Așa cum bine știți dacă ați fost cu noi, pentru câteva săptămâni ne-am oprit de la studiul nostru din Evanghelia după Luca, lucru pe care l-am făcut cu oarecare reținere. Am simțit îndemnul în duhul meu ca să vin cu un mesaj care acum a devenit o serie, și amenință să se continue pentru tot restul vieții. Însă trebuie să continui să vă aduc ceea ce cred că este o presiune de fapt pe inima mea.

Ne-am oprit puțin din studiul nostru din Evanghelia după Luca, interesați de faptul că Isus a izbăvit un om demonizat și ne-am amintit că Luca spune cuvintele Domnului Isus citând din Isaia 61 că Mesia va veni și-Și va izbăvi poporul.

Așa cum v-am spus, am fost izbit de faptul că nu mi-am adus niciodată aminte de o predică pe tema izbăvirii, nu-mi amintesc să fi citit teologie despre izbăvire. Am început să caut la indexul unor cărți de teologie să văd dacă se vorbește despre izbăvire. Nu am găsit nimic. Am început să privesc mântuirea din perspectiva izbăvirii și am realizat că acest măreț adevăr este foarte neglijat în biserică. Așadar, suntem la mijlocul studiului acestei serii cu subiectul: izbăvirea, o doctrină neglijată. De ce este important? Este important pentru că vă tot spun în această serie că am această mâhnire și dezamăgire continuă de faptul că în biserica numită chiar ”evanghelică” este atât de răspândită lipsa discernământului.

În timp ce lipsa lor de discernământ este evidentă pentru orice persoană cu capacitatea de a discerne și în timp ce putem face o listă lungă de lucruri pe care ei se pare că nu le discern foarte bine, în capul acestei liste este cea mai critică chestiune unde există o serioasă lipsă de discernământ și asta este chestiunea legată de cine este un adevărat creștin. Este într-adevăr uimitor pentru mine că biserica evanghelică - chiar termenul evanghelică o leagă de Evanghelie - însăși biserica evanghelică sau însăși biserica Evangheliei nu poate sau nu va face distincție între oamenii care au fost convertiți cu adevărat de Evanghelie și cei care nu au fost.

Există această nouă libertate, există un nou punct de vedere lărgit care dorește să accepte toate pretențiile la creștinism ca fiind adevărate, chiar dacă ele sunt neclare și autodefinite. De fapt îi deranjează orice provocare la adresa îngăduinței lor extinse. Această serie, deși se desfășoară doar de curând, aceasta va fi a patra săptămână, a provocat nu puține discuții aici și în afară. Am primit un telefon pe mobil seara trecută de la un om care conducea și asculta această serie pe casetă. El mi-a spus: „Ascult această serie și trebuie să vă spun ceva.” Am întrebat ce anume și el mi-a spus: „Sigur știi ce spun oamenii despre tine.”

Am spus că pot să îmi imaginez la nivel general, dar poate că ai vrea să-mi spui ce ai auzit. El a spus: „asta este ce am auzit: ‘ăsta e John MacArthur și el crede că are tot adevărul.’” Mi-a spus apoi: „Ascult caseta și mă întristează că oamenii spun asta. ‘Ăsta e John MacArthur și el crede că știe tot adevărul.‘” Vreau să știți că nu am adevărul în mine, nu sunt sursa adevărului. Însă cred că adevărul există. Voi credeți asta? Cred că există adevăr. Acum, asta mă pune în dezacord cu întreaga cultură. Înțelegeți asta? Aceasta este o lume postmodernă, nu există adevăr. În lumea modernă, modern înseamnă să cauți adevărul, ei l-au căutat și nu l-au găsit. Așa că acum au decis că dacă nu l-au găsit, înseamnă că nu există. Motivul pentru care nu l-au găsit este că au refuzat să îl caute aici (în Scriptură). Le-am spus studenților săptămâna aceasta la capelă că cea mai mare problemă în cultura americană este Biblia. Aceasta este cea mai mare problemă în cultura noastră. Înțelegeți asta?

Înțelegeți că nu am avea nicio discuție despre drepturile homosexualilor, dacă nu ar fi existat o Biblie? Înțelegeți că nu am mai avea nicio discuție despre pornografie, dacă nu exista o Biblie? Nu am avea nicio discuție despre pedofilie, curvie, adulter, divorț, destrămarea familiilor; nu am avea nicio discuție despre niciunul dintre aceste subiecte dacă nu exista Biblia. Nu am fi avut nicio discuție despre avort, eutanasie; această cultură este divizată datorită acestei cărți. Această carte este o problemă.

Cultura seculară liberală de stânga nu are nicio problemă dacă noi credem în această carte, însă ei pur și simplu nu vor să o scoatem din biserică. Țineți-o între ziduri, nu o aduceți în discursul public, deoarece ea conține adevărul pe care nu vrem să îl auzim. Această Carte este marea problemă. Înțeleg acest lucru din partea lumii. Însă când această Carte devine o problemă pentru biserica evanghelică atunci asta este grav. Eu nu vă spun vouă că eu cunosc adevărul, eu nu vă spun că eu sunt sursa adevărului. Ci eu vă spun că Biblia are adevărul, și acolo este adevărul.

Mă întreb dacă oamenii mai știu ce înseamnă cuvântul adevăr. Pentru că fiecare are libertatea să definească adevărul în propriii termeni. Permiteți-mi să vă dau o definiție simplă a adevărului; adevărul este așa cum sunt lucrurile cu adevărat. Ați înțeles? Asta este. Nu este modul în care crezi că sunt lucrurile, ci modul în care sunt ele în realitate. Există un adevăr cu privire la cum a ajuns în existență universul și despre cum se țin toate. Există un adevăr cu privire la tot ceea ce este material în lume și există un adevăr cu privire la tot ceea ce este spiritual în lume și cu privire la cum sunt lucrurile cu adevărat.

Dacă vrei să știi cum sunt ele cu adevărat, atunci trebuie să mergi la sursa tuturor adevărurilor, la Dumnezeul adevărului, la Cristos care este adevărul, și la Duhul adevărului, și la Cuvântul adevărului și vei învăța adevărul. Eu nu încerc să îmi promovez opinia, eu nu inventez lucrurile pe parcurs, ci doar studiez Biblia. Eu nu sunt suficient de inteligent ca să am opinii de care să le pese oamenilor, cu atât mai puţin ca să stabilesc adevărul. Însă adevărul există și acest adevăr se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu.

Prietenul meu mi-a spus la telefon: „Ar trebui să știi că unul dintre pastorii de seamă din America, de la o mare biserică, mi-a spus că MacArthur devine foarte preocupat cu privire la anumite lucruri și are nevoie să realizeze că Reforma nu a fost un lucru aşa de mare pe cât am socotit-o noi.” Cred că nu a fost aşa ceva, dacă nu-ți pasă de adevăr. Mie îmi pasă de adevăr, eu trăiesc pentru adevăr, trăiesc după adevăr, proclam adevărul și lupt pentru adevăr. De aceea spun ceea ce spun și nu ca să câștig o anumită notorietate, ci deoarece cred că Dumnezeu trebuie să fie auzit.

Am fost cândva la un prânz cu patronul ziarului L.A. Times și el mi-a spus: „Știi, ai multă influență. De ce nu îți dai niciodată cu părerea asupra lucrurilor cu care ne confruntăm azi?” I-am spus: Cred că glumești, tu dintre toți oamenii ai nevoie de o altă opinie? Eu nu ofer păreri, eu ofer adevărul de la Dumnezeu. Acum, dacă vrei un articol în publicația ta despre asta, programează-mă. Tot ceea ce încerc, prieteni dragi, este să vă ofer adevărul, pentru că adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-a revelat. Unul dintre studenții seminarului m-a întrebat dacă este important în predicare nu doar să le spunem oamenilor adevărul, ci să le și arătăm în Scriptură care este interpretarea corectă. Cu alte cuvinte, nu poți doar să decretezi și să spui că asta este adevărat; trebuie să le arăți în Cuvântul lui Dumnezeu de ce aceasta este calea rezonabilă pentru a înțelege acest adevăr.

Am spus: „Bineînțeles, nu poți doar să declari, nu poți să te ridici și să spui că asta este așa și aia este așa și cealaltă așa, pentru că ai vreo autoritate autoimpusă. Dacă eu spun ceva și te uiți în Scriptură și cauți în Scriptură și tu nu găsești acel adevăr, atunci asta este grav. Scopul meu pentru voi în predicare este să vă arăt Cuvântul lui Dumnezeu și să vă conduc să înțelegeți Cuvântul lui Dumnezeu, așa ca să vă fie foarte clar care este adevărul. Prietenul meu R.C. Sproul mi-a făcut cea mai bună prezentare de care am avut parte vreodată, și am fost prezentat de mulți oameni în diferite locuri.

Odată m-a prezentat și a spus: acesta este John MacArthur și e prietenul meu pentru că dacă pot să îi arăt din Cuvântul lui Dumnezeu unde greșește, se va schimba. Am apreciat asta și așa este. Sunt unele lucruri în Cuvântul lui Dumnezeu care sunt foarte clare. Acestea sunt lucrurile care sunt în centrul credinței noastre, iar unul dintre ele este să înțelegem cine este creștin adevărat. Pentru mine este uimitor să văd cât de confuzi sunt unii oameni. Am vorbit unuia dintre studenții de la colegiu care a mers în această vară, la o convocare a mii de evangheliști, Amsterdam 2000. El este student la colegiu și a spus că nu i-a venit să creadă ce a auzit. Întâlnirea a fost deschisă de un preot romano-catolic și acolo era un om care a negat învierea lui Isus Cristos și cu toții au primit aplauze și ovații din partea evanghelicilor.

Când cineva intervine și spune să se oprească această șaradă, acest pretins creștinism, şi spune că trebuie să aflăm cine este cu adevărat creștin este defăimat și devine marginalizat, și îndepărtat. Însă asta este în regulă, pentru că ceea ce contează este adevărul și noi avem de-a face cu adevărul. Modul în care poți înțelege cine este creștin este, am ajuns la această concluzie după ce am încercat mult timp să ajung în acest punct, este să înțelegi izbăvirea, teologia izbăvirii. Poți să recunoști un creștin pentru că el este izbăvit, asta ne învață Biblia. Poate că doar în acel punct putem vorbim practic. Izbăvirea cred că poate fi cuvântul cel mai cuprinzător, cel mai clarificator pentru a defini un creștin.

Însă nu facem așa, ci iată cum facem! Întreabă-te dacă ești creștin. Ești creștin? Ești justificat de Dumnezeu? Ești împăcat cu Dumnezeu? Ai fost răscumpărat? Răscumpărarea plătită de Cristos ți-a fost aplicată și ție? Ești creștin? Apoi întreabă-te cum poți să știi asta? Cum știi că ești creștin? Poate spui: M-am rugat o rugăciune. Asta nu e suficient. Am ieșit în față la o întâlnire, am fost mișcat emoțional și poate că am plâns când am ieșit în față și am vorbit cu cineva. Nu, nu prin asta poți să spui că ești creștin. Am avut remușcări, am făcut ceva rău și am avut remușcări. Am avut o situație dificilă în căsnicia mea sau în viața mea, mi-a fost greu și am avut nevoie de ajutor de la Dumnezeu, pe care l-am primit, nu e suficient.

Cred, de fapt chiar cred în Dumnezeu și cred în Isus, atunci trebuie să fiu creștin. Sau ce zici de faptul că am fost botezat, am fost botezat în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Vedeți, toate acestea privesc către un eveniment, ar fi putut fi un eveniment fizic sau un eveniment emoțional. Acest lucru nu îți spune că ești mântuit; ci spune că te-ai rugat. O mulțime de oameni se roagă pentru că vor să meargă în cer. Ai ieșit în față, o mulțime de oameni ies în față indiferent de ce înseamnă asta într-o întâlnire; ei nu sunt mântuiți, ei nu sunt convertiți, ei nu aparțin familiei lui Dumnezeu.

O mulțime de oameni au remușcări și o mulțime cred, până și demonii cred și se înfioară în ce privește soarta lor. O mulțime de oameni sunt botezați, nu e nici asta. Nu este vorba despre niciun eveniment care a avut loc în viața ta care să poată confirma prin sine faptul că ești creștin. Adevărata mântuire este descoperită și manifestată de lucrarea divină a Duhului Sfânt în a te izbăvi. Dacă ești creștin, atunci Duhul Sfânt te-a izbăvit. Înțelegem ideea de izbăvire ca un adevăr general care însumează realitățile mântuirii care sunt manifestate și experimentate. Sunt elemente ale mântuirii noastre așa cum v-am spus data trecută, care nu sunt experimentale, justificarea nu este ceva ce să poți experimenta. Împăcarea cu Dumnezeu nu este ceva ce experimentezi. Înfierea nu este ceva ce experimentezi. Răscumpărarea nu este ceva ce experimentezi.

Sunt elemente ale mântuirii noastre care sunt legale, care au de-a face cu statutul nostru, care au de-a face cu condiția noastră, care au de a face cu poziția noastră înaintea lui Dumnezeu. Însă sunt și alte elemente ale mântuirii noastre care sunt manifestate, revelate, lucruri experimentate. Regenerarea, viața nouă, noua naștere, convertirea, sfințirea, și când începi să te uiți la acestea începi să le vezi în contextul de a fi izbăvit. Ca să poți ști că eşti creștin, nu printr-un eveniment, ci prin faptul că ai fost izbăvit în mod evident de la o stare la alta.

De la un domeniu spiritual la altul, de la un principiu de viață la altul, de la un set de realități la altul; are loc o izbăvire reală. Care am spus că a fost prima trecere? Cei care aparțin Domnului au fost izbăviți și au trecut de la eroare la adevăr, și v-am adus acel mesaj la care am adus o notă explicativă după cum vă aduceți aminte. Trebuie să explic nota explicativă pe care am dat-o notei explicative, pentru că este așa de important în climatul modern. Coloseni, să ne întoarcem la Coloseni 1:12 și 13 pentru o clipă. Voi atinge doar în treacăt subiectul și apoi voi spune orice are legătură cu asta, iar apoi voi face o tranziție la al doilea punct.

Coloseni 1, vă voi arăta ce am pe suflet cu privire la acest subiect și vă rog să fiți răbdători cu mine datorită importanței lui. Coloseni 1:12, suntem mulțumitori Tatălui, noi credincioșii, noi care suntem în familia lui Dumnezeu suntem mulțumitori Tatălui pentru că ne-a învrednicit. Am fost nevrednici, nu eram vrednici, nu aveam nicio calitate prin care să fim acceptați de El, dar ne-a calificat și știți cum a făcut asta; Prin atribuirea neprihănirii lui Cristos nouă. Ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină. Lumina este o metaforă pentru adevăr, și în versetul 13 spune că ne-a izbăvit, aici întâlnim conceptul izbăvirii.

Ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, care este o metaforă pentru eroare, pentru rătăcire. Prima categorie de izbăviți care sunt cu adevărat creștini sunt aceia care au fost izbăviți din eroare și au trecut la adevăr. Acum, ascultați ce spun, niciunul care nu înțelege, nu crede, nu acceptă și nu iubește adevărul nu este creștin. Care adevăr? Adevărul pe care îl numim Evanghelia. Nimeni care nu a fost izbăvit din doctrina falsă și nu a ajuns la doctrina adevărată, adică Evanghelia lui Isus Cristos, nu poate fi creștin.

Trebuie să fiți izbăviți și să ajungeți la adevărata Evanghelie. Orice altă evanghelie, Galateni 1, are ca rezultat blestemul. În 2 Ioan oricine nu rămâne în învățătura lui Cristos, care nu rămâne în adevărata învățătură a lui Cristos, nu Îl are pe Dumnezeu, 2 Ioan 9. Se spune că auzi în discuțiile despre misiune despre oamenii de acolo, care nu au auzit niciodată Evanghelia, că Domnul îi va mântui cumva. Dar nimeni nu va fi mântuit vreodată, nimeni nu va veni vreodată într-o relație mântuitoare cu Dumnezeu, nimeni care nu cunoaște adevărul Evangheliei privitor la Isus Cristos, nimeni.

Nu există mântuire în alt nume. Cine nu rămâne în învățătura lui Cristos nu Îl are pe Dumnezeu. Cine rămâne în această învățătură are atât pe Tatăl, cât și pe Fiul. Despre asta am vorbit în ultimele două săptămâni. Nimeni care nu a fost izbăvit și nu a trecut de la rătăcire la adevăr nu poate fi creștin, și acel adevăr este că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu în care învățătura despre mântuire este revelată clar în toată plinătatea ei.

Aceasta este credința în adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul care este Trinitar, Dumnezeul care S-a revelat în întruparea Celei de-a doua Persoane a Trinității printr-o naștere din fecioară, a trăit o viață fără de păcat, a murit o moarte înlocuitoare, a înviat din morți cu o înviere adevărată, S-a înălțat la ceruri, L-a trimis pe Duhul Sfânt, domnește împreună cu Tatăl la dreapta Sa, mijlocește pentru sfinți și într-o zi Se va întoarce ca să Își întemeieze Împărăția veșnică în slavă. Aceasta este substanța temeliei adevărurilor Evangheliei.

Nimeni nu poate fi mântuit dacă nu înțelege asta, în mod evident în toate ramificațiile sale. Ci poate fi mântuit înțelegând asta, în adevărul ei, crezând asta, acceptând asta și iubind asta. Când Duhul adevărului regenerează El îi transferă pe oameni de la eroare la adevăr. Îi dă păcătosului înțelegerea să creadă, să accepte și să se dedice total adevărului. De aceea în Coloseni 1 spune în esență că sfinții locuiesc în lumină, care este aproape un sinonim al faptului că am fost transferați în împărăția Fiului dragostei Sale. Lumina și Fiul sunt sinonime; Isus a spus asta: „Eu sunt lumina lumii”.

A fi în lumină, înseamnă a cunoaște adevărul, înseamnă a-L înțelege pe Cel care este adevărul, pe Isus Cristos. Acum aș vrea să mergem la un pasaj care va funcționa ca o tranziție pentru noi. Deschideți la Romani 10, vom vorbi puțin din Romani 10, iar apoi vom merge la Romani 6. Trebuie să înțelegeți asta, am fost - am avut o experiență interesantă, am fost invitat să vorbesc la Prânzul oamenilor de afaceri din organizația Full Gospel, un eveniment din sudul Californiei. Acest grup este foarte, foarte carismatic, și era un lucru ciudat pentru că m-au invitat să le vorbesc despre darul vorbirii în alte limbi.

Cineva din organizație a crezut că am primit acest dar și că am devenit un avocat pentru acest dar și m-au invitat să vorbesc gândind acest lucru. Eu am crezut că vor să știe ce spune Biblia despre acest subiect, iar așteptările lor au fost că va veni John MacArthur care în sfârșit a ajuns la acest dar măreț și primind Duhul Sfânt va depune mărturie. Eu mă gândeam că vor să audă adevărul și mă gândeam cât de generoși și de deschiși la minte sunt ei să mă invite să fac asta.

Așadar, am mers și pur și simplu am deschis Biblia și le-am arătat din Scriptură ce este acest dar și ce nu este și cum am crezut eu că a încetat. A fost singura dată de care pot să îmi amintesc, într-adevăr, în care chiar am fost apucat și îndepărtat fizic de la microfon. Literalmente am fost târât fizic de la microfon. Erau așa de supărați cu privire la ce spuneam și nu am înțeles, pentru că eu am crezut că am fost invitat să fac ceea ce făceam. Apoi omul s-a întors pe platformă și s-a rugat pentru mine ca să fiu, exact așa a spus: „să fiu străfulgerat în timpul nopții și să izbucnesc în limbi.”

Au ţinut această rugăciune pentru mine. După aceea, eram - era cumva ciudat, dar după aceea i-am spus acestui om care era unul dintre liderii acestui grup: „De când ești parte a acestui grup?” Mi-a spus că de nouă ani. „Am spus că nu vorbesc despre vorbirea în limbi, permite-mi să îți adresez o întrebare; pe ce bază crezi că vei fi primit de Dumnezeu în cer?” El a spus: „Modul cum percep eu este că atunci când mori există o scară lungă și când ajungi în vârful ei bați la ușă și speri că Isus te lasă înăuntru.” Nu avea nicio înțelegere asupra Evangheliei.

Ei abordează greșit subiectul. Total preocupați în ce privește limbile, total ignoranți cu privire la adevărul mântuitor. Adeseori întâlnesc asta, din păcate. Priviți la Romani 10, și nu știu cum ar putea fi exprimat mai clar, versetul 9: „Dacă mărturisești, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.” Dacă nu crezi asta, dacă nu crezi că Isus este Domn și Dumnezeu și Stăpân suveran, Cel fără de păcat. Dacă nu crezi că El chiar a înviat din mormânt și tot ce implică, implică faptul că Dumnezeu Însuși a fost satisfăcut cu ispășirea Sa și L-a înviat din morți.

Că El este Mântuitorul perfect și înălțat. Dacă nu crezi acestea nu poți fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire. Versetul 12 spune că este disponibil pentru fiecare, versetul 13 spune că oricine cheamă Numele Domnului va fi mântuit. Însă va trebui să chemi Numele Domnului, trebuie să crezi esența Evangheliei. El nu poate fi mântuit fără asta și de aceea spune în versetul 14 cum Îl vor chema dacă nu au crezut. Dacă nimeni nu le-a spus adevărul și nimeni nu le-a dat informația să creadă, cum Îl vor chema? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? Ați înțeles planul? Ei nu pot înțelege și nu pot crede dacă nu aud, și ei nu pot auzi dacă nu se duce cineva la ei, și nu se duce nimeni la ei, dacă nu e trimis. Ideea este că trebuie să mergem, pentru că nu există altă cale. De aceea a spus Isus să mergem în toată lumea și să predicăm Evanghelia la orice făptură; este singura speranță. Nimeni nu va fi convertit și nu va ajunge în cer dacă nu a fost izbăvit din rătăcire și nu a trecut la adevăr, adevărul cu privire la Isus Cristos.

Persoana, lucrarea și mântuirea doar prin har, numai prin credință și doar prin El. De aceea spune în versetul 15: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” Cât de frumoase sunt picioarele celor care merg, pentru că dacă nu se duc ceilalți nu pot auzi, și dacă nu pot auzi, nu pot crede și dacă nu pot crede, nu pot fi mântuiți. În versetul 17 spune: „credința vine în urma auzirii”, nu este intuiție, ci vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu, Cuvântului lui Cristos, de fapt așa cum exprimă cel mai bine, Cuvântul lui Cristos. Cuvântul despre Isus Cristos, Evanghelia.

De aceea trebuie să mergem și credeți-mă așa cum v-am mai spus dacă oamenii de afară trăiesc după lumina pe care o au, lumina conștiinței și lumina rațiunii, Dumnezeu se va asigura că tu vei primi lumina Evangheliei. Dumnezeu nu are limite să aducă mesajul celor ale căror inimi sunt pregătite de Duhul Său. Acum, să deschidem la Romani 6; am vrut să vorbesc despre acest verset săptămâna trecută, dar nu am avut oportunitatea. Romani 6, versetul 17, doar un singur gând aici: „mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului”, ne oprim aici. Ce este un rob? Este un cuvânt care poartă împreună cu sine un mare bagaj, un sclav este cineva care este un nenorocit, în supunere totală față de un stăpân.

Când ne gândim la un sclav, ne gândim la cineva a cărui voință, ale cărui idei, opinii, planuri, scopuri și viitor nu se află în mâinile lui. Nu contează, un sclav este cineva care face ceea ce i s-a spus. Un sclav este cineva care este sub o autoritate poruncitoare. Pavel spune despre noi că am fost sclavi ai păcatului. Suntem literalmente dominați de păcat, păcatul este stăpânul nostru, și ocazional facem ceva care este bun din punct de vedere uman și drăguț și ceva ce omenește ar părea nobil. Ocazional ne exprimăm dragostea, avem grijă de copii, avem grijă de oameni mai în vârstă și facem acte de caritate. Însă forța și puterea dominantă din viața noastră este păcatul. Așa stau lucrurile.

Apoi în versetul 18 spune: „Şi prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.” Această schimbare este dramatică, aceasta este o schimbare majoră, dramatică. Nu mai ești rob al păcatului, acum ești rob al neprihănirii, stăpânul tău este neprihănirea, forța care te constrânge este neprihănirea. Odată ți-ai găsit plăcerea și împlinirea și bucuria și satisfacția în păcat, acum îți găsești plăcerea și satisfacția și bucuria și împlinirea în neprihănire. Dacă odată urai gândul să faci ce este bine și ai iubit gândul de a face răul și acum urăști gândul de a face răul și iubești gândul de a face ceea ce este bine; aceasta este o mare transformare.

O mare schimbare. Cum a avut loc? La mijlocul versetului 17, trebuie să vezi asta. Ai devenit ascultător din inimă, nu s-a întâmplat ceva în afară, nu ai primit un nou set de reguli și ai strâns din dinți și te-ai străduit să le împlinești. Ceva s-a întâmplat în interior. Ai devenit ascultător din inimă. Ascultător față de ce? Uitați-vă la asta; față de asta, și am să vă dau cuvântul grecesc tupon didachēs prin chiar faptul că ați fost izbăviți, aici găsim mărețul cuvânt izbăvire. Paradidōmi în acest caz, a izbăvi, a preda, a reloca, motivul pentru care ai fost schimbat, motivul pentru care ai încetat să mai fii rob al păcatului și ai devenit rob al neprihănirii.

Motivul este pentru că ai fost izbăvit și ai trecut de la rătăcire la tupon didachēs, tupon care înseamnă matriță, acea structură, acea formă, acel corp. Ideea de acolo este că există un corp de adevăr, un corp de învățături, un set de doctrine, de adevăruri spre care ai fost izbăvit și de care ai devenit ascultător din inimă. Aceasta este prima indicație a unui adevărat creștin, a fost izbăvit întru setul de adevăr care mântuiește. Dacă nu au fost izbăviți, nu sunt creștini. Dacă cineva nu poate explica Evanghelia, dacă cineva nu poate accepta Evanghelia, nu poate crede adevărata Evanghelie, atunci nu este mântuit. Acești oameni despre care vă vorbesc sunt cei care au făcut loc teologiei liberale.

Ei sunt frații noștri creștini. Trebuie să facem loc și catolicilor, și ortodocșilor, și să facem loc celor care urcă pe scară și bat la ușă, loc pentru cei care simt că Dumnezeu lucrează în felul acesta și spun asta și spun cealaltă; ei toți sunt frații noștri creștini. Nu, nu sunt. Mi-aș dori să fie, dar singura cale prin care putem să îi ajutăm să devină ce nu sunt este să le spunem că nu sunt. Nu să le spunem că sunt, nu vreau să fiu parte acestei amăgiri. Nu au fost izbăviți sincer, din inimă pentru acel corp de adevăr care constituie Evanghelia.

Aceasta mă conduce la cel de-al doilea punct, în sfârșit, și doar o să fac introducerea la el. Al doilea punct este acesta, doctrina izbăvirii înseamnă că am fost izbăviți de Duhul adevărului, și ascultați, am trecut de la eroare la adevăr. De asemenea am fost izbăviți de păcat și am trecut la neprihănire prin Duhul sfințeniei. Este exact acolo, uitați ce spune la versetul 17: „ați fost robi ai păcatului”, versetul 18: „v-ați făcut robi ai neprihănirii”. Aceasta este o realitate, prieteni dragi, aceasta este o realitate.

Cineva poate spune uneori: „știi soțul meu se comportă teribil, nu este interesat de biserică, și se întâlnește cu femeia aceasta, are o aventură, în fine, însă știu că este creștin pentru că obișnuia să meargă la biserică și așa mai departe.” Eu răspund: „Lasă-mă să îți spun ceva, dacă o persoană vrea să păcătuiască, dacă cea mai mare împlinire și satisfacție a unei persoane este în păcat atunci acea persoană nu este un creștin. Există un nou principiu de viață, o nouă robie, și este robia neprihănirii. Nu înseamnă că suntem perfecți, ci este un nou principiu care a creat o nouă practică; mă uimește cum nu înțeleg oamenii acest lucru.

Unul dintre teologii de marcă ai Americii a scris o carte în care a vorbit că atunci când ești convertit se prea poate să nu se schimbe nimic în viața ta. Poftim? Este absolut absurd, se schimbă totul în viața ta, absolut totul. Să deschidem la Ezechiel 36, și doresc să vă arăt principiul central pentru însăși esența ființei care este transformată în această izbăvire. Traducerea New King James, apropo, traduce excelent Romani 6:17, prin folosirea cuvântului izbăvire. Dar în Ezechiel 36 se află acest cel mai important pasaj cu privire la Noul Legământ, iar Noul Legământ este legământul mântuirii.

Însă doresc să observați caracterul acestui Nou Legământ, mântuirea. Versetul 25: „Vă voi stropi cu apă curată, şi veți fi curățiți”. Ce se va întâmpla când vă mântuiesc, ce se va întâmpla este că vă voi curăța și „vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre”. Este uimitor, va avea loc o spălare; sinonimă cu spălarea nașterii din nou, din Noul Testament. Spălarea cu apa Cuvântului. Şi vă voi curăța de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii. Versetul 26: „Vă voi da o inimă nouă” el – profetul ajunge și menționează aici despre însuși centrul gândirii și simțirii și emoțiilor și al atitudinii.

Voi schimba caracterul interior, natura interioară, principiul interior, dispoziția interioară, o inimă nouă. Voi pune un duh nou, voi înlătura inima de piatră care nu simțea neprihănirea, și vă voi da o inimă de carne și voi pune Duhul Meu în voi, versetul 27. Asta este doar – asta înseamnă că va ajunge la asta în toate modurile în care poate ajunge la asta. Voi schimba totul în interiorul vostru, și așa bine spus la versetul 27: „vă voi face să urmați poruncile Mele şi să păziți şi să împliniți legile Mele.”

Sfârșitul versetului 28: „voi veți fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Vă voi izbăvi de toate necurățiile voastre.” Când devii creștin, Duhul adevărului te va face să treci de la eroare la adevăr. Duhul sfințeniei te va face să treci de la păcat la neprihănire, de la viciu la virtute. „Îl vor numi Isus, Matei 1:21, pentru că va mântui pe poporul Său de păcatele sale.” Puterea păcatului, domnia păcatului este frântă, sfărâmată. Să ne întoarcem la Romani 6 pentru o clipă, și sunt atât de multe versete.

El spune în versetul 19, vorbesc omenește, vorbesc în limbajul robiei pentru că este o bună metaforă umană. Vorbesc omenește din pricina neputinței firii voastre pământești, ca ființe umane este greu pentru voi să înțelegeți adevărurile spirituale, așa că o corelez cu ceva ce voi înțelegeți precum sclavia. Mai mult, în folosirea analogiilor umane după cum odată mădularele voastre, gândirea voastră erau roabe ale necurăției și fărădelegii; toate facultățile umane, toate, mintea voastră, modul vostru de gândire, vocea, vorbirea, trupul, totul slujea necurăției și fărădelegii, a produs mai multă fărădelege și acum mădularele voastre au devenit roabe ale neprihănirii, și au ca rod sfințirea.

Când ați fost robi ai păcatului, erați liberi de neprihănire, așadar ce roade aduceați, roade, de care acum vă este rușine: pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviți de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică. Totul este diferit, nu doar sfârșitul este diferit, moartea și viața, ci viața este diferită când treci din robia păcatului la robia neprihănirii.

Îmi place mult ce spune la Romani 11, am menționat asta data trecută că atunci când vine izbăvitorul, El ia păcatul. De aceea versetul 14 din Romani 6 spune că păcatul nu mai domnește peste voi. Nu mai este stăpân, iar la versetul 4 din Romani 6 spune că ați fost îngropați împreună cu Cristos în moartea Lui, ați fost înviați cu Cristos în învierea Lui și acum umblați în noua viață. Avem o nouă viață, este aceeași din 2 Corinteni 5:17: „dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Eu nu sunt perfect, însă dorințele mele sunt schimbate, trăirile mele sunt schimbate, așteptările mele sunt schimbate.

Doresc să Îl iubesc pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul, mintea și puterea. Vreau să Îl iubesc și să Îl cinstesc pe Isus Cristos. Doresc să-I aduc cinste Duhului lui Dumnezeu ca templu al Său. Doresc să aduc Cuvântul lui Dumnezeu clar, cu îndrăzneală înaintea oamenilor și doresc să mă supun Cuvântului lui Dumnezeu, iar aceste dorințe nu sunt dorințe firești. Dacă sunt o persoană neconvertită firească nu am nicio înțelegere pentru lucrurile lui Dumnezeu, predicarea crucii este o nebunie pentru mine. Sunt totalmente orb, totalmente mort față de așa ceva și deplin satisfăcut să îmi urmez cursul propriului meu păcat. Dar nu mai gândesc așa.

Uneori părinții vor spune: „Am copii și îmi aduc aminte când au spus o rugăciune, și au fost mântuiți, și acum totuși trăiesc o viață în care fac ce este greșit” - şi priviți aceasta este manifestarea caracterului lor. Firea lor se comportă în modul ei obișnuit. Dacă tu cazi în păcat și spui: Urăsc asta, resping asta, nu mai vreau asta. Dacă spui ca în Romani 7: se întâmplă ceva cu mine, în firea mea, un lucru pe care îl urăsc. Fac ce nu vreau să fac, nu fac ce vreau să fac, o, nenorocitul de mine, te rog, Doamne, izbăvește-mă, acesta este un creștin.

Niciun om nu este pe drumul spre cer, dacă nu manifestă sfințenia în viața sa, o dragoste manifestată pentru ceea ce este corect. Ieremia 31:33 este un alt pasaj din Vechiul Testament, și nu trebuie să deschideți. Însă în esență spune același lucru. Ieremia 31 este pasajul clasic al Noului Legământ, ar trebui să spun pasajul clasic al Noului Testament și ascultați ce spune. Ieremia 31:33 iată legământul pe care vreau să îl fac cu ei. Voi pune Legea Mea în ei și o voi scrie în inima lor, voi fi Dumnezeul lor, ei vor fi poporul Meu. Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. Eu voi fi devotat lor și ei Îmi vor fi devotați Mie.

Nu le voi mai da o Lege exterioară, ci va fi în inima lor, va fi dorința lor, tânjirea lor, bucuria lor. Ați venit în dimineața aceasta aici și ați fost rugați să cântați cântări pentru slava lui Cristos. La ce v-ați gândit când cântau ei: Doresc să îl am pe Isus mai mult decât orice altceva? A fost acesta un ecou al inimii tale? Când ai stat acolo, asta ai simțit? Îți mulțumesc, Doamne, pentru că Îl am pe Isus; este aceasta atitudinea ta? Aceasta ar fi urmarea prezenței Duhului lui Dumnezeu determinând răspunsul corect al inimii unui credincios să fie de acord cu asta. Sfințenia este inseparabilă de justificare, așadar, izbăvirea înseamnă că ai fost izbăvit de păcat și ai trecut în neprihănire.

Înseamnă că întreaga ta perspectivă este schimbată complet, complet diferită. Felul minunat în care începe capitolul 1 din Apocalipsa, versetul 5, unde Isus Cristos este martorul credincios, primul născut dintre cei morți, domnitorul împăraților pământului, îmi place așa de mult. El care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre. Asta nu este doar juridic, nu este doar o eliberare legală, ci este una reală. De aceea în Filipeni 3 spune la versetul 3 că cei tăiați împrejur suntem noi; adică noi suntem adevăratul popor al lui Dumnezeu, care se închină prin Duhul lui Dumnezeu. Asta este caracteristic, ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, ne bucurăm în Cristos Isus, și nu ne încredem în firea noastră. Acesta este un credincios.

Te bucuri în Isus Cristos? Te închini prin Duhul lui Dumnezeu? Ai neîncredere în firea ta? Dorești să Îl cinstești pe Dumnezeu, să cunoști Cuvântul Lui, să asculți Cuvântul Lui? Acestea sunt dovezile noii vieți. Efeseni 2:10, un verset foarte familiar, ați fost mântuiți prin har, versetele 8 și 9, dar versetul 10 spune că noi suntem lucrarea Lui în Cristos Isus pentru faptele bune. Iacov spune același lucru în Iacov 2, credința fără fapte este moartă. Prin dovada unei vieți schimbate știm despre credință că a fost viabilă. Sunt multe pasaje, mă gândesc la Galateni 6:15 unde spune că nici tăierea împrejur, nici ne tăierea împrejur nu sunt nimic, acestea nu mai contează. Ci a fi o făptură nouă. Suntem o nouă creație.

Totul s-a schimbat în ce privește perspectiva noastră față de păcat și neprihănire. Un ultim pasaj, 2 Tesaloniceni 2:13, cu care voi încheia, cu toate că există nenumărate texte la care ne-am putea uita. Data viitoare vom alege altele pe această temă. 2 Tesaloniceni 2:13: „Noi însă, frați prea iubiți de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire”, aceasta este alegerea „în sfințirea Duhului şi credința adevărului.” Aici se află cele două aspecte pe care doresc să le menționez. Trebuie să fie credință în adevăr, aceasta este izbăvirea, cu toate că este menționată a doua aici; și mai este sfințirea Duhului. Sfințirea înseamnă separare, asta înseamnă sfințirea. Înseamnă separare, ați fost izbăviți din păcat și ați trecut la neprihănire.

Mântuirea vine așadar prin acea separare de păcat și prin acea credință în adevăr; acestea sunt cele două mari aspecte. Scriptura este așa de consecventă. Nu poate fi creștin nimeni care nu crede în adevărata Evanghelie și care nu are dorințe sfinte, trăiri neprihănite, dragoste pentru ceea ce este drept și o profundă animozitate față de ceea ce este greșit. Asta indică faptul că ai fost izbăvit. Așadar, când evaluezi viața creștină a cuiva: mulți Îmi vor spune Doamne, Doamne. Isus a spus în Matei 7: „Le voi spune: Depărtați-vă de la Mine, niciodată nu v-am cunoscut.”

Voi, lucrători – mă uit doar în viața voastră și văd rodul. Voi faceți nelegiuire, nu-Mi aparțineți. Nu-Mi pasă care sunt pretențiile voastre, voi faceți nelegiuire. Nu vă încredeți în Mine. Nu contează că aţi spus: Doamne, Doamne, am făcut asta în Numele Tău, și am profețit, am scos demoni. Asta vrea să spună. Uitați-vă la viața voastră, lucrători ai nelegiuirii. Poți să îți dai seama cine sunt creștini. Se manifestă, au fost izbăviți. Au fost izbăviți prin credință și adevăr, în exprimarea din 2 Tesaloniceni 2:13, și au fost izbăviți prin sfințirea Duhului. Asta înseamnă că au fost separați de eroare și de păcat și au trecut la adevăr și la neprihănire. Vedeți cum putem pune întrebarea Cine este creștin? Totul este chiar acolo.

Ei cred adevărul și trăiesc ca făpturi noi. Mai multe, data viitoare. Doamne, venim la Tine la finalul acestei minunate dimineți de închinare, și pot doar să Îți cer așa cum am mai făcut-o mai devreme să mă ajuți să nu exagerez, dar nici să nu minimalizez, nici să spun prea multe, nici prea puține, nici să nu limitez în vreun fel înțelegerea acestor oameni minunați cu privire la acest subiect, dar nici să îl fac dificil. Doamne, cunoști că inima mea este cuprinsă de această problematică din cauza confuziei universale. Este atât de inutil și atât de trist faptul că oamenii spun că aceasta este doar opinia mea, și dacă aceasta nu este o dovadă exactă a seriozității problemei, atunci nu mai știu ce e.

Însă nu suntem interesați de opinia mea sau a altcuiva, noi dorim doar adevărul, Doamne. L-ai făcut atât de clar că ne vei cere socoteală cu privire la el pentru că este așa de clar. Nu l-ai ascuns în spatele unor pasaje obscure; este presărat în întreaga Scriptură. Ca să avem o relație cu Tine trebuie să venim la cunoștința adevărului și trebuie să fim izbăviți de păcat și să ajungem la neprihănire. Împărăția întunericului, puterea întunericului este o putere a erorii și a nelegiuirii. Împărăția luminii, împărăția Fiului dragostei Tale este un domeniu al adevărului și un domeniu al sfințeniei. Dacă îi aparținem, atunci am fost izbăviți spre adevăr și sfințenie.

Ajută-ne să ne evaluăm viețile noastre cu onestitate, relația noastră cu Tine și dacă este vreo teamă că nu suntem creștini cu adevărat, ajută-ne să acceptăm adevărul în toată slava lui și să strigăm ca să fim izbăviți de păcat și să ajungem la neprihănire; fii milostiv cu noi. Tată, folosește-ne ca să ducem adevărul la cât mai mulți oameni. Nu doar în afara bisericii, ci și înăuntru, celor confuzi și fără speranță. Ajută-ne să fim oameni ai adevărului și oameni ai sfințeniei.

Dă-ne înțelepciune în familiile noastre și în relația cu prietenii noștri apropiați, ca să discernem, și dacă nu este, dă-ne o înțelegere a credinței, o acceptare și o dragoste pentru adevăr, adevărul Evangheliei, și dacă nu este, dă-ne o pasiune și o afectivitate pentru ceea ce este drept, și o dorință ca să-și găsească satisfacția în bunătate și sfințenie. Ajută-ne ca noi să-i ajutăm să-și descopere acea condiție spirituală reală și să îi chemăm la o credință și pocăință reală. Folosește-te de noi în acest fel, ne-am rugat în Numele lui Cristos, amin.

SFÂRȘIT