În ultimele săptămâni am avut privilegiul să studiem 2 Corinteni capitolul 3, iar astăzi vom continua să facem acest lucru. Aceasta este a doua scrisoare a lui Pavel, plină de bogăție, din inimă, către biserica iubită din Corint. În timp ce studiem capitolul 3 și ne uităm asupra textului de la versetul 6 la versetul 18, avem ca temă de studiu Slava Noului Legământ, noul legământ. V-am reamintit în săptămânile care au trecut, că noul legământ este legământul în sângele lui Cristos. Este promisiunea mântuirii prin moartea și învierea lui Isus Cristos. Noul legământ este glorios. Noul legământ este atotsuficient. Noul legământ mântuiește. Noul legământ este esenţa Evangheliei creștine și anume faptul că Isus a murit, a înviat, ca să aducă iertarea de păcate, o neprihănire acoperitoare și viață veșnică. Noi predicăm noul legământ. Noi predicăm Evanghelia. Așa a făcut și Pavel.
Din păcate, Pavel a fost împiedicat în înaintarea lucrării de către unii oameni care predicau în acelaşi timp vechiul legământ și care încercau să stârnească deruta cu privire la subiectul mântuirii. Evanghelia lui Isus Cristos este suficientă pentru a mântui. Întotdeauna spunem că mântuirea este numai prin har, numai prin credință, numai în Cristos. Nu este necesar niciun ritual care să contribuie la mântuire. Nu există nicio ceremonie sau lucrări umane. Un păcătos, frânt și mâhnit și smerit din cauza nelegiuirii lui sau a nelegiuirii ei, realizând că nu există altă scăpare de judecată și nelegiuire, vine la Dumnezeu, cere har, cere milă și iertare. Și Dumnezeu, pe baza a ceea ce Isus Cristos a făcut, ca să-Și satisfacă propria dreptate și să ofere o ispășire pentru acel păcătos, îl iartă, îl îmbrățișează pe păcătos, îl acoperă pe păcătos cu neprihănirea lui Cristos și îi dă promisiunea vieții veșnice. Aceasta este Evanghelia creștină.
Nu există nicio ceremonie care să facă parte din asta. Nu există niciun ritual care să facă parte din asta. De aceea într-o biserică cu adevărat creștină, acolo unde Evanghelia este înțeleasă într-un mediu care într-adevăr este al noului legământ, nu avem nicio ceremonie și nici simboluri, ci mai degrabă explicarea clară a realității în Isus Cristos. Noi nu depindem de simboluri pentru mântuirea noastră. Noi depindem de realitatea lui Isus Cristos. Dar întotdeauna, întotdeauna, pe vremea lui Pavel sau în zilele noastre, există cei care vor să vină la religia pe care o numim simbolică, un fel de religie sacramentală, de religie sacerdotală, care atribuie unui tip simbolic de comportament sensul spiritual, realitatea spirituală și harul mântuitor.
Au fost cei din Corint care făceau asta. Venind și cerând ca oamenii care deja au fost răscumpărați în Cristos să trebuiască, pentru a-și valida răscumpărarea și pentru a-și asigura răscumpărarea, să țină legea ceremonială a lui Moise. Aceste neamuri trebuiau să fie tăiate împrejur. Trebuiau să se asigure că au urmat spălările, ceremoniile și jertfele și aşa mai departe. Ei pretindeau o întoarcere la simbolurile din Vechiul Testament care acum erau depășite, pentru că ce era real sosise deja. A te întoarce și a lăuda simbolurile nu are niciun rost. Nu doar că respinge realitatea Evangheliei, dar pervertește scopul și însemnătatea simbolului. Acesta nu a fost niciodată intenționat ca să aducă har. Nu a fost niciodată intenționat să slujească vieții spirituale, ci doar să fie o imagine a cui va putea și va face aceste lucruri.
Așadar ocupându-se de acestea în Corint, Pavel scrie în această secțiune preocuparea sa ca oamenii să înțeleagă diferența dintre noul legământ și vechiul legământ. Sau mai bine zis, ca oamenii să înțeleagă tranziția de la vechiul legământ la noul. Nu înseamnă că vechiul legământ și noul legământ sunt în opoziție. Nu înseamnă că cele două sunt opuse. Ci că unul face loc celuilalt. Vechiul legământ, în și prin sine, nu a fost complet. Nu putea mântui. Nu putea să garanteze neprihănire. Era nevoie să treacă și să fie înlocuit de cel nou. Vechiul legământ, oricum, a slujit unui scop, unui scop foarte bun. Acel scop a fost împlinit istoric, iar când a venit vremea ca acel scop să dispară, a dispărut, iar noul legământ i-a luat locul.
Pe măsură ce m-am gândit la toate acestea, încercând să cuprind cât am putut de mult, ca să vă ajut să înțelegeți un crâmpei, am devenit tot mai conștient de faptul că sunt unii oamenii în general în evanghelism care nu înțeleg relația dintre noul și vechiul legământ, dintre Lege și Evanghelie, dintre Lege și har. Acest lucru l-am văzut săptămâna trecută în modul cel mai surprinzător și dezamăgitor. Vorbeam cu cineva, îmi spunea despre biserica sa, despre păstorul său. Mi-a spus că după ani de păstorire și ani petrecuți în această biserică, s-a dus la păstorul lui ca să facă un studiu biblic personal pentru membrii bisericii. În cadrul acestuia l-a întrebat: <
Acum, aș dori să vorbesc puțin despre Lege. Și haideți să ne întoarcem cumva, vom merge ca printr-o pâlnie pentru a reveni acolo unde am rămas data trecută. Când am vorbit despre Lege în Biblie, am vorbit despre Legea pe care am încadrat-o în categoria Legii mozaice. Aceasta este ceea ce Dumnezeu i-a revelat lui Moise. Dumnezeu Și-a revelat Legea Sa lui Moise. Acum, Legea pe care a revelat-o lui Moise, care este prezentată în special în Vechiul Testament, bineînțeles, în Lege, în primele cinci cărți, acea Lege a avut trei componente esențiale, trei componente: legea civilă, legea morală și legea ceremonială.
Acum, aș dori să văd dacă pot să vă ajut să înțelegeți scopul acestora. Legea civilă a fost rânduiala dată de Dumnezeu pentru viața socio-economică a poporului Său, Israel. Cu siguranță, unele din lucrurile pe care Dumnezeu le-a dat în legea Sa civilă pentru viața lor avea să treacă dincolo de ei. Dar, în primul rând, le-a dat o rânduială pentru viața lor socială care să-i izoleze de lumea din jurul lor ca să nu fie influențați de păgânism și care să îi păstreze ca o mărturie curată a unicului Dumnezeu din lume. Așadar, este în Legea lui Moise o componentă civilă care a fost rânduită ca să facă pe Israel o națiune unică.
În al doilea rând, este o componentă morală. Este o parte a legii revelate lui Moise care este etică, este morală. Nu are nimic de-a face cu comportamentul social în termenii unui sistem socio-economic ca să facă o națiune distinctă. Are de-a face cu moralitatea. Are de-a face cu comportamentul față de Dumnezeu și față de om într-un domeniu social, dar comportamentul care este moral. Este partea morală a Legii. Are de-a face cu inima. Are de-a face cu virtutea, cu neprihănirea și cu păcatul.
A treia componentă a legii este componenta ceremonială. Componenta ceremonială a Legii reprezintă o serie de imagini sau de simboluri. Într-un fel sau altul, toate sunt legate de răscumpărare. Toate sunt legate de scopul mântuitor al lui Dumnezeu. Ele pot demonstra păcătoșenia omului și arată nevoia după mântuire. Ele pot demonstra jertfa de la cruce, de exemplu, prin jertfele de animale. Ele pot demonstra nevoia de curățire, în sensul spălării. Ele pot demonstra scopul sau beneficiul mântuirii care este odihna, şi anume Sabatul.
Dar toate componentele simbolurilor din Legea mozaică sunt construite în jurul scopului de răscumpărare al lui Dumnezeu. Astfel că Legea, cu acele trei părți, era foarte cuprinzătoare. A fost dată unui popor special, a arătat cum trebuia să trăiască în lume acest popor pentru a fi un popor separat. Știți că aveau legi cu privire la alimentație și aveau anumite sărbători și festivaluri și toate cele, care le indica, le prescria rutina lor zilnică. Aveau anumite obiceiuri și tradiții în modul în care se îmbrăcau și în care își pregăteau hrana și restul, fapt care i-a separat. Și apoi au existat moduri în care trebuiau să se ocupe de lucrurile pe care le dețineau, recoltele și animalele lor și toate astea, fapt care i-a structurat ca o entitate autonomă, izolată în unele privințe de restul lumii și totuși să ajungă în restul lumii cu adevărul despre unicul și adevăratul Dumnezeu. Însă acest aspect se încadra în domeniul civil.
Legea ceremonială, așa cum am spus, era formată din imagini și simboluri. Niciodată nu a fost cineva mântuit prin aducerea unei jertfe animale. Niciodată nu a fost mântuit cineva prin faptul că a ținut Sabatul sau anul jubiliar. Oamenii nu au fost mântuiți prin păzirea legii ceremoniale. A fost o imagine a nevoii de a fi mântuiți. Acum ne uităm, așadar, cel mai important, la cea din mijloc, la Legea morală. Vă rog să rețineți. Când vine noul legământ, legea civilă, cea care identifică în mod unic națiunea ca națiunea Israel, ca un popor separat, este pusă deoparte. De ce? Pentru că zidul din mijloc a fost dărâmat. Evreii și neamurile sunt făcuți una în Cristos, nu-i așa? Așadar nu mai este o etică unică… un cod unic, civil, social de comportament pentru biserică.
Acum, sunt unii oameni azi, care cred încă faptul că există. Uneori îi numim reconstrucționiști sau teonomiști, așadar poate că ați auzit de acești termeni. Dacă nu i-ați auzit, foarte bine. Și dacă nu știți despre ce vorbesc, cu atât mai bine. Dar sunt unii care încearcă să impună întreaga identificare civilă a modului de a trăi a lui Israel în biserică, lucru care nu este necesar. Totul a fost lăsat deoparte. Noul Testament face distincte aceste lucruri pentru noi. Acum, legea ceremonială este lăsată deoparte. Coloseni 2: „Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat”. Și bineînțeles, cartea Evrei ne arată faptul că întregul sistem sacrificial a fost înlăturat.
Dar inima și sufletul Legii este legea morală, legea morală. Legea ceremonială a fost temporară, arătând către noul legământ care urma să vină. De aceea v-am spus în ultimele două săptămâni faptul că acel fel de creștinism sacramental, sacerdotal și simbolic este o pervertire. Pentru că acea abordare a ceremoniei, în adevărata religie a iudaismului a fost doar o imagine a noului legământ. Și din moment ce noul legământ a venit la tine, nu mai ai nevoie de vechiul. Voi spune mai multe imediat.
Acum să ne uităm la legea morală. Să ne uităm la partea din mijloc, numită legea morală. Aș dori să vă spun faptul că sunt trei motive de bază pentru legea morală, trei motive. Primul motiv este să-L reveleze pe Dumnezeu. Nu veți vedea niciodată esența lui Dumnezeu mai clar, aici este esența naturii Lui morale, a sfințeniei Sale, atributul Lui suprem, aici o veți vedea în legea Sa revelată. Așa este El. Așa este Dumnezeu. Adevărata expresie a lui Dumnezeu vine prin legea Sa. Dumnezeu este descoperit ca fiind Dumnezeul cel sfânt, sfânt, sfânt, asta au spus îngerii în Isaia 6, când te uiți la Legea Lui. Așadar, Îl descoperă pe Dumnezeu. În al doilea rând, descoperă voia lui Dumnezeu pentru comportamentul omului.
Și apoi mai este un al treilea scop al legii. Al treilea scop al legii este, așadar, să-l arate păcătos pe om. Pentru că atunci când omul păcătos vine la lege și Îl vede pe Dumnezeu ca fiind sfânt, vede standardul sfânt al lui Dumnezeu și se uită în viața sa, el realizează falimentul său, corect? Așadar, Legea arată păcatul său. Scopul Legii în Vechiul Testament într-un sens a fost să identifice un popor unic care trăiește separat de lume și care este o mărturie pentru adevăratul Dumnezeu.
A treia componentă a Legii, cea ceremonială, a fost să ofere poporului imagini grafice, simbolice ale răscumpărării de care au nevoie disperată, care avea să vină mai târziu în noul legământ promis. Iar porțiunea din mijloc, porțiunea morală, a fost să-L descopere pe Dumnezeu, să descopere voia lui Dumnezeu pentru om și să-i facă pe oameni conștienți că sunt lipsiți și păcătoși. Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca partea ceremonială a legii să continue și să continue și să continue, și totuși exact asta au vrut evreii să facă.
Acești oameni numiți iudaizatori sau învățători falși sau apostoli falși sau partida celor circumciși dacă doriți, erau peste tot și veneau după Pavel oriunde era o biserică, bulversau atmosfera pentru că spuneau: <
De ce ai nevoie de simbol? Ei au vrut să se întoarcă și să laude simbolurile, lucru care este inutil. Așa cum am spus, nu doar că respinge realitatea Evangheliei, dar respinge și însemnătatea simbolului. Se întorc de la realitatea Evangheliei în Cristos și de la Evanghelia harului la sacramentalismul gol al simbolurilor și al umbrelor și al imaginilor. Și acest lucru avea loc în Corint și aceasta era ceea ce trebuia Pavel să adreseze ca să-i facă să realizeze că vechiul legământ era în regulă. Și-a avut vremea; și-a avut slava. Dar a venit noul legământ, iar cel vechi s-a dus. Și exact acest lucru ni-l spune în acest capitol, așa cum vom vedea.
Acum, v-am spus că există o paralelă la această problemă azi. În ziua de azi, avem o situație similară. Avem oameni creștinismul evanghelic, ortodox, fundamental, oameni care merg și ei așa ca noi, predicând Evanghelia lui Cristos, mântuirea numai prin har, numai prin credință, numai prin Cristos, Sola acea măreață mărturie a reformei. Noi mergem și predicăm și derutăm audiența. După noi vine Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă cu anumite forme sacramentale și sacerdotale ale unui protestantism liturgic superior, apărând simbolurile și imaginile ca și cum ar fi, ca și cum ar fi realitatea.
Exact cu acest lucru avea apostolul Pavel de-a face. Numai că în unele privințe e mai grav. Cel puțin iudaizatorii aveau o grămadă de simboluri rânduite și instituite de Dumnezeu. Cel puțin ei puteau spune: „Ei bine, sunt în Biblie. Sunt în Vechiul Testament”. Cel puțin legaliștii iudaizatori puteau să se întoarcă la sistem, care era acuma depășit, care la origine a fost instituit și prescris de Dumnezeu însuși, în Vechiul Testament.
Însă catolicismul, pe de altă parte, a impus simboluri care nu au fost niciodată în Biblie și pe care le-a inventat. Ele sunt simboluri, credeți-mă, care au luat locul realității. Catolicismul, de-a lungul anilor, și formele de ortodoxie și ortodoxia răsăriteană, chiar și forme de protestantism, și-au inventat propriul sistem nebiblic al faptelor și ceremoniilor. Sistemul catolic, de exemplu, are mărgelele rozariului, rugăciunile la sfinți și Maria, rugăciuni scrise, penitențe, venerarea sfinților și îngerilor et cetera, et cetera. Niciuna nu este biblică. Niciuna nu face parte din Vechiul Testament. Niciuna nu face parte din Noul Testament. Ei pur și simplu le-au inventat pe toate. Acestea toate au izvorât din propriile lor meditații, tradiții, concilii și edicte.
Aceste lucruri apar, de exemplu, în luteranism, unde există credința că harul este oferit prin prezența reală a lui Cristos în serviciul de comuniune, unde ritualul devine realitatea. Ei fac afirmații blasfematoare, acești sacramentaliști, că Isus Cristos este prezent în elemente. El este prezent în pâine și este prezent în vin și când are loc Mesa și îți este oferită, El este sacrificat cu adevărat, la propriu, iar și iar și iar și iar.
Chiar și cea mai greșită formă de ritual iudaic nu a mers până într-acolo încât să inventeze tot felul de ciudățenii. Așadar, nu este ceva ce noi nu experimentăm azi. Mântuirea adevărată, simplă și curată, așa cum este înțeleasă în noul legământ este întotdeauna acoperită de ritualiști. Întotdeauna a fost. Așa e și acum. Pavel vrea ca noi să înțelegem că vechiul legământ a avut o slavă, dar a fost o slavă temporară. Și-a îndeplinit rolul cu succes. Și-a avut locul. Și-a împlinit scopul. Dar acum noul legământ a venit și noul legământ este legământul mântuitor.
Să ne întoarcem la textul nostru, atât de multe lucruri pot fi spuse despre toate astea. Vechiul legământ atunci, privind la legea morală, a fost rânduit să producă o conștientizare de păcat. A fost rânduit să conducă o persoană la păcat. Acum, dacă erai un evreu care trăia în Vechiul Testament, așa cum v-am spus data trecută, și ai fi fost expus la Legea lui Dumnezeu, așa cum au fost expuși ei, și era citită în fiecare, în fiecare Sabat. Erau conștienți de Legea lui Dumnezeu. I-au învățat Legea pe copii, zi de zi, când stăteau jos, când se ridicau, când călătoreau. Și pe măsură ce erau expuși la Legea lui Dumnezeu, Îl descoperea pe Dumnezeu, le descoperea standardul sfânt al lui Dumnezeu pentru trăirea lor. Și, în consecință, le expunea păcatul pentru că ei niciodată nu puteau să trăiască conform acelui standard, niciodată, niciodată. Așadar, a trezit în ei realitatea păcatului.
Și o conducea pe acea persoană din Vechiul Testament, pe acel evreu din Vechiul Testament la un punct de disperare sau de frângere sau de căință… este un alt cuvânt folosit… în locul în care spunea: „Nu pot să mă ridic la nivelul cerut de Legea lui Dumnezeu. Sunt blestemat”. „Blestemat este oricine nu rămâne în lucrurile scrise în cartea Legii” spune în Deuteronomul. Așadar, el știa că dacă ar fi călcat Legea în orice punct, era condamnat. Așadar, aici era o revelare a scopului perfect al lui Dumnezeu, a minții perfecte a lui Dumnezeu, a naturii perfecte a lui Dumnezeu și a voii perfecte a lui Dumnezeu pentru om. Nu poate trăi la nivelul cerut. Este un păcătos ticălos. Nu are nicio speranță. Nu se poate mântui pe sine. Ce va face?
Ei bine, minciuna a fost să păzească toate jertfele. Și dacă aduci jertfă și vii la Templu la vremea potrivită și păzești Sabatul și faci spălările și mănânci mâncare cuşer și păzești legea Sabatului, dacă faci toate acestea, vei fi mântuit. Acestea te vor mântui. Acest fel de iudaism fals s-a dezvoltat și a amăgit întreaga națiune, așadar, în vremea când a venit Isus toată conducerea națiunii lui Israel credea că modul prin care să te ocupi de păcat era prin îndeplinirea ceremoniilor.
Și prin genuflexiunile cu scopul de… cu scopul de a se ruga la ora potrivită. Faptul că ei treceau prin mulțumea de lucruri pe care le făceau ceremonial îi izbăvea de consecințele păcătoșeniei lor. Așa că în loc să vadă partea ceremonială a legii ca fiind o imagine a răscumpărării, ei o vedeau ca un mijloc al răscumpărării, așa cum face catolicismul astăzi. Te poți uita la simbolurile din catolicism și să spui: „Ei bine, sigur că ele simbolizează realitatea”, dacă ei ar putea să vadă realitatea. Dar simbolul întunecă realitatea și amăgirea este că datorită participării la simboluri, te-ai mântuit pe tine însuți. Este aceeași amăgire.
Așadar, Legea care îi conduce pe oameni la păcat nu a fost niciodată intenționată să fie o soluție la păcatul lor prin păzirea ceremoniilor, și totuși aceasta a devenit pervertirea iudaismului. Și aceasta este azi pervertirea oricărui fel de religie sacramentală și sacerdotală. Nu este o relație, nu este o realitate. Este o grămadă de simboluri. Însă amăgirea este mortală, pentru că amăgirea, gândiți-vă, este dată ca soluția la problemă și nu este. Așadar, îi avem pe toți acești oameni care sunt religioși, foarte religioși. Și poți să mergi în Țara lui Israel și să vezi unii evrei foarte religioși. Foarte religioși, Ei studiază toate ceremoniile și trec prin toate. Sunt devotați și sunt ortodocși și trec prin toate.
Am mers la templu… la sinagogă, mai exact la zona în care a fost templul. Am mers acolo, am petrecut ore acolo și i-am urmărit pe acești oameni care studiau litera legii, cu amănuntul. I-am urmărit cum stăteau elevii la picioarele lor pe măsură ce-i învățau din Tora și treceau prin toate acestea. Făceau asta ore în șir, zi după zi, zi după zi. Și concluzia lor este că nu poți să te ridici la nivelul cerut de Lege, iar ca să se potrivească cu aceste incapacități, ei păzesc anumite ceremonii și anumite ritualuri și fac anumite lucrări în paralel, și acestea reprezintă mijlocul de salvare.
Și ei niciodată nu sunt conduși la punctul în care, în disperare totală și într-o groază nenorocită cu privire la incapacitatea lor să vadă zădărnicia religiei lor, să ajung la Dumnezeu, să strige, să se bată în piept: „Doamne, ai milă de mine păcătosul și mântuiește-mă prin har”. Ei nu ajung niciodată în acel punct. Ei înlocuiesc cu ceremonia mântuirea oferită de Dumnezeu în Fiul Său. Și iarăși, vă spun că avem același lucru aici. Îl aveți pe catolici, care sunt mulțumiți să meargă la ceremonie săptămână după săptămână după săptămână după săptămână după săptămână și cred în inima lor că acest lucru le va rezolva păcatul. Și nu îl rezolvă.
Nu spun asta pentru că nu-mi plac catolicii. Ci spun asta pentru că îi iubesc. Ce nebun este acela care îi lasă în amăgirea lor? Așadar, apostolul Pavel vrea să ne ducă înapoi și spune: „uite, trebuie să înțelegeți scopul Legii în toate componentele sale, componenta morală este cea care vă duce la disperare, iar componenta ceremonială este cea care vă arată nevoia disperată după un Mântuitor. Voi nu trebuie să vedeți legea ca pe mântuirea voastră în forma sa ceremonială. Să-i circumcizi pe oameni nu-i va mântui. Să-i punem să parcurgă întreaga ceremonie mozaică nu-i va mântui mai mult decât te-ar putea mântui un efort personal de a respecta legea morală. Nu poate, pentru că de îndată ce ai încălcat o singură poruncă, eşti condamnat”. De aceea Pavel spune în versetul 6 că „un adevărat predicator, un adevărat slujitor și un adevărat rob al lui Dumnezeu este un slujitor al noului legământ, al noului legământ.”
Vedeți, tot ceea ce trebuia să facă Legea era să îți facă păcatul cât mai vizibil pentru tine. Voi spune mai multe imediat. Acum, în descrierea noului legământ mai bun pe care-l prezintă în versetul 6, Pavel face opt observații. El a făcut numai șapte săptămâna trecută, dar am mai găsit una. Așa că săptămâna aceasta vor fi opt, dar de fapt nu va face niciuna pentru că nu va ajunge acolo. Însă am găsit cel puțin opt moduri în care el arată superioritatea noului legământ, opt elemente.
Oferă viață, produce neprihănire, este permanent, aduce speranță, este clar, centrat în Cristos, eliberator și transformator. Nu vă îngrijorați cu privire la ele. Vom ajunge să le studiem. Opt elemente superioare ale noului legământ, care ne vor face să luăm vechiul legământ și să-l punem la locul lui. A fost înlocuit de ceva superior. O diferenţă uimitoare, uimitoare, o distincție încântătoare! Aș dori acum să vă reamintesc primul element prin care noul legământ este superior. Ne-am uitat la el data trecută. Noul legământ aduce viață, versetul 6. Uitați-vă aici. „Legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.” Vă amintiți că am vorbit despre asta, faptul că noul legământ dă viață, pentru că este duhovnicesc. Este împuternicit de Duhul Sfânt. Este interior. Nu este exterior.
Cuvântul „slova, litera” de aici nu este atât de mult ideea de lege în sine, ci interpretarea greșită prin formalități sau ceremonii. Slova, litera înseamnă literalmente înțelegerea greșită a Legii. Este descrisă, apropo, în Romani 2:27-29 unde vorbește despre cei care sunt circumciși fizic și despre cei care nu sunt. El spune, de exemplu, în versetul 27: „Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, cu toate că ai slova Legii şi tăierea împrejur?” apoi face distincția între litera Legii și Lege. Și iarăși, la versetul 29 el spune: „nu în slovă; un astfel de Iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.” Așadar, se face distincție aici între literă și Lege. Am arătat asta săptămâna trecută, așa că nu voi intra în detalii.
Litera este înțelegerea greșită a Legii. Litera este ceea ce v-am spus. Este să te uiți la legea morală și să spui apoi: „Oh, salvarea este să ții partea ceremonială”. Așadar, ai creat niște mijloace exterioare mecanice din observarea fizică a acestor coduri și a acestor ceremonii, și astfel rezultă un sistem al unei presupuse mântuiri. Și asta este în special incriminator. Legea este suficientă ca să te omoare. Legea te va omorî într-un sens pozitiv, pentru că te va duce la disperare și, să sperăm, că în cele din urmă te va conduce la Cristos. Litera legii te va omorî într-un sens negativ. Slova te va omorî pentru totdeauna. Litera pare că este răspunsul la dilema ta. Este amăgirea unei religii false și sacramentale.
Litera este într-adevăr un ucigaș. Așa că Pavel spune: „Uitați, vin acești oameni și vă impun aceste chestiuni exterioare, această utilizare greșită. Această neînțelegere și înțelegere greșită a Legii, te va omorî. Numai Duhul poate da viață.” Noi Îl predicăm pe Cristos și puterea Duhului în Evanghelia noului legământ. Sistemul sacramental îi face pe oameni să urmărească mântuirea prin litera legii, prin ritualul religios, care este o deformare a adevăratului creștinism.
Acum, să ne uităm la al doilea element. Acesta va fi singurul pe care îl vom acoperi. Iarăși, v-am spus că nu mă voi grăbi să trec prin acest material, pentru că doresc într-adevăr să rețineți aceste lucruri. Al doilea punct: noul legământ produce neprihănire. Noul legământ produce neprihănire. Să ne uităm la versetul 7 și îl vom începe doar pe acesta. „Dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă”. Să ne oprim aici. Acum, cu siguranță, Pavel a fost acuzat de faptul că devaloriza Legea lui Dumnezeu. A fost acuzat că ar fi fost împotriva Legii lui Dumnezeu. De fapt, l-au arestat în Ierusalim pentru aceasta și au spus: „El vorbește împotriva Legii”.
A fost numit de către evrei un antinomian, cineva care este împotriva legii, nomos fiind cuvântul grecesc pentru lege. El a fost întotdeauna aproape să fie condamnat, acuzat că era împotriva Legii și a obiceiurilor și a ceremoniilor din iudaism. Așadar, el vrea aici să știm că nu a fost împotrivă. El vede vechiul legământ și Legea din perspectiva corectă. Dar perspectiva sa corectă este să îl vezi, de la versetul 7, ca o lucrare a morții. „Slujba aducătoare de moarte”, spune el. „Slujba aducătoare de moarte”.
Legea este un ucigaș. Sunteți gata să auziți? Legea este cel mai mare criminal în masă din istoria omenirii. Așa e. Legea este un ucigaș mai mare ca toți ucigașii. Îi omoară pe toți care stau în calea ei. Aș dori să vă ilustrez asta prin a ne uita la Romani capitolul 7. Vă rog să urmăriți firul gândirii lui Pavel. „Ce vom spune atunci? Legea este ceva păcătos?” Ei bine, răspunsul: „Nicidecum”, mē genoito. Nu, nu, nu, nu, nicidecum, niciodată nu poate fi.
Legea nu este păcat. Nu este nimic greșit cu Legea, este dreaptă și bună. Legea nu este păcat. Dar, dimpotrivă, uitați ce spune versetul 7. Este așa de puternic! „Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege.” Acum, cum aș fi cunoscut că păcătuiesc dacă nu era o lege care să-mi definească păcatul? Și ne oferă o ilustrație. „De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: «Să nu poftești!»” Nu aș fi știut asta. Acum, dacă nu este o lege, nu este nicio modalitate de definire a păcatului. Așa că Pavel spune: „Legea a venit ca să definească păcatul. Fără lege, nu aș fi știut că sunt un păcătos. Dacă nu mi-ai fi spus că a pofti este un păcat, nu aș fi știut că este greșit să fac asta”. Așadar, Legea a venit, și vă rog să remarcați, Legea a venit să definească păcatul, să-l definească. Și acolo unde este Lege, ştii că este și păcat.
Știți cum funcționează ființa umană. Știți cum suntem? Aș dori să vă ofer o ilustrație contemporană. Să luăm legea lui Dumnezeu din societate, bine? Să scoatem din societate Legea lui Dumnezeu. Acum, cum vom decide ce este bine și ce este rău? Nu putem, așa-i? Doamna din conducerea unui departament de la UCLA care vorbea ieri la radio a spus: „Am fost foarte mult înțeleși greșit la UCLA. Cineva ne acuză de faptul că i-am discriminat pe homosexuali și pe lesbiene pentru că avem un program ROTC și datorită programului militar și faptul că ROTC au o politică discriminatorie față de homosexuali și pentru că UCLA are ROTC, UCLA discriminează homosexualii” și apoi continuă cu acest discurs lung despre: „Nu ne-am gândit niciodată să facem asta. Nu vrem să facem asta. UCLA are o politică și politica noastră este că vrem să-i acceptăm pe toți, indiferent de preferința sexuală” et cetera, et cetera.
Iată, aici este singura instituție educațională din Sudul Californiei, care chipurile educă următoarea generație de oameni care vor conduce lumea. Și nu fac nicio diferență între ce este bine și ce este rău. Deloc. Și aleargă cât de repede pot la cel mai apropiat studio de radio să se asigure că nimeni nu crede că ei vor avea cumva vreun fel de standard la fel de învechit cum este cel biblic. Așadar, nu este nicio șansă să definim ceea ce este drept și ceea ce este greșit. Acum, ce mesaj transmit ei corpului lor de studenți? În esență: „Fă ce vrei să faci, nu-i aşa? Orice vrei să faci, fă.” Și ceea ce faci este să spui: „Pur și simplu trăiește-ți umanitatea”.
Este exact ceea ce Hugh Hefner a spus în anii 1960. Nu voi uita niciodată, eram student la seminar. Am citit un articol în Christianity Today, în care era menționat un alt interviu cu el în care a spus: „Ce este greșit cu sexul explicit?” Tocmai începuse să publice revista Playboy și toate cele și pornise toată acea mentalitate. „La urma urmei ce este greșit? Este o pornire naturală, nu-i așa? Toți avem pornirea naturală să mâncăm. Avem pornirea naturală să bem și să dormim și avem și pornirea naturală să facem acest lucru. Este vorba despre a fi oameni și avem această pornire mai des decât cea pe care o avem pentru mâncare. De ce este greșit să facem asta? Este doar comportament uman.” Și știți ceva? Mintea depravată și căzută a omului spune: „Da, da, așa e”. Astfel el continuă și face asta. Credeți că ei sunt undeva acolo ca în sala de judecată și spun: „Oh, vinovați, vinovați, vinovați?” Nu! Ei nu cunosc regulile.
De aceea am scris cartea The Vanishing Conscience, pentru că nu este niciun senzor care să informeze sistemul de alarmă. Și atunci de ce s-ar simți constrânși cu privire la asta? Doar atunci când o lege autoritativă apare, ei spun: „Stai puțin. Este greșit să faci așa ceva? Și vrei să spui că dacă eu fac asta sunt un păcătos și toți păcătoșii merg în iad?” Doar elimini Legea și nu mai primești niciun mesaj. Pavel spune: „Am fost bine până când am ajuns la Lege. Și când m-am lovit de Lege am spus Poftă, poftă. Nu poți face așa ceva. M-am gândit că era un comportament normal uman, să poftești, să poftești, să poftești, să poftești. Am poftit tot ce am văzut.” Așadar, legea definește păcatul.
Acum, aș dori să vă aduc un al doilea gând. Nu doar că definește păcatul, dar uitați ce spune la versetul 8. „Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin poruncă tot felul de pofte”. Îmi place mult. E ca și cum ai spune cuiva: „Să nu te gândești la un elefant roz. Să nu îndrăznești să te gândești la un elefant roz”. De îndată ce îi spui cuiva: „Să nu poftești” ce va face? Va pofti. Dacă tot dai cu Legea în ei, asta va agita totul în ei. Și este ca şi când ai spune: „Este greșit” și pe urmă „Oh, aș putea…” și dintr-odată, începi să vezi că pofta este peste tot în viața ta, nu-i așa? Este peste tot. Este în orice loc.
A fost acolo dintotdeauna. Numai că nu a fost niciodată definită pentru tine. Și când a venit Legea, starea ta căzută a spus: „Nu-mi place Legea” și ceva în tine începe să te împingă să faci mai mult. Este ca acel copil mergând cu mama prin magazin. Și vede un semn pe care scrie: „Nu pune mâna”. Stai acolo și te uiți la copil. Maică-sa se uită în altă parte și el merge şi pune mâna. Scrie pe afiş: „Stai departe de pământul cu flori”, copilul se uită în jur și își bagă piciorul acolo, numai ca să-şi spună că a făcut-o.
Acesta este felul în care este făcută legea. Când confruntă căderea omului, îi definește păcatul și îi amplifică păcatul. Vă aduceți aminte de Călătoria creștinului când Legea intră în cameră și este ca un servitor, care începe să șteargă praful și funinginea și iese mult praf, nu știi niciodată cât de murdar este totul și totuși pui mâna până când începi să ștergi praful în locul unde razele soarelui care pătrund prin fereastră. Și spui: „Uau, așa e de fapt…”. La fel e și cu Legea, doar ridică praful de peste tot. Asta face.
Nu poate produce neprihănire. Este ucigaşă. Este un criminal în masă. Are slujba morții. În versetul 9, ei bine, finalul versetului 8 spune: „căci fără Lege, păcatul este mort. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.” La ce se referă? Ei bine, a suferit o moarte spirituală. A realizat că starea lui era moartea spirituală. A realizat că este despărțit de viața cu Dumnezeu, că era un păcătos. El era condamnat. „Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.” În versetul 11: „porunca aceasta m-a lovit cu moartea. Aşa că Legea, negreșit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.”
Problema nu a fost cu Legea. Care a fost problema? A fost cu mine, cu mine. Versetul 14. Legea este duhovnicească. Eu sunt carne, sunt vândut rob păcatului. Legea, legea morală a fost dată de Dumnezeu ca să te omoare. De aceea trebuie să o predicăm. De aceea trebuie să ai legea morală. Trebuie să o înalți și să ții standardul ridicat, ca să-i omoare pe oameni.
Uitați ce spune în Galateni capitolul 3. Mai zăbovim puțin și vom încheia. Galateni 3. Legea este rânduită ca să dea păcătosului cunoștința păcatului lor, nu să-i mântuiască. Nu poate produce neprihănire. Ea produce doar moarte. Legea este inferioară. Nu poate mântui. Scopul ei este să descopere păcatul, să-l conducă pe păcătos la credința în Dumnezeu, să ceară îndurarea și iertarea lui Dumnezeu, care sunt posibile numai prin jertfa lui Cristos.
Uitați-vă la versetul 21 de aici. „Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Iar și iar strig: „Nu, nu, nu, nu!” Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.” Legea nu este contrară promisiunilor lui Dumnezeu, acestea fiind viață veșnică și mântuire. Legea nu este împotrivă. Numai că nu poate să le producă. Nu poate să le realizeze. Dacă ar fi putut, atunci neprihănirea ar fi venit prin Lege. Dar nu poate. Legea nu poate da neprihănire. Vechiul legământ nu poate da neprihănire.
Acum, vă rog să mă ascultați. Nimeni nu putea să țină legea morală, așadar, păzirea legii morale nu putea să te salveze. Și trecerea prin ceremonii și prin simboluri și prin imagini nu puteau să te salveze, pentru că nici acelea nu puteau salva. Și doar a fi un evreu într-o comunitate identificată civil nu te putea mântui. Nici asta. Nu este nimic ce ține de Lege care să te salveze. De fapt, la versetul 10 spune: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” Dacă încalci numai una, o dată, Legea te va blestema. Așadar, Legea nu te va salva.
La versetul 19 spune: „Legea a fost dată din cauza călcărilor de Lege”. Cu alte cuvinte, Legea a venit şi din punct de vedere istoric. Dumnezeu a adus Legea ca să definească păcatul, să expună păcatul și să îl ducă pe păcătos la disperare. Și versetul 22 spune: „Scriptura” care este un sinonim pentru Lege: „a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Cristos.” Întreaga idee a fost că Legea trebuia să-l închidă pe păcătos sub păcatului lui și să-l facă să se îndrepte către Mântuitorul. În versetul 23: „Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea ne-a fost un paidagōgos, un îndrumător spre Cristos”.
Acesta nu este un îndrumător care stă în sala de clasă și lecturează. Acesta a fost un gardian moral. Acesta a fost de obicei un om care era un servitor, care nu dădea atât de multă informație ca îndrumător, ci purta o nuia și îl urmărea pe copil, disciplinându-l și conformându-i comportamentul după un anumit standard. Legea este îndrumătorul nostru ca să ne îndrume către Cristos, ca să fim justificați prin credință. Este singura cale în care poți să fii justificat. Este calea prin care Avraam a fost justificat când a fost înaintea Legii și este calea prin care toți sunt justificați. Toți. Și toți cei care cred, care urmează credința lui Avraam, sunt copiii lui Avraam pentru că sunt din credință.
Credința este singura cale prin care vei putea fi mântuit vreodată. Vreodată în orice vreme. Legea are ca scop să te ducă la Dumnezeu. Și apoi spune asta, versetul 25. „După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.” Poți să o lași deoparte, scopul ei este îndeplinit. Las-o deoparte. Ne-a adus la Cristos. Iar acum Legea este scrisă în inimile noastre și o putem împlini, Romani 8 – prin puterea locuirii Duhului Sfânt. Tot ce face Legea este să omoare. De aceea spune în Romani 3 „prin faptele Legii carnea nu va fi justificată”. Legea aduce numai cunoștința păcatului. Numai atât poate face. Așadar, este o slujbă aducătoare de moarte.
Să ne întoarcem la 2 Corinteni 3 și mai avem un singur comentariu. El spune: „slujba aducătoare de moarte” și știm că vorbește despre Lege datorită următoarei afirmații: „scrisă şi săpată în pietre”. Despre ce vorbește aici? De cele zece porunci, așa-i? Exod 32, versetele 15 și 16. Vă amintiți când Moise era pe munte. Dumnezeu i-a dat Legea. I-a dat cele zece porunci scrise pe piatră. Și spune în acele versete 32:15, 16 „Moise s-a întors şi s-a pogorât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părțile, şi pe o parte şi pe cealaltă. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.” Aceasta avea Pavel în minte, fără îndoială acea Scriptură săpată pe table, când scrie aici că Legea a fost săpată pe piatră.
Acum, ce erau Cele zece porunci? Ascultați cu atenție. Era pur și simplu sumarul legii morale. Era sumarul legii morale redus la zece porunci. Însă, într-adevăr, legea întreagă a fost cuprinsă în acestea zece și apoi toate zece sunt cuprinse în două: „Iubește pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima, sufletul, cugetul și puterea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Așadar, Dumnezeu a scris legea Sa morală pe piatră. Iar scopul a fost să distrugă.
De-a lungul anilor din viața mea de slujire, am adunat o mulțime de suveniruri fascinante. Am călătorit în întreaga lume, așa cum știți, în multe locuri, și am adus acasă tot felul de lucruri pe care oamenii mi le-au dăruit și care sunt o parte a vieții mele, sunt adunate o mulțime de amintiri care mă înconjoară în diferite birouri și locuri de studiu. O comoară foarte prețioasă pentru mine mi-a fost dată cu mai mulți ani în urmă de către un prieten. Este un lucru mic și neînsemnat. Dar nu m-am uitat niciodată la acel lucru fără să am o lacrimă în inimă, dacă nu și în ochi.
Este o gravură înrămată şi reprezintă pe cineva care se presupune că ar fi Moise. Și deasupra capului lui ține tabelele de piatră. Are privirea aceea încruntată și este gata să le spargă în capul unui sărman răvășit, disperat, slab, uscăţiv, este gata realmente să-i zdrobească viața cu Legea. Numai că acest sărman este apărat de Cristos și El îi îmbrățișează pieptul și umerii și capul, este complet cuprins de îmbrățișarea lui Cristos, așa că nu poate fi lovit nicidecum. Legea l-ar lovi numai pe Cristos și bineînțeles, că s-ar sfărâma în milioane de bucățele.
Mă uit la asta și cred că aceasta prezintă în mod minunat care este intenția Legii și numai Cristos poate să oprească așa ceva. Galateni 3 spune: „Cristos a purtat blestemul”. Legea a venit, dar a luat numai viața cui? Viața Lui. I-a nimicit viața Lui. Și când I-a nimicit viața, pe sine S-a nimicit în termenii incapacității de a-l omorî pe cel pe care-l proteja Cristos. Uimitor!
Slovele scrise pe piatră sunt un ucigaş. Oh, dacă mai este cineva care crede că poți ajunge în cer prin păzirea Legii morale, prin a fi o persoană bună morală, să uite de asta. Te va zdrobi dacă nu ești protejat de Cristos. Și când Îl atinge pe El, nu te va atinge niciodată pe tine. De fapt, El va muri în locul tău. Ce adevăr uimitor! Pavel spune: „Această Lege, să nu mă înțelegeți greșit, a venit cu slavă. A venit cu slavă”. A fost slavă pe munte. Norul a fost acolo, fulgerele și tunetele au fost acolo. Îngerii au fost acolo, pentru că Legea a fost adusă de îngeri. Dumnezeu a fost acolo când a scris cu un deget de foc pe tablele de piatră. A fost slavă peste tot. Să nu credeți că Legea s-a depreciat.
Să nu credeți că Moise a înălțat ceea ce Pavel a disprețuit. Nu, Pavel nu a disprețuit Legea lui Dumnezeu așa cum au spus vrăjmașii lui. El spune: „a venit cu slavă”. Și-a avut locul ei. A fost sfântă, slăvită, dreaptă și bună. Ceea ce a disprețuit Pavel nu a fost Legea, ci folosirea greșită a Legii, reprezentarea greșită a Legii. Legea a venit cu slavă, dar la finalul versetului 7 spune că slava Legii ce fel de slavă a fost? O slavă trecătoare, așa-i? O slavă trecătoare.
A avut slavă, dar o slavă care a fost trecătoare și este înlocuită de slava noului legământ. Noul legământ dă viață. Noul legământ produce neprihănire. Legea nu putea să dea viață. Doar omora. Nu putea produce neprihănire. Tot ce putea să facă era să stârnească păcatul. Producea moarte și păcat. Noul legământ, viață și neprihănire. Aceasta este baza întregului pasaj care urmează. Restul este o ilustrație.
Și știți cum ilustrează el asta? O ilustrează în modul cel mai remarcabil și mai uimitor prin faptul că ne duce înapoi la un eveniment deosebit: când era Moise pe munte și s-a dus să aducă Legea lui Dumnezeu, a văzut ceva din Dumnezeu față în față și a coborât cu slava lui Dumnezeu pe fața sa. Pavel selectează acel moment uimitor, incredibil în istoria răscumpărării ca o ilustrare a slavei trecătoare a vechiului legământ, care urma să fie înlocuit cu o slava permanentă a celui nou. Așadar, data următoare, ne vom întoarce la Exodul. Vom trece alături de Moise prin acel eveniment, care devine temelia pentru restul pasajului. Să ne rugăm împreună.
Suntem atât de binecuvântați, Domnul nostru, să înțelegem, să avem chiar și o înțelegere simplă a adevărului Tău măreț și profund, a purtării Tale de grijă față de noi în Cristos. Suntem atât de mulțumitori că ne-ai oferit o înțelegere potrivită asupra Legii și Evangheliei, asupra vechiului și noului legământ. Tată, știm că mântuirea a fost întotdeauna prin harul Tău, prin credința simplă a păcătosului care se pocăiește, prin lucrarea făcută în inima sa de Duhul Sfânt. Doamne, ne rugăm pentru toți cei care sunt aici în această dimineață și care trăiesc sub amăgirea teribilă, teribilă a faptului că ei pot cumva să respecte suficient legile morale și să fie suficient de buni ca să merite cerul. Oh, Doamne, salvează-i de sub această înșelăciune blestemată.
Și, Doamne, salvează-i pe cei care cred că dacă îndeplinesc suficiente ceremonii și merg la biserică suficient de des și aprind suficiente lumânări și trec suficiente mărgele din rozariu și se roagă suficiente rugăciuni și trec prin botezul potrivit și participă la Mesă sau participă la un serviciu de comuniune, cumva acestea îi vor mântui. Izbăvește-i de această amăgire care condamnă. Fă-l pe fiecare păcătos să fie conştient de păcatul său. Fă-l să realizeze păcatul său. Fie ca păcatul lui să fie provocat în fiecare dimensiune a vieții sale și astfel să poată vedea plinătatea lui. Astfel, el sau ea, să vină la Cristos și să își ceară iertare cu pocăință, El care va primi lovitura în locul unei inimi care se pocăiește. Îți mulțumim pentru că noul legământ în Cristos dă viață, viață din abundență, viață veșnică și produce neprihănire, adevărata neprihănire a lui Cristos, care ne este atribuită ca să ne acopere. Tată, Îți mulțumim pentru aceasta!
Păzește-ne ca să nu cădem înapoi în aceste capcane, în lucruri exterioare, când realitatea este Isus Cristos. Și vrem, alături de Pavel, să mărturisim faptul că am făcut și noi aceste lucruri până când am văzut valoarea inestimabilă a cunoașterii lui Cristos, iar restul au devenit gunoaie. Vrem și noi, alături de Pavel, să căutăm să-L cunoaștem pe Cristos, „să cunoaștem puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui şi să fim asemenea cu moartea Lui”. Dă-ne vieți centrate în Cristos, care să fie pentru slava Lui și lauda Lui, pentru că ne-am rugat în Numele Lui. Amin. SFÂRȘIT
This article is also available and sold as a booklet.
