Am luat o pauză de la studiul nostru din Evanghelia după Luca în ultimele cinci săptămâni. Aceasta este a șasea săptămână în care vă vorbesc despre subiectul izbăvirii, doctrina neglijată. Am făcut asta pentru că mă simt obligat înaintea Domnului să vă ofer o înțelegere a situației curente din Biserica evanghelică. Fac asta cu puțină reținere. Nu îmi face plăcere să fac asta, ci mă întristează. Nu îmi place să scot în evidență multe din lucrurile pe care le-am evidențiat, însă acesta este adevărul și aceasta este responsabilitatea mea înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce v-am spus este că mișcarea evanghelică este într-o situație disperată. Și această disperare este manifestată prin incapacitatea de a distinge cine este creștin adevărat. Am abandonat orice înțelegere clară a ceea ce înseamnă să fii cu adevărat mântuit – când spun noi, mă refer în sensul larg la mișcarea evanghelică. Aceia dintre noi care îi învățăm pe alții din Biblie, aceia dintre noi care ținem sus doctrina sănătoasă, trebuie să ne ridicăm și să spunem adevărul. Am încercat să vă arăt amploarea acestei probleme și doresc să concluzionez, în dimineața asta, comentariile despre oameni și probleme, punând un accent special.

De-a lungul anilor cu toții am fost influențați de Billy Graham. Într-un fel sau altul, pentru noi, el a fost purtătorul de cuvânt al creștinismului evanghelic. A devenit un simbol al predicatorilor Evangheliei pentru lume și chiar pentru biserică. El, mai mult decât oricine altcineva, a influențat lucrarea evanghelică prin predicarea sa, prin evanghelismul cooperant, prin influența sa asupra Wheaton College, Fuller Seminary, Christianity Totay și asupra multor alte organizații. Este un articol într-un jurnal care comentează și analizează autobiografia sa, Just As I Am. Cred că merită să vă ofer câteva gânduri asupra acestui articol, deoarece cred că arată amploarea acestei probleme. Editorul acelui jurnal spunea: „În timp ce Graham a devenit însuși simbolul tandru, plin de compasiune și de dragoste al mișcării evanghelice, de asemenea a devenit simbolul evanghelismului care vorbește cu precauție, corect politic și non-teologic. Nu a fost în stare să scape niciodată de pragmatismul neclar și neteologic al mișcării evanghelice moderne. Billy Graham, mai mult decât oricare altă figură din acest secol, a fost cel care a creat, prin personalitatea sa copleșitoare, criza prezentă din lucrarea evanghelică, care amenință să distrugă tocmai instituțiile și cauzele în care Graham și-a investit viața și energia pentru mai mult de 55 de ani”, am încheiat citatul.

Această afirmație este tristă, dar este una potrivită în lumina faptelor. Un interviu public mai recent cu Billy Graham și Robert Schuller subliniază asta. Graham a lăudat lucrarea lui Robert Schuller, care este o lucrare cunoscută ca fiind neo-ortodoxism îmbinat cu psihologia şi nu un creștinism istoric adevărat. Însă în cadrul discuției, textual, voi menționa câteva lucruri care vă vor ajuta să înțelegeți. Dr. Schuller întreabă, vorbind cu Billy Graham: „Spune-mi care este viitorul creștinismului?” Dr. Graham: „Ei bine, creștinismul și a fi un adevărat credincios, știi, eu cred că înseamnă trupul lui Cristos, care provine din toate grupările creștine din lumea întreagă sau din afara grupărilor creștine. Cred că oricine Îl iubește pe Cristos sau Îl cunoaște pe Cristos, fie că sunt conștienţi sau nu de asta, sunt mădulare ale trupului lui Cristos. Și nu cred că vom mai vedea o trezire spirituală măreață, extinsă care să întoarcă lumea întreagă la Cristos.”

Aș dori să mă opresc aici. El a spus că grupările necreștine sunt mădulare ale trupului lui Cristos, că oamenii pot să Îl iubească pe Cristos și să Îl cunoască pe Cristos, fie că sunt conștienți sau nu și să fie mădulare ale trupului lui Cristos. Așadar, nu vom vedea nicicând o trezire spirituală extinsă care să întoarcă lumea aceasta la Cristos, pentru că din câte se vede nu este necesară. El continuă și spune: „Ceea ce face Dumnezeu azi este să cheme oameni din lume pentru Numele Său. Fie că vin din lumea musulmană, sau lumea budistă, sau lumea creștină, sau din lumea celor necredincioși, ei sunt mădulare ale trupului lui Cristos, pentru că au fost chemați de Dumnezeu. Se prea poate, spune el, să nu cunoască Numele lui Isus, însă ei știu în inima lor că au nevoie de ceva ce nu au, și se întorc spre singura lumină pe care o au și eu cred că sunt mântuiți și vor fi împreună cu noi în ceruri.”

Dr. Schuller: „Ce aud eu că spui este că este posibil ca Isus Cristos să vină în inima, sufletul și viața omului, chiar dacă au fost născuți în întuneric și nu au fost expuși niciodată la Biblie. Este aceasta o interpretare corectă a ceea ce vrei să spui?” Dr. Graham: „Da, așa e, pentru că eu cred asta. Am întâlnit oameni în diferite părți ale lumii în condiţii tribale care nu au văzut niciodată o Biblie sau nu au auzit-o niciodată, care nu au auzit niciodată de Isus, dar au crezut în inima lor că există un Dumnezeu și au încercat să trăiască o viață complet diferită de cea a comunității în mijlocul căreia trăiau.” Dr. Schuller: „Este fantastic. Sunt așa de încântat de ceea ce spui. Există o deschidere în mila lui Dumnezeu.” Dr. Graham: „Există, cu siguranță există.”

Ca răspuns la acel interviu, editorul acestui jurnal a scris Organizației Billy Graham și a primit următorul răspuns „Opiniile dr. Graham au fost întotdeauna aceleași.” Se pare că opiniile lui au fost totdeauna că musulmanii sunt parte a trupului lui Cristos, budiștii sunt parte a trupului lui Cristos, necredincioșii sunt parte a trupului lui Cristos, cei care nu au auzit niciodată Biblia sunt parte a trupului lui Cristos, dacă ei încearcă să fie mai buni decât oamenii din jurul lor. Oamenii care nu au auzit niciodată de Isus sunt parte a trupului lui Cristos. Este o contradicție aproape de neconceput că omul care crede asta a reușit să adune milioane și milioane și milioane de dolari ca evanghelist, să adune oamenii din lumea întreagă pe stadioane și să le spună că ei trebuie să creadă în Isus Cristos, să le predice cu pasiune Evanghelia, să le predice despre judecata lui Dumnezeu, să îi cheme la credința în Mântuitorul care a murit și a înviat, să-i avertizeze de judecată dacă nu cred. Ce fel de schizofrenie este aceasta? Nu este de mirare că îi pot accepta pe romano-catolici și pe ortodocși și pe teologii liberali care neagă divinitatea lui Isus Cristos. Să te mai miri că poate să spună la Larry King că nu are nicio problemă cu mormonii, că nu are nicio problemă cu evreii care Îl resping pe Isus?

Ce se întâmplă aici? Nu vorbesc despre cineva care nu are influență; ci mă refer la o persoană cu o influență extinsă. De aceea poți să mergi astăzi în campusul unui colegiu creștin și vei găsi unii profesori care cred în Cuvântul lui Dumnezeu și alții care nu cred. Te duci la un seminar, și îi întâlnești pe unii care cred în adevărul lui Dumnezeu și al Evangheliei și unii care sunt gata să îi includă pe toți. Acest fel de evanghelism se răspândește astăzi și se dezvoltă și se răspândește sistematic. Iar oamenii sunt reticenți să îl numească așa cum e, pentru că atunci ești etichetat ca fiind lipsit de iubire. Și este destul de greu să mai primești un loc la amvon, pentru că dacă spui asta – eu pot să spun asta aici înăuntru – dacă ies de aici și spun aceste lucruri, nimeni nu mă va invita. Acesta este unul din lucrurile cu care ne confruntăm în lucrarea noastră de radio dacă vom continua să predicăm adevărul, dacă vom continua să predicăm adevărul, dacă vom continua să predicăm adevărul, climatul evanghelic este așa de împotrivitor acestui adevăr, că există posibilitatea să ne înlăture.

Acum, trebuie să pun întrebarea: este Evanghelia atât de neclară? Este chiar așa de confuză? Este așa de greu să înțelegi Evanghelia? Noul Testament nu este clar pe acest subiect? Nu ne dă suficientă lumină ca să știm cine este creștin și ce înseamnă să fii parte a trupului lui Cristos și ce anume este necesar ca să mergi în ceruri? Nu spune Biblia: „Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură?” Nu spune Biblia că dacă nu iubește cineva pe Isus Cristos este anatema? Nu spune Biblia că mântuirea este prin credință și credința vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu și auzirea Cuvântului despre Cristos? Și cum vor auzi dacă nu le va propovădui cineva? Și cum vor avea un predicator dacă nu se duce cineva? Ar trebui să chemăm pe toți misionarii acasă? Ar trebui să ne oprim din a evangheliza, pentru că oricine, oriunde s-ar afla, care are gânduri bune despre Dumnezeu și încearcă să fie puțin mai diferit decât societatea sa, va merge în cer?

Elimini chiar ceea ce reprezintă esența bisericii aici, și din lucrarea noastră. Dacă Noul Testament, pe de altă parte, stabilește chestiunea aceasta, atunci nu avem niciun drept să ignorăm Noul Testament. Nu avem niciun drept să-l redefinim în termenii noștri ca să fim populari, ca să fim acceptați. Creștinismul adevărat și istoric nu a fost niciodată confuz cu privire la ce înseamnă să fii creștin, niciodată. Creștinismul adevărat și istoric a știut întotdeauna că Noul Testament este clar ca lumina zilei asupra acestei probleme. Noul Testament ne spune tot ceea ce avem nevoie să știm ca să fim totalmente siguri cu privire la ce trebuie să creadă o persoană ca să fie mântuită. Nu există lipsă de informație ca să nu putem discerne. Nu există lipsă de informație sau de adevăr ca să nu putem face distincția între creștinii adevărați și falși, între cei reali şi cei doar cu numele.

Am spus că o foarte bună modalitate ca să înțelegem cine este creștin adevărat este să înțelegem acest măreț adevăr al izbăvirii. Dacă înțelegi izbăvirea, atunci vei înțelege și această problemă. Știi cine este creștin adevărat, pentru că a fost izbăvit – a fost izbăvit. Și, întâi de toate, au fost izbăviți și au trecut de la eroare, la ce? La adevăr – nimeni nu poate fi creștin dacă nu crede adevărul despre Cristos. Musulmanii nu cred adevărul despre Cristos, nici budiștii, nici necreștinii, nici mormonii, nici evreii, nici păgânii din triburi. Dacă au o inimă care Îl caută pe Dumnezeu, dacă Duhul le mișcă inima, credeți-mă, Dumnezeu le va da adevărul despre Cristos ca să creadă. Însă fără acesta, nu există mântuire. Nu există mântuire în alt nume, nu-i așa? Oricine care este credincios și a venit la cunoașterea adevărului, înțelege adevărul, crede adevărul, acceptă adevărul și iubește adevărul. Şi respinge orice altceva ca mijloc de mântuire. Un singur lucru poate fi spus despre un creștin. El cunoaște adevărul, el iubește adevărul, se închină Dumnezeului adevărului, Îl înalță pe Cristosul adevărului, este locuit de Duhul adevărului și ascultă Cuvântul adevărului. Adevărul este inima și sufletul Evangheliei care mântuiește. Transformarea începe cu o transformare din întuneric la lumină. Întunericul este o metaforă în Coloseni 1:12 și 13 pentru eroare și lumina este o metaforă pentru adevăr.

Trebuie să mergem în toate colțurile lumii, dragilor, și trebuie să spunem oamenilor adevărul, singurul adevăr care mântuiește. Dacă toți acești oameni sunt deja în trupul lui Cristos și deja merg spre cer, de ce să mai trimitem acestor oameni milioane și milioane și milioane de dolari ca să facă un lucru nenecesar? Poate te întrebi: Ce s-a făcut greșit? Ce s-a făcut greșit? Unde s-a greșit în mișcarea evanghelică? Îți voi spune unde s-a greșit. Cineva ar putea spune: „Ei bine, e presiune sociologică. Este presiune din partea lumii.” Nu. Nu este presiune din partea lumii. Nu este presiune sociologică. Nu cultura este cea care face asta. Nu necredincioșii sunt cei care fac asta; nu cei de afară sunt cei care ne fac asta. Problema este că există învățătura falsă în interiorul creștinismului. Iain Murray avea dreptate când a scris cartea Evangelicalism Divided, și citez: „Declinul spiritual nu este un mister pe care Scriptura să îl lase neexplicat. Ci este rezultatul prezenței falsității, acolo unde ar trebui să fie adevărul”, am încheiat citatul. Așa e. Problema este îmbibarea cu minciuni; asta este problema.

Un lucru pe care îl înveți foarte repede când studiezi Biblia este că Dumnezeu este un Dumnezeu al adevărului și Satan este un mincinos. Și încă de la început, de la prima întâlnire cu Eva în Grădină, Satan a aruncat întreaga rasă umană în păcat prin minciuni. Și Biblia ne avertizează cu privire la învățătorii falși de la prima pagină, până la ultima, de la început până la sfârșit, de sus până jos. Din nou și din nou și din nou Biblia vorbește despre înșelare, despre înșelare, despre înșelare, despre câini muți care nu pot să latre, nori fără apă. „Câini muți care nu pot să latre” a fost expresia lui Isaia, Isaia 56:10.

Acești oameni vin și spun: „Pace, pace”, Ieremia 8:11. Ei au o cale a păcii, o cale a păcii, „dar nu este pace”. Ei îți oferă o cale a păcii cu Dumnezeu, o cale de împăcare, dar este o minciună, este o înșelăciune. Ei sunt profeți, spune Ieremia 23, pe care nu i-a trimis Dumnezeu. Ei se duc, dar nu i-a trimis Dumnezeu. Ei vorbesc, dar nu Cuvântul lui Dumnezeu.

Învățătura falsă aduce biserica în neputință, în confuzie, în erezie. Marele predicator scoțian, Horatius Bonar, a scris despre Satan și Evanghelie aceste cuvinte: „Vine prefăcut în înger de lumină, să inducă în eroare pretinzând să călăuzească, să orbească mărturisind că deschide ochii, să întunece și să nedumerească, totuși pretinzând că iluminează și călăuzește. Se apropie de noi cu cuvinte potrivite pe buze: toleranță, progres, cultură, libertate, creștere, înălțare, binefacere. El caută avantajul său din toate acestea, să ofere lumii atât de mult din acestea cât se potrivește scopului său, atât de mult cât să îi facă pe ei să fie mulțumiți fără Dumnezeu și fără Cristos și fără Duhul Sfânt. Se împotrivește lui Dumnezeu și lucrurilor lui Dumnezeu în orice fel. El poate să nege Evanghelia sau să dilueze Evanghelia sau poate să facă Evanghelia de neînțeles sau să neutralizeze Evanghelia. El se împotrivește adevăratului Dumnezeu, uneori deschis și grosolan, și alteori calm și politicos, făcându-i pe oameni să creadă că el este prietenul adevărului.”

Poți spune cine este un adevărat creștin. Un adevărat creștin cunoaște adevărul, înțelege adevărul, iubește adevărul și trăiește pentru adevăr. Niciun om nu este mântuit dacă nu face asta. Acesta este adevărul cu privire la cine este Dumnezeu – este Trinitatea, este sfânt, suveranul veșnic al universului, cu privire la cine este Cristos - Dumnezeu întrupat în fiinţă umană, care a trăit o viață fără de păcat, a murit o moarte înlocuitoare, cu toate că nu era vinovat de niciun păcat, a înviat din morți printr-o înviere fizică; a biruit moartea, S-a înălțat la cer, de unde L-a trimis pe Duhul Sfânt, şi acum mijlocește pentru noi, într-o zi Se va întoarce și Își va întemeia Împărăția veșnică și slăvită. Şi să crezi că mântuirea este doar prin har prin credință numai în Isus Cristos, fără niciun fel de faptă. Nu contează că tu vrei să fii mai bun decât oamenii din jurul tău. Acesta este adevărul. Și fără acest adevăr, nimeni nu poate fi mântuit. Și dacă cineva este creștin, atunci el va cunoaște adevărul, va înțelege adevărul, va crede adevărul și va accepta acest adevăr.

În al doilea rând, creștini nu doar că au fost izbăviți și au trecut de la eroare la adevăr, ci și de la păcat la neprihănire. Să ne amintim de Romani 6 – să deschidem acolo. Romani 6:17 și 18 sunt versete esențiale, deoarece cuprind esența acestei doctrine a izbăvirii. Romani 6:17, mijlocul versetului: „ați devenit ascultători din inimă de acel fel de învățătură prin care ați fost izbăviți”, așa spune în limba greacă. „Ați devenit ascultători din inimă de acel fel de doctrină, acel set de adevăruri prin care ați fost izbăviți.” Aceasta a fost mântuirea voastră. Ați ieșit din întuneric și ați venit la lumină, de la eroare la adevăr. Voi ați ascultat din adâncul inimii voastre de învățătură, de acel set de învățături cu privire la Isus Cristos și la Evanghelie. Ați crezut asta. Ați fost izbăviți pentru aceasta.

Acum, să ne întoarcem la începutul versetului. „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului” – să sărim la versetul 18 – „aţi fost izbăviți de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii”. Al doilea lucru din care ați fost izbăviți: nu doar din eroare și ați venit la adevăr, ci din păcat și ați venit la neprihănire. Poți să știi cine este un creștin. Ei trăiesc neprihănirea. Au fost izbăviți și au trecut de la păcat la neprihănire. Săptămâna trecută ne-am uitat la 1 Ioan, capitolul 3, un pasaj măreț din Scriptură, începând cu versetul 4 până la versetul 10 din 1 Ioan 3. Am văzut cum cel care este născut din Dumnezeu nu trăiește în păcat. Cel care rămâne în Dumnezeu nu continuă într-o stare de păcat. Dacă ești un adevărat creștin, asculți de Cuvântul lui Dumnezeu. Trăieşti viaţa, practicând neprihănirea. Versetul 7 din 1 Ioan 3: „Copilașilor, nimeni să nu vă înșele!” Asta fac oamenii, te înșală, te mint. Acest lucru este clar. „Cine trăiește în neprihănire, este neprihănit, cum El însuși este neprihănit.”

Acum, este suficient de clar? Și ce este neprihănirea? Neprihănirea este definită ca standardul sfânt al lui Dumnezeu. Dacă practici neprihănirea, ești neprihănit; adică, ai fost izbăvit din păcat și ai trecut la neprihănire. Ești creștin. Versetul 8: „Cine păcătuiește, este de la diavolul” – este foarte simplu. Asta nu înseamnă despre creștini că nu păcătuiesc niciodată. Ci înseamnă că nu acesta este modul lor de viață. Nu aceasta este practica lor. Când vorbim despre practica medicală, ne referim la faptul că există o procedură, o rezolvare profesională a cazului. Ai și tu o practică, fiind creștin,și aceasta este practica neprihănirii. Și dacă nu este asta, atunci tu nu ești creștin. Există copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Versetul 10 spune: „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului.” Cine este creștin? Cel care trăiește în neprihănire.

Nu voi uita niciodată că am intrat în această dezbatere când am scris cartea Evanghelia după Isus și am spus că oamenii care sunt adevărați creștini trăiesc o viață neprihănită. Și literalmente s-au dezlănțuit asupra mea, ca să spun așa, și oamenii au început să mă critice și să scrie cărți împotriva mea și să spună: „Stai puțin – cineva poate fi creștin, chiar dacă nu trăiește în neprihănire. Poate fi un credincios necredincios, poate chiar să Îl respingă pe Dumnezeu, să Îl blesteme și să trăiască o viață de păcat și totuși să fie creștin.” Poftim? Asta fac ei. Asta face parte din mișcarea evanghelică de azi. Este un eveniment, cineva iese în față, este ridicarea unei mâini, semnarea unui cartonaș, rostirea unei rugăciuni, trecerea printr-un eveniment emoțional; şi spun că aceasta este mântuirea și nu are nimic de a face cu ce ești tu pentru restul vieții tale. Nu e adevărat! Copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului se deosebesc prin trăire. Iacov spune în Iacov 2:14-26: „Poți să spui că ai credință, dar credința fără” ce? – „fapte este” cum? – „moartă”. Nu există. Este un lucru inexistent dacă nu există un set de dovezi ale faptului că ai o nouă viață.

Literalmente – viața veche a murit, a venit o nouă viață, ai murit împreună cu Cristos, ai înviat ca să umbli în viața nouă, ești o nouă creație și acea nouă creație se manifestă printr-o practicare a neprihănirii. Și dacă practicarea neprihănirii nu este acolo, atunci ești un copil al diavolului, nu al lui Dumnezeu. Iar practicarea neprihănirii înseamnă că tu ești ascultător din inimă, ascultător nu doar de forma doctrinei, ci din inimă asculţi de standardele sale neprihănite. Așadar, adevărații creștini cred lucrul potrivit și se comportă în felul potrivit. Iar atunci când păcătuim, în noi există o durere, pentru că iubim neprihănirea.

Mai este un element al izbăvirii. Creștinii au fost izbăviți din lumea trecătoare la Împărăția veșnică. Creștinul a fost izbăvit și a trecut de la lumea trecătoare la Împărăția veșnică. Știți, îi urmăresc pe toți acești politicieni și zâmbesc când văd asta. Mă uit la unii politicieni, este exact ca, știi: „două mașini în fiecare garaj și un pui în fiecare oală”, modelați după limbajul popular comun al zilei de azi. Și promit una, și promit alta, și promit aia , și promit cealaltă, iar oamenii se adună în mari mulțimi și strigă, și țipă, și gesticulează – știți, nimic din astea nu contează. Toate sunt trecătoare, sunt lucruri efemere. Știți, am trimis acea scrisoare ca să vă spun să votați persoana ale cărei convingeri sunt cele mai aproape de cele biblice, pentru că nu veți găsi niciodată pe cineva care să fie deplin biblic, chiar pe linie. Nu au ajuns atât de departe. Este imposibil, pentru că lumea nu-i lasă. Însă faci ce poți mai bine. Știți, asculți furia și vezi pasiunea cu care vorbesc acești oameni despre toate aceste lucruri, dar este doar lumea – doar lumea!

Uitați-vă la Galateni 1. Totul va arde; este ca și cum ai aranja scaunele de pe puntea Titanicului. Ascultați, Galateni 1, versetul 3: „Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus Cristos!” Apropo, am luat numele radioului nostru de la salutul lui Pavel – Grace to You! Versetul 4: „El S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre” – acum urmează – „ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.” Aceasta este – aceasta este o doxologie măreață, nu-i așa? Am fost smulși din acest veac rău pentru Împărăția veșnică. Apropo, acesta este ceea ce noi numim un subjonctiv în limba greacă, care indică scopul – scopul pentru care a murit Isus a fost ca să ne izbăvească din acest aiōn prezent și rău. Asta este inerent în mântuirea Lui. Chiar scopul mântuirii a fost să ne izbăvească din acest veac rău. Ce vrea să spună? Spune că dacă ai fost mântuit, ai fost salvat din acest sistem lumesc al răului. Acest lucru nu mai are niciun farmec pentru tine. Nu te mai atrage cu nimic. Vă spun, trebuie să mergeți și să-i votați pe aceia care sunt cel mai aproape de standardul neprihănirii, pentru că Dumnezeu va fi onorat când vei face asta. Însă pentru noi, uneori este greu să faci asta, pentru că nu este nimic în sistem, în cele din urmă, care să ne constrângă. Moartea lui Isus a fost un efort de salvare pentru toți cei care cred. Și poți să îți dai seama cine este creștin, un adevărat creștin, prin dezinteresul lor față de sistemul prezent al lumii.

Cuvântul „a smulge” de aici – doar o mențiune – este exaireō. Înseamnă a salva. Este folosit de câteva ori în Noul Testament. Este folosit în capitolul 7 din Fapte unde Ștefan predică înaintea Sinedriului, fapt pentru care a fost lovit cu pietre, vă amintiți, până la moarte. El descrie cum l-a izbăvit Dumnezeu pe Iosif și pe copiii Lui, copiii lui Israel din robia egipteană, la versetul 10 din Fapte 7, și cred că este repetat în versetul treizeci și patru. Este folosit cuvântul a salva, a izbăvi, a salva pe copiii lui Israel și pe Iosif din robia Egiptului. Petru a folosit acest cuvânt ca să descrie cum l-a izbăvit Dumnezeu în Fapte, capitolul 12, versetul 11. Și căpitanul roman, Claudiu Lisias, l-a folosit ca să-l salveze pe Pavel de acea mulțime furioasă din Ierusalim din Fapte 23, versetul 27. Deci este un cuvânt care vorbește despre salvarea cuiva dintr-o situație foarte periculoasă.

Așadar, este folosit de patru ori, iar sensul folosit este cel propriu. Doar o singură dată este folosit cu sens metaforic și este aici, și este folosit aici ca să se refere la cruce, la moartea lui Cristos, care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre ca să ne răscumpere din acest veac rău și mortal. Este rău și este caracterizat de rău. Este dominat de rău. Cuvântul „veac” este aiōn. Nu se referă la timp, ci se referă la un sistem, la eră, iar veacul actual rău a început la cădere și va continua până Se va întoarce Isus și Își va întemeia Împărăția Sa neprihănită. Între cădere și întemeierea Împărăția lui Cristos este acest veac rău. Este caracterizat de minciună. Este caracterizat de amăgire. Este caracterizat de planul lui Satan. Este caracterizat de ceea ce este trecător, de ceea ce este acum, de ceea ce este material, trecător, care în cele din urmă va fi distrus. Și Domnul ne-a salvat de asta.

Un alt mod de a spune asta se găsește în capitolul șase din Galateni. Să ne uităm, capitolul 6, versetul 14; el vorbește despre modul în care fariseii se lăudau cu faptele lor, se lăudau cu neprihănirea lor, și Pavel nu este precum cei circumciși care se lăudau cu grija lor meticuloasă față de Lege. În versetul 14 el spune: „În ce mă privește”. Nu mă voi lăuda cu nimic din mine, nu am nimic vrednic în mine. „Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos”. Ce a realizat acea cruce? „Prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” Ce înseamnă să fii răstignit? Să fii mort. Este un mod dramatic de a exprima gândul morții. Pavel spune că Isus Cristos a mers la cruce și prin lucrarea Lui de pe cruce, lumea este moartă față de mine și eu sunt mort față de lume.

La ce se referă? Se referă la faptul că lumea nu are nicio relație cu credinciosul și credinciosul nu are nicio relație reală cu lumea. Și prin lume ne referim nu la mâncare și răsărit de soare, chestiunile normale ale vieții pe care ni le-a dat Dumnezeu, ci el vorbește despre idei, și ideologii, și moduri de gândire, și valori, și onoruri, și realizări, și împliniri, și toate lucrurile în care sunt oamenii implicați – plăceri, comori, cinste, valori, idei. Dacă deschideți la 2 Corinteni 10:5 – este un pasaj foarte important – el vorbește despre ideologii, logismos. Pavel spune: „Noi răsturnăm izvodirile minții” – și le descrie care sunt – „şi orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu”. Orice idee împotriva lui Dumnezeu, orice idee împotriva lui Dumnezeu. Vreau să îmi fac partea și să mă îngrijesc de curtea mea, în așa fel încât să reflecte frumusețea creației lui Dumnezeu. Însă nu pot să mă implic în această campanie de a „salva planeta – să salvăm planeta – să salvăm planeta”. Această planetă este de unică folosință. Pentru asta a fost construită. Păcatul catapultează această planetă către distrugere.

Așa cum am spus și mai devreme, dacă credeți că noi distrugem planeta, stați să vedeți ce-i va face Isus. Această lume este trecătoare. Toate aceste acțiuni, toată această furie, toată această atenție a mass-mediei pentru aceste lucruri nu are nimic de-a face cu veșnicia sufletului. Oamenii merg la colegii și universități și obțin doctorate ca să rearanjeze (pe Titanic) scaunele pe punte. Toate aceste lucruri s-au ridicat împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și Pavel spune: „Când am venit la Cristos, am murit față de lume și lumea față de mine. Nu mai are nimic în mine, nici eu nu mai am nimic în ea.” Uitați ce spune în Coloseni 2, doar un gând din versetul 20. „Dacă aţi murit împreună cu Cristos faţă de învățăturile începătoare ale lumii” – ne oprim aici. Când ai murit împreună cu Cristos, ai murit față de învățăturile începătoare ale lumii – îmi place așa de mult cum spune, pentru că el spune că indiferent cu ce vine lumea, în comparație cu adevărul lui Dumnezeu, este începător. Este gângurit de copil. Noi suntem cei care suntem cu adevărat profunzi. Noi avem adevărul transcendent. Cele mai perfecte doctorate, cei mai străluciți filozofi și gânditori ai lumii nu sunt altceva decât lucruri începătoare în comparație cu ceea ce cunoaștem noi. Noi cunoaștem originea universului. Noi știm cum a ajuns în existență. Noi știm Cine l-a făcut și de ce l-a făcut. Știm și cum se va sfârși. Știm care este adevărata înțelegere. Am murit față de acel gângurit, față de învățăturile începătoare.

Încă un pasaj și voi încheia. 1 Ioan 2 – acesta va fi ultimul text la care ne vom uita pe scurt. Încă unul pe scurt și vom face câteva comentarii. 1 Ioan 2, versetul 15, lumea este cuvântul kosmos, și este opus cuvântului „haos”. În limba greacă haos înseamnă dezordine, așa cum este și în engleză. Kosmos înseamnă ordine. De aceea folosim cosmetică, iau lucrurile din haos și le pun în ordine. Nu am inventat eu acel cuvânt, acela este. Însă kosmos este ordinea care este sistemul veacului acestuia rău; este un sistem, un sistem de idei apreciat, de teorii, de puncte de vedere, de valori și de onoruri, de comori și plăceri, care au fost proiectate de Satan, și care apelează la păcătoși. În versetul 15 spune: „Nu iubiți lumea” – acest kosmos, acest aiōn actual și rău – „nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” Dacă iubești lumea, nu ești creștin. Nu poți, nu poți iubi lumea și pe Dumnezeu.

Mă bucur de creația lui Dumnezeu. Văd cum a lucrat El, voi nu vedeți? Nu mă uit la munți și spun: „Ce uimitoare este evoluția!” Nu mă uit la un copil și spun: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru amiba aceea care, într-o zi, într-o baltă plină cu ceva anume, s-a hotărât să se dividă. Îți mulțumesc, Doamne, pentru selecția naturală.” Am auzit odată pe cineva care a spus asta: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru selecția naturală”. Însă când eu văd o persoană, văd creația lui Dumnezeu. Văd pe cineva creat după chipul lui Dumnezeu. Când mă uit la munți, eu văd lucrarea lui Dumnezeu, și cerurile spun slava Lui, nu-i așa? Întinderea cerului vestește lucrarea Lui, iar eu mă bucur de lume, și mă bucur de ceea ce El a creat, mă bucur de minunății, de plăcerile bogate pe care le-a așezat în lume. În toate Îl văd pe El. În toate Îl văd pe El. Îl văd în fiecare floare, în fiecare deal, în fiecare lucru plăcut. Poate fi văzut în toate. Mâna Lui este acolo. Îl iubesc și iubesc lumea pe care a creat-o, așa cum a spus autorul cântării: „Aceasta este lumea Tatălui meu.”

Însă dacă iubești lumea, dragostea Tatălui nu este în tine. Dacă iubești această lume trecătoare, nu ești creștin, „pentru că tot ce este în lume, pofta ochilor, pofta firii pământești și lăudăroșia vieții nu sunt de la Tatăl, ci din lume, iar lumea și pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” Ai două feluri de oameni aici. Ai oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu și trăiesc veșnic, și îi ai pe oamenii care iubesc lumea, care va arde. Noi nu iubim lumea. Noi am fost izbăviți din ea. Viața mea nu este consumată de ceea ce se întâmplă în lume. De fapt, viața mea este consumată de ceea ce se va întâmpla în următoarea lume. Coloseni 3: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Lucrurile care sunt pe pământ sunt lucruri pentru vremea și locul acesta, și Îi dau slavă lui Dumnezeu și mă bucur de ele, și Îi mulțumesc pentru ele, însă nu au nicio valoare veșnică. Ele sunt expresii temporale ale harului Său general și ale dragostei Sale.

Noi nu iubim lumea aceasta, întâi de toate, pentru ceea ce este ea. Este lumea. Este sistemul lui Satan. Noi nu o iubim pentru ceea ce face. Ea incită la păcat. Satan folosește lumea ca să ne gâdile firea, pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții. Ea își prezintă plăcerile materiale, plăcerile ei sexuale, realizările educaționale, onorurile ei, premiile ei, puterea ei, filozofiile ei în fața noastră; ne face să ne îndrăgostim de ea și ne trezește senzualitatea, pofta și mândria noastră. Acestea sunt trepte în ispitire. Senzualitatea este coruperea ființei umane inferioare, abuzul trupului. Pofta este coruperea ființei umane, abuzul de frumusețe care se transformă în poftă. Mândria este coruperea ființei umane superioare, și anume înălțarea, când aceasta vrea să devină ca Dumnezeu. Lumea ne seduce la asta. Noi nu o iubim pentru că este lume, și nu o iubim pentru ceea ce este ea și nu o iubim pentru ceea ce face. Doar ne seduce în căderea noastră. Versetul 17, spune că trece, este în procesul de paragetai, de dezintegrare. Sistemul este în procesul de disoluție. Se va auto-distruge. Se auto-distruge.

Acum, principiul morții deja este operativ în lume. Este lovită de boala mortală a păcatului care o omoară. Iar oamenii întotdeauna spun „Se pare că lucrurile se înrăutățesc, va trebui să revendicăm America”. Dragilor, ascultați-mă, lucrurile merg din rău în mai rău și vor continua să meargă din rău în mai rău. Acesta este impactul cumulat al păcatului. Lumea este lovită de o boală mortală care o omoară. De aceea în 1 Corinteni 7:31, Pavel scrie: „chipul lumii acesteia trece” dar noi suntem parte a unei Împărății” – finalul versetului 17 – „care rămâne” – cât? - în veac”. Noi ne gândim la lucrurile de sus. Așa știi cine este creștin.

Ultimul lucru, ne uităm la 1 Ioan 5:4, 1 Ioan 5:4: „pentru că oricine este născut din Dumnezeu”- îmi place așa de mult – „biruiește” – ce? – „lumea”. Lumea nu mai are aceeași atracție. „Și ceea ce câștigă biruință asupra lumii, este” – ce? – „credinţă noastră.” Ți-ai pus credința în Isus Cristos și El te-a izbăvit din acest veac rău, din lume. Ai fost izbăvit din această lume trecătoare și ai trecut la Împărăția veșnică, ai biruit lumea. Versetul 5: „Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?”

Ascultați, dragilor, nu poți birui lumea – care este un semn al unui creștin – dacă nu crezi în Isus Cristos ca Fiul lui Dumnezeu. Nu poți crede în Isus Cristos ca Fiul lui Dumnezeu dacă nu îți spune cineva despre Isus. Nimeni nu este creștin dacă nu cunoaște adevărul, pentru că singura cale prin care poți să fii izbăvit din lumea aceasta și să ajungi în Împărăția lui Dumnezeu este să crezi adevărul despre Isus Cristos. Dacă nu crezi adevărul despre Isus Cristos, nu poți fi izbăvit. Și ne întoarcem de unde am pornit. De aceea trebuie să mergem în toată lumea și să predicăm Evanghelia la orice făptură, pentru că este singura cale de salvare. Noi suntem biruitori. Noi suntem ...– cuvântul este nikē, de acolo vine cuvântul Nike”, este cuvântul grecesc pentru biruitor, victorios, cuceritor. Romani 8:37: „suntem mai mult decât biruitori”. Iar unul dintre lucrurile pe care le biruie credința noastră este sistemul rău dominat de mândrie și dorințe, de senzualitate, de poftă și egoism. Noi nu trăim în senzualitate. Noi nu trăim în poftă. Știți, pentru lume lăcomia este bună, și senzualitatea este bună pentru lume și egoismul este cel mai bun. Dar pentru noi, acestea sunt păcate, nu-i așa? Această societate, care aleargă o cursă nebună pentru fiecare împlinire sexuală, cu pasiuni materiale, care poftește și se agață de tot ceea ce vede, care transformă frumusețea în autosatisfacție și în mijlocul acestor lucruri, face tot ce poate ca să-și înalțe eul. Aceasta este lumea, și acesta este păcatul. Însă noi am biruit lumea, astfel că noi vedem asta așa cum este. Iar pasiunea noastră este să Îl cinstim pe Dumnezeu, și autoevaluarea noastră este cea a smereniei. Și când vedem ceva frumos, Îl slăvim pe El. Suntem biruitori. De fapt, în Apocalipsa 2 și 3, scrisorile către biserici, de șapte ori se referă la credincioși ca biruitori.

Ei bine, cum poate fi atât de multă confuzie cu privire la cine este creștin? Creștinii au fost izbăviți și au trecut de la eroare la adevăr. Au ajuns să înțeleagă pe deplin Evanghelia lui Isus Cristos, și au trecut de la păcat la neprihănire. Ei trăiesc o viață de ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu ca mod de a trăi. Și au fost izbăviți din acest veac rău, din acest sistem al lui Satan și sunt în Împărăția veșnică. Ei umblă după lucrurile de sus. Ei îşi doresc ceea ce este veșnic și nu lucrurile trecătoare ale acestei lumi. Acesta este adevărul lui Dumnezeu și trebuie proclamat, ca El să fie glorificat și oamenii să vină la adevărata mântuire și să-L slăvească pe Dumnezeu pentru acest dar.

Să ne rugăm.

Încheiem aceste gânduri în dimineața aceasta cu o rugăminte, Tată. Întâi, să Îți extinzi adevărul astfel încât să cucerească minciuna, să răspândești adevărul încât să cucerească eroarea, ca să demaște înșelătoria în care trăiesc atât de multe suflete confuze și care împiedică adevărata lucrare de evanghelizare. Și, Tată, Te rugăm să ridici cât mai mulți vestitori credincioși ai adevărului, și astfel să-i chemi din rătăcire pe toți aceia care sunt victime ale ei. Fie ca oamenii să cunoască adevărul și să aibă curajul să îl proclame pentru ca să Te cinstească pe Tine, Dumnezeul adevărului, Mântuitorul nostru, pe Cristos care este calea, adevărul și viața, și pe Duhul binecuvântat al adevărului, care ne-a inspirat Cuvântul adevărului. Fie ca adevărul Tău să fie înălțat; Cuvântul Tău să fie înălțat, de asemenea și Numele Tău. Fie ca înșelarea să fie descoperită, ca oamenii să fie cu adevărat izbăviți din eroare, din păcat și din lumea aceasta trecătoare, și Îți vom mulțumi și Te vom lăuda, pentru slava ta, în Numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT