumnezeu îmi cunoaște inima. Preaiubiților, pot să vă sugerez în al doilea rând, faptul că duhul unei adevărate slujiri spirituale și care este preocupat se revarsă în rugăciune? Întâi, o inimă mulțumitoare, și apoi o inimă preocupată care se roagă. Dacă vezi nevoi, du-te pe genunchi cu acele nevoi. Adevărata slujire spirituală practică rugăciunea.

Oh, în câte din epistolele sale începe cu o indicație a rugăciunilor sale pline de preocupare pentru cititori? El face aceasta iarăși și iarăși. Și aici pentru un grup pe care nu l-a vizitat niciodată, și pentru o biserică pe care nu a fondat-o el, el zice: Nu încetez să mă rog pentru voi. Nu a luat slujirea ca un lucru de apucat. El nu spune „Oh, ei bine, acea biserică din Roma, de ce este vestită credința lor în toată lumea. Sunt atât de mulțumitor, Doamne, pentru ce ai făcut. Pot să-i tai de pe listă.” Nu, el a continuat să se roage.

Așa a fost și cu apostolii dintâi. În Fapte 6:4 spune că ei au stăruit în rugăciune și în predicarea Cuvântului. Pavel le-a spus celor din Tesalonic „Rugați-vă – cum? – neîncetat.” Ei nu au putut niciodată să cunoască intensitatea lui. Nu au putut niciodată să cunoască preocuparea lui dacă nu le-ar fi spus el. Și poate nu l-ar fi crezut dacă nu L-ar fi luat pe Dumnezeu ca martor când a spus „Dumnezeu îmi este martor.” Și la urma urmei, pe El Îl slujesc în duhul meu în Evanghelia Fiului Său. Mă aliniez cu Dumnezeu și vă spun că mă rog în acest fel pentru voi. El ia ca martor omniștiența Lui pentru verificare. Dumnezeu, care nu poate să mintă, Dumnezeu care cunoaște toate tainele inimii, Dumnezeu care cunoaște toate motivele ascunse, El îmi este martor că mă rog pentru voi și nu încetez să mă rog pentru voi. Ce mărturie. Dacă ai un grup pe care îl înveți, poți să le spui „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru voi, cu toate problemele voastre, și niciodată, niciodată, niciodată nu încetez să mă rog pentru voi?” Oh, vă spun, din acest material este croită adevărata slujire.

El vrea ca ei să știe, vedeți, că faptul că nu a vizitat Roma nu se datorează unei lipse de dorință din partea lui, că nu ar fi preocupat de ei, că ar fi indiferent. El nu a încetat niciodată să se roage pentru ei. Aceasta este caracteristica unui slujitor cu inimă statornică.

În Efeseni 6:18 el spune același lucru „Rugați-vă întotdeauna cu tot felul de rugăciuni și cereri pentru toți sfinții.” Întotdeauna să vă rugați pentru toți.

Care credeți că a fost conținutul rugăciunii sale? Ce s-a rugat pentru romani? Doamne, e unul din ei care și-a sucit glezna. Doamne, unul dintre ei încearcă să afle dacă să-și cumpere sau nu un nou car. Care credeți că a fost conținutul rugăciunii sale? Doamne, vreau să mă rog pentru biserica din Roma, au nevoie de o nouă clădire pentru educație. Pentru ce credeți că s-a rugat el?

Ei bine, să vă ajut puțin să înțelegeți. Vreți să vedeți câteva dintre rugăciunile sale? Ce ziceți de Efeseni 3? Iată ce le scrie celor din Efes și cu siguranță această epistolă a circulat prin multe alte locuri, nu doar prin Efes. Dar în versetul 14 este o rugăciune tipică a lui Pavel. „Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos.” Acum, mă voi ruga. Acea ultimă frază se poate sau nu să fie în manuscrise, dar el spune „Mă rog acum Tatălui și acest lucru voi spune.” Versetul 16 „şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încît Cristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; și să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.”

Acum, această rugăciune este destul de consistentă. Mă rog ca să fiți întăriți de Duhul Sfânt, ca Cristos să locuiască în inima voastră, ca să fiți umpluți cu înțelegerea dragostei, ca să cunoașteți dragostea lui Cristos care întrece orice pricepere, ca să fiți umpluți de plinătatea lui Dumnezeu, ca să împliniți abilitatea să împliniți din belșug ceea ce cereți sau gândiți și a Lui să fie slava în biserică. Totul este chestiune spirituală.

Mergeți la Filipeni și se roagă iarăși. Capitolul 1 versetul 9 „Iată ce mă rog.” Pavel, ce te rogi? „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Cristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Cristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.”

Uitați-vă la Coloseni și iarăși găsim rugăciunea în capitolul 1 versetul 9 „De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţumind Tatălui.”

Adică, toate și în acest fel. Doi Tesaloniceni 1, același lucru, versetul 11 „De aceea ne rugăm necurmat pentru voi – ce anume te rogi? – ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, și să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Cristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Cristos.”

Te uiți la rugăciunile lui Pavel, și v-am oferit câteva exemple, și conținutul este tot duhovnicesc. El s-a rugat pentru inima lor să fie contopită cu inima lui Dumnezeu. El s-a rugat pentru cunoștința lor, ca să cunoască voia lui Dumnezeu, și pentru ascultarea lor ca ei să o împlinească. S-a rugat pentru ei. Noi empatizăm și ne rugăm pentru indivizi, dar fără îndoială că ar trebui să ne rugăm și pentru grupuri de asemenea. Așa a făcut și Pavel.

Puteți vedea că a slujit cu o inimă adevărată pentru că a avut un duh mulțumitor și un duh plin de preocupare. Dacă îmi arătați pe cineva din lucrare care nu manifestă o inimă pozitivă, afirmativă, nu e plin de bucurie și mulțumire și care nu petrece timpul în rugăciune constantă pentru oamenii săi, atunci eu vă voi arăta pe cineva care slujește în firea pământească. Pe de altă parte, dacă îmi arătați pe cineva a cărui inimă este plină de mulțumire pentru că vede ceea ce face Dumnezeu și a cărui inimă este atât de plină de preocupare, încât neîncetat și totdeauna se roagă pentru oamenii său, atunci eu vă voi arăta pe cineva a cărui lucrare este în Duhul.

Aș dori să vă mai dau un al treilea punct și cu acesta vom încheia în seara asta. Ne mai rămân șapte pe săptămâna viitoare. Un duh disponibil, și într-adevăr aceasta ne duce la o primă triadă. M-am gândit la acestea ca fiind o unitate de trei, pentru că sunt legate împreună. Este așa de bine, versetul 10 „şi cer totdeauna.” Care e cererea ta Pavel? „ca prin voia lui Dumnezeu, adică, să se facă cumva, prin orice mijloace, nu-mi pasă care sunt acelea, să am în sfârșit o călătorie fericită prin voia lui Dumnezeu să vin la voi. Și în timp ce mă rog pentru voi, Îi cer Domnului cumva, prin orice mijloace, nu-mi pasă cum face, doar să mă ducă acolo.” Acesta este un duh care dorește mult.

Știți ce îmi place să văd? Îmi place să văd pe cineva care se roagă și în rugăciunea sa, ascultați aceasta, se roagă dacă nu poate să fie și el parte a răspunsului. Ați reținut? Oh, aceasta este atât de bine. Ce inimă sinceră. El nu doar că se roagă, dar a dorit să fie parte a răspunsului la rugăciunea lui. Este așa de ușor să te rogi ca alții să facă. „Doamne, ridică pe cineva care să ducă Evanghelia la vecinul meu.” Întotdeauna mă gândesc la „Gospel Blimp.” Vă amintiți acel film? Un film incredibil. Unul a vrut să câștige pe vecinul lui, așa că a angajat un dirijabil ca să arunce cu tractate în curtea vecinului său. Au format Asociația Internațională Creștină a Dirijabilui și au zburat cu un dirijabil deasupra curții vecinului, unde au aruncat asupra casei sale cu tractate.

Oh, sunt atât de mulți „gospel blimps” în lumea întreagă. Nu voi uita niciodată pe acel om, care a venit la mine după un serviciu și mi-a spus „Am un plan măreț.” Mi-a spus „Sunt preocupat ca să câștig pentru Domnul pe vecinii mei.” Am spus „Chiar ești?” El a răspuns „Da.” Mi-a spus „Aș dori să știu dacă Biserica Grace e dispusă să-mi dea $25000, am un plan cum să fac aceasta.”

Am spus „De ce ai nevoie de 25000” El mi-a spus „Voi cumpăra un sistem sofisticat de răspundere la telefon și am un plan minuțios prin care oamenii pot suna și pot asculta Evanghelia. Am de gând să-i dau numărul acela vecinului meu, dar să-l facă să creadă că e vorba de altceva.” Și el mi-a explicat toată schema „El va suna și va asculta Evanghelia.”

Douăzeci și cinci de mii de dolari. Am spus „De ce nu te duci tu și îi spui Evanghelia direct?” De câte ori ne rugăm pentru un dirijabil cu Evanghelii. Cheia este să vrei să fii parte a soluției. Isaia a spus „Iată-mă, trimite-mă.” Este ușor să te rogi pentru misionari, devenim pioși, devenim elocvenți. Ne rugăm pentru misionarii care merg să vestească oamenilor de peste mări. Dar e foarte dificil să te rogi pentru cineva care să vestească vecinului tău, nu-i așa? Foarte greu.

Dumnezeu știe când te rogi fără riscuri și știe dacă ai un duh disponibil. Te rogi „Ei bine, Doamne, vreau ca acest lucru să fie făcut și dacă trebuie făcut, îl voi face eu.” Atunci rugăciunea ta este într-adevăr reală. Atunci arăți că ai o inimă curată.

Pavel s-a rugat cu o inimă disponibilă. S-a rugat plin de sacrificiu. El spune „Nu mă rog doar pentru voi, mă rog ca Dumnezeu să mă trimită la voi ca să vă dau ceea ce aveți nevoie.” Un duh mulțumitor, un duh preocupat, un duh disponibil.

Fraților, acestea sunt semnele unei slujiri spirituale adevărate. Și trebuie să vă examinați inima și viața ca să vedeți dacă ele fac parte din slujirea voastră. Acesta este doar începutul. Acum, nu doresc să fiți intimidați atât de tare încât să nu mai veniți data viitoare. Și eu sunt cel care ascult asta, să știți. Nu este ușor nici pentru mine. Dar cred că ați reținut mesajul, nu-i așa? Pavel într-adevăr a slujit cu duhul care trebuie. Adânc în inima lui a fost dedicat să slujească lui Cristos.

Știți ce se întâmplă când slujești în acest fel? O să vă dau un mic indiciu. Știți ce se întâmplă când slujești în acest fel? Dintr-o dată când slujești cu duhul tău și când Dumnezeu lucrează, încep să aibă loc lucruri uimitoare. Pot să vă spun aceasta.

Este o veche poveste despre Isadore. Se crede că Isadore este sfântul care patronează Madridul. De fapt, pe data de 10 Mai, biserica Romano-catolică celebrează încă festivalul în legătură cu Isadore. Dar este o poveste interesantă despre acest individ. El era un slujitor obișnuit la fermă. Și el întotdeauna mergea și lucra. Dar în toată slujirea lui, el totdeauna se gândea la Domnul și totdeauna dădea slavă Domnului, totdeauna avea o inimă mulțumitoare. Și și-a petrecut tot timpul în rugăciune. Realmente a fost conectat la Dumnezeu. Tot ceea ce făcea era o slujire spirituală, conform povestirii, chiar și atunci când ara un câmp. Totul era lucrul Domnului.

Acum, i-a deranjat pe alții lucrători de la fermă pentru că el totdeauna vedea târziu pentru arat. Și în cele din urmă l-au confruntat și i-au spus „Isadore, totdeauna vii târziu la arat, iar noi suntem aici cu mult timp înainte ca tu să ajungi.” La care el a răspuns „S-ar putea să fie adevărat că vin mai târziu la lucru decât alți lucrători, dar fac tot posibilul să recuperez întârzierea mea prin sârguință.”

„De ce întârzii?”

„Ei bine, îmi petrec timpul în rugăciune. Și vă cer să comparați munca mea cu a altora și dacă v-am păgubit în ceva câtuși de puțin, mă hotărăsc să vă plătesc din buzunarul meu.”

Ei bine, stăpânul căruia îi vorbea era tăcut, dar nu era mulțumit și s-a hotărât să vadă el însuși dacă Isadore a reușit să compenseze pierderea cauzată de întârzierea sa. Și în dimineața următoare s-a ascuns în câmpul pe care trebuia să-l lucreze Isadore. Și desigur, toți lucrau, iar Isadore a venit târziu. Iarăși se rugase. Stăpânul, supărat, s-a hotărât să-l certe și să-i taie din salariu. A vrut să iasă din ascunzătoare, dar a fost imediat oprit de o viziune ciudată. În plină zi, a văzut o pereche de boi albi, care trăgeau un plug, ținut de un înger. Înainte și înapoi, această ciudată echipă a făcut cele mai frumoase arături. Stăpânul s-a dus la Isadore, pe care l-a văzut aplecat peste plug, în timp ce celălalt plug ara înainte și înapoi. Și l-a chemat pe Isadore „Cine sunt cei care te ajută?” Plugarul surprins a spus „Domnule, eu lucrez singur. Nu știu pe nimeni care să mă ajute.”

Și tradiția a fost construită pe această poveste. Afirmat simplu: cel care ară cu Dumnezeu în inima lui Îl are pe Dumnezeu ca lucrător alături de el. Povestirea este ficțiune, dar principiul este adevărat. Mai degrabă Îi slujesc lui Dumnezeu cu o inimă curată, ca să Îl am pe Dumnezeu ca fiind cel care ară, nu-i așa, decât să lucrez în firea pământească. Vă invit să veniți și data viitoare ca să vedeți ce altceva ne învață Domnul din acest capitol.

Îți mulțumim, Tată pentru timpul petrecut în seara asta. Un timp bun, care ne-a încălzit inimile. Îți mulțumim pentru că ne-ai dat privilegiul de a sluji. Atât de adesea falimentăm. Ajungem să slujim din motive greșite. Lăsăm ca eul nostru să stea în cale, ca dorințele noastre să umble după câștig, prosperitate, popularitate, prestigiu. Apa devine atât de murdară. Ajută-ne, Doamne, să avem un izvor curat care să vină din inimile noastre, cu motive curate. Îți mulțumim pentru toți acești oameni prețioși care au slujit. Unii au slujit în cadrul familiei lor, alții dincolo de familie, în familia bisericii; alții au slujit în lume, atingând viețile celor pierduți; alții au slujit la cursurile de aici, la studii biblice în comunitate, în grupele care merg la închisoare, la spitale. Alții au slujit prin învățătură și predicare, alții au arătat milă și au înfăptuit fapte de bunătate. Alții au slujit prin dărnicie. Doamne, prin orice cale slujim, vrem ca să putem spune: Dumnezeu îmi este martor că vă slujesc în duhul meu. Vrem să putem spune: Îl slujesc pe Dumnezeu cu o conștiință curată. Vrem să putem spune la fel ca Pavel: aștept ziua când Dumnezeu va descoperi lucrurile ascunse ale inimii și atunci orice om își va lua lauda de la Dumnezeu. Vrem ca slujirea noastră să fie cu o inimă sinceră, deplină și curată. Vrem să manifestăm un duh mulțumitor, un duh preocupat și rugativ, și un duh disponibil care să fie parte a răspunsului. Îți mulțumim pentru că ne-ai pregătit pentru o slujire mai bună și pentru ceea ce ne stă înainte săptămâna următoare, când vom continua studiul din acest text minunat. În numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT