Este un mare privilegiu în această dimineață pentru noi să ne întoarcem în studiul Cuvântului lui Dumnezeu la 1 Tesaloniceni capitolul 5.
Ne apropiem cu pași repezi de finalul acestei epistole extraordinare. Ne aflăm la versetele 21 și 22 în seria specială de trei părți intitulată: „O chemare la discernământ”. Dați-mi voie să citesc textul din 1 Tesaloniceni 5:21-22. „Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun; feriți-vă de orice se pare rău”.
Aceasta este o chemare la discernământ. Acest apel este cel care a determinat studiul nostru, analiza noastră și am încredere în îndemnul nostru la discernământ din ultimele săptămâni. În această dimineață vom încheia aceasta scurtă serie de mesaje.
Una dintre faimoasele istorisiri grecești pe care cei mai mulți dintre voi au auzit-o este cea despre cucerirea orașului Troia. Vă aduceți aminte că grecii au asediat orașul Troia timp de peste zece ani. Însă nu au reușit să îl cucerească. În exasperare, un bărbat pe nume Ulise a decis să construiască un cal mare de lemn și să-l lase în afara zidurilor orașului, aparent ca un dar pentru troienii care nu puteau fi cuceriți. Apoi, grecii au plecat aparent înfrânți, lăsând acest cal în dar.
Troienii curioși și mândri s-au simțit suficient de încrezători pentru a târî calul în interiorul zidurilor, deși un preot pe nume Laucoon i-a avertizat să nu o facă. El a spus: <
De-a lungul istoriei sale de 2.000 de ani, biserica a îmbrățișat mulți cai troieni, dușmani deghizați în daruri. Aduceți-vă aminte că romanii erau politeiști. Aveau un zeu pentru vânătoare. Aveau un zeu pentru cumpărături. Aveau un zeu pentru vânzări. Aveau un zeu care să-i protejeze în timpul unei călătorii. Aveau toți acești zei. Ei bine, odată ce creștinismul a fost afirmat ca religia Imperiului Roman, a fost necesar să se renunțe la toate acestea într-un fel sau altul.
Dar, în loc să ia o poziție fermă împotriva idolatriei și a acestor superstiții, biserica a atribuit pur și simplu sfinților morți acele responsabilități care aparțineau odată zeităților romane. De exemplu, în loc de un zeu care să te protejeze în călătorii, Sfântul Cristofor a preluat această responsabilitate. Și a existat această fuziune a idolatriei superstițioase păgâne romane cu creștinismul.
Încălcând Scriptura, oamenii au început să se roage nu la un zeu roman, ci la un sfânt mort, în funcție de tipul de cerere care era făcută. Ca să spunem lucrurilor pe nume, calului troian al religiei romane i s-a permis să rămână în interiorul zidurilor creștinismului. Și în felul acesta s-a infiltrat și a distrus credința creștină.
În secolul al XVIII-lea, raționalismul a ajuns în Europa. În timpul raționalismului, care este cunoscut și sub numele de Iluminism, ieșind din Evul Mediu întunecat, omul credea că poate rezolva toate problemele cu propria minte. El a început să-și venereze mintea. Era uimit de mintea sa. Simțea că are capacitatea mentală de a înțelege totul și de a rezolva toate problemele.
Se credea că Dumnezeu nu intervine în treburile oamenilor atunci când oamenii sunt atât de inteligenți încât pot să se descurce singuri. În cel mai bun caz, Dumnezeu a creat lumea și a lăsat-o să funcționeze. Iar acum era la latitudinea omului. Și astfel au decis că, din moment ce mintea omului avea supremația, tot ceea ce mintea omului nu putea concepe sau înțelege nu era adevărat. Așa că s-au dus la Biblie și tot ceea ce nu părea rațional, rezonabil, logic, intelectual a fost eliminat, și astfel au fost negate toate minunile din Biblie.
După care au început să nege marile adevăruri spirituale supranaturale despre Dumnezeu, despre Cristos și despre Duhul Sfânt, iar rezultatul a fost liberalismul teologic. Ceea ce s-a și întâmplat, pentru că biserica a deschis ușile și a tras înăuntru calul troian al raționalismului, al intelectualismului și al Iluminismului. Și au ieșit, au deschis porțile și locul a fost asaltat până când biserica și-a pierdut total credința, iar protestantismul european a devenit liberal și mort.
Astăzi, biserica continuă să deschidă porțile și să tragă înăuntru alți cai troieni plini de dușmani înșelători și devastatori. Iar lumea se infiltrează în biserică în nenumărate moduri. Am putea menționa erodarea valorilor morale, acceptarea destrămării familiei și a divorțului ca fiind normale, căutarea egoistă a banilor și a statutului înalt, care are acum chiar și o evanghelie identificată cu ea, și anume evanghelia prosperității.
Am putea menționa calul troian al pragmatismului sau al psihologiei. Am putea menționa și calul troian al misticismului, și al căutărilor intuitive ale adevărului. Biserica a atras o multitudine de cai troieni și lasă armatele de dușmani să intre să facă ravagii în biserică.
Aceasta este o stratagemă satanică. Satan nu va veni în biserică, la amvon fiind invitat, pentru că ei nu îl vor invita. El nu se va muta într-o biserică evanghelică sau pe un post de televiziune sau de radio creștin și nu va promova minciunile sale mizerabile și doctrina pervertită în mod deschis, ca fiind Satan. El nu va prezenta doctrina ca fiind contrară adevărului. El o va trimite ca un dar, ca un cal troian, și va fi ceva subtil.
El își va comercializa minciunile și înșelăciunile în mod subtil, atrăgându-i în mod înșelător pe oameni departe de adevărul lui Dumnezeu și ducându-i la o eroare distructivă. El va amesteca și puțin adevăr. Îl va pune în gura cuiva care pretinde că vorbește în numele lui Isus Cristos. Îi va atașa câteva versete din Biblie. Va apela sau va face să se apeleze la egoismul, mândria și firea oamenilor în numele binecuvântării spirituale, iar mulțimile vor fi fără să vrea - pentru că sunt lipsite de discernământ - ca niște oi duse la tăiere.
Pavel a subliniat lucrul acesta când i-a scris lui Timotei. El a spus: Iată cum vor sta lucrurile. Așteptați-vă la asta. „În zilele din urmă, unii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni”. Va exista înșelăciune. Va exista ipocrizie.
În 2 Petru, Petru spune același lucru. Proorocii falși, învățătorii falși vor strecura pe ascuns erezii nimicitoare. Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. În lăcomia lor, vor căuta un câștig de la voi. Sunt lacomi, sunt destrăbălați, și exploatează prin cuvântări înșelătoare.
Și sunt milioane de oameni în interiorul zidurilor bisericii astăzi care sunt practic devastați de armatele invadatoare și străine ale cailor troieni care au fost lăsați să intre în interiorul zidurilor bisericii. Acum, singura noastră apărare este să fim sănătoși și puternici în cunoașterea adevărului. Singura noastră apărare este să avem discernământ și să putem face deosebirea.
Problema este că trăim într-o perioadă în care climatul din biserică este intolerant față de acest lucru, pentru că a avea discernământ nu este ceva popular. Climatul din biserica de astăzi este, de fapt, intolerant față de discernământ. Se dorește ca toată lumea să fie iubitoare. Se dorește să se ridice în slăvi dragostea, unitatea și atitudinile care nu divizează. Nu spuneți nimic împotriva unui frate. Nu spuneți nimic care să divizeze. Fiecare are dreptul la ceea ce vrea să creadă. Haideți să fim iubitori. Să fim uniți.
Și, așa cum v-am spus data trecută, Satan știa că nu vom accepta teologia liberală, așa că a reușit să strecoare hermeneutica liberală, care ne va duce în cele din urmă la teologia lor. În loc să interpretăm Biblia pe baza unei înțelegeri istorice, gramaticale și contextuale a textului, noi dezvoltăm o toleranță pentru orice punct de vedere în numele iubirii, al unității și al unui spirit nedivizant. Aceasta este o otravă mortală pentru adevăr.
Acum, unii oameni chiar vor ataca. Dacă vă străduiți să dați nume, să trasați linii sau să spuneți: „Asta este adevărat și asta este fals”, dacă faceți aceste deosebiri și dați dovadă de discernământ, unii chiar vă vor ataca. Și, de obicei, ei atacă cu un pasaj din Scriptură care spune: „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu faceți rău prorocilor Mei”. Ați auzit asta? 1 Cronici 16 și Psalmul 105, ambele capitole includ un verset în acest sens. „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu faceți niciun rău prorocilor Mei”.
Trebuie să știți că o înțelegere corectă a acestui lucru nu conduce la modul în care este folosit astăzi. „A te atinge” în ebraică asta înseamnă vătămare fizică, „a face daune corporale”. „Unsul” are legătură cu împărații. Ceea ce le spune el este „să nu omorâți împăratul. Nu-i faceți rău fizic împăratului”. A doua parte a versetului „nu faceți rău prorocilor Mei”, cuvântul „rău” înseamnă din nou „vătămare fizică”, „vătămare corporală”.
Proorocii mei sunt cei care proclamă Cuvântul Meu, adică un proroc adevărat este cel care a avut dreptate când a făcut o predicție, în sută la sută din cazuri. „Nu faceți rău fizic unui proroc adevărat și nu faceți rău fizic unui împărat”. Asta este foarte departe de a evalua teologia unui eretic care nu este nici proroc adevărat, și nici împărat. Blândețea față de învățătorii falși a otrăvit izvorul bisericii.
Acum vreau să fiu foarte sincer cu voi și să vă ajut să înțelegeți acest lucru. Astăzi există o toleranță pentru orice fel de aberație în biserică și, prin urmare, aceasta este plină de cai troieni, lăsând armatele invadatoare să intre pentru a semăna confuzie și pentru a distruge. Întotdeauna am crezut, și continui să cred și astăzi, că niciun om nu a făcut mai mult rău moralității Americii decât Phil Donahue. Pentru că, mai presus de oricine şi dincolo de oricine altcineva, acest om a fost cu adevărat motorul principal al dezintegrării moralității americane. Veți întreba: „De ce?”
Nu neapărat din cauza opiniilor sale. Este foarte greu de aflat ce crede cu adevărat despre orice. Nu pentru că își exprimă opiniile. Ci pentru că oferă o platformă pentru orice aberație. În emisiunea sa de televiziune, de la începuturile sale, a oferit o platformă fiecărei aberații bizare, deviante, perverse și nelalocul ei pe care această cultură a inventat-o vreodată. Și ceea ce a făcut a fost că, în loc să le prezinte ca fiind o aberație sau o perversiune, le-a redus pe toate la nimic mai mult decât o simplă curiozitate. Afirmând că este doar o curiozitate inedită.
Și în felul acesta el elimină șocul și trauma perversiunii, o reduce la ceva de care să râzi, ceva care nu are alte consecințe decât că o grămadă femei, altădată gospodine, intră în studio și discută despre această perversiune în glumele lor absurde. Totul e redus la o banalitate, astfel încât imoralitatea este o banalitate, astfel încât aberația este o banalitate. Nu este nimic altceva decât o curiozitate și trebuie acceptat și înțeles faptul că există pur și simplu oameni care sunt așa, și nu este asta ceva amuzant? Nu este ceva straniu? Și nu este ciudat? Și nu este surprinzător? Dar oare niciodată nu este greșit? Niciodată.
Ei bine, dacă mutați asta în lumea creștină, aș fi foarte sincer cu voi și aș spune că cineva ca Paul Crouch și Jan și rețeaua numită TBN este pentru biserică ceea ce Phil Donahue este pentru lume. Ei au creat un mediu la televiziune care oferă un forum pentru fiecare aberație teologică existentă. Și poți să te uiți și să vezi totul, de la ce este bun și corect până la ce este cel mai rău din ceea ce există, numai că ei nu fac niciodată o judecată de valoare asupra a ceva, niciodată. Doar că ceea ce s-a întâmplat a fost că forumul care a fost creat pentru fiecare aberație teologică într-un mod fără a judeca a înmuiat literalmente capacitatea de discernământ a bisericii. Totul a ajuns să fie tolerat. Totul a ajuns să fie acceptat. Orice punct de vedere este bun. Capriciul fiecăruia este în regulă, atâta timp cât nu spunem nimic negativ despre altcineva, menținem spiritul de dragoste și unitate în Cristos - care, așa cum am spus mai devreme - este hermeneutica liberalilor, și așa au ajuns la respingerea Trinității, a dumnezeirii lui Cristos, a dumnezeirii Duhului Sfânt și a tuturor celorlalte lucruri pe care le neagă.
Biserica de astăzi este plină de erori și confuzie. Și de aceea este esențial pentru noi să avem discernământ, deși în același timp s-ar putea să nu fie ceva popular. Ne vom supune la ceea ce spune în versetul 21. Vom cerceta toate lucrurile cu atenție. Tot ceea ce găsim că este bun, vom păstra. Și tot ceea ce găsim că este rău sub orice formă, vom respinge.
În ciuda existenței tuturor acestor cai troieni, biserica continuă să îi atragă în interiorul zidurilor. Așadar, încercăm să vă ajutăm să vă puteți gândi puțin la această chestiune a discernământului.
Acum avem de-a face cu câteva întrebări. Vă aduceți aminte de prima întrebare? De ce există această lipsă de discernământ? Aceasta a fost prima noastră întrebare și v-am dat deja răspunsul la ea. Voi face un rezumat foarte scurt al acestui răspuns. De ce există această lipsă de discernământ? V-am prezentat următoarele motive. În primul rând este vorba despre o slăbire a clarității și convingerii doctrinare. O slăbire a clarității doctrinare și a convingerilor. Am analizat acest lucru în detaliu. Doctrina nu este considerată iubitoare și în același timp, doctrina nu este considerată relevantă.
În al doilea rând, este vorba despre eșecul de a fi antitetici. Eșecul de a dori să privim toate lucrurile în alb-negru, în absoluturi. Noi trăim în relativism. Este un eșec să spuni: „Iată o teză. Eu ofer o antiteză care spune că este greșită”. Creștinismul relevant acum este relativ. Este subiectiv. Este experiențial. Orice creștin cu discernământ poate vedea acest lucru.
Chiar cu ani în urmă, când C.S. Lewis a scris Scrisorile lui Zgândărilă, care este o întâlnire imaginară cu Zgândărilă, demonul șef, care elaborează o strategie pentru a distruge biserica. Și încearcă să instruiască un alt demon, pe nume Amărel, despre cum să distrugă biserica. Iar într-un mic scenariu, Zgândărilă îl instruiește pe Amărel și îi spune: „Iată cum să-i ținem pe creștini complet confuzi. Ține-i departe de antiteza clară dintre adevărat și fals”.
C.S. Lewis a avut dreptate. Dacă reușești să-i faci pe creștini să renunțe la învățătura critică antitetică și la a cunoaște diferența dintre adevărat și fals, îi poți face atât de confuzi încât îi poți învăța absolut orice.
În al treilea rând, o altă cauză este preocuparea pentru imagine și influență ca fiind cheia evanghelizării. Am vorbit despre ideea că există astăzi unii care spun că trebuie să ne îndulcim mesajul, să eliminăm tot ce este ofensator din Evanghelie, să facem serviciile confortabile și plăcute pentru păcătoșii necredincioși, să eliminăm ceea ce ar putea să îi jignească, să îi confrunte, să îi condamne, să îi judece sau să îi convingă și să căutăm popularitatea în rândul celor neconvertiți care îl resping pe Cristos.
Și dacă vrem să zidim biserica, trebuie să avem popularitate în lume. Imaginea și influența sunt problema. Trebuie să ieșim acolo și să ne promovăm afacerile astfel încât să le placă celor din generația baby boom, celor de după baby boom și acum noului grup numit baby busters. Și dacă o putem împacheta astfel încât să le placă, atunci și lor le va plăcea Isus.
În al patrulea rând, este eșecul de a interpreta corect Scriptura. Și am vorbit despre acest lucru data trecută. Avem de-a face cu predicatori și învățători neinstruiți, needucați și ignoranți care vin cu propria lor teologie, chiar în timp ce vorbesc. Ei nici măcar nu știu ce este până când nu le iese pe gură. Sunt alții care sunt instruiți, dar nu reușesc să folosească instrumentele de interpretare și optează pentru a spune povești și a predica psihologia, și așa mai departe. Sunt alții care sunt prea leneși pentru a munci cu sârguință pentru a aplica aceste abilități pentru a împărți corect cuvântul adevărului, și există unii care cred că adevărul pur și simplu se ridică din interior în mod subiectiv. Și astfel, ați scăzut cu adevărat valoarea procesului de interpretare a Scripturii, iar biserica a ajuns să fie slabă în capacitatea sa de a interpreta Biblia în mod corespunzător.
În al cincilea rând, o altă cauză a acestui dezastru din biserică, care duce la lipsa de discernământ, este lipsa de disciplină în biserică. Și v-am spus că acolo unde disciplinezi păcatul într-o biserică, ridici un zid între biserică și lume, și este clar că lumea este într-o parte și biserica de cealaltă parte. Astfel încât să le poți distinge pe cele două. Dacă nu există disciplină în biserică, lumea va intra în biserică. Și se vor amesteca între ele astfel încât nu se va putea distinge una de cealaltă. Și atunci nu poți să practici disciplina în biserică, pentru că pe cine vei disciplina? Asta dărâmă delimitarea dintre lume și biserică. Această reticență de a trata ferm, categoric și public păcatul duce la o lipsă de înțelepciune și de discernământ în biserică.
Și, în cele din urmă, este imaturitate spirituală. Am vorbit despre creștinii imaturi şi despre faptul că nu pot discerne. Ei nu au simțurile lor exersate pentru a discerne între bine și rău. Ei sunt ca niște copii care plutesc, purtați de orice vânt de învățătură.
Acum acestea sunt cauzele lipsei de discernământ spiritual. Dar haideți să luăm o a doua întrebare și apoi o a treia în această dimineață și să încheiem seria noastră. A doua întrebare: ce este discernământul spiritual? Așadar, am văzut că nu îl avem. Așa că haideți să stabilim o definiție. Despre ce este vorba? Ce este discernământul spiritual?
Înainte de a vă oferi o definiție simplă, dați-mi voie să spun că orice pastor, sau orice învățător al Bibliei, sau orice profesor care propovăduiește Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie considerat responsabil pentru cunoașterea răspunsului la această întrebare. Ce este discernământul spiritual? Cu siguranță ar trebui să figureze în orice examinare din pregătirea pentru ordinare. Ce este discernământul spiritual și cât de important este el? De ce? Pentru că este slujba noastră. Este ceea ce facem noi. Nu este ceva diferit de un medic a cărui meserie implică discernământul. Sarcina de a fi un medic eficient este să fii capabil să privești situația fizică a unei persoane și, printr-o înțelegere adecvată, să poți judeca care este acea afecțiune, ce înseamnă și care este leacul ei.
Este vorba de înțelegere, de citirea simptomelor, de evaluarea anumitor factori din viață, de determinarea a ceea ce este greșit și de determinarea a ceea ce este corect de făcut cu ceea ce este greșit, astfel încât să fie îndreptat. Noi trebuie să diagnosticăm și să găsim un leac. Asta suntem noi, suntem ca medicii sau ca persoanele din domeniul medical și al sănătății.
Același lucru este valabil și în ceea ce privește slujirea. Responsabilitatea noastră este aceea de a discerne. De a discerne adevărul de la Dumnezeu și cum se aplică el în viața spirituală. Trebuie să fim foarte, foarte bine pregătiți și pricepuți în ce privește problema discernământului. Acum, trebuie să facem acest lucru pentru a putea evalua adevărul și eroarea și pentru a putea aplica adevărul într-un mod adecvat. Aceasta este datoria noastră și asta facem. Oricine este implicat în lucrare și nu poate face nicio deosebire și nu poate discerne a eșuat în ceea ce a fost chemat și instruit să facă. Acesta este scopul nostru.
Acum, îngăduiți-mi să vă prezint o definiție simplă. Discernământul este abilitatea de a separa adevărul divin de eroare și de jumătățile de adevăr. Este abilitatea de a separa adevărul divin de eroare și de jumătățile de adevăr. La aceasta am fost chemați. În 1 Timotei, vă aduceți aminte că Pavel îi scrie și ne prezintă câteva lucruri pe care trebuie să le știm dacă suntem în slujire, pentru că se aplică și la noi. El spune: „Trebuie să te hrănești în mod constant” - 1 Timotei 4:6, - „cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat-o până acum, ferește-te de basmele lumești și băbești”. Asta era un fel de epitet care descria filosofia contemporană.
Trebuie să știi să faci diferența între ceea ce vine din lume și adevărul lui Dumnezeu. Trebuie să știi asta. Trebuie să fii capabil să faci această distincție. Dacă vrei să fii un bun slujitor al lui Isus Cristos, trebuie să te hrănești continuu cu cuvintele credinței și cu învățătura sănătoasă ca să poți recunoaște gunoiul. Trebuie să fii în stare să faci asta.
Mai târziu, în 4:13, el spune: „Ia seama la citire, la îndemnare și la învățătura pe care o dai altora”. Și mai jos, în versetul 16: „Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora”. Trebuie să faci această deosebire. Trebuie să cunoști adevărul. Trebuie să-l poți deosebi de eroare.
Uitați-vă la capitolul 6:2 el spune: „Cei ce au stăpâni credincioși să nu-I disprețuiască sub cuvânt, căci sunt frați, ci să le slujească mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor sunt credincioși și preaiubiți”. Și după toată această învățătură, el spune următoarele - și asta include tot ceea ce găsim în versetul 5 – „Învățați și propovăduiți aceste principii”. Iar în versetul 3: „Dacă învață cineva pe oameni învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase, ale Domnului nostru Isus Cristos, și de învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie și nu știe nimic”.
Acum trebuie să fii în stare să distingi. Dacă cineva vine cu ceva diferit, este îngâmfat. Nu înțelege nimic. El provoacă doar dispută și pune întrebări controversate despre anumite cuvinte. Produce invidie, ceartă, clevetiri, bănuieli rele, zădarnicele ciocniri de vorbe și continuă tot așa. Așadar trebuie să vă țineți de învățătura sănătoasă. Învățați și propovăduiți aceste principii și oricine care nu este de acord cu aceasta este îngâmfat și nu știe nimic. Aceasta este o chemare la discernământ.
În versetul 13, îl însărcinează din nou pe Timotei, apoi în versetul 14, îi spune să țină porunca. Putem afirma că porunca cuprinde toată Scriptura revelată. Păstreaz-o, păzește-o, protejeaz-o, astfel încât să rămână fără pată sau reproș până la arătarea Domnului Isus. Apoi coborâți la versetul 20: „Timotee” - acum devine pasional, - „păzește ce ți s-a încredințat”. Ce înseamnă asta? Adevărul. Adevărul. „Ferește-te de flecăriile lumești, și împotrivirile științei pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii și au rătăcit cu privire la credință”.
„Timotee, păzește adevărul. Păzește-l și cunoaște diferența dintre adevăr și flecăriile lumești, adică acea vorbărie goală, și ceea ce se numește în mod fals cunoaștere”. Trebuie să faci asta. Asta înseamnă discernământ.
Preaiubiților, acestea sunt cuvinte puternice, pentru a păstra adevărul nealterat și pur, pentru a păzi comoara împotriva celor care vor să o corupă. Așadar, oricine care este în slujire este chemat și recomandat la această responsabilitate de a dezvolta și de a perfecționa abilitatea de a separa adevărul divin de eroare și de jumătățile de adevăr.
Acum, ar putea fi util să facem un mic studiu de fond asupra cuvintelor care sunt folosite în Biblie, doar pe scurt. Două cuvinte-cheie apar în Scriptură atunci când vorbim despre discernământ. Unul este cuvântul ebraic bîn, iar celălalt este cuvântul grecesc diakrinō. Termenul ebraic bîn este folosit de 247 de ori în Vechiul Testament și a fost tradus în diferite moduri, uneori tradus prin „a discerne”, alteori prin „a distinge”, alteori prin „a înțelege”, dar conţine ideea de a fi capabil să separe. Este înrudit cu substantivul bayin, care înseamnă „spațiu între”. Și este chiar înrudit cu termenul, de fapt cu prepoziția ben. Bayin, ben, bîn. Înseamnă „a separa” sau „între”.
Așadar, cuvântul conţine ideea de a fi capabil să pui spațiu între lucruri. Nu le poți amesteca. Asta e aici, și cealaltă acolo. Nu se amestecă. Asta înseamnă că separați două realități care nu se pot amesteca. Și acesta este un proces de separare, asta înseamnă discernământ: separarea a ceva de altceva pentru că există o diferență și trebuie făcută o distincție. Așadar, putem spune că discernământul este abilitatea de a ajunge la înțelegerea și cunoașterea adevărului lui Dumnezeu printr-un proces de separare.
Eu trec prin asta tot timpul. Tot ceea ce citesc, tot ceea ce aud, trebuie să trec prin filtru și să separ ceea ce nu este adevărat de ceea ce este adevărat. Discernământul este acest proces de separare. Din nou, este vorba de conceptul de antiteză.
Acum termenul grecesc este diakrinō. Înseamnă „a separa”. De multe ori este tradus prin „a judeca”. Dar ce face un judecător? Un judecător este teoretic un judecător pentru că are capacitatea de a auzi o cantitate masivă de informații, de a citi o cantitate masivă de informații și de a separa - ce? - adevărul de eroare și de a face o judecată. Asta face un judecător. El discerne. Din nou, cuvântul diakrinō are ideea de a separa, astfel încât cineva să poată face o judecată, sau să poată lua o decizie.
Așadar, discernământul spiritual este abilitatea de a separa persoana lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu, voința lui Dumnezeu, adevărul lui Dumnezeu de tot ceea ce vrea să încalce acest lucru. Este abilitatea de a cunoaște acea voință perfectă, bună și acceptabilă a lui Dumnezeu despre care Pavel a vorbit în Romani 12:2, care se realizează prin înnoirea minții voastre. Este acea capacitate despre care apostolul Pavel a scris în Coloseni 1:9, când a spus: „Vreau să fiți plini de cunoștința voii Lui în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic”. Vreau să cunoașteți voia lui Dumnezeu, și să discerneți adevărul în toate. Aceasta este cheia. Să faci o judecată. Să faci o separare. Să faci o distincție.
Așadar, noi, creștini fiind, suntem chemați să discernem. Iar atunci când se spune „cercetați toate lucrurile”, asta înseamnă să separăm eroarea de adevăr. De ce? Pentru că Dumnezeu a dat adevărul. El vrea ca acesta să fie păzit și transmis generației următoare, dar Satan vrea nu doar să arunce în aer adevărul, ci să strecoare în adevăr - ce? - minciuna, și să trimită caii troieni înăuntru, astfel încât porțile să fie deschise și dușmanul să intre în grabă în interiorul zidurilor bisericii, și ai parte de un haos absolut.
Acum, asta ne duce la ultima întrebare și poate cea mai importantă. Și anume: cum pot deveni un om cu discernământ? Sper că ești motivat să devii unul. Întrebarea este cum poți deveni unul? O să vă prezint câțiva pași simpli.
Primul pas, dorința. Dorința. Totul începe de aici. Începe aici. Dacă nu aveți dorința de a discerne, credeți-mă, nu veți discerne. Dacă singura voastră dorință este să fiți fericiți, sănătoși, bogați, prosperi, înțelepți, dacă singura voastră dorință este să fiți mulțumiți, cu confortul asigurat, dacă singura voastră dorință este să propagați ceea ce credeți și ceea ce simțiți și ceea ce gândiți, dacă singura voastră dorință este să vă asigurați că punctul vostru de vedere despre tot este auzit , nu veți fi niciodată o persoană cu discernământ.
Discernământul vine din dorința născută din smerenie. O smerenie care spune: <
Iar când, din smerenia propriei tale nepriceperi și din recunoașterea propriei tale slăbiciuni, spui: <
Proverbele 2. Îngăduiți-mi să vi-l citesc. Proverbele 2:3: „Dacă vei cere înțelepciune (discernământ), dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul și vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei discerne”. Atunci veți obține înțelepciunea și veți putea discerne ce este cu adevărat frica de Domnul și cunoașterea lui Dumnezeu. Când o vei dori, când o vei căuta, când vei flămânzi după ea. Asta conduce totul.
Undeva, pe parcurs, am simţit această dorință. Nu cunosc toate detaliile, dar undeva de-a lungul timpului am fost constrâns să cunosc adevărul despre Dumnezeu. Și, până în ziua de azi, nu sunt mulțumit cu ceea ce vine şi atât. Tot ceea ce iau și citesc, trec prin acest proces de separare în mintea mea. Și dacă ați vedea orice carte, dacă ar fi să răscoliți biblioteca mea pe care am citit-o, ați vedea mici însemnări pe margine. „E adevărat! Ups! Semnul întrebării. De unde a apărut asta? Asta nu este adevărat. Tăiat cu linie roşie”. Așa citesc, așa gândesc, pentru că îmi doresc prea mult să știu adevărul.
Aceste cunoștințe care se implantează direct în viața mea și afectează modul în care trăiesc, de asemenea se implantează direct în viețile tuturor celor care mă ascultă și le afectează modul în care trăiesc. Deci este o responsabilitate extraordinară. Am o părere înaltă cu privire la Scriptură. Am datoria de a o împărți corect. Și astfel am dorința de a discerne.
Și, din nou, asta se naște din smerenia care spune: „Nu pot să știu asta de unul singur. Nu am toate răspunsurile, dar știu că Dumnezeu vrea să cunosc adevărul Său și știu că vrea să împart corect Cuvântul Său și știu că vrea să am discernământ așa că voi urmări asta”.
Al doilea pas este rugăciunea. Rugăciunea. Aici este echilibrul dependenței de Domnul, bineînțeles, în cazul acestui proces. Poți avea toată dorința din lume, dar tot trebuie să depinzi de El. Există o ilustrare a acestui lucru în 1 Împărați capitolul 3, în 1 Împărați 3:9, Solomon s-a rugat lui Dumnezeu. Și el spune: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută ca să judece pe poporul Tău să deosebească binele de rău”. Solomon spune: „Vreau discernământ! Vreau discernământ!”. Ce cerere extraordinară! „Căci cine ar putea să judece poporul”, spune el, „altfel nu aș putea face față acestei slujbe. Trebuie să am discernământ”. Iar versetul 10 spune: „Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului”. Dumnezeu a fost mulțumit că el a cerut discernământ. Și Dumnezeu i-a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri” – adică discernământ, capacitatea de a separa între ce este corect și ce este greșit, între bine și rău, - „fiindcă nu ceri pentru tine” - O, frate!
Iată care este problema de bază. Oamenii care caută discernământ sunt dispuși să nu se mai concentreze pe ei înșiși. Pentru că ceea ce vedem cultivat în creștinismul de astăzi, este un egoism atât de imens încât oamenii chiar nu sunt interesați să discearnă, ci doar să obțină pentru ei înșiși ceea ce au nevoie.
El spune: „Tu nu ai făcut asta. Ai avut ocazia să ceri orice. Ai fi putut cere o viață lungă. Ai fi putut intra în grupul: „rostește-l și revendică-l”, în grupul credinței, în grupul prosperității și în grupul vieții lungi. Ai fi putut cere bogăție pentru tine însuți, - și asta există cu siguranță astăzi. Există un astfel de grup. „Și ai fi putut cere viața dușmanilor tăi. Ai fi putut face parte dintre cei care caută răzbunare. Dar nu ai făcut-o. Nu ai cerut nimic pentru tine. Ci ai cerut discernământ, pentru a putea înțelege dreptatea. Și iată că voi face după cuvintele tale. Îți voi da o inimă înțeleaptă și plină de discernământ (pricepută), așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine”.
Uau! Aceasta este într-adevăr o ilustrare a textului din Iacov 1:5: „Dacă vreunuia îi lipsește înțelepciunea,” - să ce? – „s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare”. Echilibrul, bineînțeles, în ceea ce privește dorința este rugăciunea. Pot să îmi doresc discernământ, dar trebuie să depind de Domnul pentru procesul de a avea discernământ - ca Solomon, așadar rugăciunea este necesară. Pentru că Îl implor pe Dumnezeu să mă facă să am discernământ. Îl implor pe Dumnezeu să mă învețe să am discernământ și să-mi acorde lucrul acesta.
În al treilea rând, în această mică serie de pași pentru a deveni o persoană cu discernământ avem în primul rând dorința. În al doilea rând, o rugăciune continuă, punând acest lucru înaintea Domnului. Și asta, de asemenea, reflectă smerenia ta, pentru că recunoşti că tu nu ai ceea ce îți trebuie, dar El are. În al treilea rând, învață de la cei înzestrați. Învață de la cei înzestrați. Vei descoperi în viața ta și în biserică că există oameni care au capacitatea de a discerne.
De fapt, este destul de interesant să ne uităm la 1 Corinteni capitolul 12 și în lista de daruri spirituale care este dată în acel capitol. În 1 Corinteni 12:10 se menționează darul sau abilitatea de a distinge duhurile. Distingerea duhurilor, sau discernerea duhurilor.
Acum, acest lucru este destul de interesant, deoarece Scriptura chiar nu spune nimic despre acest lucru. Spune în 1 Ioan 4:1: „Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu”. Așadar, știm că în biserica primară demonii și Satan veneau și încercau să se infiltreze în biserică cu minciunile lor. Și era important pentru biserică să discearnă între adevăratul purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și vreun demon. Acum, aduceți-vă aminte, ei nu aveau încă textul Scripturii în mâinile lor. Era încă în curs de scriere. Așa că nu aveau o revelație completă la care să se raporteze și cu care să testeze totul.
Deci, cum au știut ei pe cine să creadă? Cum au știut ei cine vorbea cu adevărat în numele lui Dumnezeu? Ei bine, existau unii în biserică care aveau capacitatea de a discerne acest lucru. S-ar putea chiar să fi funcționat într-un mod foarte spiritual, nu doar într-un mod fizic, material, ci într-un mod supranatural, în care Dumnezeu le-a dat de fapt intuiția de a ști care era duhul demonic. Este posibil ca ei să fi avut această abilitate.
Pentru că știm, de exemplu, dacă vă aduceți aminte în Fapte 16 că o femeie a coborât la locul unde se aflau Pavel și Sila, iar această femeie a spus despre Pavel și Sila acele cuvinte foarte cunoscute: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii”.
Acum, asta era adevărat? Absolut adevărat. Pavel și Sila erau slujitorii Dumnezeului Celui Preaînalt și arătau calea mântuirii. Asta era absolut adevărat. Dar Pavel știa că asta venea de la un duh demonic care trăia în acea fată. Și țineți minte că, după ce a ascultat-o o vreme, el a alungat demonul pentru că știa că subtilitatea stătea în faptul că un duh demonic spunea adevărul, astfel încât oamenii să o asculte pe această fată.
Și odată ce o acceptau ca pe una care vorbea adevărul, crezând că ea vorbea adevărul lui Dumnezeu, atunci ea le spunea minciuni, iar ei le primeau fără să vrea. Așa că a fost necesar ca Pavel, prin harul lui Dumnezeu, să aibă discernământ pentru a ști ce se întâmpla cu adevărat.
Așadar, în biserica primară, atât pentru a discerne adevărul de eroare, cât și pentru a deosebi un duh adevărat de un duh fals, se pare că Dumnezeu le-a dat unora capacitatea de a discerne. Ei erau câinii de pază, patrula, garda, santinela bisericii.
Acum vine întrebarea: mai există acest dar? Sau a fost doar pentru acea vreme? Ei bine, nu există nimic în Scriptură care să indice că și-a încetat existența. Nu se spune absolut nimic despre el. Așadar, nu avem niciun motiv să presupunem, că a încetat. Mă simt în largul meu să spun că nu am nicio problemă în a lăsa darul să continue să existe în biserică și să ia un alt fel de mod de operare sau să funcționeze într-un mod diferit.
Astăzi, poate fi încă folosit în viața unor oameni pentru a proteja biserica de erori. Sunt unii oameni din biserică cărora Dumnezeu le dă pur și simplu capacitatea de a discerne. Aceștia sunt înzestrați pentru a conduce biserica în a distinge adevărul de eroare. Am putea chiar să-i numim „teologi”. I-am putea numi „cercetători ai Bibliei”, în general.
Acei oameni care apar și care pot gândi critic, și analitic, cu atenție, și cu acuratețe, și chiar cu o perspectivă istorică, pentru că sunt oameni care știu de unde a venit și a plecat eroarea și care pot spune: „iată o înțelegere corectă a acesteia”, ei devin astfel veghetorii bisericii. Îi punem în seminare și trimitem tineri să învețe de la ei. De ce? Pentru ca ei să învețe să discearnă învățând cum discern acești oameni.
Nu știu cum vreți să îi spuneți. Poate că vă simțiți inconfortabil încă să îl numiți darul de a distinge duhurile sau de a discerne spiritele, dar pentru mine este evident că Dumnezeu a pus în biserică pe unii care sunt înzestrați în mod unic pentru a fi modele de discernământ pe care le putem urma. Eu citesc cărți. Ori de câte ori există probleme cu care vreau să mă confrunt, există anumiți autori despre care știu că au scris în acel domeniu și vreau să știu ce spun, pentru că mă ajută la a discerne datorită clarității cu care sunt capabili să discearnă ei anumite domenii ale adevărului.
Falșii profeți sunt peste tot astăzi, în orice loc. Caii troieni sunt trași în biserică în fiecare zi. Și există unii oameni care sunt înzestrați de Dumnezeu pentru a demasca acești falși profeți, unii oameni înzestrați de Dumnezeu pentru a discerne aceste lucruri.
Îmi aduc aminte că atunci când eram copil și când biserica făcea o muncă formidabilă în atacarea sectelor precum mormonii, secta martorilor lui Iehova și diverse alte secte, exista o proliferare a scrierilor despre secte, scrise de oameni care erau în mod evident stabiliți în trupul lui Cristos pentru a ajuta trupul să gândească în mod critic și clar cu privire la erorile acelor grupuri particulare.
Așadar, există unii care sunt în preajmă pentru a demasca falșii profeți. Trebuie să învățați de la ei, fie că stați sub învățătura lor, fie că stați sub autoritatea predicilor lor, fie că le citiți cărțile, fie că îi cunoașteți personal. Ei sunt în biserica de astăzi poate pentru a identifica demonismul, poate pentru a identifica firea, și în mod sigur pentru a identifica eroarea în doctrină. Ei sunt veghetori pentru biserică. Învățați de la ei!
În al patrulea rând, următorul pas. Se începe cu dorința, se trece la rugăciune, se învață de la cei care au discernământ și sunt înzestrați în acest domeniu. În al patrulea rând, urmați modelul celor maturi. Rămâneți pe modelul dat de cei maturi. Rămâneți pe această cale. Creștinii maturi pot discerne. Ei au simțurile exersate pentru a discerne binele și răul, se spune în Evrei 5.
Oamenii maturi au discernământ. Asta spune Evrei 5. Efeseni 4: „Nu fiți copii care se clatină încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, fără discernământ”. Copiii sunt complet lipsiți de discernământ. De fapt, este o mare provocare, nu-i așa, să crești un copil cu discernământ? Este nevoie de ani de zile. Și o faci continuu, chiar și atunci când copiii tăi ajung adolescenți, încă încerci să-i înveți. Dar stai puțin! Mie îmi spui despre asta? Hai să ne gândim la asta. Înțelegi despre ce este vorba? Nu. Ei bine, lasă-mă să te ajut. Dă-mi voie să te ajut să discerni asta. Asta face parte din creșterea copiilor, nu-i așa? Creșterea unui copil înțelept. Iar asta este un proces.
Același lucru este valabil și din punct de vedere spiritual. Nu te duci la culcare într-o noapte, și spui: „Doamne, fă-mă să discern”, după care, te trezești dimineața. „A, am discernământ!”. Nu. Asta presupune un proces. Înseamnă că urmezi o cale spre maturizare. Cum devii matur? „Ca niște prunci, să doriți laptele curat al Cuvântului, ca prin el să creșteți”. 1 Petru 2:2. Creșteți în maturitate prin Cuvânt. Și creșteți în maturitate prin încercări și teste. După ce veți suferi puțină vreme, Domnul vă va face desăvârșiți. Așadar, există un proces. Urmați calea maturității. Nu trebuie să te complaci în locul în care te afli. Trebuie urmărită creșterea.
În al cincilea rând, depindeți de Duhul Sfânt. Depindeți de Duhul Sfânt. Trebuie să umblați în Duhul. Trebuie să fiți plini de Duhul, pentru că Duhul aduce adevăratul discernământ. Duhul este cel ce oferă adevăratul discernământ. El este Cel despre care Isus a spus în Ioan 16:13 că vă va călăuzi în tot adevărul. El vă va conduce la tot adevărul. Acesta este rolul lui. Aceasta este sarcina lui. El este Cel care produce adevăratul discernământ.
În prima epistolă din Corinteni în 2:16 se spune: „Singurul care cunoaște gândul lui Dumnezeu este Duhul lui Dumnezeu. Singurul care cunoaște perfect gândul lui Dumnezeu este Duhul lui Dumnezeu”. Aveți Duhul lui Dumnezeu, prin urmare aveți gândul lui Cristos. Ce afirmație! 1 Ioan 2:20 și 27. „Aveți o ungere de la Dumnezeu, așa că nu aveți nevoie de niciun om care să vă învețe, acea ungere este Duhul Sfânt”.
Trebuie să depinzi de Duhul lui Dumnezeu. Pe măsură ce ești plin de Duhul, pe măsură ce umbli în Duhul, ascultându-L pe Dumnezeu, tratând păcatul din viața ta, mărturisindu-l, trăind o viață curată și sfântă, cedând controlul Duhului lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu te va face o persoană cu discernământ.
Apoi, în cele din urmă și cel mai important, studiați cu sârguință Scriptura. Studiați cu sârguință Scriptura! Nu veți avea perspicacitate, indiferent cât de mult vă doriți acest lucru, indiferent cât de mult vă rugați pentru asta, indiferent cât de conștiincios urmați exemplul unei persoane cu discernământ. Nu veți deveni oameni cu discernământ, indiferent cât de maturi vă doriți să fiți și indiferent cât de mult depindeți de Duhul Sfânt, dacă nu studiați cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru că acolo veți învăța principiile pentru discernământ. Pentru că acolo veți învăța adevărul. Aduceți-vă aminte de nobila biserică din Bereea, abia nouă în credință, dar în Fapte 17:11 se spune: „cercetau cu sârguință Scripturile ca să vadă dacă ce li se spunea este așa”. Aici ei veneau într-adevăr dintr-un context în care nu știau nimic, dar știau la ce trebuiau să se uite, așa că au apelat la Vechiul Testament pentru a vedea dacă aceste lucruri erau așa.
Discernământul înflorește doar într-un mediu de studiu biblic intens și cu credincioşie. O spun încă o dată. Discernământul înflorește numai - numai - într-un mediu de studiu biblic intens și cu credincioşie. De aceea, în Faptele Apostolilor 20, când Pavel era atât de îngrijorat de prezbiterii din Efes, el spune: „Știu că, după ce voi pleca, se vor vârî între voi lupi”, lupi răpitori care vă vor sfâșia, și vor veni caii troieni, dușmanul se va infiltra, veți accepta unele erori, și se vor ridica din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, vă vor duce în rătăcire, veți avea parte de haos doctrinar, și de confuzie doctrinară. „Și acum vă încredințez în mâna Cuvântul harului Său, care vă poate zidi sufletește”. Cuvântul, Cuvântul.
Uitați-vă împreună cu mine la 2 Timotei 2:15, doar pentru a observa semnificația acestui verset. Acum trebuie să puteți distinge - sfârșitul versetului 15 - între cuvântul adevărului și vorbăria goală, adică vorbăria lumească care duce la o viață lipsită de evlavie. Trebuie să fiți capabili. Trebuie să fiți în stare să faceți distincția între cuvântul adevărului, așa cum am spus data trecută, și învățăturile prostești, nebunești, care vin și spun că: „A și venit învierea și răstoarnă credința unora”.
Trebuie să fii în stare să faci distincția între adevăr și eroare. Trebuie să o faci. Iată cum. „Caută să te înfățișezi” – asta ilustrează un lucrător care depune un efort maxim și perfecțiune în munca sa – „să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un lucrător încercat”. Asta înseamnă, literalmente, să stai alături de Dumnezeu fiind demn de compania Lui. Prieteni, pentru a sta alături de Dumnezeu și pentru a spune: „Sunt vrednic de compania Ta, Doamne, pentru că noi doi credem același lucru”, o să fie nevoie de mult efort dacă vreau să fiu aprobat de Dumnezeu.
Apoi spune: „Ca un lucrător care nu are de ce să-i fie rușine”. Cuvântul „rușine” este cuvântul cheie. Ar trebui să-ți fie rușine de calitatea scăzută a lucrării făcute în Cuvânt, dacă este un efort dezonorant. Vrei să poți sta alături de Domnul în prezența Lui și să spui: „Doamne, am predicat exact ceea ce ai scris în Cuvânt. Am fost credincios față de el. Mi-am dat silințele. L-am studiat cu sârguință pentru a-l putea reprezenta cu credincioșie”.
Sau vrei să ajungi acolo cândva și El să-ți spună: „Mi-e rușine cu tine. Mi-e rușine de modul superficial și de calitatea proastă în care ai tratat adevărul Meu. Mi-e rușine de incapacitatea ta de a distinge adevărul de vorbăria lumească și goală, care duce la o lipsă de evlavie și se răspândește ca o cangrenă. Mi-e rușine de incapacitatea ta de a identifica învățătorii falși care s-au îndepărtat de adevăr și care au tulburat credința altor oameni. Mi-e rușine de felul în care ai tratat adevărul Meu”.
Ascultați-mă, dacă vrem să răspândim corect cuvântul adevărului, atunci trebuie să fim foarte sârguincioși în studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu există o scurtătură pentru asta. Nu există nicio scurtătură. Este ceea ce face ca „omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și destoinic pentru orice lucrare bună”, spune Pavel mai târziu.
Așadar, dacă vrei să ai discernământ, este nevoie de dorință, de rugăciune, de exemplu, de maturitate, de Duhul Sfânt, de studiu sârguincios, de cunoașterea Cuvântului. Și ce se va întâmpla? Dacă ne stabilim calea de a urma acești pași, acest tip de abordare, va întări convingerea doctrinară a bisericii. Ne va face să fim antitetici, și să credem în adevărul absolut, nu în cel relativ. Asta ne va chema la practicarea disciplinei bisericești. Ne va împiedica să facem compromisuri fără minte cu lumea. Ne va face buni interpreți ai Scripturii. Ne va maturiza. Îl va cinsti pe Dumnezeu. Și atunci vom fi o biserică cu discernământ.
Îngăduiți-mi să închei cu Filipeni 1, un text foarte important. Întoarceți la acest text. Filipeni 1:9. „Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult” - opriți-vă chiar aici. Nu suntem împotriva dragostei. Nu vrem să fim neiubitori. Eu nu vreau să fiu lipsit de iubire. Vreau ca dragostea voastră să abunde tot mai mult. Vreau mai multă iubire, și mai multă iubire, și mai multă iubire față de alții. Și vorbește aici despre dragostea față de alții, față de alți oameni.
El spune: „Vreau ca dragostea voastră să abunde”. Nu vreau ca voi să fiți considerați lipsiți de iubire. „Dar trebuie ca dragostea să crească tot mai mult în cunoștință și în orice pricepere (discernământ)”. Vedeți asta? Nu poți avea dragostea ca hermeneutică. Nu poți avea dragostea ca principiu de interpretare. Vrei să ai o iubire mai mare, tot mai mare și mai mare, numai că această iubire este cuprinsă în cunoașterea reală, sau în cunoașterea realității și a discernământului. „Ca să deosebiți lucrurile alese”, versetul 10. „Atunci veți fi plini de roada neprihănirii”, versetul 11.
Acum, noi vrem să fim iubitori, dar o iubire care abundă într-o cunoaștere reală și în orice pricepere (discernământ), deosebind lucrurile alese, fiind plini de roada neprihănirii și ambele versete - 10 și 11 - el spune: „și să nu vă poticniți până în ziua venirii Sale”. Aceasta este chemarea lui Dumnezeu la discernământ. Haideți să ne plecăm împreună în rugăciune.
Doamne, am fost binecuvântați în aceste zile să putem aborda acest subiect important și te rugăm să ne dai înțelegere chiar și în această privință, să știm de ce există o astfel de lipsă de discernământ, să înțelegem ce este discernământul, iar acum să cunoaștem și să urmărim să fim oameni cu discernământ.
Tată, ajută-ne să păzim adevărul, să păzim comoara, să o transmitem mai departe curată și nealterată copiilor noștri și generației care vine după noi. Ajută-ne, Doamne, să nu cădem victime ale cailor troieni care au intrat în biserică drept daruri și care s-au dovedit a elibera armate vrăjmașe care să ne sfâșie în bucăți. Ajută-ne să cercetăm totul în lumina Scripturii, să o folosim să fie firul cu plumb, așa cum spunea Amos, cu care măsurăm adevărul.
Ajută-ne ca într-o zi să nu ne fie rușine să stăm alături de Tine și să spunem: „Am predicat exact așa cum ai vrut Tu, cât am putut de bine. Am fost credincioși în a discerne totul”. Dă-ne această abilitate pentru a putea proteja sfințenia, neprihănirea, și excelența Numelui Tău și a bisericii Tale, de dragul Domnului Isus. Amin.
SFÂRȘIT
This article is also available and sold as a booklet.
