Ei bine, să ne uităm în Scriptură acum când deschidem Cuvântul lui Dumnezeu la Romani capitolul 13, Romani capitolul 13 versetele 11 la 14. Vreau să vă citesc textul, ca să-l aveți în minte și apoi vom începe să ne uităm la adevărul măreț pe care îl conține.

Romani 13 începând cu versetul 11: „Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, deci, de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beții; nu în curvii şi în fapte de rușine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos, şi nu purtați grijă de firea pământească, ca să-i treziți poftele.”

Acum, acest text conține unul dintre cele mai practice, unul dintre mai directe îndemnuri din toată Scriptura și acesta se găsește în versetul 14, în prima parte a versetului „Îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos.” Asta este, de fapt, ceea ce trebuie să fie un creștin: unul care este acoperit, îmbrăcat, înveșmântat cu caracterul, dispoziția lăuntrică, atitudinea, obiceiurile și virtuțile lui Isus Hristos.

Când cei necredincioși au căutat un nume pentru cei care Îl urmau pe Cristos, numele ales a fost „creștini, mici Cristoși. Acest lucru este încă adevărat. Noi trebuie să ne îmbrăcăm cu Isus Cristos. Aceasta înseamnă creștin. Chiar și rabinii din vechime vorbeau despre adevăratul închinător al lui Dumnezeu ca unul care se îmbracă cu mantia Shekinah. Cu alte cuvinte, să devină asemenea Celui căruia I se închina.

Acum, tot acest concept de îmbrăcare cu Isus Cristos este atât de bogat încât trebuie să începem cu versetul 14 și apoi să ne întoarcem, pentru că trebuie să avem în minte conceptul acesta și apoi vom vedea alte versete și cum se relaționează la aceasta. Dar esența îndemnului lui Pavel se află aici în versetul 14. De fapt, aș dori să vă sugerez să puneți un semn aici, deoarece cred că acesta este centrul întregului îndemn de la capitolul 12 versetul 1 până la finalul capitolului 16. Cred că esența întregului îndemn este ceea ce spune Pavel „îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos.” Adică, nu poți să spui nimic mai mult credincioșilor decât: să fiți ca Isus Cristos, nu-i așa? Acesta este îndemnul suprem.

Acum, învățătura practică oferită primilor creștini era încărcată de imagini vii. După cum Domnul nostru, desigur, i-a învățat prin pilde, la fel și apostolii au folosit analogii și imagini pentru a-și exprime învățătura. Și una din imaginile cele mai vii și continue care a fost folosită în învățătura Noului Testament și în biserica primară a fost ideea de îmbrăcare, a fi îmbrăcat cu ceva, a te dezbrăca de ceva și a te îmbrăca cu altceva. Aceasta apare în multe, multe pasaje din Noul Testament. Și cuprinde justificarea, adică mântuirea, de asemenea și sfințirea, adică creșterea spirituală. Dar ideea de îmbrăcare este o imagine adesea repetată. La fel cum un om se îmbracă cu haine, el trebuie să se îmbrace și cu Isus Cristos.

Acum, așa cum am spus, această imagine este folosită în legătură cu justificarea sau mântuirea și de asemenea în legătură cu sfințirea sau dezvoltarea spirituală. Și vreau să vă arăt aceasta pentru că eu cred că este un loc foarte bun de la care să pornim.

Deschideți alături de mine pentru o clipă la Coloseni capitolul 3 versetele 9 și 10 și vom avea o mică lecție de teologie pe măsură ce ne uităm în acest text. În Coloseni 3:9 Pavel le-a spus colosenilor că trebuie să se dezbrace de anumite lucruri. Versetul 8 spune că trebuie să se dezbrace de mânie, de iuțime, de răutate, de hulă, de vorbe stricate care pot ieși din gură. Să nu vă mințiți unul pe altul. Vedeți iarăși aceeași imagine, nu-i aşa? Dezbrăcați-vă de asta și îmbrăcați-vă cu asta. Și ceea ce spune este să se dezbrace și apoi în versetul 9 spune, „întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință.”

Acum, în ce privește timpul, referința este la trecut, un timp în trecut când un credincios se dezbracă de omul cel vechi și se îmbracă cu omul cel nou. Și aceasta este cu referire la mântuire, așa că Pavel vede o imagine foarte vie în mântuire. Este ca și cum ai lepăda o haină veche și ai îmbrăca una nou-nouță, ca și cum ești îmbrăcat într-o mod cu totul nou din cap până în picioare. Acum, acolo referirea la timpul trecut din Coloseni 3 are în vedere lucrarea mântuirii.

Acum, aș vrea să mergeți la Efeseni capitolul 4 pentru o clipă, la versetul 22. Și aici avem o folosire similară a aceleiași imagini. Versetul 22 spune că v-ați dezbrăcat, în ce privește felul de viață de odinioară, de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare, și că trebuie să fiți înnoiți în duhul minții voastre și că v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care este creat după Dumnezeu, în neprihănire și sfințenie adevărată. Și, din nou, imaginea de aici este că, la mântuire, v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, întocmai ca în Coloseni, și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou. Prin urmare, versetul 25 spune să îndepărtați lucrul acesta, să îndepărtați lucrul acela și așa mai departe.

Uitați-vă la Galateni, mergând și mai mult înapoi în epistolele lui Pavel, la Galateni capitolul 3 la versetul 27. „Toți care ați fost botezați în Cristos”, aceasta este mântuirea, așezați în Cristos, botezați nu în sensul botezului în apă, acesta este un verset uscat, dar este folosit cuvântul botezați, se folosește cuvântul botezați în sensul de așezați în, așezați în. Chiar și noi îl folosim în modul acesta. Oh, a avut un botez de foc, sau altceva. Nu ne referim neapărat că a fost un foc real. A fost într-o situație foarte dificilă. Am fost așezați în Cristos la mântuire. Așadar, el spune „Toți care aţi fost botezați pentru Cristos, v-aţi (ce?) v-ați (ce?) îmbrăcat cu Cristos.”

Așadar, iarăși aici este o referire la aceeași imagine în legătură cu îmbrăcarea în Cristos la mântuire. Fiecare dintre aceste trei pasaje se referă la îmbrăcarea neprihănirii, îmbrăcarea cu asemănarea lui Cristos, la îmbrăcarea cu o nouă creație, la îmbrăcarea cu un om nou creat pentru sfințenie, care are loc la mântuire. Aceasta este îmbrăcarea inițială cu neprihănirea lui Cristos în îndreptățire. Când ai devenit creștin, într-un sens, și este atât de important, te-ai îmbrăcat cu Cristos. Aceasta este ceea ce spune în Galateni 3:27, te-ai îmbrăcat cu Cristos.

Acum, este important să facem această distincție pentru a înțelege ceea ce a însemnat Romani 13 când a fost adresat creștinilor, „îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos.” Cum poți să spui să te îmbraci cu Cristos aşa cum spune în Romani 13:14 când în Galateni 3:27 spui că dacă deja ești în Cristos, te-ai îmbrăcat cu Cristos? Trebuie să fie două lucruri diferite și sunt.

Așadar, întâi de toate, la mântuire ne-am îmbrăcat cu Domnul Isus Cristos în sensul de a lua neprihănirea Lui, de a lua sfințenia Lui. În Romani 3:22 citim foarte simplu „neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Cristos, pentru toți şi peste toți cei ce cred în El.” Cu alte cuvinte, atunci când ai crezut, neprihănirea lui Dumnezeu care este în Cristos este așezată asupra ta. În Romani 4:5 „pe când, celui ce nu lucrează” – adică nu îți obții mântuirea prin fapte – „ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.” Aici iarăși credința mântuitoare rezultă într-o haină a neprihănirii.

Capitolul 5 versetul 17 și mai sunt și alte versete, eu doar selectez câteva. „Dacă deci, prin greșeala unuia singur… dacă deci, prin greșeala unuia singur” adică prin păcatul lui Adam toți oamenii au căzut, „cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viață prin acel unul singur, care este Isus Cristos!” După cum am primit haina păcatului în Adam, tot așa primim și haina neprihănirii în Cristos.

Capitolul 6, același lucru: începând de la versetul 1 el vorbește despre faptul că noi nu păcătuim pentru că știm că Dumnezeu ne va ierta. Apoi în versetul 3, „Nu știți că toți câți am fost botezați” – și iarăși acest verset este unul uscat, am fost așezați în Cristos, „am fost așezați în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viață nouă.” De ce? Pentru că am fost sădiți în asemănarea cu moartea Lui, noi vom fi în asemănare cu învierea Lui și știm așadar, că omul cel vechi este răstignit cu El, trupul păcatului este nimicit, așadar, noi nu mai suntem robi ai păcatului, noi suntem liberi de păcat, pentru că dacă am murit cu Cristos, noi credem că am înviat împreună cu El. și astfel, ceea s-a întâmplat este că omul cel vechi a murit și este acum o nouă creație, o nouă creație.

Pavel când le scrie celor din Corint spune „Dacă este cineva în Cristos este o (Ce?) făptură nouă, cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” În același capitol, capitolul 5 din 2 Corinteni, la versetul 21, „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Așadar, când tu vii la Cristos tu ești îmbrăcat cu neprihănirea lui Cristos.

Acum, încă o ilustrație a acestui lucru este în Matei 22. Vreți să vă uitați la asta pentru o clipă? În Matei 22 la versetul 11 avem imaginea unui ospăț de nuntă pe care Dumnezeu îl dă pentru Fiul Său, Domnul Isus Cristos. Oamenii sunt invitați să vină la nuntă. Și Împăratul vine să-Și vadă oaspeții acolo și vede un om, versetul 11, care nu are haină de nuntă. Nu e îmbrăcat adecvat. Și îi spune „Prietene, de fapt înseamnă omule, nu este un cuvânt de intimitate sau afinitate deloc, „Omule, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?” Și nu a avut nimic de spus, a rămas fără cuvinte. „Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legați-i mâinile şi picioarele, şi luați-l şi aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâșnirea dinților.””

Acum, ce spune? Nu poți să intri în Împărăție fără haina potrivită, nu poți să intri decât dacă ai haina potrivită. Și ce anume este haina? Știți ce este haina? Ce este? Este neprihănirea. Și aceasta este ce spune la Isaia 61:10 „Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii.”

Și astfel, când vii la Cristos te îmbraci cu Cristos în sensul că te îmbraci cu neprihănirea Lui, te îmbraci cu sfințirea Lui, te îmbraci cu natura Lui. Și Dumnezeu te vede ca fiind neprihănit în Isus Cristos. Este o imagine foarte frumoasă. Și veți observa, nu-i așa, din pildă, și chiar și din epistolele pauline, această imagine a îmbrăcării unei haine ca fiind emblematică pentru îmbrăcarea neprihănirii lui Cristos. Așadar, atunci când ai devenit credincios, ai făcut asta… și cel mai bun cuvânt care poate fi folosit este într-un sens pozițional. Ai făcut aceasta înaintea lui Dumnezeu și Dumnezeu te vede în Cristos. Am primit o neprihănire declarată. Teologii de demult obișnuiau să o numească o neprihănire judiciară. Este o neprihănire declarată. Inerentă în sine, de asemenea este o neprihănire reală, pentru că în 2 Petru 1:3 spune că am primit sau am devenit părtași ai naturii divine. Așadar, Dumnezeu ne vede neprihăniți și avem o nouă capacitate să fim cu adevărat neprihăniți.

Așadar, când citiți în Efeseni, Coloseni sau Galateni despre faptul că voi deja v-ați îmbrăcat cu Cristos, deja v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, deja v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu păcatul lui și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou cu sfințenia lui, asta înseamnă că în mântuire acest lucru de fapt s-a întâmplat. Dumnezeu te vede ca fiind sfânt în Cristos. Și acolo este o nouă capacitate.

Dar aceasta ne duce la cea de-a doua dimensiune. Îmbrăcarea cu Isus Cristos de asemenea este un îndemn oferit credincioșilor. Cum poți să spui unui credincios care deja s-a îmbrăcat cu Cristos, să se îmbrace cu Cristos? Foarte simplu, ceea ce spune este că deja asta a avut loc din punct de vedere pozițional, trebuie lăsat să se întâmple și practic. Înainte mă gândeam la acest aspect în termenii unui atlet care se îmbracă cu uniforma unei echipe mărețe. Una este să porți uniforma și să fii membru al echipei, și alta este să trăiești la înălțimea reputației echipei. Așadar, comportă-te ca atare. Sau mă gândesc în termenii cuiva care a primit responsabilitatea să fie judecător și îmbracă roba de judecător. Una este să porți roba de judecător și alta este să te comporți aşa cum ar trebui să se poarte un judecător, nu-i așa? Una este să fii profesor și altceva este să te porți așa cum ar trebui să se poarte un profesor. Una este să fii predicator și alta este să te porți aşa cum ar trebui să se poarte un predicator. Și pot să vă sugerez că este un lucru să ai darul personal al neprihănirii lui Isus Cristos și cu totul altceva este să trăiești la înălțimea acelui lucru.

Așadar, așa cum am spus de-a lungul anilor, știți în ce constă de fapt viaţa creștină? Știți în ce constă de fapt creșterea spirituală? Înseamnă să devii ceea ce ești, să devii în practică ceea ce ești în ce?. În poziție, și acesta este obiectivul creșterii noastre.

Aceasta ne duce la ideea că deși ne-am dezbrăcat de omul cel vechi și ne-am îmbrăcat cu omul cel nou, noi trebuie să facem asta în continuare. Și astfel, imaginea aceasta de dezbrăcare și îmbrăcare se potrivește credinciosului de asemenea. De exemplu, să ne întoarcem la Coloseni capitolul 3 și să ne uităm la ea din acel unghi și vom vedea ambele aspecte incluse aici. El spune în versetul 9 „v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui” și în versetul 10 „v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou”, poate întrebi „Ei bine, aceasta nu încheie problema?” Nu, întoarceți-vă la versetul 8. El spune „acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase, care v-ar putea ieși din gură.” Stai puțin. El continuă și spune „din moment ce v-ați dezbrăcat de omul cel vechi și de faptele lui, să vă dezbrăcați și de aceste lucruri.” Așadar, el face o contradicție foarte clară în termeni, asta dacă nu cumva are două lucruri diferite în minte și le are. V-ați dezbrăcat de ele în ce privește poziția voastră; dezbrăcați-vă de ele și în practică. Când Domnul te vede, El te vede ca neprihănit în Isus Cristos. Dar ând vă priviți pe voi înșivă, știți că nu sunteți, în acel sens, tot ceea ce vă vede Dumnezeu că sunteți. Așadar, de vreme ce v-ați dezbrăcat de omul cel vechi înaintea lui Dumnezeu și de vreme ce aveți o nouă capacitate pentru neprihănire, continuați să vă dezbrăcați de acele lucruri.

Uitați-vă la versetul 12. „ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți şi prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare.” Îngăduiți-vă unii pe alții, iertați-vă unii pe alți, și aşa mai departe. „Dar mai presus de toate acestea”, spune versetul 14, „îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.” Așadar, aici el le spune oamenilor, pe de o parte: v-ați dezbrăcat de acestea și v-ați îmbrăcat cu acestea; iar acum: dezbrăcați-vă de acestea și îmbrăcați-vă cu acestea. Una se referă la poziție, iar cealaltă la practică.

Acum, să mergem la al șaselea capitol din Efeseni, ne întoarcem din nou la Efeseni. Și am citit mai devreme în capitolul 4 că ne-am dezbrăcat de omul cel vechi și ne-am îmbrăcat cu omul cel nou, dar iată aici un îndemn de același fel, în versetul 11 din Efeseni 6 „Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu.” și aici este o altă imagine a creștinului care s-a îmbrăcat cu neprihănirea lui Cristos într-un sens pozițional înaintea lui Dumnezeu, dar încă trebuie să îmbrace în mod practic armura, care-l va face să fie ceea ce Dumnezeu vrea ca el să fie.

Și apoi în 1 Tesaloniceni capitolul 5, 1 Tesaloniceni capitolul 5… ne vom întoarce la acest capitol mai târziu, dacă avem timp… versetul 8 „Dar noi, care suntem fii ai zilei” adică cei care suntem credincioși „să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.” Și iarăși este aceeași idee. El le vorbește creștinilor. Voi creștinii, care sunteți fii ai zilei, nu ai întunericului, ci ai zilei - să vă îmbrăcați cu aceste lucruri. Așadar, pe de o parte, ne-am îmbrăcat cu ele; pe de altă parte, trebuie să ne îmbrăcăm cu ele. Așadar, aici este un indicativ și un imperativ. Este ceva adevărat cu privire la noi și ceva care trebuie să fie adevărat cu privire la noi. Este ceva care a avut loc și ceva care trebuie să aibă loc, asta este ceea ce spune.

Așadar, în Coloseni… iertați-mă, în Romani ne întoarcem la 13, în Romani la capitolul 13 versetul 14 când spune: „îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos” el nu ne cheamă la mântuire, el ne cheamă la sfințire. El îl cheamă pe credincios să fie în practică ceea ce este în poziție. Adică, știm că vorbește credincioșilor, aceasta este esența acestei porțiuni de îndemn. Și în versetul 13 el spune, „Să”. „Să”. El știe cui vorbește iar aici le vorbește celor care din punct de vedere al poziției s-au îmbrăcat cu Cristos și care trebuie să facă același lucru și în practică.

Apoi el se uită la aceeași poruncă de bază în revers. Uitați-vă la versetul 14 iarăși. Și el spune „nu purtați grijă de firea pământească ca să-i treziți poftele.” Acesta este reversul. Pe de-o parte, să vă îmbrăcați cu Cristos. Reversul acestuia este să nu purtați de grijă de firea pământească. Evident, cele două merg împreună. Dacă vrei să te îmbraci cu Cristos, să nu faci asta. Dacă faci asta, te vei îmbrăca cu Cristos. Cristos și păcătuirea în fire se exclud reciproc, așa-i?

Acum, expresia „a purta de grijă„ este fascinantă. Aș dori să vă atrag puțin atenția. Cuvântul înseamnă să vă gândiți dinainte sau să gândiți în avans. Are ideea de planificare a unui lucru, ideea de a-ți face planuri cu scopul de a-ți împlini dorințele care sunt rele. Să nu planifici să păcătuiești, spune el. Nu-ți face planuri să păcătuiești. Și aș dori să vă sugerez că exact acesta este lucru pe care o persoană păcătoasă îl face? Planifică, proiectează, face strategie, își concepe păcatul. Înainte ca să păcătuiască el își concepe păcatul. Și păcatul conceput în minte este atras de poftă și prin urmare păcatul se manifestă în acțiune.

În Psalmul 36 „Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.” Căci se măgulește singur în ochii lui, ca să-şi desăvârșească fărădelegea, ca să-şi potolească ura. Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înșelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune şi să facă binele.” Și acum vine în versetul 4 „În așternutul lui se gândește la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăște răul.” Psalmul 36:4, așa e. El planifică și apoi își așază viața pe direcția pe care a trasat-o și merge până la capăt în înfăptuirea păcatului, pe care l-a conceput în inima lui. Ceea ce spune Domnul prin Duhul Sfânt prin apostolul Pavel este să nu te joci cu păcătuirea. Sunt vremuri când suntem prinși într-o paraptōmas, așa cum o numește Pavel în Galateni, unde ne împiedicăm din neveghere. Acele lucruri se vor întâmpla. Dar nu vom face nimic în gândirea noastră, dacă vrem să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos, ca să plănuim ca ele să se întâmple.

În Psalmul 52 psalmistul spune, „Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule?” versetul 2, „limba ta nu născocește decât răutate.” Versetul 3, „Tu iubești mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul.” Tu te gândești la stricăciune pentru că o iubești.

În Proverbe 6 este un alt cuvânt din Vechiul Testament care vorbește exact despre această problemă, Proverbe 6. Cred că ar trebui să începem de la versetul 12, da. „Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, clipește din ochi.” Cu alte cuvinte, îți spune un lucru dar îi face cu ochiul altcuiva, însemnând că minte, că este înșelător. „Dă din picior…” Ce înseamnă asta? El spune, „Oh, da, voi face asta” dar îl lovește cu piciorul pe cel de lângă el ca să îi dea de înțeles că de fapt nu spune adevărul. „Face semne cu degetele”, se joacă tot felul de jocuri. „Răutatea este în inima lui, urzește lucrurile rele întruna, și stârnește certuri.” Versetul 16 „Șase lucruri urăște Domnul, şi chiar șapte Îi sunt urâte: ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat (și acum vine) inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău.” Aceste lucruri sunt caracteristice unei persoane care se angajează la păcat, îl planifică, îl gândește, face strategie și urmărește ca să vadă dacă această strategie se poate pune în aplicare. În Proverbe 24 versetul 8 „Cine se gândește să facă rău, se cheamă un om plin de răutate.”

Așadar, ce spune? Nu este loc pentru planuri rele, nu este loc loc pentru strategii rele, niciun loc pentru uneltiri rele, nu este loc pentru strategii rele, dacă te vei îmbrăca cu Isus Cristos. Și pot să merg cu ideea puțin mai departe? El de asemenea spune în acest verset „nu purtaţi (nu purtați, literalmente) grijă de firea pământească, ca să-i treziți poftele.” El identifică faptul că problema se află în ființa noastră. Care este? Să nu purtați de grijă cui? Firii. Și mai este nevoie să vă reamintesc din seria noastră pe Romani 7 ce este firea? Aceasta este umanitatea voastră. Firea este acea parte din voi care este încă înclinată spre păcat. Are o predispoziție spre rău. Este umanitatea voastră. Și este în firea voastră, și nu este doar trupul fizic, este umanitatea voastră, cuprinde gândirea voastră, mintea voastră, emoțiile voastre. Da, ai în tine o nouă creație, da, ai în tine o nouă natură, ai în tine un om nou, ca să zic așa, dar acel om nou este încapsulat în umanitatea ta. Până când umanitatea ta nu va fi transformată, răscumpărarea trupului așa cum spune în Romani 8:23, încă vom avea o problemă, nu-i aşa? Și problema este în carnea noastră, în umanitatea noastră. De aceea Pavel spune în Romani 7 că lucrurile care sunt adânc în inima mea și pe care vreau să le fac, lucrurile pe care natura mea cea nouă vrea să le facă sunt restrânse și restricționate și încetinite de firea mea. El folosește exact acest termen. Și el chiar spune că nu eu sunt cel ce face, ci păcatul care este în mine, adică, în carnea mea, Romani 7.

Așadar, firea este umanitatea noastră. În Romani 6 o numește mădularele noastre, părțile trupului nostru. Așadar, ideea pe care o subliniază este să nu purtăm deloc de grijă, să nu facem niciun plan pentru a ne satisface poftele firii noastre pământești dacă suntem hotărâți să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos. Prin urmare, puteți privi lucrurile în ambele moduri: să te îmbraci cu Domnul Isus Cristos este aspectul pozitiv și să nu porți de grijă firii este latura negativă.

Poate întrebi: Cum să tratezi firea pământească? Ei bine Pavel a spus în 1 Corinteni 9 versetele 25 la 27, „mă port aspru cu trupul meu, şi-l țin în stăpânire.” Nu-i așa? Adică, trebuie să fiu deasupra și să-l țin sub control altfel firea va fugi.

Acum, aș dori să vă sugerez faptul că a simți o poftă sau a simți o dorință pentru păcat este o dovadă a prezenței păcatului în noi. Să împlinești acea dorință este dovada puterii păcatului asupra noastră. Și atâta vreme cât suntem în trupurile acestea muritoare și în firea noastră pământească totdeauna vom simți prezența păcatului în noi. Dar niciodată nu suntem nevoiți să ne supunem puterii păcatului asupra noastră, datorită resurselor pe care ni le-a oferit Cristos prin puterea Duhului lui Dumnezeu.

Așadar, a ne îmbrăca cu Isus Cristos este absolut esențial. Adică, de fapt, dragilor, aceasta este partea esențială a întregii trăiri creștine. Îmbrăcați-vă cu Cristos. Îmbrăcați-vă cu Cristos. Ce gând minunat. Și vreau să dezvolt acest gând. Și nu sunt preocupat cât de departe ajung, pentru că veți fi aici și săptămâna viitoare. Și eu voi fi prin harul lui Dumnezeu.

Întâi Corinteni capitolul 1, și vreau să dezvolt acest gând, 1 Corinteni capitolul 1 versetul 30, este o afirmație frumoasă, „Şi voi, prin El, Sunteți în Cristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire şi răscumpărare.” Oh, ce gând frumos. Înțelepciunea care duce la neprihănire care duce la sfințire care în cele din urmă duce la ce anume? La răscumpărarea noastră deplină și finală. Cristos este toate acestea pentru noi. Așadar, ne îmbrăcăm cu Cristos ca neprihănire a noastră. Ne îmbrăcăm cu Cristos ca sfințire a noastră. Și într-o zi ne vom îmbrăca de fapt cu trupurile noastre sfințite și vom fi ca El, nu-i așa? Să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos exact despre asta este totul. Te îmbraci cu Domnul Isus Cristos când ești mântuit. Te îmbraci cu Domnul Isus Cristos când ești sfințit. Te îmbraci cu Domnul Isus Cristos în cele din urmă când vei fi glorificat, pentru că devii ca El.

Uitați-vă la Coloseni capitolul 2 versetul 6 pentru un gând similar, un gând similar. Și aceasta ne aduce împreună unele lucruri pe care deja le-am spus. Versetul 6 din Coloseni 2 „Astfel, deci, după cum aţi primit (timpul trecut) „Astfel, deci, după cum aţi primit pe Cristos Isus, Domnul,v-ați îmbrăcat cu El aşa să şi (ce?) să umblați în El.” Și exact acest lucru l-am spus, nu-i așa? Dacă acest lucru este adevărat cu privire la voi, atunci să vă purtați ca atare. „Fiind înrădăcinați şi zidiţi în El, întăriți prin credință.”

Uitați-vă la 1 Ioan capitolul 2 versetul 6. Spune astfel, „Cine zice că rămâne în El.” Spui că rămâi în Cristos, spune că te-ai îmbrăcat în Cristos, apoi că El este haina ta de neprihănire „trebuie să trăiască şi (cum?) cum a trăit Isus.” Dacă acest lucru este adevărat cu privire la voi, atunci ar trebui manifestat.

Să ne întoarcem la Galateni capitolul 3:19… îmi pare rău, este 4:19, Galateni 4:19. Este o afirmație deosebită de asemenea. Pavel scrie „Copilașii mei, pentru care” și prin faptul că spune că Sunt copilași lui ce vrea să spună că sunt ei? sunt creștini, sunt copiii lui în credință. Dar el spune, „pentru care sunt în durerile nașterii”, el folosește această afirmație puternică asemenea unei femei care este în durerile nașterii ca să aducă pe lume un copil. El spune, „Sunt în durerile nașterii până când Cristos va lua chip în voi.” Nu este o afirmație minunată? Acest lucru ar trebui să fie în inima fiecărui păstor, în inima fiecărui ucenic, în inima fiecărei mame, în inima fiecărui tată, în inima fiecărui soț, în inima fiecărei soții, față de Dumnezeul care i-a dat pe aceștia. Am durere. Simt durere până când Cristos va lua chip în voi. Da, te-ai îmbrăcat cu El în justificare, dar, oh, durerea mea este ca să vă îmbrăcați cu El prin sfințire. Vedeți, noi trebuie să purtăm chipul, pecetea, lui Cristos. Dacă spunem că rămânem în El, ar trebui să umblăm așa cum a umblat El. Dacă spunem că suntem copiii Lui, ar trebui să fie format în noi. Adică, dacă eu sunt copilul Lui, ar trebui să arăt ca El, nu-i așa? Ar trebui să existe o asemănare familială.

El ar trebui să fie în noi frumusețea noastră, peste noi mângâierea noastră, și în jurul nostru apărarea noastră. Mai sunt și alte pasaje și nu vreau să vă obosesc, dar sunt atât de bogate. Doi Corinteni 3:18 trebuie să fie adus în această discuție. Spune în felul următor „suntem cu fața descoperită.” Moise în Vechiul Testament a avut o maramă pe față, dar în Noul Testament marama este dată la o parte, acum vedem, vedem. Ce vedem? Slava Domnului. și pe măsură ce ne uităm la slava Domnului, și acest lucru este esențial, de aceea de fiecare dată când semnez un autograf, de fiecare dată când semnez o carte, întotdeauna scriu și 2 Corinteni 3:18 sub numele meu, întotdeauna. Dacă ați primit ceva vreodată de la mine, semnat de mine, aceasta veți vedea de fiecare dată, pentru că acest verset este atât de monumental. Noi toți privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

Poate spui „Cum faci aceasta? Cum să te îmbraci cu Cristos? Cum să devii asemenea lui Cristos? Cum să umbli așa cum a umblat Cristos? Cum să-L ai pe Cristos deplin format în tine? Cum să fii înrădăcinat și zidit în El, așa cum spune Coloseni 2:7? Cum ajunge Cristos literalmente să fie haina voastră, astfel încât lumea să-L vadă în voi?” Privind îndelung slava Lui. Și pe măsură ce vă pierdeți în slava Lui studiind Cuvântul Lui, având părtășie cu El, rugându-vă și meditând, descoperiți că, pe nesimțite, fără ca măcar să vă puteți da seama Duhul lui Dumnezeu vă mută de la un nivel de slavă la altul, tot mai aproape de însăși imaginea lui Isus Cristos. Nu trebuie să vă concentrați asupra Duhului Sfânt. Nu trebuie să vă concentrați asupra unor tehnici sau tertipuri, concentrați-vă pur și simplu asupra lui Isus Cristos. Oamenii adesea mă întreabă, care a fost cheia creșterii mele spirituale? Și pot să mă întorc mult în urmă și pot să vă spun că marele salt al creșterii mele spirituale a avut loc în primii ani ai slujirii mele la Biserica Grace când am predicat Evanghelia după Ioan. Am petrecut toată săptămâna studiind Evanghelia după Ioan, fiecare pagină și fiecare paragraf și fiecare verset din Evanghelia după Ioan, în fiecare ești confruntat cu slava lui Isus Cristos. Și în aceeași perioadă de timp, la începutul lucrării mele am studiat Epistola către Evrei. Și iarăși a fost același lucru. Și rezultatul a fost că nu există trucuri și nu sunt scurtături, ci acea expunere continuă la slava Domnului a făcut ca Duhul lui Dumnezeu, fără ca eu să-mi dau seama, să mă transforme dintr-o treaptă de slavă în alta, astfel încât să devin tot mai asemenea lui Cristos. Încă mai am mult de mers, dar nu sunt unde am fost. Și acesta este modul în care trebuie să fie abordată această chestiune.

Adevăratul copil al lui Dumnezeu va învăța să se bazeze pe puterea Cuvântului. Adevăratul copil al lui Dumnezeu va învăța să se bazeze pe Duhul Sfânt, pe Cuvânt și pe Duhul. Și astfel, pe măsură ce se sprijină pe Cuvânt și pe Duhul și pe slava Domnului care este revelată înaintea lui, tânjirea cea mai adâncă a inimii sale pentru sfințire va fi împliniă.

Un alt fel de a pune lucrurile este acesta. Galateni 5:16 „umblați cârmuiți de Duhul, şi nu (ce?) nu împliniți poftele firii pământești.” Așadar, puteți să numiți această expresie a privi slava Domnului, dacă vreți să folosiți 2 Corinteni 3:18. Puteți să o numiți a umbla în Duhul dacă vreți să folosiți Galateni 5:16. Este aceeași idee. Sau puteți merge la Iacov 1:21 și puteți spune că primiți Cuvântul în voi, care vă poate mântui sufletele. Și puteți vedea că este Cuvântul, este Cuvântul, este Duhul, este slava Domnului. Și pe măsură ce ne dăm pe noi înșine Cuvântului și ascultării de Cuvânt, umblăm în Duhul. Umblarea în Duhul înseamnă pur și simplu ascultarea de Scriptură, atât. Pe măsură ce privim slava Domnului și medităm asupra slavei Lui și persoanei Lui și frumuseții Lui și măreției Lui, ne găsim fiind îmbrăcați cu Cristos și pofta firii este dată la o parte și nu mai facem planuri pentru a-i împlini dorințele.

Așadar, ca să simplificăm viața creștină aș dori să vă sugerăm să fiți îmbrăcați cu Cristos și să călcați în picioare poftele firii. Aceasta este în cele din urmă scopul vieții fiecărui creștin. Toată purtarea neprihănită la care a chemat Pavel în capitolul 12, toată purtarea neprihănită la care a chemat în capitolul 13, fie că vorbește despre dedicarea personală, în capitolul 12, fie că vorbește despre folosirea darului vostru duhovnicesc, despre a vă purta cu credincioșii într-un anumit mod, cu necredincioșii într-un anumit mod, sau cu vrăjmașii voștri într-un anumit mod, sau fie că vorbește despre modul în care vă supuneți stăpânirii, despre felul în care vă plătiți impozitele sau despre dragostea care împlinește toată Legea, tot ce a spus de la Romani 12:1 până la 13:10 se reduce, în esență, la această afirmație rezumativă: „Ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos.” El a fost totalmente dedicat Tatălui, a fost absolut sfânt și nu S-a conformat cu lumea. Și-a folosit toate capabilitățile și darurile date Lui de Dumnezeu la maxim. A tratat fiecare om, credincios și necredincios, așa cum ar fi trebuit să fie tratați. Și-a tratat dușmanii cu dragoste și iertare. S-a supus rânduielilor omenești. Și-a plătit taxele și a fost dragostea supremă și dragostea manifestată. Și dacă vreți să faceți la fel, să vă îmbrăcați cu Isus Cristos și să nu purtați de grijă firii pământești.

Și astfel, viața creștină în acest sens este simplă. Nu este complexă. Dumnezeu nu ne cere să facem o întreagă serie de lucruri pe care trebuie să le deslușim, El spune pur și simplu, fiți asemenea lui Cristos. Și aș dori să vă sugerez iarăși că de aceea suntem chemați să studiem Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea în toți anii slujirii mele, într-un fel sau altul în lucrarea mea tot timpul am predicat despre persoana lui Isus Cristos, fie că este Evanghelia după Ioan sau cartea Evrei, sau Evanghelia după Matei, aşa cum a fost timp de mulți ani duminica dimineața, pentru că acolo trebuie să fie îndreptată atenția noastră, ca să putem fi asemenea Lui. El este neprihănirea desăvârșită. El este dragostea perfectă.

Acum, cineva va spune „Cum faci asta? Cum faci asta? Cum să te îmbraci cu Isus Cristos?” Ei bine vă dă în acest pasaj trei porunci. Să ne uităm la ele, Romani 13. Vă dă trei porunci. Iată-le: treziți-vă, dezbrăcați-vă și îmbrăcați-vă. Destul de simplu? Treziți-vă, dezbrăcați-vă și îmbrăcați-vă. Scena este o scenă militară, iar poruncile vin cu fermitate militară și ele sumarizează cum să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos, într-adevăr un pasaj captivant și minunat. Întâi de toate, „treziți-vă” ilustrează urgența, urgența. „dezbrăcați-vă” ilustrează puritatea. Și „îmbrăcați-vă” ilustrează integritatea. Urgența, puritatea și integritatea și vreau să spun, aceasta este o afirmație puternică, puternică.

Să ne uităm cel puțin pe scurt, să începem cu prima, treziți-vă. Versetul 11: „Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, deci, de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.”

Acum cuvintele din versetul 11 și de la începutul versetului 12, „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua.” Acestea exprimă urgența. Trebuie să ne mișcăm rapid. Este vremea când oportunitatea este scurtă, timpul este scurt, nevoia de a acționa imediat apasă asupra noastră, suntem într-o situație de criză. Nu este vremea pentru delăsare, nu e vremea pentru trândăveală, nu este vremea pentru dormit. Întreaga idee de aici este să ne trezim. Este aproape zi. Ce faceți de dormiți? S-o spun direct, aceasta nu este numai o problemă pentru cei cărora le scrie Pavel, aceasta este o problemă actuală, de asemenea. Și din când în când este o problemă a vieților noastre. Devenim foarte delăsători. Credem că este suficient timp. „Oh, Îl voi sluji pe Domnul când îmi voi face timp, nu este grabă, nu este ceva urgent.” Vorbim precum cei apostați din 2 Petru 3:4 care au spus „toate lucrurile sunt la fel de la începutul zidirii.” Nu se schimbă niciodată nimic. Suntem aici de multă vreme. Și alții sunt aici de multă vreme. Oh, da, aud vorbindu-se despre venirea lui Cristos, aud despre ea. Dar nu se întâmplă niciodată și pentru că nu se întâmplă niciodată nici nu se va întâmpla vreodată. Așa că ne vedem mai departe de viață; nu suntem foarte îngrijorați în privința asta. Suntem mai preocupați să facem bani, să ne distrăm, să ne urmăm cariera, să obținem confort, posesiuni, o casă, o nouă mașină, o barcă. Vreau să spun, noi… noi suntem preocupați de astfel de lucruri, avem foarte mult timp, adică…

Așadar, Pavel spune, „Uitați, printre toate aceste îndemnuri, permiteți-mi să-l mai adaug pe acesta.” Și cred că ceea ce intenționează să spună cu acest touto din versetul 11 este, „și faceți asta” sau „adăugați asta” la îndatoririle pe care deja le-am menționat, la datoria de a iubi. Faceți asta, treziți-vă, vreți? Vreau să spun, trezirea. El deja ne-a spus ce să facem și ne-a spus cumva de cât de extinsă este responsabilitatea noastră, de la dedicare personală până la cum să ne raportăm față de guvern. Ne-a spus ce să facem și acum ne spune când să facem și când este momentul să o facem? Acum, acum. Și apoi el ne spune ce să facem sau cum să face și anume să ne îmbrăcăm cu Cristos. Cred că Phillips a tradus acest verset, evident, într-o parafrazare amplă, dar a surprins cu adevărat esența versetului 11 când a scris, „De ce se pune atât de mult accent pe comportament? Pentru că, după cum cred că v-ați dat seama, timpul prezent este de cea mai mare importanță.” Asta este bună. Asta captează esența. Adică, acum este timpul să fim o jertfă vie. Este timpul să ne dedicăm lui Dumnezeu. Este timpul să nu ne conformăm lumii. Este timpul să ne folosim darurile duhovnicești. Este timpul să avem relații potrivite cu credincioșii și cu necredincioșii. Acum este timpul să ne supunem stăpânirii. Acum este timpul să ne plătim impozitele. Acum este timpul să începem să iubim așa cum vrea Dumnezeu să iubim. Acesta este timpul, acum, nu este timp de pierdut.

Așadar, observați ce spune în versetul 11 „cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm”, adică voi știți ce vreme este. Și cuvântul vreme de aici nu este chronos, de unde avem cronologie, care înseamnă timpul secvențial, care este timpul măsurat de ceas. Ci cuvântul este kairos, care înseamnă o perioadă sau o eră sau o epocă sau un veac. Ceea ce spune el este că aceasta este vremea, acesta este timpul, în termenii caracterului veacului. Cuvântul este folosit adesea în Scriptură cu referire la perioade semnificative în ce privește istoria răscumpărării, Matei 26:18, Marcu 1:15, Romani 3:26, Apocalipsa 1:3 și multe altele. Și idee este că înseamnă o vreme de mare importanță în curgerea istoriei răscumpărării.

Acum, ceea ce spune este că voi credincioșilor ați face bine să realizați că voi trăiți într-o perioadă vitală din istoria răscumpărării. Ce vreme este aceasta? Este vremea care precede imediat ce? Revenirea lui Isus Cristos. Aceasta este o vreme foarte importantă când trebuie să fii treaz, foarte importantă. Și tu ești conștient, cunoști vremea? Vă amintiți acuza pe care a făcut-o Isus în Matei 16? El îi acuza pe liderii iudeii și ei au venit la El în versetul 1 și a spus „Vrem un semn din ceruri.” Ei întotdeauna au vrut ca El să facă niște scamatorii pentru ei și să-i distreze. „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceți: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roșu.” Şi dimineața, ziceți: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roșu-posomorât.” Fățarnicilor, faţa cerului știți s-o deosebiți, şi semnele vremurilor nu le puteți deosebi? Un neam viclean şi preacurvar cere un semn.”

Știți ce le spune? El le spune că sunteți buni să prognozați vremea, dar nu aveți nicio idee unde vă aflați pe ceasul spiritual. Sunteți grozavi să ne spuneți dacă va ploua, numai că nu știți ce face Dumnezeu în lume, o, neam viclean și preacurvar.

Desigur, creștinii nu vor să fie așa, nu-i aşa? Adică, știți ce vreme este? Trăim ca și cum n-am ști. Trăim ca și cum Cristos nu S-ar întoarce niciodată. Trăim ca și cum am putea dormi până în zori, când totul a început și nu avem nicio responsabilitate. Nu putem face asta. Dacă generația vicleană, ignorantă și preacurvară de evrei nu cunoșteau semnele vremurilor, cu siguranță acesta nu ar trebui să fie adevărat și cu privire la noi. Adică, asta este, oameni buni, nu este nimic altceva. Nu vă spun că Isus va veni mâine, nu voi pune o dată, dar vă spun asta, este următorul [eveniment]. și vă spun încă ceva, suntem cu 2000 de ani mai aproape de revenirea Lui decât erau ei. Și în clepsidră avem mai multă nisip în partea de jos, decât a fost atunci când a fost scris acest text. Și de la bun început, în ea nu există decât o cantitate limitată.

Așadar, din moment ce știți ce timp este, din moment ce cunoașteți kairos-ul lui Dumnezeu, perioadele răscumpărării lui Dumnezeu, este ceasul să vă treziți din somn. Să ne trezim. Adică, acest lucru pare elementar. Este o chemare la a fi într-o stare de alertă, la vigilență spirituală, la pregătire spirituală. Este vremea să ne trezim din somn. Acum, nu este singura dată când Pavel a spus asta. Mă gândeam la 1 Corinteni 15, cred că este versetul 34, da. El spune, „Veniți-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun.”

Adică, vă dați seama că toate acestea se pot sfârși curând? Și sunt o mulțime de oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu, ce faceți de dormiți? Și el nu se referă literalmente la sforăit, deși sunt unii creștini care fac mai mult decât ar trebui… mai mult decât ar trebui. Ceea ce spune el este că voi nici măcar nu sunteți treji față de prioritățile vieții. Mă gândesc la un text similar din Efeseni 5:14, care conține aceeași idee „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.” Este aceeași idee. Adică, ar fi bine să realizați unde suntem în istoria lui Dumnezeu. Ar fi bine să realizați care este următorul eveniment, revenirea iminentă a lui Isus Cristos și suntem mai aproape decât am fost vreodată și mâine vom fi și mai aproape. Și alte fire de nisip vor cădea în clepsidra timpului. Ar fi bine să vă treziți. Și sunt oameni care nu cunosc pe Domnul. Este ceasul să vă treziți din somn.

Într-adevăr imaginea este foarte vie. Este vorba despre cineva care doarme în orele dimineții când este încă întuneric, înainte ca primele raze ale zorilor să străbată cerul dinspre răsărit. Este vremea de trezire. Zorile sunt aproape. Și le spune celor care Îl iubesc pe Cristos, treziți-vă. Adică, este vremea să înțelegeți prioritățile spirituale. Este vremea să răspundem nevoilor spirituale și să valorificăm oportunitățile spirituale. Duhul Sfânt îi cheamă pe creștinii ascultători, motivați, pregătiți, dedicați, asemenea lui Cristos să se ridice de pe pernă lor, treceți la acțiune.

I-am spus zilele trecute unui tânăr, mă întrebau ceva despre felul în care îți dai seama dacă cineva este chemat în lucrare, și i-am spus: „Ei bine, de obicei știu că sunt chemați în lucrare dacă sunt deja implicați în ea; iar dacă nu sunt, am îndoieli.” „Ce vreți să spuneți?” I-am spus: „Dacă doar plănuiesc să intre în lucrare, mă întreb dacă sunt cu adevărat chemați. Dacă sunt deja implicați în ea, nu am nicio îndoială.” Vreau să spun că este timpul să fim în lucrare, să ne trezim. Am căutat în Enciclopedia Britanica din curiozitate și aceasta definește somnul ca fiind o stare de inactivitate cu o pierdere a stării de conștiență și o scădere în receptivitate față de evenimentele care au loc. Cred că este destul de clar. Vă pot spune că atunci când dorm am o stare de conștiență în scădere cu privire la evenimentele care au loc. De fapt, soția mea s-a trezit ani la rând pentru toți copiii noștri și eu nu-mi amintesc nimic, înțelegeți. Știți, însă sunt mulți care sunt niște Rip Van Winkle din punct de vedere spiritual. Adică, ei vor continua să doarmă până vor intra în Împărăție și va trebui să îi treziți ca să le spuneți că îi așteaptă cununa. Acum, acesta este har, dar cu siguranță nu este scopul sau intenția lui Dumnezeu.

Îmi amintesc că am auzit o predică. Unii dintre voi ați fost odată împreună cu mine la o conferință, și predicatorul acela predica și avea în esență două puncte. Era un predicator bine-cunoscut de culoare și a spus: „Primul meu punct este că trebuie să ne grăbim.” Și a continuat vreo 25 de minute cu „trebuie să ne grăbim.” Și al doilea punct al meu este „Acum, că ne grăbim, încotro ne grăbim?” și a continuat încă vreo 25 de minute cu încotro ne grăbim. Și m-am gândit în mine la aceste lucruri, da, ne grăbim, și ne grăbim spre, dar de ce ne grăbim? De ce atâta grabă? Ei bine, graba se datorează faptului că se apropie zorii. Poate spuneți: „Ce se întâmplă în zori?” Uitați-vă iarăși la versetul 11 „căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.” Oh, mântuirea este mai aproape decât atunci când am crezut. Uau! Mântuirea este mai aproape decât atunci când am crezut. Ce înseamnă asta? Vă spun ce înseamnă. Înseamnă că nu suntem mântuiți încă, ajungem acolo, că ne croim drumul întra-colo? Nu. Nu asta înseamnă. Nu înseamnă că suntem în procesul de a deveni creștini. Acestea le sunt scrise credincioșilor. Știm aceasta deoarece capitolul 12 versetul 1 spune, „Vă îndemn, deci, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie.” Știm că le vorbește credincioșilor.

Ei bine, atunci despre ce vorbește? Ei bine, nu putea să le vorbească necredincioșilor, fiindcă nu i-ar fi putut spune unui necredincios: „acum mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am crezut”, deoarece necredincioșii nu au crezut niciodată cu adevărat. Mântuirea noastră este mai aproape, trebuie să se refere nu la aspectul prezent al mântuirii, dar la ce? La cel viitor. Sunt trei aspecte ale mântuirii. Voi încheia cu aceasta în seara asta, dar vom continua. Ascultați cu atenție, este atât de bun, de bogat, sunt trei dimensiuni ale mântuirii: trecut, prezent și viitor. Trecutul mântuirii, Efeseni 2:5 literalmente spune în limba greacă „prin har sunteți” – ce? știți ce spune în limba greacă „prin har ați fost deja mântuiți.” Da, este un timp trecut al mântuirii noastre. Am fost mântuit când am crezut, așa-i? Așa este. Este un participiu la timpul perfect, voi deja ați fost mântuiți. S-a întâmplat în trecut și continuă în prezent. Asta este justificarea. Ascultați acum, aceasta este răscumpărarea sufletului din pedeapsa păcatului. Aceasta este justificarea, este răscumpărarea sufletului din pedeapsa păcatului.

Dar de asemenea este și o mântuire prezentă. Spui prezentă? Da, da. Doi Corinteni 2:15 spune „cei ce sunt pe calea mântuirii.” „Cei ce sunt pe calea mântuirii.” Și în Romani, nu ne dă un indiciu similar? Versetul 10 spune, din Romani 5, „am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiți prin viaţa Lui.” Sau vom continua să fim mântuiți. Am fost mântuiți, și continuăm să fim mântuiți. Așadar, este un timp în trecut când am fost mântuiți. Este un sens continuu în care încă suntem mântuiți, încă suntem curățiți, încă suntem conduși către slavă. Dacă primul la timpul trecut a fost justificarea, adică răscumpărarea sufletului de pedeapsa păcatului, mântuirea prezentă este sfințirea, în care sufletului i se acordă privilegiul puterii… al eliberării de sub puterea păcatului. Când ați fost mântuiți în trecut, pedeapsa păcatului a fost anulată, pe măsură ce sunteți mântuiți în prezent, Dumnezeu vă dă libertate de puterea păcatului; nu mai poate să vă domine, decât dacă îi permiteți în mod voit să o facă.

Dar este o a treia dimensiune și aceasta este dimensiunea viitoare, unde vom fi mântuiți, nu de pedeapsa păcatului și de puterea păcatului, ci și de ce? De prezența păcatului. Și vom fi duși în slavă și vom primi răscumpărarea trupurilor noastre, Romani 8:23. Aceasta este răscumpărarea trupului, pe care o numim glorificare.

Mântuirea trecută este justificare, Mântuirea prezentă este sfințire, Mântuirea viitoare este glorificare. În mod clar asta este ceea ce are Pavel în minte. Este al treilea timp al mântuirii noastre, viitorul pe care-l vede, mântuirea care trebuie să vină, răscumpărarea deplină a trupului, a sufletului, a tot ceea ce suntem. Asta este ceea ce are el în minte. El face un apel, foarte simplu, sunteți gata pentru asta? Aceasta este concluzia finală a întregului mesaj. Apelul lui se bazează pe a doua venire a lui Isus Cristos, pe glorificarea noastră. Este un motiv escatologic. Noi Îl slujim pe Cristos. Noi ne trezim pentru că se apropie zorile și zorile reprezintă revenirea lui Isus Cristos și trebuie să ne trezim și trebuie să fim treji pentru că nu va fi mult până să vină dimineața. Treziți-vă. Treziți-vă. Acesta este un stimulent esențial pentru o trăire sfântă. Peste tot de-a lungul Noului Testament creștinii sunt chemați la o trăire sfântă care se bazează pe venirea lui Isus Cristos.

În Filipeni 4 Pavel își încheie toate îndemnurile, tot ce are de spus, și spune: „Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.” Domnul este aproape. Trebuie să vă puneți viața în rânduială. Domnul este aproape.

În Evrei capitolul 10, scriitorul Epistolei către Evrei, spune același lucru, cunoașteți versetele 24 și 25, „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, şi cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.” Folosește aceeași imagine. Vedeți că ziua se apropie; este vremea să vă treziți din somn.

Găsim același lucru și în Iacov capitolul 5 versetul 7, „Fiți, deci, îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, şi o așteaptă cu răbdare, până primește ploaie timpurie şi târzie. Fiți şi voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. Nu vă plângeți unii împotriva altora, fraților, ca să nu fiți judecați: iată că Judecătorul este chiar la ușă.” Ați face bine să vă puneți viața în rânduială, Domnul vine, judecătorul stă chiar la ușă. „Frații mei, luați ca pildă de suferință şi de răbdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului. Iată, noi numim fericiți pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârșit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.” Puneți-vă viața în rânduială, așteptați-L cu răbdare pe Domnul, scoateți păcatul din viața voastră, El va veni în curând. Întotdeauna acesta a fost un motiv serios.

Întâi Petru, același lucru, capitolul 4 versetul 7, „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.” Cu alte cuvinte, Domnul vine. „Fiți înțelepți, deci, şi vegheați în vederea rugăciunii. Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alții” să fiți ospitalieri, folosiți-vă darurile, și așa mai departe. Domnul vine, Domnul vine, Domnul vine. Chiar și apostolul Pavel a avut același simțământ al revenirii Domnului. El a spus, „M-am luptat lupta cea bună,” 2 Timotei 4:7, „am sfârșit alergarea, am păzit credința, De acum mă așteaptă… de acum mă așteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” Și în Apocalipsa 22 Ioan spune că Domnul repetă, „Iată, Eu vin curând.” „Iată, Eu vin curând.” „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după osteneala Lui.”

În 2 Corinteni 5:10 Pavel spune că toți va trebui să stăm înaintea scaunului de judecată a lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup. Și repetă iar și iar și iar. Acum, dacă Pavel le spune acestor oameni „treziți-vă, zorii se apropie” și noi suntem cu 2000 de ani mai târziu, cred că ar trebui să ne trezim. Este vremea ca să vă puneți prioritățile în rânduială, oameni buni. Isus vine. Noi trăim în lumina celei de-a doua veniri a Lui. Vom continua de aici duminica viitoare. Să ne plecăm în rugăciune.

Tată, îți mulțumim pentru speranța revenirii lui Cristos și așa cum spune în 1 Ioan 3, este o nădejde care ne curăță. Știind că Isus vine ne încurajează să trăim într-adevăr așa cum ar trebui să trăim. Îți mulțumim pentru acea încurajare, că același Isus care a fost luat de la noi va veni în același fel, așa cum a fost văzut înălțându-Se, și aici se află motivul pentru care noi să fim martori în lume, începând din Ierusalim, Iudeea, Samaria și apoi până la marginile pământului. Fie să trăim în lumina celei de-a doua veniri. Fie să știm că, într-adevăr, necontenit, zi după zi, ceas de ceas, tot mai mult nisip se scurge în partea de jos a clepsidrei timpului iar venirea lui Isus Cristos se apropie tot mai mult. Uneori credem că vedem licăririle zorilor, zorii zilei lui Cristos, și dorim să ne trezim și să fim gata. Îți mulțumim pentru acea măreață nădejde. Îți mulțumim pentru încredea că dacă Îl cunoaștem și Îl iubim pe Mântuitorul, El vine pentru ai Săi. Îți mulțumim pentru acea învățătură care ne arată că atunci când va veni, El va veni ca să-i răsplătească pe cei care L-au slujit cu credincioșie. Și fie ca atunci când vom sta înaintea Lui să nu fim ca unii care abia s-au trezit din somn și sunt încă îmbrăcați în hainele de noapte, ci îmbrăcați cu armura luminii ca adevărați soldați. Ne-am rugat în numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT