Stăm astăzi la masa Domnului și acesta este un timp când privim la crucea lui Isus Cristos, când ne amintim de faptul că Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său ca mântuitor al nostru. Așa cum bine știți, în ultimele săptămâni am studiat subiectul izbăvirii, această doctrină neglijată. Și cred că este foarte potrivit, în dimineața aceasta, să continuăm să vorbim despre acest subiect. Am venit în dimineața aceasta la Masa Domnului ca să celebrăm izbăvirea noastră. Aceia care aparțin Împărăției lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos au experimentat realitatea izbăvirii. Și în această dimineață, ce vreau să fac, pentru că nu am reușit să termin data trecută, aș dori să vă las o notă explicativă. Nu neapărat un mesaj, ci de fapt o explicație adițională. Este o notă explicativă la ultimul mesaj și vă încurajez ca dacă nu ați fost aici, să obțineți mesajele înregistrate din ultimele două duminici dimineața, când am dezbătut problema izbăvirii. Este disponibilă la centrul nostru de casete de aici. Nu am reușit să spun totul, și doresc să pot să vă prezint câteva din lucrurile pe care nu am fost în stare să vi le arăt data trecută.

Aș dori să vă spun într-un mod general: mântuirea este un subiect măreț. Subiectul lucrării lui Dumnezeu în viețile păcătoșilor este marea temă a istoriei răscumpărării și este marea temă a Scripturii. Nu trebuie să fie înțeleasă așa cum vrei tu să o înțelegi. Trebuie să fie înțeleasă așa cum a descoperit-o Dumnezeu. Sunt atât de multe bogății în mărețul adevăr al mântuirii, însă sunt împărțite, aș spune eu, în două categorii. În mântuire sunt realități non-experimentale și apoi sunt acelea experimentale. Sunt acele realități în ce privește mântuirea care au loc la nivel divin. Și sunt acele realități care au loc la nivel uman. Sunt acelea care afectează modul în care Dumnezeu ne vede și sunt acelea care afectează modul în care noi Îl vedem pe Dumnezeu.

Sunt realități în mântuirea noastră care nu sunt experimentale. Sunt acelea pe care nu le simți, nu le vezi și nu le poți manifesta. Sunt realități în mântuirea noastră despre care putem spune că sunt perspective divine sau directive divine sau hotărâri divine sau verdicte sau decizii sau alegeri sau fapte. Ca atare, acestea nu se manifestă în viețile noastre, precum justificarea prin care Dumnezeu ne declară pe noi neprihăniți prin faptul că ne atribuie neprihănirea lui Cristos nouă, pentru că păcatele noastre au fost plătite de El pe cruce. Ca răscumpărarea, un act prin care Dumnezeu ne cumpără înapoi din păcat și din moarte și din iad. Asta cuprinde ideea de răscumpărare. De asemenea este și ideea de adopție. Biblia ne spune că în mântuire noi suntem înfiați în familia lui Dumnezeu. Acesta este un nou statut legal și oficial. Apoi mai este mărețul adevăr al împăcării, și anume faptul că vrăjmășia dintre păcătos și Dumnezeu a fost înlăturată, iar acum păcătosul este acceptat să intre în prezența lui Dumnezeu și în viața veșnică. Lucruri precum justificarea, răscumpărarea, eliberarea, înfierea, împăcarea sunt modalități prin care Dumnezeu Își schimbă relația Sa cu noi prin aplicarea lucrării lui Cristos în dreptul nostru, prin har. Acestea nu sunt experimentale, și nu se manifestă ca atare.

Însă împreună cu acestea există niște realități experimentale vizibile în mântuire. Ele nu schimbă doar statutul nostru; ele nu schimbă doar ceea ce crede Dumnezeu despre noi sau modul în care ne vede Dumnezeu, ele ne schimbă nu doar legal, ci și în mod practic. Acestea au un impact în viața noastră. Ele se manifestă. Ele ne schimbă natura. Ele ne schimbă modul în care gândim. Ele ne schimbă voința. Ele ne schimbă dorința. Ele ne schimbă vorbirea. Ele ne schimbă comportamentul. Acum, aceste realități spirituale din a doua categorie sunt cele care alcătuiesc înțelegerea adevărului măreț al izbăvirii. Adevărații creștini nu au parte doar de o schimbare în statut, ei au parte de o schimbare în natură. Ei nu sunt noi doar în termenii poziției lor înaintea lui Dumnezeu, ci ei sunt noi în termenii creării lor. De aceea folosim termeni precum regenerare, naștere din nou, viață nouă, convertire. Noi nu avem parte de o schimbare numai în statut, ci avem și o schimbare în natură. Și ca să înțelegem doctrina izbăvirii în plinătatea ei, trebuie să înțelegem schimbarea dramatică ce are loc în viața unui suflet izbăvit.

Așa cum v-am spus în ultimele două săptămâni, aceasta este chestiunea cea mai critică din viața bisericii. Nu este nimic mai important în viața bisericii decât să fie în stare să discearnă între cine este un adevărat creștin și cine este unul fals. Ca să cunoști cine este real și cine nu, este esenţial din mai multe motive. Primul, pentru că știm că vrăjmașul vrea să semene în biserică credincioși falși, cât mai mulți posibil, ca să secătuiască viața din biserică, ca să fie drojdia care dospește aluatul. Asta este ca şi mărul putred care strică toată lada cu mere. De asemenea, diavolul vrea ca biserica să fie confuză cu privire la cine este un adevărat creștin, pentru ca falșii creștini să trăiască într-o continuă stare de amăgire și falsă siguranță. Când biserica falimentează să facă această distincție, lasă loc neghinei să fie semănată de vrăjmaș, îi lasă pe oameni să își continue viața cu falsa iluzie că Îi aparțin lui Dumnezeu, când de fapt ei nu Îi aparțin, și literalmente distruge impactul extraordinar și puterea pe care o are biserica în lume atunci când funcționează în adevărata puritate a identității ei.

Așadar, în această serie scurtă, ne ocupăm de subiectul cine este un creștin prin analizarea acestei chestiuni a izbăvirii. Și în particular, la acest element al izbăvirii care se leagă de schimbarea survenită în persoana noastră, adevărata schimbare care are loc într-un credincios. Ar trebui să fim în stare să ne uităm la cineva și să vedem manifestate caracteristicile izbăvirii. Ultima dată v-am spus, și asta doresc să fie o notă explicativă pentru voi, și voi repeta până când se va întipări adânc în inimile noastre: primul element al izbăvirii care va fi manifestat în viața unui adevărat credincios este că au fost eliberați și au trecut de la eroare la adevăr. Ei au fost izbăviți și au trecut de la rătăcire la adevăr. Așa cum v-am arătat în ultimele două săptămâni, există această nouă idee, această nouă noțiune, această nouă mișcare în creștinism și anume că poți să fii creștin și fără să accepți adevărul. Vei ajunge în cer dacă ești un budist dedicat, sau un musulman dedicat; vei ajunge în cer dacă ești evreu sau dacă eşti ateu. Poți să ajungi în cer dacă ești un mormon credincios. Oricine face parte din biserica ortodoxă sau din biserica romano-catolică sau dacă doar rostește numele lui Isus sau doar dacă spune că este creștin. Este de-ajuns şi în acest fel se minimalizează lucrurile.

Însă când te uiți la Noul Testament, ceea ce vezi este diferit de această concepție. Vezi lucrarea manifestată a lui Dumnezeu în izbăvirea adevăraților credincioși care trec din eroare la adevăr, așa că un adevărat credincios poate fi cunoscut prin faptul că afirmă adevărul. Să ne întoarcem la Coloseni capitolul 1. La acest text ne-am uitat și trebuie notat. Coloseni 1, să ne întoarcem la versetele 12 și 13. „Mulțumind Tatălui”, aceasta se referă la faptul că mulțumim lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră „care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină.” Aceasta este justificarea juridică, ne-experimentală, care are loc. Va fi o schimbare a statutului nostru, o schimbare în ce privește poziția noastră. Însă am primit privilegiul să avem parte de moștenirea sfinților în lumină. Acum, asta devine experiențial, pentru că ne-a izbăvit din împărăția întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului Său preaiubit. Am fost izbăviți din întuneric și am ajuns la lumină și lumina este sinonimă cu Isus Cristos, Cel care a spus că El este lumina lumii. Am fost izbăviți din împărăția rătăcirii, întunericul fiind sinonim cu eroarea. Am ieșit din împărăția erorii și am trecut în împărăția adevărului, care este sinonimă cu Împărăția Fiului dragostei Sale, Cel care este El însuși adevărul.

Așadar, întâi de toate, o persoană izbăvită a fost izbăvită prin puterea lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt, și a trecut de la rătăcire la adevăr. Adevărul este împărăția noastră. Înțelegem adevărul. Iubim adevărul. Proclamăm adevărul. Suntem dispuși chiar să ne luăm crucea și să murim pentru adevăr. Adevărul este sinonim cu Cristos, Cel care este calea, adevărul și viața, Cel care este lumina. Așadar, nu este adevărat să spui că cineva va ajunge în cer, în Împărăția lui Dumnezeu, că cineva are o relație adevărată cu Dumnezeul viu, dacă nu crede în adevăr. Este o singură cale prin care cineva poate intra într-o relație cu Dumnezeu și aceasta este să fie izbăvit din rătăcire și să vină la adevăr.

Deschideți împreună cu mine la Ioan capitolul 8 și vă voi reaminti un capitol foarte notabil și important, Ioan capitolul 8. Apropo, această problemă privitoare la cine este și cine nu este creștin a fost un adevăr foarte semnificativ și important în mintea lui Ioan. Și prin inspirația Duhului Sfânt el supune atenției această problemă atât în evanghelia sa, cât și în epistolele sale. Dar în Ioan capitolul 8 versetul 32 spune: „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.” La versetul 31: „Dacă veți rămâne în Cuvântul Meu” care este sinonim cu adevărul „atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei”. Un adevărat mathētēs alēthōs, un adevărat ucenic al lui Cristos rămâne în Cuvânt, pentru că el este adevărul care l-a izbăvit din eroare. În centrul izbăvirii este adevărul. Să ne uităm la versetul 41. Evreii fac aici o declarație. Ei spun: „avem un singur Tată: pe Dumnezeu”. Acest lucru îl spun o mulțime de oameni azi. „Oh, toți avem un singur Tată, toți ne închinăm aceluiași Dumnezeu, nu contează unde te afli în acest spectru religios, în acest fel de panteon al perspectivei monoteiste. Nu contează unde ești plasat, pentru că toți avem același Tată, pe Dumnezeu.”

Asta pretindeau evreii. Și cred că este rezonabil să spui așa ceva. La urma urmelor, ei credeau în Dumnezeul creator al Vechiului Testament, ei credeau în Elohim Yahweh. Ei credeau în Dumnezeul care era Creatorul și în Dumnezeul care era Dumnezeul legământului, Cel care a inițiat marele legământ cu Avraam și restul legămintelor, era Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Și ei au spus că avem același Dumnezeu. Aveau exact același Dumnezeu. Și mentalitatea de azi este: Bineînțeles că aveți același Dumnezeu. Nu este minunat că toți avem același Dumnezeu? Nu este minunat? Și Isus le-a spus: „Dacă Dumnezeu este Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine.” Clar și uşor de înțeles. Dacă cineva nu Îl iubește pe Isus Cristos, Dumnezeu nu este Tatăl lui. Nu poate fi altceva mai clar.

Și când tu spui: „iubește-L pe Isus Cristos”, la ce te referi? Te referi la faptul că Îl iubești pe Isus Cristos în același fel în care Îl iubești pe Dumnezeu, pentru că versetul 42 spune: „Eu am ieșit şi vin de la Dumnezeu”. Să Îl iubești pe Cristos așa cum Îl iubești pe Dumnezeu. Nu îmi spune că te închini aceluiași Dumnezeu dacă nu Îl iubești pe Isus Cristos ca Dumnezeu din Dumnezeu. Dacă nu crezi ce este corect despre Cristos, dacă nu accepți ce este corect despre Cristos și dacă nu Îl iubești, nu Îl cunoști pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este Tatăl tău. Nu ai o relație cu Dumnezeu. „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” De fapt este chiar foarte serios. Versetul 44: „voi aveți de tată” pe cine? Pe diavolul. Oricine nu crede în adevăratul Cristos, în adevăratul Cristos și în lucrarea Sa reală, și într-o mântuire adevărată prin mijloacele adevărate pe care le-a identificat Scriptura, nu-L are pe Dumnezeu ca Tată. Eroarea cu privire la persoana lui Cristos, eroarea cu privire la lucrarea lui Cristos, eroarea cu privire la mântuirea care este asigurată de Cristos, arată că cineva nu Îl are pe Dumnezeu ca Tată. De fapt, tatăl este diavolul.

Acum, Isus nu putea să spună asta mai categoric, nu-i așa? El le vorbea acelor oameni care se mândreau că Îl cunoșteau pe Dumnezeul adevărat. Iar dovada este în versetul 44: „vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.” Arată-mi pe cineva care rătăceşte de la adevăr și eu îți voi arăta un copil al diavolului. Asta spunea de fapt Isus. Adevărul este linia de demarcație. Nimeni care nu crede adevărul despre Isus Cristos nu este un copil al lui Dumnezeu. Iar apoi Isus spune în versetul 45: „Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.” Acum ascultați asta! Nu este nimeni care să fie un copil al lui Dumnezeu și să nu creadă adevărul despre Isus Cristos și să nu-L iubească pe Isus Cristos. Dacă cineva nu crede adevărul despre Cristos, în mod inevitabil, ascultați-mă, în mod inevitabil nu va crede când cineva va proclama acel adevăr. Cu alte cuvinte, ei nu cred adevărul și nu îi cred pe oamenii care încearcă să îl facă inteligibil pentru ei. Isus a spus: când spun adevărul arată cui aparțineți, pentru că nu vă puteți relaționa la adevăr. Adevărul este tărâmul nostru. Adevărul este sfera existenței noastre. Adevărul este sinonim cu Isus Cristos.

Versetul 46 spune: „Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți?” Iar în versetul 47 răspunde la întrebare: cel care este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea nu le auziți, pentru că nu sunteți din Dumnezeu. Sunteți foarte religioși. Aveți Vechiul Testament. Sunteți foarte devotați. Sunteți foarte exigenți în legalismul vostru. Sunteți foarte preocupați de faptul că sunteți în lume elita, pentru că voi vă închinați Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeului creator. Însă vă spun acum, tatăl vostru este diavolul și voi nu-L cunoașteți pe Dumnezeu, și voi nu sunteți copiii lui Dumnezeu, voi sunteți copiii diavolului, și motivul pentru care știu că sunteți copiii diavolului este pentru că nu Mă iubiți pe Mine și nu credeți ce am spus. Aceasta este linia inițială și definitorie de demarcație dintre un credincios și un necredincios. Nu este o chestiune de sinceritate, ci este o chestiune de adevăr.

Acum, să facem un pas mai departe. Să mergem la epistola lui Ioan, 1 Ioan capitolul 4. În versetul 5 din 1 Ioan 4, Ioan vorbește de necredincioși și spune că ei sunt din lume, de aceea ei vorbesc ca cei din lume și lumea îi ascultă, iar lumea își are frecvența ei și toate antenele sunt setate pe acea frecvență, iar lumea se înțelege pe sine și se ascultă pe sine. În versetul 6, noi suntem din Dumnezeu. Cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă. Acest lucru este minunat. Ascultați-mă, aș dori să vă explic. În Ioan 8, Isus a spus că dacă sunteți din Dumnezeu, atunci Mă iubiți. Credeți în Mine ca Dumnezeu din Dumnezeu, spuneți adevărul despre Mine și Mă iubiți și Mă ascultați și Îmi sunteți supuși. Aici spune: „Dacă sunteți din Dumnezeu, nu doar că Îl ascultați pe Isus, ci îl ascultați și pe Ioan.” Cu alte cuvinte: recunoști adevărul doctrinei apostolice. Tu recunoști adevărul învățăturii apostolilor. Cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Ioan face un pas dincolo de Cristos și spune: dacă sunteți din Dumnezeu, ascultați ceea ce vă spunem. Atât ce au scris apostolii și cei asociați cu ei, adică Noul Testament scris. Un adevărat credincios crede scrierile apostolilor, crede în Noul Testament, crede în mesajul mântuirii, în adevărul lui Dumnezeu, în unicitatea revelației de pe paginile Noului Testament. Cine nu este din Dumnezeu, nu va crede. Apoi în versetul 6 spune: „Prin aceasta cunoaștem Duhul adevărului și duhul rătăcirii.” Există un Duh al adevărului. Cine este Acesta? Există un singur Duh al adevărului, cine este? Duhul Sfânt, cu adevărat. Duhul Sfânt este Duhul adevărului. Este numit astfel în Evanghelia după Ioan. „Când va veni Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul.”

Sunt multe duhuri ale minciunii. Toată oastea demonică și însuși Satan sunt duhuri ale minciunii. Și Duhul adevărului este în conflict cu duhul minciunii. Și ce spune Ioan? El spune: „știm când este cineva sub puterea Duhului Sfânt, și când cineva este sub puterea unui duh mincinos. Modul în care cunoaștem asta este cum se raportează la învățătura apostolilor.” Ce s-a întâmplat în ziua Cincizecimii, din Fapte 2? Oamenii au fost mântuiți în acea zi, au fost mântuiți instantaneu. Evreii în ziua Cincizecimii, mii dintre ei, așa cum ne amintim, au fost mântuiți în acea zi și imediat spune: „stăruiau” în ce? „în învățătura apostolilor.”

Cum a avut loc asta? Cum au putut să facă o schimbare de convingere, o astfel de tranziție a încrederii, o astfel de tranziție de încredere absolută, totală? Cum au putut ei să înțeleagă autoritatea deplină a Noului Testament așa de repede? Răspunsul: lucrarea Duhului Sfânt al adevărului, care le-a condamnat inimile și i-a condus la adevăr. Așadar, vei crede în Cristos așa cum este El descoperit în Scriptură și vei crede în El până într-acolo încât să Îl iubești, ceea ce înseamnă că Îi vei preda Lui ceea ce aparține numai lui Dumnezeu, Cel pe care trebuie să Îl iubim cu toată inima noastră, cu tot sufletul, mintea și puterea. Nu doar atât, dar vei crede și vei accepta scrierile apostolilor pentru că Duhul va face asta în inima ta. Avem ungerea, 1 Ioan 2:27, de la Dumnezeu, și nu avem nevoie de învățători umani. Ungerea de la Dumnezeu, Duhul Sfânt, ne învață toate lucrurile. Duhul adevărului vă va conduce în tot adevărul, ungerea, Duhul adevărului vă va învăța toate lucrurile.

Dar acesta nu este finalul. Mergeți la versetul 7 și facem încă un pas. „Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubește, este născut din Dumnezeu, şi-L cunoaște pe Dumnezeu.” Mergem la capitolul 5, versetul 1: „Oricine crede că Isus este Cristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubește pe Cel ce L-a născut, iubește şi pe cel născut din El.” Acum, vă rog să urmăriți firul logic. Ioan spune că dacă ești născut din Dumnezeu, întâi de toate îi vei iubi pe apostoli, vei crede ce au scris apostolii pentru că Duhul adevărului te va convinge de asta și vei accepta învățătura și adevărul apostolilor. Și un pas mai departe, îi vei iubi și pe cei care sunt născuți din Dumnezeu. Aceasta Îl va include, bineînțeles, și pe Isus Cristos. Însă merge mai departe: îi vei iubi pe frați. Îi vei iubi, pentru că ai fost învățat de Dumnezeu să iubești, și pentru că Îl cunoști pe Dumnezeu, îi vei iubi pe aceia care de asemenea Îl cunosc pe Dumnezeu.

Așa este manifestată dragostea de frați. Despre asta a vorbit de mai multe ori. La versetul 14 din capitolul 3: „Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați. Cine nu-l iubește pe fratele său, rămâne în moarte.” Acum, priviți vă rog. Întâi de toate, dacă ați fost izbăviți și ați trecut de la eroare la adevăr, veți crede că Isus Cristos este adevărul și veți crede în adevăratul Cristos, adevărata Sa lucrare și în adevărata mântuire pe care El a obținut-o. De asemenea veți crede adevărul scris în Scriptură de către apostoli, și nu doar că Îl veți accepta pe Cristos și doctrina apostolilor, ascultați, îi veți accepta și pe oamenii lui Dumnezeu. Îi veți accepta pe cei care-L iubesc pe Dumnezeu. Acolo este casa ta. Acolo este inima ta. Acolo aparții tu și Duhul lui Dumnezeu te-a așezat minunat în trupul lui Cristos, astfel că vei avea o dragoste și o devoțiune pentru biserică, pentru poporul adevărat al lui Dumnezeu.

Știți, oamenii mă întreabă întotdeauna: „Poți să fii un creștin adevărat și să fii într-o religie falsă?” Ei bine, cred că poți să fii un creștin adevărat și să participi la evenimente și la servicii bisericeşti, dar dacă ești într-un sistem fals nu poți fi un creștin adevărat dacă tu crezi ce cred ei. Și cu siguranță nu poți fi un creștin adevărat dacă aceea este părtășia pe care o prețuiești, dacă aceea este părtășia pe care o cauți, dacă te simți confortabil în ea. Oamenii care Îl iubesc pe Cristos, iubesc și adevărul care este în Cristos. Oamenii care iubesc doctrina sănătoasă, îi iubesc, de asemenea, pe oamenii care Îl iubesc pe Cristos și iubesc doctrina sănătoasă. Acesta este poporul lor. Aceasta este lucrarea Duhului, să zidească trupul împreună.

Să privim la 2 Ioan. Nu pot să spun tot ce vreau să spun, dar cred că începeți să pricepeți ideea de aici. În 2 Ioan versetul 9, și asta este foarte important ca perspectivă, am comentat puțin, însă este nevoie să mai facem câteva comentarii. Oricine care merge prea departe, de fapt care trece dincolo, asta este ideea, care trece dincolo de gard, există un gard împrejurul adevărului. Există un adevăr central. Este o anumită poruncă de la Dumnezeu, adevărata poruncă. Aceasta este revelația lui Dumnezeu, adevărul despre Isus Cristos. Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos, asta nu înseamnă învățătura pe care a învățat-o Cristos, ci învățătura despre Cristos, da? Oricine părăsește sfera adevărului despre Cristos care este învățat în Scriptura, oricine care părăsește această sferă nu Îl are pe Dumnezeu. Așa este? Nu Îl au pe Dumnezeu. De ce? Deoarece dacă este ceva ce face Duhul Sfânt, este că ne călăuzește în ce? În tot adevărul. Și vei avea adevărul despre Cristos. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu. Așadar, dacă nu rămâi la învățătura adevărată despre Cristos, dacă ai o părere deformată despre Cristos, nu Îl ai pe Dumnezeu. Dacă nu crezi că Isus este Dumnezeu, dacă nu crezi că Isus este a doua Persoană din Trinitate, născut din fecioară și că a trăit o viață fără de păcat. Dacă nu crezi dovezile despre moartea și învierea și înălțarea Lui, dacă tu crezi ca unii dintre acești oameni ciudați ai mișcării cuvântul credinței că Isus a devenit un păcătos pe cruce și a devenit rău și că Dumnezeu L-a trimis în iad pentru trei zile ca să plătească pentru păcatele Sale, atunci nu crezi adevărul despre Cristos.

Așadar, întrebarea este: ești tu învățat de Duhul adevărului sau ești învățat de duhul rătăcirii de la adevăr? Ioan face acest lucru foarte ușor de înțeles pentru noi. În versetul 9 spune că dacă cineva nu rămâne în învățătura despre Isus Cristos, învățătura biblică despre Isus Cristos, care bineînțeles a fost prezentată de apostoli și cei asociați lor și care au scris sub inspirația Duhului Sfânt în Noul Testament, dacă cineva nu crede asta, atunci nu Îl are pe Dumnezeu. Pe de altă parte, cel care rămâne, îmi place cuvântul acesta, care rămâne nu pe margine, deci nu este cineva marginal. Ci este cineva care s-a așezat în învățătura adevărată. Îl are pe Tatăl și pe Fiul. Ai plinătatea lui Dumnezeu în Cristos când rămâi în adevăr.

Vine apoi o avertizare în versetul 10. Dacă cineva vine la voi și nu vă aduce această învățătură, asta înseamnă că vă aduce ceva care nu este biblic, ceva care nu este adevărat despre Cristos, ceva care o ia înainte, este dincolo de gard, dincolo de paleta învățăturii drepte. Dacă vine cineva și vă aduce această învățătură, să nu îl primiți în casele voastre. Ce înseamnă asta: să nu ai nicio asociere cu acest individ și să nu te așezi în poziția în care să te acomodezi cu acea persoană pentru că ei merg pe calea lor. Știți, erau învățători călători, și vorbitori călători care căutau să stea cu oamenii și prin acceptarea acestor oameni, ei ar fi confirmat lucrarea lor. Aici este o chestiune de separare. Să nu-l primiți în casă și să nu îi spuneți bun venit. Nu înseamnă că nu poți să îl saluți, înseamnă să nu îi urezi de bine. Ce poți face este să spui: „Ne pare rău, dar nu poți sta aici, și fie ca Dumnezeu să îți blesteme toate eforturile.” Adică, asta însemna în esență. V-am predicat de aici, dar asta înseamnă în esență. Cu siguranță nu îi inviți și să le permiţi să predice și spui: „Nu-i așa că sunt minunați? Nu am nicio problemă cu ei. Vreau doar să-i accept și să îi iubesc și, știți, sunt sigur că toți vom ajunge în ceruri.” Dacă îi primești și le spui bun venit, versetul 11 spune că te-ai făcut părtaș faptelor lor rele. Ai ajutat și ai susținut duhul rătăcirii. Ai ajutat și ai susținut amăgirea.

Așadar, când o persoană este izbăvită, trece de la eroare la adevăr. Aceasta înseamnă că Duhul lui Dumnezeu a pătruns înăuntru, și omul firesc nu a înțeles lucrurile lui Dumnezeu, pentru că sunt o nebunie pentru el pentru că trebuie înțelese spiritual și el este mort spiritual. Omul firesc care este mort în păcatele și în fărădelegile sale, fără speranță, fără Dumnezeu în lume, omul firesc este transformat literalmente de Duhul Sfânt pentru a fi trezit la adevăr. Dintr-o dată, omul crede Scriptura, și Duhul lui Dumnezeu îi însuflețește inima, așa că el crede Scriptura ca fiind adevărată și crede că Scriptura îi oferă calea mântuirii. El crede că Scriptura este capabilă să îl facă înțelept cu privire la mântuire.

Acest lucru este esențial pentru adevărul mântuitor, faptul că trebuie să crezi în Scriptură. Trebuie să crezi Evanghelia prezentată în Scriptură. Apoi când Duhul adevărului lucrează ca să izbăvească o persoană din întuneric și o scoate la lumină, acea persoană crede despre sine că este un păcătos fără ajutor. Crezi că ești fără speranță, pierdut, fără ajutor, osândit, și condamnat și este o disperare caracteristică cu privire la ea, faptul că ești sub blestem divin și judecată. Apoi persoana crede că Isus Cristos este Dumnezeul care a venit în trup, a doua Persoană din Trinitate, din Trinitatea veșnică, Dumnezeul care a venit în lume născut din fecioară, devenind veșnicul Dumnezeu-om, crezând că Isus a venit în trup. El crede că Isus a trăit o viață fără de păcat, perfectă, o viață sfântă, nu a comis niciodată niciun păcat, nu a fost vinovat niciodată de nici un păcat, și că Isus a vorbit numai cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu. Acest Isus are toate atributele lui Dumnezeu. Acest Isus a făcut minuni și Și-a demonstrat puterea creatoare peste lumea materială. A înfăptuit minuni în ce privește demonii și Și-a demonstrat autoritatea Lui uimitoare și omnipotența asupra lumii spirituale a demonilor, asupra îngerilor sfinți de asemenea, prin care putea să cheme legiuni, dacă ar fi vrut.

Acum, dacă tu crezi, crezi ce te îndeamnă Duhul să crezi: că Isus a murit pe cruce ca un nevinovat în locul nostru, ca un miel fără cusur, El cel care nu a făcut niciun rău, ci doar L-a mulțumit pe Dumnezeu. A murit ca un înlocuitor, în locul tău, și a înviat din morți a treia zi, S-a înălțat la Cer unde Dumnezeu L-a așezat la dreapta Lui, că a trimis pe Duhul Sfânt ca să înființeze Biserica și să locuiască în ea, că acum mijlocește pentru noi și se va întoarce ca să Își așeze Împărăția veșnică și slăvită.

De asemenea credem că mântuirea este doar prin har, prin credință, că justificarea este prin credință, că nu avem o neprihănire a noastră, ci că neprihănirea perfectă a lui Dumnezeu ne este atribuită nouă prin credința în Cristos, așa că Domnul Isus este neprihănirea noastră. Asta credem. Cei care au ajuns să înțeleagă asta, să creadă asta, să accepte, să se dedice în mod singular acestui adevăr și Îl iubesc pe Domnul Isus Cristos, de bună voie, Îl numesc cu nerăbdare Domnul, se supun și Îl ascultă. Aceștia sunt cei izbăviți. Aceștia sunt cei izbăviți, și noi suntem cei care Îl ascultăm. Ioan vorbește mai departe despre acest lucru și vom vedea acestea într-un alt studiu. Dar în capitolul 4 la versetul 15 el scrie: „Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.” Trebuie să mărturisești deplin cine este Isus, ce a făcut, și cum ni se aplică nouă mântuirea. La capitolul 3, la versetul 23: „Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alții, cum ne-a poruncit El.”

Așadar, cine este un adevărat creștin? Cel ce crede în adevărul despre Cristos, cel despre care a vorbit Cristos Însuși și cel prezentat de apostoli în scrierile lor, și el de asemenea îi iubește pe cei ce Îl iubesc pe Cristos. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, să înalțe Cuvântul lui Dumnezeu și prin asta pe Fiul lui Dumnezeu. Să fii izbăvit din întuneric și să vii la lumină este sinonim cu a fi izbăvit din regatul lui Satan și să vii în Împărăția Fiului preaiubit a lui Dumnezeu: la lumină, la adevăr, care sunt sinonime cu Cristos. Dacă ești în lumină, în adevăr, dacă ai avut parte de lucrarea puternică a Duhului adevărului în tine, atunci crezi adevărul, iubești adevărul și îi iubești pe oamenii adevărului.

Voi încheia cu câteva comentarii dintr-o lucrare deosebită scrisă de Jonathan Edwards numită „Semnele distinctive ale lucrării Duhului lui Dumnezeu”. Mintea monumentală a lui Edwards a înțeles ce însemna să fii un adevărat credincios și a înțeles problema adevărului. El a scris „Ca să îi înșele pe oameni, duhul rătăcirii ar produce oare în ei o părere înaltă despre regula infailibilă”, adică Scriptura, „și i-ar face să aibă păreri mărețe despre ea și să o cunoască foarte bine?” Răspunsul la această întrebare este un „nu” clar. Așadar, oriunde te duci, există astfel de oameni care se îndoiesc de Biblie, care manipulează Biblia, mai adaugă ceva la Biblie, sau scot ceva din Biblie. Acesta nu este Duhul adevărului, acesta este duhul erorii. Mai mult, scrie Edwards „Prințul întunericului i-ar conduce pe oameni la Fiul pentru înaintarea împărăției sale? Diavolul a arătat întotdeauna o dușmănie mortală și o ură față de Cartea Sfântă, față de Biblie. Și-a dat toate silințele să stingă acea lumină și să îi îndepărteze pe oameni de ea. El știe că acea lumină este cea prin care împărăția întunericului va fi răsturnată. De multe veacuri a experimentat puterea ei de a-i învinge scopurile și de a-i zădărnici planul. Este o boală constantă, este arma principală pe care a folosit-o arhanghelul Mihail în lupta cu el. Este sabia Duhului care l-a străpuns și l-a cucerit. Este acea sabie ascuțită care iese din gura Celui ce șade pe calul cu care îi va zdrobi pe vrăjmașii lui. Fiecare text este o suliță care îl chinuie pe șarpele cel vechi. El i-a simțit lovitura puternică de mii de ori, așadar, el s-a angajat într-un război împotriva Bibliei și urăște fiecare cuvânt din ea. Putem fi siguri că el niciodată nu va face ca cineva să aibă o părere deosebită despre ea sau să o iubească.”

Dacă vezi oameni care sunt dedicați doar Cuvântului lui Dumnezeu, numai Cuvântului lui Dumnezeu, totalmente Cuvântului lui Dumnezeu aceasta este lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Și când sunt unii care scot din Cuvânt, adaugă Cuvântului, se ridică pe ei înșiși mai presus de Cuvânt, ei vin și spun că mai este și revelația asta, și revelația aceea, și acel conciliu, și acel edict, și acel document papal, și această viziune, și această descoperire, și această intuiție care se înalță mai presus de Cuvânt. Ori de câte ori ei spun că există lumină și în altă parte, ei nu arată altceva decât duhul neadevărului. Apoi Edwards continuă „Adevăratul Duh dă confirmare oamenilor în lucrurile care sunt în acord cu doctrina sănătoasă. Prin urmare Duhul care lucrează, operează ca Duh al adevărului. El reprezintă lucrurile așa cum sunt ele. El îi aduce pe oameni la lumină, pentru că ceea ce face adevărul vizibil este lumina. Așa cum observa și apostolul Pavel, că tot ceea ce este expus la lumină devine vizibil pentru că lumina scoate totul la iveală.”

Edwards mai spune: „Împărăția diavolului este împărăția întunericului. Împărăția lui este susținută și promovată doar de întuneric și eroare. Satan își are toată puterea și domnia prin întunecime, prin urmare noi citim despre puterea întunericului și despre demoni care sunt numiți stăpânitorii întunericului acestei lumi. Orice duh care înlătură întunericul în care ne aflăm și ne aduce la lumină nu ne amăgește. Duhul care ne convinge de adevăr, face asta cu mare bunătate. Dacă eu sunt adus la adevăr și devin conștient de lucruri așa cum sunt ele în realitate, datoria mea este să mulțumesc imediat lui Dumnezeu pentru asta”, îmi place asta, „fără să stau prea mult pe gânduri și să mă întreb prin ce mijloace am un astfel de beneficiu.” Am încheiat citatul. Știi de ce să nu stai pe gânduri să te întrebi asta? Pentru că nu există alt răspuns la întrebarea de ce ai astfel de beneficii, decât harul lui Dumnezeu.

Și Edwards își încheie această mică secțiune spunând: „Când o lucrare, orice lucrare spirituală, îi face pe oameni să Îl cinstească pe Isus, este clar un semn că este din partea Duhului lui Dumnezeu.” Când ei cred, când Îl înțeleg corect pe Isus, cine este El, de ce a venit, ce a făcut și cum să ne încredem în El pentru mântuire, asta este de la Dumnezeu. Adevărul absolut despre Isus este singurul lucru pe care Duhul Sfânt îl promovează. Înțelegeți? Așadar, orice altceva în afară de asta este din duh de eroare. Adevărații credincioși cred așadar toate afirmațiile lui Isus. Ei cred toate scrierile apostolilor. Ei iubesc adevărul care este în Isus. Ei iubesc adevărul care este în Scriptură. Și ei îi iubesc pe oamenii care iubesc adevărul. Pentru că adevărul este împărăția noastră, lumina este locul unde locuim.

Sunt oameni care sunt mulțumiți să stea într-un sistem al întunericului. Ei nu cunosc adevărul, sau ei nu iubesc adevărul și nu îi iubesc pe oamenii adevărului. Acesta este primul domeniu al izbăvirii, și aceasta a fost nota explicativă.

Rugați-vă împreună cu mine. Ce putem să spunem, Tată? Așa cum a spus și Jonathan Edwards, nu putem doar să stăm și să ne gândim cum am ajuns la cunoștința adevărului, tot ce putem face este să cădem cu fața la pământ și să spunem că Îți mulțumim. Îți mulțumim că odată eram în întuneric și acum suntem lumină, odată am știut numai eroarea și acum cunoaștem adevărul, adevărul despre Cristos, adevărul despre doctrinele apostolice. Și îi iubim pe oamenii adevărului pentru că suntem robii Împăratului adevărului, cel care locuiește în Împărăția luminii. Oh, ce glorios este! Tată, dacă aici sunt oameni aflați în rătăcire și oameni care s-au asociat cu eroarea, fă-i să înțeleagă condiția gravă, serioasă de a fi robii diavolului, de a fi copiii diavolului, care este un mincinos de la început și un amăgitor și unul care își trimite minciunile și amăgirile prin toți demonii săi. Doamne, adu-ne pe noi la adevăr, la adevărul Scripturii făcut clar inimilor noastre de Duhul adevărului. Îl vedem și Îl slăvim pe Duhul Sfânt în lucrarea puternică de a ne transforma, de a ne izbăvi din întuneric la lumină. Aceasta este adevărata Lui lucrare și Îl slăvim pentru ea și Îi mulțumim pentru ea!

SFÂRȘIT