Așa cum bine știți, am studiat împreună Evanghelia după Luca, însă am luat o pauză și am început să vă împărtășesc subiectul: Izbăvirea, doctrina neglijată. Poate că sunt necesare scuze pentru cei care nu au fost împreună cu noi în luna octombrie. Aici avem totdeauna o continuitate, studiem întotdeauna o carte în întregime. Dacă veniți într-o duminică la Biserica Grace, va trebui să vă străduiţi puțin să ţineţi pasul cu noi în cursul predicării, pentru că este continuitate de la o săptămână la alta, pe măsură ce înaintăm în studiul Cuvântului lui Dumnezeu.

Luăm o mică pauză de la studiul din Evanghelia după Luca și ne uităm la subiectul izbăvirii și mărturisesc că acesta a fost un mesaj continuu în ultima lună. Îmi cer iertare pentru că v-am luat așa tare în dimineața aceasta. A fost o mare îngrijorare pentru mine faptul că biserica evanghelică se pare că a abandonat de bună voie și mulțumită învățătura sănătoasă. Nu vorbesc despre bisericile liberale, ci vorbesc despre cele care mărturisesc că sunt evanghelice. Mulți lideri evanghelici și scriitori, păstori, profesori, oameni care îşi exercită influența sunt mulțumiți cu lipsa discernământului, ca și cum ar fi o virtute spirituală.

Au intrat pe un făgaș care, dacă am trăi în vremea lui Spurgeon, ar fi numit decădere. Biserica se află pe o pantă alunecoasă, biserica evanghelică s-a îndepărtat de pe înălțimile adevărului și ale cinstirii lui Dumnezeu. De bună voie a abandonat discernământul, de bună voie a abandonat predicarea expozitivă, și prin urmare a abandonat înțelegerea profundă și precisă a adevărului. Făcând asta se îndepărtează de ceea ce Îl glorifică pe Dumnezeu, pentru că ceea ce Îl slăvește pe Dumnezeu este predicarea expozitivă a Scripturii.

Permiteți-mi să vă spun cât mai simplu de ce. Dumnezeu este revelat în Biblie. Slava lui Dumnezeu este prezentată de-a lungul consemnărilor biblice. Dumnezeu Se descoperă pe Sine în Scriptură. Astfel, predicatorul are o datorie clară și care-l constrânge să prezinte slava lui Dumnezeu prin predicarea expozitivă a Scripturii. Voi mai spune asta o dată: predicatorul are o datorie clară și care-l constrânge să prezinte slava lui Dumnezeu prin predicarea expozitivă a Scripturii. Când tu predici expozitiv Cuvântul lui Dumnezeu, atunci înveți doctrina sănătoasă, adevărul. Când adevărul este înțeles și adevărul este cunoscut, Dumnezeu este prezentat în acel adevăr.

Revelația Scripturii este adevărul și anume adevărul lui Dumnezeu care este însăși natura și esența lui Dumnezeu. Așadar, spun din nou că predicatorul are o sarcină clară și anume să prezinte slava lui Dumnezeu prin predicarea expozitivă a Scripturii. Asta nu are loc în bisericile evanghelice de azi, oamenii se îndepărtează de predicarea biblică și de învățătura biblică și de predicarea expozitivă a Bibliei. Se îndepărtează de interesul față de doctrina sănătoasă, de interesul față de adevărul explicit. Sunt gata să accepte orice și pe oricine care se identifică drept creștin cu numele și biserica va continua să facă asta până când cineva se va ridica şi va ţine sus Cuvântul lui Dumnezeu.

Cuvântul pe care îl vezi aduce neobosit, cu credincioșie şi cu acuratețe oamenilor adevărata măreție a lui Dumnezeu. Împreună cu ea vine și adevărata înțelegere. Orice predicator care nu face asta a falimentat în responsabilitatea sa înaintea lui Dumnezeu. Sarcina mea ca predicator este foarte simplă: se așteaptă ca eu să vă învăț lucrurile profunde ale Scripturii, în așa fel încât să vă duc pe culmile laudei la adresa Lui. Mă gândesc că unii dintre voi care ne vizitați, dacă veniți din alt mediu bisericesc, poate vă spuneți vouă înșivă că aici cu siguranță se cântă multe imnuri vechi consacrate. Unde sunt astăzi corurile de laudă? Există un motiv, imnologia este legată de teologie.

Acolo unde ai profunzime, ai și înălțime; acolo unde ai o teologie superficială ai și o imnologie superficială. Acolo unde ai o înțelegere superficială a adevărului divin, ai și o exprimare superficială a sa. Însă acolo unde ai oameni care au ajuns să înțeleagă adâncimile adevărului divin, și care au o gândire măreață și glorioasă cu privire la Dumnezeu, produsă de înțelegerea realităților profunde ale adevărului divin, ei nu sunt mulțumiți cu o exprimare superficială. Iubim imnurile vechi pentru că sunt profunde, au un anumit geniu poetic care ajunge la profunzimea teologiei noastre și o și exprimă.

Nu avem nevoie să fim seduși de o melodie de bar. Pentru noi este suficient să cântăm cuvinte mărețe, nu avem nevoie de o mantră care să ne inducă o emoție. Gândurile noastre cu privire la adevăr și gândurile noastre cu privire la Dumnezeu ne catapultează spre imnuri nobile. Așadar, responsabilitatea predicatorului este să prezinte adevărul, și în această despachetare a adevărului Cuvântului lui Dumnezeu, pătrunzând în profunzimea Cuvântului lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu este revelată. Când slava lui Dumnezeu este revelată, poporul lui Dumnezeu Îl laudă; așadar, cu cât predicatorul coboară mai adânc, cu atât îi ridică pe oameni. Jos în profunzimea și adâncimea adevărului ca ei să fie ridicați pe înălțimile laudelor.

Am o singură unealtă. Vă puteți imagina o profesie cu o singură unealtă? Am o singură unealtă, numai una, Scriptura. Este singura unealtă. Există o carte foarte populară scrisă de un bine-cunoscut pastor prezbiterian care susținea faptul că Evanghelia este scrisă în stele, că întreaga Evanghelie, inclusiv justificarea este descoperită în constelații. În această carte el spune că Dumnezeu i-a predicat lui Adam Evanghelia cu ajutorul stelelor, chiar înainte de cădere. Această teorie nu este nouă, a fost susținută și în trecut. Ce mă surprinde este faptul că un om care cunoaște bine teologie scrie o carte ca aceasta, pentru că este o negare clară a principiului Sola Scriptura. Ascultați, eu am o singură unealtă, și nu sunt stelele, este această Carte.

Dumnezeu a revelat tot adevărul divin într-o singură Carte, El fiind Autorul. Dacă tu spui că adevărul este în carte și în stele, de ce atunci romano-catolicii nu pot să spună că adevărul este în carte și în Papă și în conciliile bisericii? De ce nu poate Mary Baker Eddy să spună că adevărul este în Biblie și de asemenea în știință și sănătate care sunt chei pentru Scriptură , și de ce nu pot mormonii să spună că adevărul este în Biblie și în doctrinele și legămintele Perlei de mare preț din cartea lui Mormon?

Adevărul divin nu se află într-o biserică, nu este în vreun Papă, sau în episcop, nu se află în vreo denominație, nu este o experiență, nu se află în intuiția cuiva și nu este nici în stele, ci este într-o Carte, Biblia. Ori de câte ori Biserica s-a îndepărtat de asta, a avut parte de dezastru, din belșug. Aceasta este duminica Reformei. Cel care a produs Reforma este un călugăr catolic pe nume Martin Luther, care a ajuns la convingerea că adevărul lui Dumnezeu este conținut în această carte. Acest lucru este revoluționar, nu asta crede Biserica Catolică.

Martin Luther a spus că Dumnezeu a vorbit doar în această Carte și tot adevărul divin este conținut în această Carte. Nu în Papi, nu în episcopi, nu în conciliile bisericii, nu în magisterium (doctrinele magisteriu ale bisericii romano-catolice), nu în tradiție, ci în Carte. El a spus „Este doar această Carte”, și alături de Isus și de apostolul Pavel, Martin Luther a fost omul care a produs cea mai mare diviziune care a existat în credința creștină. A creat o ruptură masivă, prin care i-a separat pe cei care au crezut Cartea, de cei care au fost prinși în sistemul romano-catolic. Convingerea că Dumnezeu a vorbit doar prin această Carte, a fost ceea ce a produs Reforma.

Atunci când Martin Luther a ajuns la convingerea că adevărul se găsește în această carte, și-a îndreptat privirea spre ea și a găsit adevărul și a aflat că justificarea este prin har doar prin credință, nu-i așa? Nu mai trebuia să asculți de ceea ce a spus Papa, de ce a spus episcopul, de ce a spus conciliul, totul era în Carte, și Cartea este clară. În 1539 Luther a făcut un comentariu asupra Psalmului 119 și a scris următoarele „În acest psalm, David spune că întotdeauna va vorbi, gândi, discuta, auzi și citi zi și noapte în mod constant, nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu.”

Luther l-a numit Cuvântul exterior, îmi place asta. Este în afara noastră, și Luther a spus despre Cuvântul mântuitor, sfințitor și de iluminare că este Cuvântul exterior. La ce s-a referit? S-a referit la faptul că este în afara noastră, precum Dumnezeu este în afara noastră. Nu poți să Îl inventezi pe Dumnezeu și nu poți inventa adevărul, Dumnezeu nu este un produs al imaginației tale, Dumnezeu nu este un produs al fanteziei tale, Dumnezeu nu este un produs al experienței tale. Dumnezeu nu este un produs al intuiției tale, Dumnezeu nu este un produs al emoției tale carismatice, Dumnezeu nu este un produs al existențialismului tău, Dumnezeu este Dumnezeu și este în afara ta, nu este supus manipulării tale. Dumnezeu nu este o jucărie de lut pe care să o modelezi cum vrei tu. Așadar, Biblia este în afara ta, este exterioară. Poți să o accepți, poți să nu o accepți, dar nu poți să o modifici.

Nu poți să o faci altceva decât este, nu poți să o faci să spună altceva decât ceea ce spune. Este o Carte, este o Carte deja stabilită, cu litere stabilite și cu cuvinte stabilite și cu propoziții stabilite. Aceasta a fost marea convingere a lui Luther care a schimbat lumea. Luther a spus cu o forță uimitoare și răsunătoare în 1545, cu un an înainte de a muri, el a spus: „Lăsați omul care dorește să-L audă pe Dumnezeu să citească Sfânta Scriptură.” Știți că sunt cărți care au inundat lumea creștină de azi, le puteți vedea expuse la convenția librarilor creștini despre cum să auzi glasul lui Dumnezeu.

Să te antrenezi pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Să înveți cum să auzi vocea lui Dumnezeu. Permiteți-mi să vă spun ceva. Dacă vrei să-L auzi pe Dumnezeu, citește Cartea. Dacă stai puțin și asculți, cine știe ce vei auzi. Indiferent ce-ţi va spune, nu va fi Dumnezeu. Așadar, care este sarcina predicatorului? John Piper a spus că o parte mare și centrală a lucrării noastre este să scoatem din această carte înțelesul dat de Dumnezeu. Așa este. Luther în 1533 a spus despre Cuvântul lui Dumnezeu că este lucrul cel mai măreț, cel mai necesar și cel mai important din creștinism. Așa este, și să vă spun ceva, dacă renunți la ea, vei avea nenumărate probleme. Dacă renunți la această carte, Isus devine o jucărie din plastilină pe care poți să o modelezi cum dorești tu.

Adevărul devine o bucată de plastilină pe care o poți modela cum vrei. John Piper spunea: „Luther a avut o singură armă să Îl salveze pe Cristos de la a fi vândut în piețele din Wittenberg. I-a scos afară pe schimbătorii de bani, pe cei ce vindeau indulgențe, cu biciul Cuvântului exterior, Cartea.” Vedeți, oamenii vor să Îl reinventeze pe Isus, să Îl modeleze așa cum vor. Ei vor să vină cu propria lor părere cu privire la adevăr, să îl modeleze așa cum vor. Cartea nu te lasă să faci asta. Credința noastră este înrădăcinată într-o revelație decisivă în istorie numită Biblia, și ca păstor, ca predicator, ca slujitor am o singură slujbă. Promovez Cartea, sunt un agent al ei, al Cuvântului lui Dumnezeu transmis în Carte.

În esență sunt un cititor și sunt un învățător și sunt un vestitor al Cărții. Trebuie să vă hrănesc cu Cartea, cu adevărul Cărții. Și în măsura în care sunt credincios acestei slujbe, sunt achitat de slujba mea înaintea lui Dumnezeu, dar dacă sunt necredincios acestei slujbe, falimentez în responsabilitatea mea și voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu. Eu doresc să vă conduc în adâncimile bogățiilor Cuvântului ca voi să vă ridicați pe culmile înalte ale laudelor. Când oamenii ajung să înțeleagă adevărul profund al Scripturii, ei încep să priceapă măreția deosebită a lui Dumnezeu. Mă uit azi la biserica evanghelică și văd superficialitate, indiferență față de Scriptură, iar adevărul este o problemă pentru că ei îl văd ca pe ceva care dezbină.

Văd asta pentru că ei nu cunosc profunzimea adevărului, și de asemenea nu cunosc slava lui Dumnezeu. David Wells a scris în minunata sa carte No place for Truth: „Acest Dumnezeu măreț și sfânt în ființa Sa a dispărut din lumea evanghelică modernă.” Lesslie Newbigin a scris: „Dintr-odată am văzut că cineva putea să folosească tot limbajul creștinismului evanghelic și totuși centrul era în mod fundamental sinele, iar Dumnezeu a devenit auxiliar pentru asta.” Această alunecare evanghelică modernă îl pune pe om în centrul tuturor lucrurilor. Mult mai important decât Scriptura și mult mai important decât Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, ceea ce poate aduce o schimbare este să confruntăm asta și acesta este motivul pentru care prezint asta de câteva săptămâni.

Nu am altceva de făcut decât ceea ce a făcut Luther și ce a făcut Jean Calvin și ce a făcut Spurgeon și alții în istorie. Trebuie să abordezi asta și să spui cum stau lucrurile. Am citit ceva din viața lui Calvin și a lui Luther și a altor reformatori, încercând să înțeleg cum de au avut o astfel de influență masivă. Când te gândești la aceste nume, te gândești că au fost niște personalități puternice, trebuie să fi fost niște lideri hăruiți. Pe măsură ce le studiezi viața vei afla că de fapt erau în mod absolut niște predicatori expozitivi ai Scripturii, neobosiți și categorici.

S-au folosit de fiecare oportunitate care a venit în calea lor ca să explice Cuvântul lui Dumnezeu înaintea oamenilor, și Cuvântul lui Dumnezeu a fost cel care a făcut ca lucrurile să se schimbe. Când oamenii erau expuși predicării clare și pline de putere a profunzimii adevărului, ei erau mistuiți de slava lui Dumnezeu, așa că au fost în stare să discearnă și au văzut ce este eroare și au văzut ce este adevăr și au făcut alegerile corecte. Benjamin Warfield, marele teolog de la Princeton care mi-a influențat viața, mult după moartea sa, când eram student la seminar și am citit despre inspirația și autoritatea Scripturii.

Warfield a spus despre Jean Calvin că nu a trăit vreodată un om care să aibă o înțelegere mai profundă despre Dumnezeu decât el. A spus asta în lucrarea sa despre Calvin și Augustin. A spus că niciun om nu a avut vreodată o înțelegere mai profundă despre Dumnezeu precum a avut Jean Calvin, și de unde a avut Jean Calvin această înțelegere profundă despre Dumnezeu? A avut-o din Scriptură. Jean Calvin și-a trăit viața studiind Scriptura, și-a petrecut viața ca un predicator expozitiv al Scripturii. Oamenii presupun că Jean Calvin a fost un fel de teolog. A fost într-adevăr un teolog, însă a fost un teolog care a avut dreptul să fie teolog pentru că a fost întâi un predicator expozitiv. Teologia sa a fost rezultatul predicării expozitive a Bibliei.

Prin teologia reformată sănătoasă a lui Calvin, teologia reformată și-a pus amprenta, s-a înrădăcinat și împreună cu această teologie profundă a rezultat produsul acelei teologii, și anume lauda. Multe din cântările și imnurile pe care le cântăm și care sunt cele mai bogate și cele mai profunde au fost scrise de aceia care au fost reformatori, puritani. Ați știut că Jean Calvin a predicat Biblia doar expozitiv? Și Dumnezeu l-a folosit ca să schimbe fața lumii.

S-a dus la Geneva în 1536 și a predicat expozitiv până în 1564, cu un exil de trei ani, despre care voi vorbi imediat. Însă a predicat expozitiv Scriptura, am fost în acel mic lăcaş – e aproape ca o capelă, ei îl numesc consistoriu în apropierea Bisericii Sfântul Petru, unde Calvin predica în ziua Domnului. Predica în această capelă mică în fiecare zi. Predica expozitiv Scriptura și erau cinci oameni pe primul rând care notau tot ce spunea el. Cei cinci notau, puneau notițele împreună apoi i le înmânau să le editeze, în acest fel a produs el comentariile. Zi după zi preda, explicând Scriptura.

R.L. Dabney a scris „Toți reformatorii de frunte, fie că au trăit în Germania, Elveția, Anglia sau Scoția au fost predicatori consecvenți, iar predicile lor erau predominant expozitive.” Asta înseamnă să predici expozitiv, înseamnă să explici înțelesul Scripturii. Așadar, el a spus că „putem presupune cu siguranță că instrumentul căruia i s-a datorat în principal puterea spirituală a marii revoluții și a reformei a fost restaurarea predicării scripturale.”

Dabney subliniază, de asemenea că ce se întâmplă în istorie este un declin în trei pași, și vedem că se întâmplă acum. Este o vreme în biserică, el o numește Epoca de Aur, când adevărul lui Dumnezeu este predicat din Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este Epoca de Aur. Când oamenii prezintă Scriptura; personal am trăit într-o astfel de vreme. Am trăit o astfel de perioadă. Predicarea expozitivă a Bibliei era în centrul atenției, predicarea expozitivă era ceea ce făceau oamenii, însă nu mai fac acum. Evanghelicii spun că ar fi un al doilea pas dar că ei nu știu asta, însă Dabney spune că este un al doilea pas. Evanghelicii spun: Noi credem încă adevărul biblic, noi credem încă doctrina sănătoasă, noi încă suntem evanghelici.

Însă credem că Biblia este arhaică, și oamenii nu se identifică cu ea și este plictisitoare, așa că am luat adevărul și l-am așezat într-un context cultural cu care oamenii se pot identifica și care comunică mai bine. Încă este adevărul și noi credem adevărul, dar Biblia este învechită și stufoasă și oamenii nu se mai relaționează la ea, astfel că noi încă ne ținem de adevăr, însă îl îmbrăcăm în alte haine. Dragilor, acest pas este o tranziție, aceasta este tranziția de la Epoca de Aur. În primul rând, predici adevărul lui Dumnezeu din Cuvântul lui Dumnezeu; aceasta este haina cu care Dumnezeu l-a îmbrăcat.

Așa l-a îmbrăcat Dumnezeu și El știe mai bine ce este bun pentru suflet și pentru duh și pentru mintea omului, care este sub influența convingătoare a Duhului Sfânt. Așadar, El știe ce adevăr ajunge la om, cel mai puternic, prin lucrarea Duhului Sfânt și de aceea l-a pus în Biblie în modul în care l-a pus. Însă oamenii cred că ei știu mai bine decât Dumnezeu, așadar ei iau adevărurile Scripturii și le scot afară din Scriptură, le îmbracă altfel, diferit, ca să înlăture stigmatul pus de Biblie, ofensa adusă de Biblie, și cumva ei cred că pot trece prin cultură pe o cale ușoară care trădează.

În esență au lăsat deoparte Biblia pentru că ei cred că Biblia este stânjenitoare. Dabney spune că acesta este al doilea pas, este starea de tranziție. Aici doctrina învățată este încă cea a Scripturii. Însă relațiile lor sunt modelate în conformitate cu dialectica umană predominantă. Adevărul lui Dumnezeu este lipsit de o parte din puterea pe care o are asupra sufletului. Al treilea pas, știi că Biblia este ofensatoare, am scăpat de asta, acum vedem că doctrinele sunt ofensatoare, așadar scăpăm și de ele.

Apoi Dabney pledează că trebuie să fim mulțumiți cu prezentarea doctrinei Bibliei în propriile sale haine. De aceea, vedeți, eu spun că dacă oamenii ar începe să predice Biblia, ea ar oferi claritate, ar oferi discernământ, ar oferi înțelegere, ar oferi profunzime și de asemenea i-ar ridica pe oameni pe înălțimile laudelor transcendente. Biblia formează întregul conținut al predicării noastre, care este profesia cu o singură unealtă, așa cum am spus. Dumnezeu Și-a așezat toate adevărurile într-un astfel de context și în astfel de proporții și în astfel de relații, pentru că El cunoaște sufletul și mintea și omul, cel mai bine atunci când este sub influența Duhului Sfânt. Nicio altă formă de adevăr nu este mai potrivită.

Urăsc să văd oameni care încep să spună: Noi credem încă adevărul, dar nu îl învățăm din Biblie, pentru că oamenii nu-l acceptă. Dacă renunți la Biblie pentru că lor nu le place, atunci de ce să te mai ții de adevăr, când vei vedea că nici acesta nu le place. Nu cred că poți să faci lucrarea fără o dedicare radicală față de Biblie. Mă refer la o dedicare radicală față de Biblie, eu sunt perceput ca fiind radical. Sunt perceput ca un non-intelectual, un pastor creștin de nivel inferior, pentru că nu sunt deschis la fiecare punct de vedere al fiecăruia. Sunt văzut ca un anti-intelectual. Este în regulă, nici măcar nu îmi pasă.

Intelectul meu poate funcționa eficient pentru onoarea lui Dumnezeu într-un singur mod și anume dacă îl folosesc să ajung să înțeleg Scriptura, iar apoi să v-o comunic. Faptul că înțeleg sau nu fiecare perspectivă greșită nu este relevant. Nu cred că poți să faci lucrarea în climatul de astăzi în felul în care vrea Dumnezeu fără o dedicare radicală față de Biblie, și spun radicală pentru că are parte de împotrivire chiar în cadrul lucrării evanghelice.

Așa cum am spus mai devreme, înțelesul Scripturii este Scriptura, pe măsură ce dai ceața la o parte și revelezi înțelesul Scripturii. Acesta este adevărul lui Dumnezeu și acesta Îl prezintă pe Dumnezeu și acesta va da oamenilor discernământ și va da putere bisericii. Știți, cred că sunt oameni care nu vor să facă munca grea. Te uiți la Calvin și vezi că el a fost prolific în scris, a scris Institutele creștine, a scris comentariile, câteva dintre rafturile din biroul meu sunt pline cu volumele sale. A predicat zece predici la fiecare două săptămâni, toate expozitiv. La fel și Luther, între 1510 și 1546 a predicat 3000 de predici. A predicat de mai multe ori pe săptămână și de mai multe ori pe zi.

În același timp avea probleme în familie, împreună cu soția sa Katie au avut șase copii, unii dintre ei au murit, iar pe restul i-a catehizat duminica după-masă. Știți cum arăta o duminică tipică pentru Martin Luther? La 5:00 a.m. era primul serviciu, când predica expozitiv o epistolă; la 10:00 a.m. era al doilea, era o predică expozitivă din Evanghelie. După-masa îi învăța pe copiii lui din Cuvântul lui Dumnezeu. La 5:00 p.m. se întorcea și predica expozitiv o carte din Vechiul Testament. Lunea și marțea învăța expozitiv, miercurea învăța din Matei, joia și vinerea predica dintr-o epistolă și sâmbăta explica din Evanghelia lui Ioan.

Știți, oamenii nu s-au dat jos din pat și au început reforma. Înțelegeți asta? Acesta este motivul pentru care acești oameni au avut influența pe care au avut-o. Au fost mistuiți de Scriptură, de înțelegerea și de proclamarea ei. Tot ceea ce au făcut a fost să predice și să predice și să predice, și apoi oamenii se închinau. El s-a cufundat și ei s-au ridicat. De aceea v-am spus acum câteva săptămâni că este mai bine să mergi mai încet decât să mergi mai repede, este mai bine să fii profund nu superficial, mai bine să fii mai riguros decât superficial. Să ne întoarcem la Jean Calvin, niciodată nu s-a îndepărtat de predicarea expozitivă preț de aproape 25 de ani.

Din 1536 până în 1564 în Geneva, chiar a ignorat Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului și Învierii și alte evenimente, și continuat cu predicarea expozitivă. Nu a avut vreun mesaj special, ci a rămas la predicarea expozitivă. Activitatea sa sin spatele amvonului este uimitoare, este uimitoare. A predicat șase ani din cartea Faptele Apostolilor, a avut 46 de predici din Tesaloniceni, 186 de predici din Corinteni, 86 de predici din 1, 2 Timotei și Tit, 43 de predici din Galateni și 48 de predici din Efeseni. În 1559 primăvara a început un studiu din Evanghelii, predicând Evangheliile într-o manieră armonioasă și nu a terminat până când a murit în luna mai a anului 1564.

A predicat în ziua Domnului și la mijlocul săptămânii. A predicat 159 de predici din Iov, 200 din Deuteronom, 353 din Isaia și 123 din Geneza și așa mai departe. Toate acestea au necesitat pregătire și studiu. A predicat de Paști în 1538, după predică a părăsit amvonul bisericii Sf. Petru și l-au alungat din oraș. Consiliul orașului l-a alungat, s-au săturat de el. A predicat acolo de doar doi ani, însă era așa de puternic, atât de convingător că l-au alungat din oraș după predică. După trei ani a revenit și și-a reluat predicarea expozitivă de la următorul verset. După cum spuneam.

Biografii ne spun despre Calvin că a crezut despre Cuvântul lui Dumnezeu că este singura lumină și acea lumină a fost luată din biserici, asta cred și eu. Calvin avea oroare față de acei oameni care își predicau ideile lor la amvon. El a crezut că predicarea expozitivă a Scripturii este singurul lucru pe care îl vrea Dumnezeu. Calvin a crezut că măreția lui Dumnezeu este revelată în Cuvântul Lui, și dacă nu predici Cuvântul, atunci nu Îi dai slavă lui Dumnezeu. Vă dați seama că nu i-a fost ușor să predice 10 predici în două săptămâni, să țină prelegeri teologice de trei ori, vinerea să aibă studiu biblic, să viziteze bolnavii, să consilieze oamenii, să citească și să scrie.

A avut un stomac slab, avea migrene severe și singurul mod în care putea să își controleze migrenele era să mănânce o masă pe zi. Lucra zi și noapte și făcea rar pauză, de aceea a murit de tânăr. În 1564 avea 53 de ani i-a scris medicului său, descriind colici, scuipa sânge, febră, gută, dureri de hemoroizi, pietre la rinichi, etc. În același timp, soția lui a născut copii, care au murit unul după altul și la urmă a murit și ea, fapt care i-a dat lumea peste cap. Aceasta literalmente i-a întors lumea pe dos.

Datorită faptului că a rămas în Cuvântul lui Dumnezeu a avut puterea să reziste. Să ne întoarcem la Luther pentru o clipă, doar ca să vă arăt cât de prolific a fost în scris. În 1520, Luther a scris 133 de lucrări, în 1522 a scris 183 de lucrări, una la două zile. La fel în 1524, toate fiind rezultatul cercetării atente a Cuvântului lui Dumnezeu. Asta a transformat istoria. Este trist să recunoaștem că biserica evanghelică contemporană nu este interesată în profunzimea biblică, și așadar, nu experimentează înălțimile biblice. Tinde să fie superficială și lumească și slabă și se auto-amăgește. Se auto-amăgește cu succes superficial.

Ceea ce este în centru este această tragică acceptare a necreștinilor drept creștini, despre asta vorbim aici – știu că a fost o introducere lungă și că nu mai ajung la ce vreau să spun. Însă cred că înțelegeți că aceasta este o pasiune pentru mine și doresc să vedeți ce cred în inima mea. Fără o înțelegere profundă a adevărului biblic nu există discernământ, și fără discernământ nu poți să spui cine este creștin și cine nu, așadar vine Satan în biserică, ajunge la conducere și vine să predea în colegii și în seminarii și să scrie cărți și să apară la televiziunile creștine și aşa mai departe.

Așa cum v-am spus: acolo unde nu ai adevăr, acolo unde nu ai predicarea care aduce claritate și discernământ și slavă lui Dumnezeu, ai probleme teribile. Prima problemă este că oamenii nu mai fac distincție între cine este creștin și cine nu. Aceasta a fost una din marile realități ale Reformei, Reforma a spus că „nu sunteți creștini, punct, nu sunteți.” Tu spui că ești creștin, dar nu ești. Este vremea pentru noi să luăm poziție la fel și azi, așa cum am încercat să vă spun în ultimele săptămâni că modul în care poți distinge un adevărat creștin de unul care nu este creștin, indiferent de afirmațiile sale, se găsește în această categorie pe care o numim izbăvire.

Şi spuneam că poți să spui cine este creștin pentru că a fost izbăvit. Lucrarea Domnului este să izbăvească, să salveze, să mântuiască. Un creștin nu este cunoscut printr-un act, printr-un eveniment, prin vreo rugăciune, sau pentru că a semnat un card, pentru că a ieșit în față, pentru că a fost botezat, pentru că s-a alăturat unei biserici. Nu este evaluat printr-un eveniment, ci dacă a fost izbăvit sau nu. Adevărații creștini sunt aceia care au fost izbăviți, iar izbăvirea este acest adevăr general, care conține realitățile mântuirii. Întâi, am spus că adevărații creștini au fost izbăviți și au trecut din eroare la adevăr, și aceasta a fost o chestiune importantă, o chestiune pe care a fost nevoie să o clarificăm.

Dacă nu ați fost aici, trebuie să faceți rost de acele casete; este foarte important. Nimeni nu poate fi creștin, dragilor, dacă nu crede în adevărata Evanghelie. Această afirmație este suficient de cuprinzătoare; trebuie să crezi adevărata Evanghelie sau nu ești creștin. Nu poți crede o Evanghelie falsă precum mormonii sau cei din sistemul romano-catolic. Trebuie să crezi adevărata Evanghelie, nu poți să crezi mesajul liberal al faptelor bune și al schimbării sociale. Nu poți crede un lucru absurd cu privire la cine este Isus.

Nu poți fi un non-trinitarian și să crezi într-un Dumnezeu care nu este Trinitate, precum este T.D. Jakes și oameni asemeni lui și să fii creștin. Creștinii cred adevărul, pentru că așa cum am văzut mai devreme în Coloseni 1:12 și 13 că am fost izbăviți de sub puterea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Am devenit sfinți în lumină, am ieșit din întunericul ignoranței și al erorii, la lumină și la adevăr. Sunt specific cu voi pentru că simt că trebuie să facem asta. Cine este un creștin, cineva care a fost izbăvit din eroare și a venit la adevăr? Ai ajuns să înțelegi, să crezi și să accepți adevărul.

În al doilea rând, am spus că adevărații creștini au fost izbăviți nu doar din eroare și au venit la adevăr, ci și de la păcat și au venit la neprihănire. Ne-am uitat în mod deosebit la Romani capitolul 6 data trecută, care este un text vital, care vorbește despre faptul că am fost robi ai păcatului și acum suntem robi ai neprihănirii. Din moment ce nu mai am timp, doresc să finalizez acest punct, vă rog să deschideți la 1 Ioan 3, închei cu câteva comentarii și data viitoare voi continua cu al treilea punct.

În 1 Ioan 3, Ioan ne oferă o imagine în alb și negru aici. 1 Ioan 3 versetul 2 spune: „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu”. Bine, suntem copii ai lui Dumnezeu, cum știm asta? Cum știi că cineva este un copil al lui Dumnezeu? Cum știi că cineva Îi aparține lui Dumnezeu, că este adevărat credincios? Versetul 4 spune: „Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.” Versetul 5: „Şi știți că El S-a arătat ca să ia păcatele.” Să ne oprim aici.

De ce a venit Isus în lume? Să ia păcatele. Așadar, ce ar trebui să fie caracteristic unui creștin? Păcatul este luat, este cât se poate de clar. Matei 1:21: „a venit în lume să mântuiască pe poporul Său de păcatele Sale”. Așadar, Ioan ne spune clar că El S-a arătat să le ia păcatele. Ceea ce este adevărat cu privire la un creștin este că păcatul a fost înlocuit cu neprihănirea, și continuă să ne explice asta. Versetul 6: „Oricine rămâne în El, nu păcătuiește”, timpul prezent, nu continuă să păcătuiască în același mod. Nu înseamnă că noi nu mai păcătuim, pentru că în capitolul 1 el spune că dacă spui că nu ai păcat, Îl faci mincinos pe Dumnezeu. Bineînțeles că ai păcat, dar nu continui în acel mod de păcătuire constant; verbul este la timpul prezent în limba greacă, lucru care indică o acțiune continuă.

Nimeni care zice că rămâne în Cristos nu poate continua pe aceeași cale în păcat, și nimeni care continuă pe aceeași cale de păcat, de fapt nu L-a văzut pe Cristos sau nu Îl cunoaște pe Cristos. Oamenii spun adeseori: Știu că ei trăiesc așa și fac astfel, dar știu că ei sunt creștini. Știu că sunt creștini pentru că îmi amintesc când s-a întâmplat acel eveniment. Creștinii nu continuă neîntrerupt pe calea de păcat. Versetul 7 este cheia: „Copilașilor, nimeni să nu vă înșele!” Nimeni să nu vă amăgească. „Cine trăiește în neprihănire, este neprihănit”, oare este chiar așa de greu de înțeles?

Mai exact, cine este neprihănit? Cei care fac lucruri neprihănite. Este o chestiune de natură, este o chestiune de principiu de viață, de puterea vieții și el spune asta foarte clar. Cine păcătuiește, versetul 8 este de la diavolul, are vechea natură sub controlul lui Satan. Diavolul păcătuiește de la început, dar Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Care sunt lucrările diavolului? Păcatul. A doua oară în versetul 5, versetul 8, Fiul a venit să nimicească acest mod de păcătuire. Să nimicească acel principiu al păcatului, acea putere dominantă a păcatului și în versetul 9, nimeni care este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, păcătuirea este ideea de constantă neîntreruptă, de păcătuire continuă pentru că are acum în el o nouă sămânță.

El folosește aici analogia nașterii, a nașterii umane. Copilașul este produsul părinților lui, poartă viața părinților lui. Sămânța, embrionul pe care părinții l-au creat, este esența acelui copilaș. Acel copil este literalmente îmbinarea a două vieți care l-au produs și copilul va manifesta acele caracteristici. Va fi după chipul părinților, se va asemăna cu părinții, va avea particularitățile fizice ale părinților săi sau poate unele capabilități intelectuale precum au părinții săi sau poate și alte abilități de asemenea. Va reflecta structura genetică moștenită de la părinți, în esență asta vrea să spună.

Dacă ești născut din Dumnezeu vei fi un rezultat al nașterii din nou și nu vei continua să păcătuiești. Însă ceea ce se va întâmpla este că vei avea o nouă sămânță în tine și nu poți continua să păcătuiești, pentru că ești născut din Dumnezeu. Uite, dacă ai fost născut din Dumnezeu principiul păcatului este frânt și practica păcatului a fost întreruptă. Dacă cineva pare a fi creștin și dintr-odată cade în păcat și rămâne acolo, el nu a avut parte niciodată de nașterea din nou. Dacă a avut parte de nașterea din nou, dacă a fost născut din Dumnezeu, nimeni dacă a fost născut din Dumnezeu nu trăiește în păcat.

Nimeni nu are acest mod constant de trăire. Așa cum v-am spus și data trecută, asta are de-a face cu ceea ce dorești. Noi păcătuim creștini fiind, dar urâm păcatul. Noi iubim neprihănirea; precum Romani 7, vreau să fac anumite lucruri și îmi stă în cale firea mea, și nu fac ce trebuie să fac și fac ceea nu vreau să fac. Știu că acest lucru este o nenorocire și disprețuiesc asta și strig ca să fiu izbăvit. Unul dintre motivele mărețe pentru care să mergem în ceruri, când vorbim cu oamenii despre cer și ei spun că acolo sunt străzi de aur, și știți că cel mai bun lucru spus despre cer este absența păcatului.

Acest lucru este cel mai atrăgător. Nu v-ați săturat de păcat? Nu mă refer la păcatul soțului tău, ci mă refer la păcatul tău. Niciun om care este născut din Dumnezeu nu continuă să meargă pe calea păcatului, nu se poate. De ce? Pentru că sămânța Lui este în tine. Petru spune că avem o sămânță care nu poate putrezi, o viață nouă, o natură nouă, o creație nouă. În versetul 10 le rezumă, prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Este evident, îmi place asta; cât este de clar! Oricine nu trăiește în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; pentru mine este suficient.

Cum știi cine este creștin? Cineva care iubește binele, care iubește legea lui Dumnezeu, care urăște păcatul, care are un mod de trăire neprihănit întrerupt de păcat. Și anume păcatul pe care-l urăște, reziduul vechiului său eu, vechea natură. Galateni 2:20, Pavel vorbește despre asta și spune „am fost răstignit împreună cu Cristos.” La ce te referi, Pavel? Sunt mort, vechiul Pavel s-a dus, vechea viață a murit, nu mai sunt eu cel care trăiește. Acel vechi eu, acel eu vechi s-a dus, Cristos trăiește în mine.

Dacă în tine trăiește Cristos totul este diferit, totul. Este un nou principiu de viață care produce o nouă practică a vieții. Dacă nu înțelegem cine este un adevărat creștin, suntem confuzi în cel mai esențial aspect, nu-i așa? Pentru că atunci nu putem spune care este adevărata condiție spirituală a unei persoane; se prea poate să fie pierdut și în drum spre iad, nu îi este de nici un ajutor să îi spui că este creștin. De asemenea am invitat și grozăviile lui Satan în biserică, oameni care nu iubesc adevărul lui Dumnezeu, care nu au dragoste pentru legea neprihănită, care nu sunt flămânzi după ceea ce este drept, care nu au o inimă nouă.

Nu au nașterea din nou, nu au sămânța care nu poate putrezi, nu Îl au pe Cristos trăind în viața lor, nu au fost izbăviți. Dacă inima nu este schimbată ca să iubească Cuvântul lui Dumnezeu, dacă inima nu este schimbată ca să iubească Legea lui Dumnezeu, dacă inima nu este schimbată ca să dorească să asculte de Legea lui Dumnezeu așa cum spune în Ezechiel 36, dacă inima nu a fost schimbată ca să dorească virtuțile, și nu păcatul, atunci acea inimă nu a fost transformată deloc. Semnul distinctiv, dragilor, este că înțelegi, că tu crezi, că accepți adevărul Evangheliei. Iubești adevărul Evangheliei, iubești neprihănirea și urăști păcatul.

Adevărații creștini se închină lui Dumnezeu, iubesc Cuvântul lui Dumnezeu și ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei sunt precum cerbul din Psalmul 42, care dorește izvorul de apă, așa tânjește sufletul lor după Domnul. Psalmistul spune: „sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu”. Psalmistul spune în Psalmul 119:97 „cât de mult iubesc Legea Ta”. Dacă ai un copil sau un soț sau un frate sau o soră sau un prieten sau o cunoștință care dorește nespus să păcătuiască, hotărăște să păcătuiască, plănuiește împlinirea în păcat, care nu are nicio pasiune pentru neprihănire, nu are niciun interes pentru adevăr, acea persoană nu a fost izbăvită, nu este un creștin, indiferent ce pretinde.

Astăzi, așa cum spuneam, bisericile și liderii evanghelici spun că oricine spune că este creștin este într-adevăr creștin, oricine spune că el crede în Isus este creștin. Liberali, protestanți, carismatici, romano-catolici, ortodocși, oameni necâștigați și duși de vânt încoace și încolo care cred în Isus, sportivi care fac asta, și care joacă bine însă totuși sunt prinși când solicită o prostituată. Oricine pretinde că este creștin poate fi testat prin adevăr și prin virtute. Acest lucru este important; adevărata izbăvire produce o viață schimbată. Este un al treilea punct și doar vi-l menționez, însă îl vom studia săptămâna viitoare. Au fost izbăviți și au trecut din lumea moartă la împărăția veșnică. Lucruri adânci și ne vom uita la ele data viitoare, să ne rugăm.

Tată, ce claritate, ce precizie ne oferă Cuvântul Tău! Îți mulțumim pentru exemplele oamenilor din trecut despre care am vorbit în dimineața aceasta, a căror mărturie este instructivă pentru noi, datorită credincioșiei lor, puterii vieților lor pe care Tu i-ai folosit cu atâta forță.

Dă bisericii Tale o încredere restaurată, o pasiune restaurată, o foame după adevăr restaurată, pentru Cuvântul adevărului. Ne rugăm, Tată, să ne dai discernământ, în așa fel ca să putem judeca cu adevărat condiția spirituală a unei persoane. Păzește-Ți Biserica de diminuarea adevărului, de diminuarea Scripturii. Ne rugăm, Tată, să trezești păstorii și liderii să fie credincioși, să predice neobosiți adevărul biblic în haine biblice, cu pasiune, în toți anii slujirii lor, ca să poți face o lucrare măreață și adevărată în inimi. Îți mulțumesc pentru izbăvirea care ne-ai oferit-o prin harul Tău, în Numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT