În dimineața aceasta avem din nou privilegiul să ne întoarcem la un studiu nou pentru noi, studiul Epistolei apostolului Pavel către Filipeni.

Deschideți-vă Bibliile, dacă doriți, la Filipeni capitolul 1. Vom examina următoarea secțiune din Filipeni, capitolul 1, de la versetul 3 la 8. Aș dori să vă citesc aceste versete, care sunt contextul pentru gândurile noastre din această dimineață.

Filipeni 1:3 „Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie pentru partea pe care o luați la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos. Este drept să gândesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanțurile mele cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, voi sunteți toți părtași aceluiași har. Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toți cu o dragoste nespusă în Isus Cristos.”

Ultimele câteva săptămâni, de fapt ultimele luni au reprezentat oarecum o perioadă dificilă în viața mea, personal. Sunt o persoană foarte pozitivă, foarte mulțumită, o persoană fericită, o persoană foarte entuziastă. Dar în ultimele luni Domnul m-a trecut prin niște teste foarte interesante. Domnul mi-a oferit o mulțime de responsabilități, o gamă foarte largă de responsabilități, responsabilitate pentru biserică, responsabilitate legată de radio, de cărți, comentarii, publicații, casete, casete video, facultatea, seminarul, multe, multe lucruri. Dar centrul meu spiritual, adevăratul puls al vieții mele este biserica. Toate celelalte pot rămâne deoparte, dar nu biserica. Este dragostea vieții mele, este chemarea lui Dumnezeu pentru viața mea. Și ca rezultat, indiferent cât de bine merg celelalte lucruri, când biserica este în dificultate, eu mă frământ. Și asta a fost situaţia mea în ultimele luni, în ultimele săptămâni. Şi apoi în ultima săptămână, am ajuns într-un punct de mare dificultate în viața mea raportându-mă la aceste lucruri.

Și atunci Domnul m-a adus direct la Filipeni, ca și cum ar fi spus „Acum, vom lucra la bucuria ta, MacArthur, din moment ce ai trecut prin aceste încercări.” Și am decis că aș putea trece printr-un inventar al bucuriei mele din moment ce am început Filipeni, așa că am găsit o carte care avea un test psihologic ca să determin dacă sunt în depresie. Așadar, săptămâna trecută am făcut testul, se numește „Scara de evaluare Caroll pentru depresie.” Spunea la început că cei mai mulți oameni experimentează o anumită doză de depresie, așa că nu trebuie să fii șocat atunci când faci testul. Au fost 52 de întrebări, întrebări precum: Urăști să te trezești dimineața? Este viața plictisitoare? Te gândești vreodată să te sinucizi? Eşti nefericit? Ai probleme cu mâncarea? Tot felul de întrebări. Și rolul lor era să determine dacă o persoană este în depresie. Un scor de la 10 în sus indica faptul că eşti în depresie. Cu cât era mai mare scorul, cu atât era mai severă depresia.

Am făcut testul cât de obiectiv am putut, scorul meu a fost zero. Acum, dacă ați putea cuantifica bucuria, eu ar trebui să o am. Zero, deci nu sunt deloc în depresie. Acum, poate sunt nefericit, dar amintiți-vă că fericirea este un răspuns la circumstanțe, bucuria este o încredere construită pe relație. Acum, acel test nu poate fi niciodată obiectiv pentru un creștin umplut cu Duhul, deoarece creștinii plini de Duhul au bucurie. Și vă amintiți ce v-am spus că este bucuria? Bucuria este un dar de la Dumnezeu pentru cei care cred Evanghelia lui Cristos, fiind produsă în ei de Duhul Sfânt, pentru că ei primesc și ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu, în timp ce experimentează încercări și își pun speranța ațintită către slava care urmează să vină.

Pavel, fără îndoială, ar fi avut de asemenea punctajul zero la acest test, și situația lui a fost mult mai teribilă decât a mea. De fapt, bucuria irezistibilă și constantă a lui Pavel, chiar în chinurile unei suferințe ce îl frământa, este esența acestei scrisori minunate. Și bucuria pe care Pavel sau orice alt creștin o experimentează nu este un sentiment trecător, emoțional, care te înalță la un moment dat și în următoarea clipă te părăsește, depinzând de circumstanțe. Adevărata bucurie este o constantă fermă într-o viață umplută de Duhul. Nu este produsă de o experiență încântătoare, de calm și pace și mângâiere și siguranță. Este produsă de prezența lui Dumnezeu și a Duhului Său cel Sfânt, chiar dacă ești într-o închisoare și aștepți vești posibile la execuția ta, așa cum a trăit Pavel. El a avut bucurie. El a avut bucurie, care era rezultatul relației sale veșnice cu un Dumnezeu viu prin Isus Cristos și prin lucrarea Duhului Sfânt din el. Și pentru că era atât de aproape de Dumnezeu, el era plin de bucurie. Circumstanțele nu sunt un factor. Ci apropierea ta de Dumnezeu este cea care determină nivelul bucuriei tale.

Și astfel, Pavel a cunoscut acea bucurie negrăită și de nestăpânit, care este un simțământ de pace care rămâne și de calm și liniște și mulțumire și încântare și satisfacție care se revarsă din adânc datorită prezenței lui Dumnezeu imprimată în suflet, și având o conștiință neîncărcată de ceva care L-ar fi putut ofensa pe Dumnezeu. Pavel era plin de bucurie în ciuda situației sale. Și înțeleg ce înseamnă acest lucru. Înțeleg cum poți să fii nefericit cu circumstanțele tale și să nu fii în depresie, pentru că inima ta este plină de bucuria relației tale cu Dumnezeu, pentru că tu știi că El este acolo, că El te iubește, El te infuzează cu bucuria Sa și în conștiința ta nu ai nici o vină înaintea Lui.

Acum, Pavel, fiind plin de bucurie, scrie această epistolă preaiubiților filipeni. Și pe măsură ce se gândește la ei, bucuria lui se revarsă. Și de aceea în versetul 4 el spune că fiecare amintire despre ei îi aduce bucurie. Bucuria pe care o avea în inima lui datorită relației sale cu Dumnezeul cel viu s-a revărsat atunci când se gândea la filipeni. Era o adunare specială. Nu prea erau probleme majore printre filipeni. El spune în versetul 3: „Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” Nu avea nici o amintire despre voi care să fi fost negativă. „În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie”, toate rugăciunile mele sunt pline de bucurie, fiecare rugăciune a mea pentru voi. Toate amintirile mele despre voi, toate rugăciunile mele, totul despre voi îmi aduce bucurie. Se pare că el nu a identificat nici o problemă majoră. Versetul 8 „vă iubesc pe toți cu o dragoste nespusă în Isus Cristos.” Un grup remarcabil. Versetul 25 „Şi sunt încredințat şi știu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toți, pentru înaintarea şi bucuria credinței voastre.” Totul despre filipeni îi aducea bucurie lui Pavel.

Asta nu însemna că nu aveau nevoi; ei aveau nevoi. În versetul 27 spune „Numai, purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos.” În capitolul 2 spune „faceți-mi bucuria deplină – versetul 2 - şi aveţi o simțire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie”, și așa mai departe. Ei aveau unele nevoi. Capitolul 4, vorbește despre două femei care aveau o nevoie: „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” Și să vină cineva în ajutorul acestor femei ca să fie cu acelaşi gând. Aveau nevoi. Pavel nu era orb la nevoile lor, dar s-a bucurat de nivelul dedicării lor spirituale. Îl iubeau pe Domnul. Îl iubeau pe Pavel. Le-a păsat de Pavel cu un zel deosebit. Mai mult decât oricare altă biserică, ei îi trimiteau daruri în bani în mod continuu ca să-l ajute în nevoi, să-l susțină. Ei erau generoși în darurile lor. Chiar dacă nu erau bogați în mod special, au dat din belșug pentru nevoile lui Pavel de câteva ori. De fapt, el le spune în această epistolă: „Mi-ați dat mai mult decât pot folosi,” dar acesta era felul în care ei l-au iubit și le-a păsat de el.

Credeți-mă, erau o adunare care făcea ca inima păstorului să se bucure. Și de fiecare dată când s-a gândit la ei s-a bucurat. Erau mărinimoși, erau generoși. Tot ceea ce făceau le demonstra dragostea. Atunci când le scrie el este prizonier la Roma. Este în lanțuri. Și au auzit despre asta, și pentru că l-au iubit, au vrut să-i trimită un dar de dragoste, niște bani. Cel care a dus acel dar era unul din adunarea lor, pe nume Epafrodit. L-au trimis pe Epafrodit cu instrucțiunea: „Du-i lui Pavel acești bani ca să acopere nevoile sale și rămâi cu el atâta vreme cât are nevoie ca să-l slujești.” Și astfel, l-au trimis pe unul din cei mai aleși oameni ai lor ca să fie slujitorul personal al lui Pavel, să-i ducă darul de dragoste și să fie o ilustrare vie a dragostei lor pentru el.

Ei bine, când Pavel a primit acel dar de la filipeni, când Pavel l-a primit pe Epafrodit, darul dragostei lor și a purtării lor de grijă și a generozității lor, acest lucru a făcut ca inima lui Pavel să fie inundată de bucurie. Și el le scrie înapoi această epistolă spunându-le: „Am atât de multă bucurie. Să nu vă preocupați de mine, deși sunt prizonier, acest lucru nu-mi strică bucuria deloc.” El este plin de bucurie. Și aceasta este o lecție deosebită pe care trebuie să o învățăm. Încercările nu se pot atinge de bucurie dacă este bucuria Duhului într-o viață plină de Duhul. Încercările, de fapt, pot deveni ocaziile unei bucurii mai profunde, pentru că ele îl scot pe credincios totalmente din circumstanțele sale și îl pun în brațele Domnului. Și în această relație, în profunzimea ei se găsește adevărata bucurie. William Kelly a scris „Gândiți-vă că el a stat ani în închisoare, legat între doi soldați, departe de lucrarea pe care o iubea, iar alții profitau de absența lui, şi-l întristau predicând Evanghelia din pizmă și duh de ceartă. Și totuși bucuria din inima lui dădea atât de mult pe dinafară încât îi umplea și pe alții,” închei citatul.

Acum, când am ajuns la versetele 3 până la 8, bucuria lui se revarsă. Și pe măsură ce se revarsă, vedem elementele bucuriei sale. Acestea au fost piesele acelei bucurii pe care le putem identifica, au fost caracteristicile sau elementele. Au fost bucuria amintirii, bucuria mijlocirii, bucuria participării, bucuria anticipării și bucuria afecțiunii. Și în această zi a Domnului ne vom uita la ele și fără îndoială că și în următoarea.

Lăsaţi-mă să le numesc elementele bucuriei produsă de Duhul, elementele bucuriei produsă de Duhul care se relaționează la alții, care se relaționează la alții.

Acum, înainte să ne uităm la acestea, aș dori să vă spun următoarele. Nimeni, vă rog să rețineți, nimeni și absolut nimic nu poate produce acest fel de bucurie decât Duhul Sfânt, bine? Numai Duhul Sfânt poate să producă o astfel de bucurie. Aș dori să vă ofer o ilustrație. Am găsit miercuri pe biroul meu o carte. Editorii îmi trimit cărți, nu doar editorii creștini îmi trimit cărţi ca să le revizuiesc, dar și editorii seculari de asemenea. Editura Random House mi-a trimis această carte Drumul înspre sus dinspre jos, Drumul înspre sus dinspre jos, scrisă de Slagle, o doamnă doctor. Lăsați-mă să vă spun despre această carte.

Cartea este despre modalitatea în care să birui depresia. Acesta este drumul în sus pornind de jos. Și recomandă ca modul prin care poți să depășești depresia, conform acestui doctor, cu eficiență de 70 sau 80 la sută, să fie prin folosirea amino-acizilor și a suplimentelor de vitamine și minerale. M-am găsit atras de această carte, așa că am citit-o. Teoria autoarei este următoarea: depresia în esență este marcată de deficiența unor anumite substanţe chimice în sânge, lichidul rahidian și urină. O persoană care se află în depresie poate fi testată în aceste feluri prin examinarea fluidelor lor, când depresia apare printr-o deficiență chimică. Acestea sunt identificate ca și markeri chimici ai depresiei. Substanțe chimice reduse cauzează o funcționare distorsionată.

Autoarea continuă și afirmă că în creier sunt neuro-transmițători. Neuro-transmițătorii sunt cei care trec impulsurile de la o celulă la următoarea. Aceasta este o substanță chimică. Dacă substanța chimică este scăzută, atunci ceea ce este într-o celulă nu poate fi transmis la următoarea celulă. Acest lucru creează cumva depresia. Acești neuro-transmițători sunt substanțe chimice eliberate la capetele nervoase din creier când o celulă este aproape de alta și ele sunt esențiale pentru creier ca să transmită mesajul și informațiile în creier. Cele două substanțe pe care le știm sunt serotonina și noradrenalina. Acum, când acestea sunt insuficiente, atunci are loc depresia. Așadar, spune dr. Slagle, depresia poate fi ușurată, așadar, prin înlocuirea serotoninei și noreprinefrinei prin amino-acizi și suplimente de vitamină și suplimente minerale.

Așadar, am citit aceste două capitole care explică toate aceste lucruri și apoi am ajuns la câteva sute de pagini care descriu programul, un program extensiv bio-chimic. Trebuie să iei vitaminele B1, B2, B3, B4, B5, B6, B12, toate acestea trebuie să le iei și le listează una după alta și trebuie să le ai pe toate. Și intri într-un astfel de program, treci prin tot procesul, capitol după capitol despre cum să le iei pe toate acestea împreună. Apoi ajungi la ultimul capitol. Dr. Slagle a spus, citez: „Oricum, dacă vei continua în mod obişnuit cu modele de gândire negative, vei submina în mod sever întregul tratament.” „Oricum, dacă vei continua în mod obişnuit cu modele de gândire negative, vei submina în mod sever întregul tratament.” Acum, acest lucru mi-a captat atenția.

În următorul paragraf a spus, citez: „Atitudinile continue negative pot să conducă la o îngustare și o înrobire, acolo unde gândurile pozitive și așteptările creează dezvoltare și libertate. Cineva a spus că noi suferim pentru că nu vedem lucrurile așa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi,” închei citatul. „Putem să învățăm să vedem diferit atunci când dorim să vedem diferit,” a spus ea, închei citatul. Acum, prieteni, asta este foarte uimitor. Ceea ce spune este că tot acel tratament este pentru acei oameni care nu sunt depresivi. Ați înțeles? Tot ce face acel tratament este să-i ajute pe oamenii care nu gândesc negativ. Prieteni, dacă nu gândești negativ, nu ai nevoie de tratament. Asta a anulat întreaga carte. Ei bine, s-a pus singură la colț.

Așadar cartea se încheie cu un alt capitol: „Cum să-ți reprogramezi mintea conștientă să alunge gândirea negativă.” Iată care sunt sugestiile. Prima sugestie, de fiecare dată când ai un gând negativ, să strigi tare: Anulat. Acesta a fost primul principiu. Așadar, dacă în următoarele luni întâlnești oameni la tine la birou care merg strigând Anulat, să știi că au citit această carte. În al doilea rând, să dezvolți arta vizualizării creative, care înseamnă să te vizualizezi pe tine ca Alice în țara minunilor. Apoi să ai un program de somn. Cumpără o înregistrare cu multă vorbărie pozitivă, și las-o să ruleze noaptea când dormi. Ascultă multă muzică vibrantă și pozitivă. Fă mișcare. Nu te mai gândi la viitor. Citește această carte Fii aici, acum de Baba Ram Dass. Și această carte Fii aici, acum de Baba Ram Dass te va învăța cum să te gândești în prezent; iar tu trebuie să înveți să ignori viitorul. Înlătură toată mânia ta, aceasta este altă sugestie. Și apoi aceasta: cultivă o filosofie spirituală plină de însemnătate. Găsește un sistem de credință care să funcționeze pentru tine, oricare ar fi, dacă funcționează. Evită acea conversație despre păcat și vină. Și ultimul punct a fost: găsește lumina în tine însuți.

Apoi medicul a sumarizat totul cu un poem în versuri albe „Și amintește-ți: noi nu suntem aici ca să experimentăm robie mentală și existențială, suntem aici ca să ne bucurăm, să oferim și să primim bucurie, să vedem și să experimentăm adevărata esență, nu aparențele superficiale, să înțelegem frumusețea, ordinea și armonia, nu urâțenia, haosul și discordia, să vedem culoarea, să vibrăm și să ne revărsăm în ritmul timpului, să germinăm, să rodim și în cele din urmă să pălim, să fim înghițiți și apoi să fim aruncați în următorul râu de viață, cu o nouă energie, o nouă formă dincolo de nivelul actual de înțelegere, cu chemarea neclintită și treptată de a traversa orizontul timpului, schimbând dimensiunile, extinzându-se, unindu-se, drum bun!.”

Aceasta este o carte depresivă. Am o idee mai bună: urmează-L pe Isus Cristos și El îți va da Duhul Său cel Sfânt și vei fi plin de bucurie, și vei și economisi banii daţi pe carte. Lumea în cea mai bună stare a ei nu poate produce bucuria. Ce încercare alambicată să încerci să produci bucurie, nu se poate, nu se poate. Pavel a avut acea bucurie. Tot ce avem de făcut este să mergem la Cuvântul lui Dumnezeu. De ce am crede că lumea are ceva de spus? Pavel a avut acea bucurie. Și el le scrie acestor oameni deosebiți, le arată elementele bucuriei sale. Să ne uităm la ele, cel puțin la câteva dintre ele.

Întâi, este bucuria amintirii. Versetul 3 „Îi mulțumesc Dumnezeului meu ori de câte ori îmi amintesc de voi.” Gândul cu privire la filipeni îi aducea amintiri deosebite. Paul Reese a scris „Întregul lui suflet este un set de clopoței, iar primul clopoțel atins este cel al mulțumirii,” închei citatul. Vedeți, Pavel a avut acest inventar al amintirilor, și datorită puterii Duhului Sfânt el s-a putut concentra asupra lucrurilor pozitive. El spune „Îi mulțumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi.” Indiferent la ce se gândea cu privire la filipeni, îi aducea bucurie. Ei erau cauza pentru mulțumirea lui. Inima lui a fost plină de mulțumire și bucurie către Dumnezeu pentru amintirile plăcute despre aceşti credincioși. El spune „Îi mulțumesc,” folosind acel verb eucharisteō. Îl avem și în limba noastră, euharistie. Este o slujire de mulțumire.

„Dumnezeul meu” – îmi place faptul că spune „Dumnezeul meu,” prin care celebrează apropierea, relația personală, un simțământ puternic de comuniune personală și apropiată de care s-a bucurat împreună cu Cel Atotputernic Însuși. Și folosește acea frază în mod repetat în epistolele sale, în 1 Corinteni 1:4, Coloseni 1:3, 1 Tesaloniceni 1:2, 2 Timotei 1:3, Filimon versetul 4. El iubește să vorbească despre Dumnezeu ca despre „Dumnezeul meu,” „Dumnezeul meu”, nu este nimic greșit în asta. Și noi ar trebui să facem la fel. „Îi mulțumesc Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de voi.” Acum, nimeni nu e perfect. Filipenii nu erau perfecți. Biserica nu era perfectă. Biserica nu era fără problemele sale. Trebuie să fi fost ceva dezbinare acolo, altfel nu ar fi vorbit atât de mult despre această chestiune în capitolul 1, versetul 27 „trebuie să aveți un duh, o gândire, să vă străduiți împreună.” Capitolul 2, versetul 1 la 4 „să aveţi o simțire, o dragoste, un suflet şi un gând.” Și capitolul 4, acele două femei care nu erau în armonie. Trebuie să fi fost un fel de discordie acolo. Dar acea biserică totuși i-a adus bucurie.

Toate bisericile eșuează. Toate bisericile își dezamăgesc păstorii și liderii lor. Oamenii fac aceasta; suntem umani. Totuși, acești oameni l-au iubit pe Domnul și l-au iubit pe apostol și au șters în mod eficient caseta cu amintiri negative și el a rămas numai cu gânduri de bucurie. Fiecare amintire era un motiv pentru încântare. Ce amintiri binecuvântate au avut! Vă amintiți de ei? Cu siguranță și-a amintit ziua de Sabat când s-a dus pe malul râului și a întâlnit niște femei, pentru că nu era o sinagogă acolo și nu erau suficienți bărbați ca să înființeze una. El a întâlnit câteva femei evreice care erau acolo pe malul râului aproape de Filipi, închinându-se adevăratului Dumnezeu după tradiția înaintașilor lor evrei. Și acolo Domnul a deschis inima unei femei pe nume Lidia și ea a fost mântuită și întreaga ei casă; primii convertiți din Europa.

Acea femeie deosebită a fost primul dar al lui Dumnezeu pentru Fiul Lui, începutul lucrării de evanghelizare pe noul continent, un început minunat, o dulce amintire. Ea a devenit o femeie sfântă a lui Dumnezeu în casa căreia biserica s-a adunat, o femeie care a arătat o ospitalitate deosebită față de Pavel și Sila după ce au fost în temniță. Și mai era amintirea acelei fete demonizate, pe care Pavel, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, a eliberat-o de demoni, și poate că a fost născută din nou și s-a alăturat bisericii. Vom afla în ceruri. Și apoi mai era amintirea închisorii, dulcea amintire de a fi în butuci după ce au fost dezbrăcați şi bătuți, iar carnea lor nu a fost decât carne vie. Și au fost în întuneric în temnița dinăuntru, în butuci, cântând și lăudându-L pe Dumnezeu.

Și Dumnezeu a adus în întunericul acelei dimineți un cutremur, iar închisoarea s-a deschis și butucii și lanțurile s-au desfăcut. Și din toate acestea temnicerul s-a convertit la Cristos, el și toată casa lui și și-au arătat dragostea plină de delicateţe față de Pavel și Sila prin îngrijirea rănilor lor. Și a avut loc un serviciu de botez, iar ei au fost eliberați și biserica s-a adunat în casa Lidiei - dulci amintiri, dulci amintiri.

Și apoi este amintirea acelor vremuri când filipenii i-au trimis bani, bani ca să-l ajute. Acele vremuri când sfinții din Macedonia, menționați în 2 Corinteni, capitolul 8, i-au trimis un dar plin de generozitate din sărăcia lor lucie. Au fost oameni generoși, oameni plini de dragoste. Și au fost daruri oferite din inimi pline de dragoste, daruri care au depăşit nevoile lui Pavel. Și el le spune în capitolul 4 „Uitați, nu am nevoie de atât de mult, dar sunt bucuros că ați trimis, pentru că ați dat ca un dar pentru Domnul. Și aceasta îmi spune ce preocupă inima voastră și Dumnezeu vă va răsplăti și vă va binecuvânta. Și Dumnezeul meu se va îngriji de toate nevoile voastre după bogățiile Lui în Cristos Isus.”

Apoi a mai fost ultimul dar, darul adus de Epafrodit, adus de el, ca să se adauge amintirilor minunate despre creștinii din Filipi. Chiar când condițiile sale din închisoare erau dificile, cu toate că în starea lui fizică în prezent era durere, chiar dacă legal era nedrept, de neexplicat într-un sens, inima lui nu era afectată, el era plin de amintiri scumpe. Pot să vă sugerez faptul că aceasta este cheia bucuriei din viața creștină? O cheie reală: să fii în stare să îți amintești de bunătatea oamenilor, să te gândești la ce este mai bun despre cineva, să fii în stare să treci peste lucrurile urâte din viață și să reții numai amintirile plăcute. Inima în care domină bucuria Duhului Sfânt, așa cum a fost în viața lui Pavel, este inima care se gândește la lucrurile dulci din viață, nu la cele amare. Se delectează cu gânduri cu privire la bunătatea altora și la amabilitatea altora și la jertfa altora și la purtarea de grijă a altora și pe celelalte le uită. Chiar așa face. Le uită pe celelalte.

Pot să discern foarte ușor, dacă mi se oferă suficient timp, o inimă în care Duhul lui Dumnezeu nu este în control, pentru că nu este bucurie. Și tendința este întotdeauna să se focuseze asupra lipsei de bunătate, asupra nemulțumirii, asupra greșelilor altora și asupra rănilor pe care le-a primit. Se dă de gol din start. Preocuparea e ce nu este în regulă la toată lumea, ce nu este așa cum își doresc oamenii să fie.

Învățați să umblați în Duhul, învățați să vă predați Domnului, și Duhul lui Dumnezeu are o modalitate de a șterge din mintea ta lucrurile negative. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că pot să nu-mi amintesc de lipsa de bunătate, în cea mai mare parte. Îi cer Domnului, lui Dumnezeu să șteargă acele lucruri, să producă în mine o bucurie care se concentrează asupra amintirilor pline de bucurie. Aceasta este lucrarea Domnului în inima credinciosului. Amărăciunea, neiertarea, să-ți aduci aminte totdeauna de lucrurile rele, aceasta este lucrarea firii, să ții supărare. Așa cum a spus Thomas Hardy „Unii oameni pot găsi grămada de bălegar pe fiecare pajiște.” Tu vrei să trăiești așa? Vrei să calci toată viața ta în așa ceva? Eu nu. Bucuria lui Pavel a fost exprimată în amintirile plăcute. Acesta este un element de bază al bucuriei. Aceasta a fost bucuria amintirii.

Să ne uităm la al doilea element al bucuriei. Aș dori să pot să spun mai multe despre asta - bucuria mijlocirii. Acesta este un alt element al bucuriei. Versetul 4 „În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie.” Acum, este un element al bucuriei pe care nu trebuie să-l ratați: plăcerea să te rogi pentru alții. Când Duhul lui Dumnezeu controlează viața ta și trăiești în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu și sub controlul Duhului, vei găsi plăcere să te rogi pentru alții. Pavel a spus „În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie.” Aceasta este legată de amintire, aceasta este legată de bucuria amintirilor. Și aceasta este bucuria de a avea privilegiul de a face cereri. Cuvântul de aici pentru rugăciune are de-a face cu cererea - deēsis, folosit de două ori în acest verset, conţine ideea de a cere lui Dumnezeu ceva pentru altcineva. Și aceasta este expresia bucuriei. Bucuria Duhului Sfânt nu este legată de ceea ce am, ci de privilegiul ca Dumnezeu să-Și toarne binecuvântarea asupra altora. Adevărata bucurie este exprimată în faptul că pot să văd că Dumnezeu lucrează în viața altora, şi sunt mult mai preocupat de ei decât de mine.

Aici este Pavel, e prizonier, e în circumstanțe negative nu doar fizic, ci și în termenii lucrării sale. Veți afla mai târziu în acest prim capitol despre oameni care cu adevărat, cu adevărat l-au criticat, fără milă și fără bunătate, și nu era vrednic de toate acestea. Așadar, el suferea toată amărăciunea de la predicatorii rivali și din partea oamenilor care aveau o animozitate față de el. Dar circumstanțele sale particulare nu i-au afectat bucuria. Și dovada a fost bucuria produsă de Duhul, care este arătată în faptul că el se bucura să se roage pentru nevoile altora, când el însuși avea nevoi mult mai mari decât ale lor, în alte feluri. Să aduci cereri lui Dumnezeu pentru alții este un element al bucuriei.

Știi și singur dacă experimentezi bucuria Duhului Sfânt. Găsești plăcere să mijlocești pentru alții? Când te rogi, este bucuria ta să te rogi pentru beneficiul spiritual, pentru binecuvântare și pentru progresul altcuiva? Sau totdeauna tu te rogi pentru tine numai? Acum, este adevărat că uneori rugăciunile noastre pentru alții implică și durere. Desigur. Chiar în capitolul 3, observați versetul 18? Pavel spune, versetul 17 „Urmați-mă pe mine, fraților, şi uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi. Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulți, care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Cristos.” Hei, au fost unii oameni pentru care s-a rugat cu lacrimi, aceia erau vrăjmași ai lui Cristos.

Dar în ce îi privește pe filipeni, rugăciunile lui nu erau îndurerate, ci pline de plăcere și încântare. I-a iubit. Ei l-au iubit. Era plin de bucurie pentru ei. Și acea bucurie este exprimată personal în plăcerea de a se ruga pentru alții. Vedeți, dragostea este preocupată pentru alții. Bucuria se găsește în acea dragoste de a fi împlinită, ca alții să aibă nevoile împlinite. Nu este preocupată de sine, chiar în mijlocul durerii, chiar în mijlocul circumstanțelor dificile, este plină de bucurie, cere ca alții să fie binecuvântați. Este preocupată mai mult de durerea altora decât de sine și aceasta este ceea ce spune capitolul 2 „Să nu vă uitați la foloasele voastre, ci fiecare din voi să socotească pe altul mai presus de sine însuși.”

Și cred că este în mod special demn de bucurie în acest caz, când Pavel a știut că statutul spiritual al celor pentru care s-a rugat era în regulă. El a găsit un motiv de bucurie în acest lucru. Chiar și cele două femei din capitolul 4 nu i-au putut fura bucuria. Nu puteau să-i fure bucuria. După ce a vorbit despre ele în versetul 10, în versetul 10 spune „mă bucur nespus în Domnul.” El chiar spune „Bucurați-vă întotdeauna, iarăși spun bucurați-vă.” Cred că trebuie să vă mărturisesc că mă tem că sunt foarte puțini creștini care cunosc adevărata bucurie pe care o oferă Duhul Sfânt unui credincios pe deplin ascultător. Și asta apare în două feluri: gândirea lor negativă față de alții și lipsa preocupării, plăcerii și bucuriei de a se ruga pentru alții.

Sunt centrați pe sine, sunt egoiști. Și astfel, când cineva îi ofensează, poartă pică. Acesta este eul, aceasta este mândria. Ei găsesc puțină plăcere să se roage pentru alții. Nu sunt atât de preocupați pentru alții, cât sunt de preocupați cu ei înșiși. Aceasta este dovada lipsei de bucurie în Duhul. Aceasta este dovada unui comportament carnal și firesc. Dragostea își găsește expresia într-adevăr plăcerea în binele altora. Acesta este un element al bucuriei. A fost un om pe nume GIORGI REINDROP George Raindrop, un nume interesant. A scris o carte numită No Common Task (Nu o cerință obișnuită). Prezintă un incident minunat pe care vreau să vi-l relatez. În carte el vorbește despre o asistentă medicală, iar această asistentă l-a învățat pe un om să se roage și a schimbat literalmente întreaga viață a acestui om. Întâmplarea spune că era un om plictisit, nemulțumit și descurajat care a devenit un om plin de bucurie.

Iată ce spune scriitorul: „Cea mai mare parte a lucrării acestei asistente era realizată cu mâinile. Și ea își folosea mâna şi pentru un plan al rugăciunii. Fiecare deget al său era pentru cineva. Degetul cel mare era cel mai aproape de ea și îi amintea să se roage pentru cei care îi sunt cel mai aproape și cei mai dragi ei. Cel de-al doilea deget era folosit pentru a arăta, cei care ne învață îl îndreaptă către noi atunci când ne întreabă ceva. Așadar, cel de-al doilea era pentru toți învățătorii ei, ea s-a rugat pentru ei. Al treilea este cel mai înalt și era pentru VIP-uri, liderii din orice sferă a vieții ei. Al patrulea, inelarul, era cel mai slab, așa cum știe orice pianist, și era reprezentantul pentru cei care erau slabi și care erau în necaz și în durere. Și cel mai mic deget este cel inferior, și cel mai puțin important, iar asistenta medicală l-a rezervat pentru ea.” Acesta era un plan de rugăciune minunat. Și întotdeauna va fi un simțământ profund de bucurie în inima celui care a învățat să se roage după acest mic plan, începând să se roage pentru alții și terminând cu cel mai puțin important dintre toți, cu sine. Aceasta este bucuria mijlocirii, bucuria cererii.

Încă un singur gând: bucuria participării, bucuria participării. Un alt element al bucuriei. Primul vine din ideea că suntem în stare să ne amintim lucrurile bune, al doilea că avem privilegiul să mijlocim pentru cei pe care îi iubim, ambele sunt elementele bucuriei unei vieți pline de Duhul.

Un al treilea element este bucuria participării. Versetul 5 spune „pentru partea pe care o luați”, cuvântul este koinōnia, părtășia voastră la Evanghelie, „din cea dintâi zi până acum.” Pavel s-a bucurat de parteneriatul lor, asta vrea să spună acel cuvânt, de comuniunea lor, părtășia, participarea lor. Era mulțumitor datorită participării lor la Evanghelie. Aceasta a fost mântuirea lor. Recunoscător pentru că erau credincioși, adaugă apoi: „din cea dintâi zi a convertirii voastre până acum.” Este mulțumitor pentru părtășia lor în mântuire, dar de la mântuire, prin toți anii care au trecut, ei au fost parteneri, părtași, închinători.

Acum, este adevărat, cuvântul koinōnia, „parteneriat,” „părtășie,” „comuniune,” este folosit în Noul Testament uneori referindu-se la o contribuție monetară, la a oferi bani. Are acel înțeles explicit în câteva pasaje din Noul Testament. De fapt, spune în Romani 12:13 „ajutați pe sfinți când sunt în nevoie,” și acolo este acel cuvânt koinōnia, parteneriat. Adesea este o contribuție. Este o expresie a lucrurilor comune, a parteneriatului, a dragostei când oferi bani ca să susții. În Romani 15:26 pentru contribuția pentru sfinții săraci din Ierusalim, este folosit cuvântul „parteneriat.” În 2 Corinteni capitolul 8, versetul 4, capitolul 9, versetul 13; 1 Timotei 6:18, Evrei 13:16, este folosit cuvântul koinōnia ca și o contribuție financiară. Este un fel de parteneriat.

Așadar, el spune, poate în sensul mai larg „Mă bucur că sunteți mântuiți, că sunteți parteneri cu mine la Evanghelie, mai mult, de faptul că sunteți împreună cu mine parteneri la răspândirea Evangheliei prin darurile voastre, prin dărnicia voastră. Mai mult, pentru că sunteți parteneri cu mine la răspândirea Evangheliei prin răspândirea pe care voi o faceți.” El s-a bucurat de părtășia sfinților. I-au dat atât de mult, versetul 15 și 16 din capitolul 4 „Știți voi înșivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică n-a avut legătură cu mine în ce privește „darea” şi „primirea” în afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele.” Cu siguranță au participat în domeniul financiar.

Dar aici este mai mult decât atât. El spune despre participarea lor, nu în ce privește banii, ci în ce privește Evanghelia. Nu doar participarea lor în sensul mântuirii, pentru că aceea ar fi fost o parte a sa, ci în cooperarea cu dezvoltarea, cu creșterea, cu susținerea răspândirii Evangheliei. El spune doar „Sunt atât de mulțumitor că ați participat încă de la început până acum la răspândirea Evangheliei; ați venit alături de mine ca parteneri.”

Acum, știți, acesta este un alt element al bucuriei. Persoana în care Duhul lui Dumnezeu este liber să producă bucurie se va bucura de părtășia credincioșilor. Se va bucura să fie creștinii împreună. Se va bucura să aibă o inimă care întinde mâna și spune „Te binecuvântez pentru participarea ta.” Cu siguranță simt asta în inima mea. De aproape 20 de ani ați participat împreună cu mine la Evanghelie. Mi-ați susținut familia. V-ați îngrijit de copiii mei, de soția mea. V-ați îngrijit să am o casă și haine și educație pentru copiii mei. Ați făcut ceea ce nu putea fi niciodată măsurat în termenii participării la Evanghelie prin faptul că mi-ați permis să continui lucrarea.

Mai mult decât dedicarea monetară pe care are ați avut-o față de mine, voi ați și participat, ați venit alături de mine, v-ați dat energia, ați susținut și ați lucrat și ați fost membrii ai echipei în această lucrare de aici. Ați participat și m-am bucurat de acest lucru și vă sunt dator. Și bucuria mea se revarsă când mă gândesc la participarea voastră la Evanghelie. Nu doar că ați fost mântuiți, deși mă bucur de aceasta, dar mă bucur că din prima zi a mântuirii voastre, voi ați participat, ați avut părtășie, ați făcut să aibă loc lucrarea. Aceasta este o îmbogățire deosebită. Și ce părtășie am avut, ce părtășie!

William Hendriksen a avut o secțiune excepțională asupra acestui gând în comentariul său privind Filipeni. Am în mintea mea ce a spus și aș mai adăuga ceva la aceasta. Când mă gândesc la părtășia de care ne bucurăm, la parteneriat, voi ați definit vreodată ce anume este parteneriatul vostru? Este o părtășie la har, întâi de toate la har. Nu este un parteneriat natural. Nu este un parteneriat platonic. Nu este un parteneriat făcut de un om. Noi nu suntem un club sau o societate, precum Elks sau Rotary sau Royal Order of Goats sau oricare alta. Noi nu suntem o organizație făcută de om. Aceasta este o părtășie divină efectuată de Dumnezeu în Cristos prin Duhul prin har. Este o părtășie prin har. Dacă nu ar fi Sfânta Treime, ar fi inexistentă părtăşia, este important să fie formată la nivel uman. Transcende timpul și spațiul, este pentru totdeauna.

Este de asemenea o părtășie a vieții. Cu toții împărtășim același lucru comun, viața veșnică dăruită nouă în Cristos. El ne-a dat viață tuturora. Suntem una cu El, una cu Tatăl, una cu Duhul, una unii cu alţii. Este o părtășie la viață. Ce motiv de bucurie! Este o părtășie la credință. Așa cum Cristos Se apropie de păcătos, păcătosul se apropie de Dumnezeu printr-o credință vie. Este o părtășie la credință, cu toții credem. Cu toții credem în același Dumnezeu. Cu toții credem același adevăr al Cuvântului lui Dumnezeu. Este o părtășie la rugăciune. Este o părtășie în care venim împreună înaintea lui Dumnezeu unii pentru alții. Este o părtășie la laude, o părtășie la mulțumire, este o părtășie la dragoste. Îi sfințim pe alți creștini în inimile noastre și tânjim după ei din dragoste. Este o părtășie la slujire, împreună punem umărul la povară și facem lucrarea. Este o părtășie la a contribui la nevoile altora. Este o părtășie la a promova Evanghelia prin predicare, învățare și mărturisire.

Este o părtășie la separarea de lume și la atașarea de Cristos. Noi ne-am despărțit de lume. Este o părtășie la luptă sau conflict. Avem un dușman comun și luptăm umăr la umăr, nu-i așa? Asta e părtășia. Cel care este umplut de bucuria Duhului Sfânt se va bucura de părtășie. În lume este ceva așa de minunat ca asta? Vă spun eu, unii oameni merg încoace şi-ncolo și se leagă de tot felul de lucruri mărunte, criticând fiecare detaliu care nu este pe placul lor. Tot ce rezultă din asta este să demonstreze absența bucuriei Duhului Sfânt. Nici măcar nu vă daţi seama cât de bine vă este. Uitați-vă la parteneriatul pe care-l aveți. Uitați-vă la oamenii care se roagă pentru voi, care se adună împreună ca să vă întărească să-L slujiți pe Cristos. Uitați-vă la oamenii pe care-i aveți și cărora le pasă de voi, care vor să vă împlinească nevoile, care vor să lucreze cu copiii voștri, cu familia voastră, care vă hrănesc, care sunt disponibili pentru voi ca să vă slujească și să vă ajute să vă folosiți darurile spirituale. Uitați-vă la oamenii care vă slujesc. Dacă nu vă puteți bucura de aceste lucruri, problema nu este în exterior, ci în interior.

Adevărata bucurie, produsă de Duhul, își amintește de amintirile bune, cele plăcute, iubește să mijlocească pentru nevoile altora, nu se uită la ele în mod negativ, socotește ca o plăcere faptul de a se ruga pentru alții, și se bucură de părtășie. Nu este niciodată părtășia perfectă, ci este părtășia supranaturală, o părtășie din partea lui Dumnezeu, rânduită divin. Și Pavel spune „din prima zi până acum”, din vremea Lidiei din Filipi, spune el, din acea primă zi de pe malul râului, nu am încetat să-mi păstrez bucuria cu privire la voi. Și apropo, au trecut vreo zece ani sau cam așa ceva, vreo zece ani. Participarea lor la răspândirea Evangheliei era așa de unică, nici o altă biserică nu a dăruit atât de generos. Au fost sacrificiali. Au venit alături. Au proclamat cu credincioșie Evanghelia. S-au slujit unii pe alții în acea biserică. Inimile lor erau legate de Pavel. Inimile lor erau legate de cauza lui Cristos. Inimile lor erau legate unele de altele.

De fapt, când Epafrodit a venit să-l vadă pe Pavel, erau atât de triști că el nu mai era acolo, pentru că îl iubeau atât de mult și Epafrodit era atât de trist că nu era acolo, pentru că îi iubea atât de mult, încât Pavel l-a trimis înapoi. Ei aveau părtășie. Aveau o bucurie profundă, o bucurie adâncă. Când Saul din Vechiul Testament a fost încoronat, spune că alături de el s-a unit o parte din ostași a căror inimă o mișcase Dumnezeu. Îmi place asta. Apoi spune în următorul capitol vestea, vă amintiți, despre Nahaș care voia să facă rău oamenilor lui Dumnezeu. Duhul Sfânt a venit cu putere asupra lui Saul și spune „Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și asupra oamenilor săi, așa că s-au unit cu toții ca un singur om.” Inimile lor au fost atinse de Dumnezeu, și când s-a arătat vrăjmașul, toți au venit ca un singur om. Ei bine, și filipenii și Pavel erau la fel. Dumnezeu le-a atins inimile tuturora din prima zi și în toți acești zece ani sau cam așa ceva, au devenit ca un singur om, cu o singură inimă. Acolo se află bucuria lui Pavel. În acea biserică din Filipi, cu acele amintiri minunate, având privilegiul de a se delecta în rugăciune pentru ei și cu bucuria participării lor constante.

Cum este bucuria ta? Cum este cu bucuria din inima ta azi? Poate spui „Ei bine, de unde încep?” Vă voi spune de unde să începeți, bucuria este produsă de cine? De Duhul Sfânt. Începi prin a rezolva problema păcatului din viața ta, să-l mărturisești Domnului, să te predai Duhului lui Dumnezeu și să lași pe Duhul să producă bucurie. Aș dori să vă spun ceva. Faptul că ați fost aleși de Dumnezeu pentru mântuire înainte de întemeierea lumii, faptul că ați primit o viață atât de slăvită în Cristos, faptul că ați fost așezați în biserică împreună cu acești oameni, faptul că ați primit privilegiul rugăciunii de mijlocire și aveți acces la Dumnezeu în orice vreme, faptul că Dumnezeu v-a umplut viața cu atât de multe binecuvântări, ar trebui să vă facă să fiți plini în mod constat de ce? De bucurie. Și dacă nu este acolo, să nu dați vina pe circumstanțe, bine? Trebuie să rezolvați problema acolo unde se află. Ţine de interior. Să ne plecăm capetele în rugăciune.

Cu toții, cu o inimă alături de Domnul într-un moment de tăcere, să cerem Duhului lui Dumnezeu să producă acea bucurie în noi, să pună reflectorul pe păcat, să-l descopere și să-l curățească. Dragilor, această biserică ar trebui să fie biserica cea mai plină de bucurie din lume. Suntem atât de bogați, atât de bogați. Să cerem ca Duhul lui Dumnezeu să cultive bucuria amintirii ca să-i vedem pe oameni și să ne amintim de lucrurile bune, de amintirile minunate. De ce să facem din viață o povară, când nu ar trebui? De ce să nu ne bucurăm în ea? De ce să nu o iubim? Să cerem Duhului lui Dumnezeu să producă în noi bucuria mijlocirii, să ne bucurăm că ne rugăm pentru nevoile altora, decât să ne gândim la cele negative. Să cerem Duhului lui Dumnezeu să ne facă bucuroși la participarea la părtăşie. Această biserică întreagă este rezultatul participării multor persoane. Clădirea nouă, pentru că ați participat, aceasta va fi folosită ca să-i pregătească pe copii și pe tineri ca să trăiască pentru Cristos, să predice și să învețe Cuvântul Lui. Cu toții am participat. Și în aceasta este bucurie. Cereți Duhului lui Dumnezeu să reînnoiască acea bucurie în inima voastră.

Tată, Îți cerem să ne faci să fim mulțumitori și plini de bucurie. Umple-ne de Duhul Tău, în Numele lui Isus. Amin.

SFÂRȘIT