Am studiat Evanghelia după Luca, însă am întrerupt studiul de câteva ori în perioada Crăciunului; și înainte de asta, am mai întrerupt studiul nostru sau mai degrabă am îmbunătățit studiul nostru din Evanghelia după Luca cu seria despre izbăvire. Această serie a fost audiată pe larg și va continua să fie și sunt mulțumitor pentru aceasta. A mai rămas un element din această serie de studiat. Și doresc să ne uităm în dimineața aceasta și duminica următoare, ca mai apoi să ne întoarcem la studiul nostru din Luca. Când studiezi expozitiv Biblia, în felul în care o fac eu, când studiezi o carte, rămâi la ea multă vreme. Apar chestiuni care trebuie studiate și uneori trebuie să ne abatem de la drumul principal ca să tratăm o problemă, iar izbăvirea este o chestiune foarte, foarte relevantă.

Se pare că toți cei din creștinismul evanghelic, toți cei care sunt adevărați creștini, vor înțelege că Evanghelia este centrul creștinismului, că Evanghelia se găsește doar în Scriptură și că Evanghelia trebuie predicată până la marginile pământului. Am crescut având această înțelegere. Educația mea teologică a confirmat-o. Anii de studiu asupra Bibliei au pecetluit această afirmație. Centrul credinței creștine este Evanghelia. Evanghelia se găsește în Noul Testament. Fundamentele Evangheliei se găsesc în Vechiul Testament. Ca oamenii să fie mântuiți, Evanghelia trebuie să fie predicată până la marginile pământului. Aceasta este în esență misiunea creștină. Asta a crezut biserica. Acest lucru era necesar în viața bisericii. Acesta i-a fost mandatul. Isus a spus: „Mergeți în toată lumea și faceți ucenici, botezându-i în Numele Meu și învățați-i să păzească toate lucrurile pe care Eu vi le-am poruncit.” A spus-o şi altfel. El a spus: „Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură.”

Acesta a fost mandatul bisericii. Adevărații creștini întotdeauna au crezut asta. Adevărata biserică întotdeauna a învățat asta. Noi am crezut și am fost constrânși de faptul că dacă oamenii nu aud Evanghelia, atunci nu pot fi mântuiți și dacă nu sunt mântuiți, ei își vor petrece veșnicia în iad, sub judecata lui Dumnezeu. Așadar, este absolut decisiv ca oamenii să audă Evanghelia lui Isus Cristos. Și nu numai să o audă, ci să o și înțeleagă cu exactitate, ca să o poată crede, să o poată accepta pentru ei înșiși, pentru că este singurul adevăr mântuitor.

Constrânși de acest foarte clar mandat biblic de-a lungul secolelor, creștinii au dus mesajul mântuirii la marginile pământului. Generație după generație, au avut acest angajament. Predicarea Evangheliei la orice făptură de pe pământ a fost scopul bisericii. V-am spus de mai mult ori că acesta este singurul motiv pentru care noi suntem aici. Noi deja suntem mântuiți și pecetluiți pentru eternitate. Nu este vreun motiv pentru care să fim lăsaţi aici decât pentru această responsabilitate a evanghelizării.

Noi credem că Biblia este foarte clară în ce privește mântuirea și anume că ea vine prin credința în Cristos. Credința în Cristos vine în urma auzirii și înțelegerii Evangheliei. Să fii în stare să auzi și să înțelegi Evanghelie se poate întâmpla doar dacă cineva duce mesajul. Și cineva poate să ducă mesajul numai dacă este trimis. Asta spune Romani 10: „Ești mântuit prin credința în Cristos, dar nu poți crede în Cristos dacă nu auzi întâi despre Cristos. Nu poți auzi despre Cristos dacă nu propovăduiește cineva. Și cineva nu va propovădui dacă nu este trimis.” Și acesta este mandatul nostru și aceasta a fost misiunea bisericii încă de la nașterea ei din ziua Cincizecimii când Isus a spus: „Veți primi Duhul Sfânt și-Mi veți fi martori, în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” Din ziua în care Biserica a luat ființă, până azi, s-au cheltuit nenumărate milioane de dolari, în moneda fiecărei țări de pe harta lumii și milioane de ore de efort și lucrare și s-au sacrificat milioane de creștini de-a lungul secolelor ca să ducă singurul mesaj de mântuire până la marginile pământului. Lucrarea de traducere – riguroasă, dificilă, provocatoare, de a lua o limbă care nu este scrisă şi să-i dezvolți un alfabet, și să dezvolți un mod de a scrie acea limbă, apoi să-i înveți pe oameni să citească în limba lor Evanghelia, să îi aduci la Cristos – e o lucrare riguroasă care durează zeci de ani. Să tipărești apoi materiale în fiecare limbă, să predici, să înveți, să evanghelizezi – în această lucrare a fost angajată biserica încă de la chemarea ei, de când a venit Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii. Un efort neobosit să folosești fiecare mijloc disponibil ca să ajungi la oameni cu mesajul unic care îi poate salva de la judecata veșnică și acel mesaj este Evanghelia lui Isus Cristos.

Acum suntem la începutul unui nou mileniu – acesta este începutul oficial, anul 2001. Iar la începutul noului mileniu avem mijloace mult mai multe ca să ducem Evanghelia până la marginile lumii, decât cele pe care le-am avut până acum. Tehnologia, o sofisticată aplicare a acestei tehnologii la fiecare mediu de comunicare la care ne putem gândi, ne-a oferit acum o mai mare putere de a duce Evanghelia până la marginile pământului. Și nici nu este de mirare că, în această vreme, vrăjmașul sufletului omului, vrăjmașul lui Dumnezeu, vechiul vrăjmaș al lui Dumnezeu, însuși Satan și-a unit toate eforturile să împiedice asta. A făcut-o în două moduri interesante. Unul este să facă biserica să fie confuză cu privire la ce este Evanghelia. În ultimii cincizeci de ani am fost angajat împreună cu alții într-o bătălie, prin care am încercat să mă asigur în ce îi privește pe creștini că înțeleg ce este Evanghelia. Nu este de niciun folos să ai tehnologie, nu este de niciun folos să ai oportunități, nu este de niciun folos să ai mijloace financiare, nu este de niciun folos să ai resurse umane care să ducă mesajul până la marginile pământului, dacă nu știi care este acel mesaj. Așadar, cu siguranță este o strategie foarte inteligentă din partea vrăjmașului sufletelor oamenilor, să facă biserica să fie confuză cu privire la mesaj.

Împreună cu mulți alții, m-am angajat în scrierea de cărți ca să încercăm să clarificăm pentru creștin cât mai precis „ce este Evanghelia”, pentru că Biserica a devenit confuză cu privire la Evanghelie. Nu prea sunt siguri dacă Isus este Domn sau nu; dacă trebuie să fie Domn sau nu. Nu pare să mai fie important pentru biserică dacă oamenii înțeleg învățătura biblică adevărată despre justificarea numai prin credință, numai prin har, doar în Cristos. Nu pare să mai fie important pentru unii oameni să existe pocăința de păcat și noi să o predicăm. De fapt, unii oameni cred că acest lucru este într-un fel o intruziune în har. Există un eșec în a înțelege doctrina substituirii și a imputării, și anume adevărata înțelegere că păcatele noastre au fost deplin imputate unui înlocuitor care a murit în locul nostru, și că noi nu contribuim cu nimic la mântuirea noastră, decât că avem credință în acel substitut.

Așadar, iată-ne pe noi ca biserică evanghelică în plină confuzie cu privire la mesaj, și auziți, cum am spus cu câteva săptămâni în urmă, un pastor de la o biserică foarte mare a făcut afirmația următoare: „Reforma a fost supraevaluată în ceea ce privește importanța ei.” Ei bine, ce a făcut Reforma a fost să definească Evanghelia. Nu doar că noi nu știm ce este Evanghelia, în mare măsură; nici măcar nu suntem siguri dacă este important să o înțelegem corect. Ce lucru tragic! Suntem aici în fața celui mai mare potențial să ducem Evanghelia până la marginile pământului și nu suntem siguri ce este ea. Iar în acest proces biserica a devenit mai superficială și mai superficială. Sunt câteva motive de ce. Unul dintre ele este pentru că bisericile au proliferat peste tot, sincer, și sunt păstorite de oameni necalificați, care nu sunt pregătiți, nu au deprinderea necesară și care nu au fundament teologic ca să fie în stare să definească lucrurile biblic și cu profunzime. Un alt motiv este grija de a nu ofensa pe nimeni, de a face biserica plăcută și distractivă, astfel am creat un fel de Evanghelie sintetică care nu are suficient adevăr în ea pentru a mântui pe cineva.

Acum, toate acestea sunt suficient de rele și am încercat să le abordăm. Însă a apărut un nou val în lumea evanghelică și este cel puțin la fel de înfricoșător, dacă nu mai teribil. Iar noul val în lumea evanghelică este acesta: sunt unii oameni care ne spun că nu este necesar să duci Evanghelia la marginile pământului. Nu este necesar. Oamenii sunt mântuiți fără ea, fără ea. Acum, această opinie are câteva etichete. Aș vrea să vă învăț ceva aici. Acesta este un curs de teologie pentru câteva minute. Știu că vă puteți descurca. Dacă eu pot să înțeleg, și voi puteți. Cum se numește această idee că cineva poate fi mântuit, că cineva poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, că cineva poate ajunge în ceruri fără Evanghelie? Are un nume – teologia naturală – asta înseamnă, că omul poate ajunge în mod natural la cunoașterea de Dumnezeu, poate ajunge la o relație cu Dumnezeu, poate ajunge prin rațiunea și prin dorințele sale înnăscute să facă ce este bine ca să fie în acord cu voia lui Dumnezeu. Este natural. Este opusul celei supranaturale.

Teologia supranaturală spune că Dumnezeu a venit să îl salveze pe om; teologia naturală spune că omul poate accede la Dumnezeu, că poate să se ridice la Dumnezeu. Că natural El se poate apropia de Dumnezeu. Asta înseamnă că omul are prin procesul rațional natural puterea să vină la Dumnezeu și să fie mântuit fără Scriptură. Cei ce susțin acest punct de vedere spun că omenirea poate descoperi existența lui Dumnezeu, poate descoperi atributele lui Dumnezeu, poate descoperi natura lui Dumnezeu prin rațiune umană fără descoperire scripturală. Omul este capabil să Îl cunoască pe Dumnezeu, să cunoască adevărul despre Dumnezeu, și să cunoască voia lui Dumnezeu fără Biblie. Rațiunea lui este suficientă. Acum, bineînțeles, ca să crezi asta, nu ai nevoie de un punct de vedere reformat asupra depravării totale, trebuie să crezi că omul nu are doar puterea înnăscută a rațiunii, dar și bunătatea înnăscută ca să o urmeze, să urmărească neprihănirea; astfel, oamenii care susțin asta au o perspectivă defectuoasă asupra depravării omului. Însă ceea ce ei susțin este că omul poate ajunge în cer fără Biblie. El poate ajunge în cer fără Evanghelie. Atunci la ce se referă această agitație cu misiunea? Ei spun că nu ai nevoie de pocăință față de Dumnezeu și de credință față de Domnul nostru Isus Cristos, așa cum a spus Pavel că a trebuit să predice el în Fapte 20. Spun că cei pierduți nu au nevoie să audă Evanghelia. Ei spun că cei pierduți nu au nevoie de Biblie. Că nu mai avem nevoie de toată lucrarea aceasta de traducere a Bibliei. Nu mai este nevoie de toți acești oameni care-și sacrifică viețile în zone izolate alături de mici triburi ca să le ducă Biblia și Cuvântul lui Dumnezeu și Evanghelia care mântuiește, pentru că pot fi salvați și fără ea.

Acum două săptămâni am citat din LA Times, din data de 9 decembrie, un citat al Papei, doar ca să vă arăt că Biserica Catolică crede asta. Papa Ioan Paul al doilea a spus, săptămâna asta citez: „toți cei care trăiesc o viață corectă vor fi mântuiți, chiar dacă nu cred în Isus Cristos și în Biserica Romano-Catolică.” El a continuat și a spus: „Evanghelia ne învață că cei care trăiesc în conformitate cu Fericirile, săraci în duhul, cu inima curată, cei care își poartă suferința din cauza altora cu dragoste, vor intra în Împărăția lui Dumnezeu”, am încheiat citatul. Papa vorbește dintr-un punct de vedere inclusivist în ce privește mântuirea. Învățătura biblică despre mântuire vine doar ca răspuns la credința în Isus Cristos şi este respinsă ca fiind nerezonabilă și crudă, de către cei care cred asta. Păgânii sunt mântuiți dacă trăiesc vieți corecte, dacă sunt săraci în duhul, dacă au inima curată și dacă urmăresc ce este drept. Dacă trăiesc viața fiind buni și dacă sunt sinceri, nu contează atât de mult ceea ce cred.

De aceea apologetul catolic Peter Kreeft, care a scris cartea Ecumenical Jihad, poate să spună că sunt în ceruri și budiști și hinduși și confucianiști și musulmani și atei și evrei ortodocși, pentru că nu Cristos este cheia, nu Evanghelia este cheia, nu Biblia este cheia, ci sinceritatea și bunătatea. Aceasta este ideea teologiei naturale, că omul prin puterile sale naturale – prin puterea rațiunii, prin bunătate înnăscută – poate accede la cunoașterea lui Dumnezeu și la voia lui Dumnezeu și să fie plăcut lui Dumnezeu și să își câștige mântuirea, chiar dacă nu a văzut niciodată o Biblie sau nu a auzit de Isus Cristos, Papa a afirmat clar ceea ce a crezut teologia catolică de multă vreme.

Aceasta este cumva motivată de concepția umană a corectitudinii. Nu este corect, ca cineva, undeva, să nu poată fi mântuit pentru că nu a avut acces la Evanghelie. Dar aceasta nu este doar opinia catolică, ci doresc să vă repet ceea ce v-am citit cu câteva săptămâni în urmă, pentru că doresc să rămână înregistrat. A fost un interviu între Robert Schuller și dr. Billy Graham în emisiunea: „Hour of Power”. Am tipărit transcrierea acelei conversații. Dr. Schuller a spus: „Spune-mi te rog, care este viitorul creștinismului?” Dr. Graham a răspuns: „Cred că există trupul lui Cristos, care provine din toate grupările creștine din lumea întreagă sau din afara grupărilor creștine. Cred că oricine Îl iubește pe Cristos sau Îl cunoaște pe Cristos, fie că sunt conștienți sau nu de asta, sunt mădulare ale trupului lui Cristos. Și nu cred că vom mai vedea vreodată o trezire spirituală măreață, extinsă, care să întoarcă lumea întreagă la Cristos.” Cu alte cuvinte, ce spune el aici este că sunt oameni în trupul lui Cristos care nu au auzit niciodată de Cristos, așa că nu trebuie să așteptăm ca ei să vină la Cristos. Ei vor veni pe altă cale.

Mai departe el continuă „Scopul lui Dumnezeu pentru acest veac este să-i cheme pe oameni la Numele Său, și exact acest lucru îl face Dumnezeu azi. Îi cheamă pe oameni din lume pentru Numele Său. Fie că vin din lumea musulmană sau budistă sau creștină, sau necreștină, ei sunt mădulare ale trupului lui Cristos pentru că au fost chemați de Dumnezeu. Se prea poate să nu cunoască Numele lui Isus, dar ei știu în inima lor că au nevoie de ceva ce nu au și se întorc spre singura lumină pe care o au și eu cred că sunt mântuiți și vor fi împreună cu noi în ceruri.” Dr. Schuller a răspuns: „Ce aud eu că spui este că e posibil ca Isus Cristos să vină în inima, sufletul și viața unui om, chiar dacă au fost născuți în întuneric și nu au auzit niciodată și nici nu au fost expuși la învățătura Bibliei. Acest lucru vrei să îl spui?” Dr. Graham: „Da, așa e, pentru că eu cred asta. Am întâlnit oameni în diferite locuri ale lumii în condiții tribale. Ei nu au văzut niciodată o Biblie sau nu au auzit despre o Biblie, nu au auzit niciodată despre Isus dar au crezut în inima lor că există un Dumnezeu și au încercat să trăiască o viață complet diferită de cea a comunității în care ei trăiau.” Dr. Schuller: „Este fantastic. Sunt așa de încântat să te aud spunând asta. Există o deschidere în mila lui Dumnezeu.” Dr. Graham: „Există, cu siguranță există.”

Acesta este un salt de la Aristotel la Biserica Catolică spre Protestantismul evanghelic. Avem acum o perspectivă protestantă care spune că musulmanii și hindușii și indiferent cine, vor face parte din trupul lui Cristos, în Împărăție, în ceruri, fiind mântuiți, indiferent dacă au avut o Biblie sau dacă au auzit vreodată Evanghelia, indiferent dacă află de Isus Cristos. Organizația lui Billy Graham a afirmat că această poziție este aceeași cu cea articulată într-un articol din revista Decision, unde Billy a scris în 1960, așadar așa ceva nu este ceva nou. Acum, lucru ne introduce într-o anumită latură evanghelică pentru care există și un termen folosit ca să o descrie. Este numită perspectiva milei extinse, care este mai ușor de manevrat decât perspectiva teologiei naturale – ideea că omul în condiția sa depravată poate să Îl găsească pe Dumnezeu, poate găsi voia lui Dumnezeu, poate trăi o viață neprihănită și poate fi plăcut lui Dumnezeu – asta este imposibil de dovedit cu Scriptura. Așadar, decât să spui că ești un teolog natural, mai bine ești un teolog supranatural, așa că au venit cu un alt titlu, perspectiva milei extinse, că există această deschidere, că există această perspectivă inclusivistă care spune că Domnul îi va include pe toți. Și de fapt spune că oamenii pot fi mântuiți în orice religie.

Clark Pinnock, când eram student în seminar, a scris o carte numit Set Forth Your Case, care era o carte bună de apologetică creștină, o carte de evidențialism creștin. El a fost un mare campion al credinței creștine. Ulterior a rătăcit de la credință, până într-acolo încât acum este susținătorul principal al acestei perspective a milei extinse. Și voi cita, el spune: „Când ne apropiem de un om al credinței, alta decât a noastră” – adică cineva dintr-o altă religie – „trebuie să fie într-un duh de așteptare, ca să vedem cum i-a vorbit Dumnezeu, și ce înțelegere nouă a harului și a dragostei lui Dumnezeu putem să descoperim în această întâlnire. Sarcina noastră primară în abordarea altor oameni, a altor culturi, a altor religii este să ne dăm jos pantofii – pentru că locul de care ne apropiem este sfânt – altfel ne trezim că vom călca pe visele oamenilor. Mai mult, se prea poate să uităm că Dumnezeu era aici înainte de sosirea noastră.” Acum, asta redefinește misiunea destul de semnificativ. În loc să mergem într-un trib și să spunem: „Acești oameni sunt pierduți, acești oameni sunt condamnați în întuneric”, de fapt mergi acolo și spui că stai pe un pământ sfânt, pentru că Dumnezeu a fost acolo în forma păgânismului lor. Pinnock adaugă: „Dumnezeu are mai multe moduri de răscumpărare în desfășurare, decât ce s-a întâmplat în primul secol în Palestina”, am încheiat citatul.

Nu cred că poate exista o credință mai dezastruoasă ca aceasta. Dumnezeu are mai multe moduri de răscumpărare în desfășurare, decât ce s-a întâmplat în primul secol în Palestina? Ce vrea să spună? Că viața și moartea și învierea lui Isus Cristos a fost un lucru între multe altele, și nu cel mai măreț eveniment și singular în toată istoria răscumpărării. Această perspectivă Îl disprețuiește pe Cristos. Disprețuiește întruparea Lui, nașterea din fecioară, viața fără de păcat, moartea înlocuitoare, învierea fizică, înălțarea, mijlocirea, a doua venire – totul, dacă Isus Cristos este doar unul dintre ceilalți. Aceasta este o revărsare a vechii erezii grecești cu care a avut de-a face apostolul Ioan numită „logosul universal”, unde duhul lui Cristos plutește în univers și se injectează în fiecare religie. De asemenea atacă Trinitatea, pentru că doar creștinismul biblic afirmă că Dumnezeu este Trinitate. Chiar și mormonii o neagă.

Poate spui: „Acest lucru produce confuzie.” Da, așa e. Cred că știu la ce te gândești, nu pentru că sunt omniștient, ci pentru că probabil și tu crezi așa cum cred eu. Și te gândești cum pot oamenii să creadă așa ceva? Cum pot să creadă asta când Biblia spune că mântuirea este doar prin Cristos? Ioan 14:6, Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Suficient de clar. Fapte 4:12: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.” Știm asta. Isus spune în Ioan 7: „Dacă nu credeți în Mine, veți muri în păcatele voastre, și unde Mă duc Eu voi nu puteți veni”. A crede în Isus – pentru oricine citește Noul Testament – este singura cale de a fi mântuit. Nu mai există niciun alt Mântuitor. Este un singur Mijlocitor, spune Pavel în Timotei. „Este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos” – un singur Mijlocitor.

Cum privesc ei aceste versete? Unii din acești oameni vorbesc despre Isus de fiecare dată când sunt la televizor, de fiecare dată când se ridică și vorbească. Despre ce vorbesc ei? Ce spun? Să spui că Isus este singurul Mântuitor, Isus este singurul Mântuitor și apoi să spui că și musulmanii și budiștii și animiștii și cine mai știe din care loc, toți vor fi parte a trupului lui Cristos și că toți vor merge în Împărăție, și toți vor fi în cer? Cum funcționează asta? Iată răspunsul. Îl poți găsi în scrierile unora precum Clark Pinnock și Sanders și alții care au scris asupra acestui subiect. Iată ce spun. Ei spun că lucrarea lui Cristos este singura bază pentru mântuire, însă nu este necesar să cunoști asta. Cu alte cuvinte, indiferent de religia în care ești, dacă crezi în Dumnezeu, în orice fel îți imaginezi că este Dumnezeu, și dacă încerci să faci ce este corect și dacă încerci să faci ce este bine și religios, vei fi mântuit de Cristos, chiar dacă nu ai știut Cine era El. Nu ai știu că Dumnezeu este Trinitate. Nu ai știut că Dumnezeu S-a revelat în Cristos. Nu ai știut că Isus Cristos a trăit, a murit și a înviat. Nu știi nimic din aceste lucruri, dar Cristos totuși va fi Mântuitorul tău. Totuși a plătit și pentru păcatele tale. Așa că ei spun că El este singurul Mântuitor, dar a făcut ispășire și a plătit prețul pentru păcatele oamenilor care nu vor fi cunoscut niciodată o Biblie și nu vor fi cunoscut niciodată despre Isus Cristos. Ei totuși vor beneficia direct de lucrarea Lui de la cruce, fără să știe.

Maica Teresa a fost foarte sinceră în credința catolică pe care a avut-o. Am fost - Împreună cu familia mea am fost și am vizitat-o în Calcutta. I-am dat o copie a cărții Evanghelia după Isus și a fost o ocazie interesantă. Era o femeie foarte amabilă, o femeie scundă dar foarte puternică, și foarte amabilă. Copiii au dorit să-i dea această carte și i-au dat-o, a spus că o va citi, însă Maica Teresa era foarte, foarte sinceră în credința catolică pe care o avea. Era într-adevăr o catolică foarte sinceră. A înțeles catolicismul foarte bine. A scris pe prima pagină a unei Biblii pe care a semnat-o, a scris: „Fie să ajungi la inima lui Isus prin Fecioara Maria” și și-a scris numele. Așadar, ea a crezut că mântuirea este prin sfințenia Mariei. Acest lucru este foarte adevărat în credința catolică. Un alt lucru care era adevărat pentru credința catolică a fost următorul, l-am văzut când ne-am dus la casa ei pentru bolnavi și muribunzi, iar pe pereți erau zei hinduși, imagini cu zei hinduși, acei zei hinduși bizari cu multe brațe, erau pe pereții acestei clădiri catolice. Apropo, casa se afla în continuarea, imediat în continuarea celui mai josnic și celui mai deplasat templu pe care l-am văzut în viața mea, oriunde în lume, templul din Calcutta, templul hindus unde jertfele de sânge erau aduse cu regularitate, chiar de mărimea unui bou. Era acolo o închinare pe care nu îndrăznesc să o descriu într-o întâlnire publică, a fost atât de deplasată. Însă erau unii lângă alții.

În acea vreme – nu cred că am înțeles lucrurile cum le înțeleg acum – m-am întrebat cum putea să pună imagini cu zei hinduși în acea casă pentru bolnavi, imagini care aveau legătură cu acest templu alăturat atât de deplasat. Am presupus că asta este corectitudine politică, că dacă vrei să supraviețuiești în orașul Calcutta, trebuie să ai considerație față de oamenii care conduc India, și asta faci. Mai târziu am ajuns să înțeleg, că aceasta făcea parte din sistemul lor – era parte din sistemul lor. Și să vă spun cum funcționează. Un scriitor pe nume Raimundo Panikkar a scris o carte numită The Unknown Christ of Hinduism. Nu este acesta un titlu interesant? The Unknown Christ of Hinduism. (Cristosul necunoscut al hinduismului). Iată ce spune. Citez: „Hindusul bun și de bună credință este mântuit prin Cristos și nu prin hinduism. Ci prin sacramentele hinduismului, prin mesajul moralității și al vieții bune, prin misticismul care vine la el prin hinduism îl mântuiește Cristos pe hindus”, am încheiat citatul.

Toți sunt incluşi – hinduși buni, budiști buni, oricine este bun, cei buni, știți, oamenii pe care îi vedem pe canalul Discovery, și care aleargă cu lănci și oase prin buze. Toți vor intra în cer, dacă sunt buni. Vă imaginați ce lucru incredibil este să fi intrat așa ceva în mișcarea evanghelică, nu-i așa? S-ar putea să fii de acord cu această perspectivă dacă vii de la Union Seminary din New York sau dacă vii dintr-o denominație liberală care deja i-a acceptat pe homosexuali în clerul său, sau ceva asemănător. Însă, să auzi oameni care să susțină asta, mai ales cei pe care i-am menționat și care susțin cartea lui Peter Kreeft, precum J.I. Packer care a spus: „Și dacă are dreptate?”, iar în cartea aceasta este întreaga teză pe care Peter Kreeft o susține în cartea Evangelical sau Ecumenical Jihad. Poate te întrebi: Cum a pătruns așa ceva în mișcarea evanghelică? Cum de am putut ceda la așa ceva? Cum de am acceptat așa ceva? Cum pot păstorii să spună: „Oh, Reforma nu contează așa de mult și poate va trebui să redefinim misiunea internațională”? Însă exact asta se întâmplă.

Ei bine, trebuie să recunoaștem că avem o problemă majoră. Și, așa cum bine știți, nu vă vorbesc doar vouă, Domnul mi-a dat oportunitatea să vorbesc la o mulțime de oameni, dincolo de voi, de când programul radio „Grace to You” este difuzat de aproape 2000 de ori pe zi, auzit de o mulțime de oameni în limba engleză și cred că acum de 500 de ori pe zi difuzat în spaniolă. Când vrem să spunem ceva lumii evanghelice, de obicei obținem o platformă de unde să putem vorbi. Așadar, am simțit că trebuie să spun asta. Și cum bine știți, modalitatea de a aborda această problemă este să mergem la Scriptură, așa-i? Mă refer la faptul că nu vă voi da opinia mea; opinia mea nu contează deloc. Ei bine, ce are Biblia de spus în această privință? Avem un argument biblic pentru exclusivism? Avem vreun argument biblic pentru faptul că dacă nu cunoști Evanghelia și dacă nu crezi în Isus Cristos, nu vei ajunge în ceruri? Răspunsul este da. Avem un argument biblic pentru faptul că teologia naturală nu va duce pe nimeni nicăieri. Și de asemenea avem un argument biblic al faptului că mila lui Dumnezeu este extrem de restrânsă. De fapt, dacă te uiți după cuvântul „strâmt” îl vei găsi în Matei la capitolul 7. „Poarta este” cum? „strâmtă”. Așadar, este o milă restrânsă și o teologie supranaturală, și acest lucru doresc să vi-l arăt din Scriptură.

Acum, de unde vom începe? Ei bine, vom începe cu o referire generală, așa că așteptați; încă nu deschideți Biblia, doar ascultați o clipă. Aceasta este o referire generală la Geneza 3, și nu vreau să deschideți căutând versetele, nu le voi menționa, ci voi vorbi la general. Geneza 3, știți ce s-a întâmplat în Geneza 3, așa-i? Geneza 1 și 2 este creația. Geneza 3 este căderea omului. Omul este creat după chipul lui Dumnezeu și Dumnezeu îi creează omului un partener, pe Eva. Așadar, îi avem pe Adam și Eva și ei sunt într-o stare de perfecțiune. Au trupuri perfecte, minți perfecte, așadar ei au o rațiune perfectă. De acord? Ei trăiesc într-un mediu perfect, care nu are nicio urmă de întinare și au o relație perfectă cu Creatorul. Așadar, aceasta este perfecțiunea. De acord? Suntem în grădină într-un mediu perfect.

Eu aveau minți perfecte, capabile de o înțelegere desăvârșită, capabile de o rațiune desăvârșită, capabile de concluzii desăvârșite. Și totuși, Adam și Eva în starea lor desăvârșită nu puteau să înțeleagă, singuri, de ce au fost creați. Ei puteau să înțeleagă că au fost creați; puteau să înțeleagă faptul că Cineva mai puternic decât ei i-a creat și Acel Cineva are o minte imensă, este o ființă care iubește frumusețea și iubește ordinea și iubește creația și are putere și a dat viață și toate acestea. Însă nu puteau ști de ce au fost creați. Ei nu știau ce trebuie să facă, ce nu trebuie să facă, cum trebuie să facă lucrurile, decât dacă le spunea cineva. Ei nu știau cum să răspundă față de mediul lor, cum să funcționeze în grădină. Astfel, Dumnezeu le-a spus: „Puteți să mâncați din toate”, altfel nu ar fi știut asta. Apoi le-a spus: „Să nu mâncați asta, dacă mâncați veți muri.” El a mai spus: „Aceasta este soția ta, să aveți copii.” El a mai spus: „Să dai nume animalelor.” Acesta este motivul pentru care umblau și vorbeau cu Dumnezeu în grădină, pentru că Dumnezeu le-a dat o revelație specială cu privire la modul în care ei trebuiau să se relaționeze la El, și cum să se relaționeze la lumea lor.

Teologii naturali ar trebui să fie şocaţi să afle că Adam nu putea să cunoască adevărul divin prin rațiunea lui perfectă. El nu putea prin rațiunea lui, prin intelectul său perfect, el nu putea să știe că putea să mănânce asta și cealaltă, că trebuie să dea nume animalelor, et cetera. et cetera. Că trebuia să păzească grădina. Dumnezeu a trebuit să le spună toate acestea. Robert Morey a spus: „Adam nu a fost creat ca să fie originea adevărului, a dreptății, a moralității, a sensului și a frumuseții. Creatorul a umblat cu omul în grădină. Acele întâlniri zilnice erau revelație specială. Și Dumnezeu i-a spus omului de ce l-a creat și ce trebuia să facă în grădină. I-a descoperit omului ce putea și ce nu putea să mănânce.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu a fost originea și sursa adevărului, a dreptății, a moralității, a sensului și a frumuseții, iar responsabilitatea omului a fost să primească ceea ce i-a descoperit Dumnezeu. Omul nu a fost originea adevărului, ci cel ce l-a primit.

Și este adevărat că Adam și Eva cunoșteau ceva despre Dumnezeu, dar nu puteau să cunoască ce ar fi vrut Dumnezeu de la ei dacă El nu le-ar fi spus. Nu am fi putut înțelege condiția omului înainte de cădere, nu am fi putut înțelege condiția căderii lui dacă nu exista Geneza 1, 2 și 3. Știți, puteți studia religiile lumii, pe filosofii lumii, pe teologii lumii, niciunul dintre ei nu vine niciodată cu înțelegerea corectă a creației omului și a depravării umane – niciunul dintre ei. Niciodată – pentru că nu poți ajunge acolo din rațiunea depravată.

Și țineți minte asta, că atunci când Satan a venit în grădină, omul era perfect, cu o minte perfectă, cu o înțelegere perfectă, cu o rațiune perfectă – în acea stare, vine Satan, și în ce vrea să nu se mai încreadă Adam și Eva? În rațiunea lor? Le spune: „A spus Dumnezeu. Nu puteți să vă încredeți în Cuvântul lui Dumnezeu”. Vedeți, ceea ce vrea Satan întotdeauna să facem este să nu ne mai încredem în revelația specială, ci să ne încredem în rațiunea noastră. Și Satan o conduce pe Eva prin acest mic scenariu. În cele din urmă, el spune: „Oh, dar nu o să muriți. Nu puteți să Îl credeți pe Dumnezeu. Dumnezeu minte. Dumnezeu a spus asta? Veți muri? Nu, nu veți muri, veți fi ca Dumnezeu. Lui nu Îi place competiția.” Satan l-a ispitit pe om să se încreadă în rațiunea sa și să respingă revelația venită din gura lui Dumnezeu.

Dumnezeu le-a dat o revelație specială – „Să nu mâncați”. Satan a spus: „Să nu credeți ce a spus Dumnezeu, încredeți-vă în rațiunea voastră.” În esență asta spune teologia naturală. Este minciuna lui Satan din grădină, din nou și din nou și din nou. Poți să ajungi acolo prin rațiune. Nu-ți face griji pentru Biblie. Nu mai fi preocupat de Evanghelie. Nu ai nevoie de astea. Poți să ajungi acolo și prin rațiunea ta. Stați puțin, cum se poate ca omul căzut, într-o lume blestemată, să găsească adevărul lui Dumnezeu prin rațiunea sa pervertită, dacă omul în stare perfectă nu a fost în stare să Îl găsească pe Dumnezeu având o rațiune perfectă? Adam nu putea ști ce vrea Dumnezeu dacă nu i-ar fi spus Dumnezeu. Și noi acum suntem într-o stare mai rea decât Adam și Eva. Și Satan întotdeauna face același lucru – întotdeauna vrea să subapreciem revelația specială. Ce strategie interesantă! Hai să convingem biserica de faptul că nu mai trebuie să predice Evanghelia. Spuneți-mi de unde a venit asta. Din ceruri? Spuneți-mi de unde a venit această erezie? Cine are cel mai mult de câștigat dacă ne face să ne oprim din predicarea Evangheliei?

Ei bine, să ne uităm la Romani 1. Am timp pentru două pasaje scurte; în total am vreo opt, la restul ne vom uita data viitoare. Acum, fiți atenți, pentru că este foarte important și ne vom uita la ele foarte repede. Romani 1 de la 18 la 23; acesta este unul din pasajele monumentale din Biblie, care sunt extrem de precise și care are implicații mult mai profunde. Doresc să îl vedeți pe om, pentru că aici este o perspectivă asupra omului, aceasta este antropologia biblică. Și spune în versetul 18: „mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăți; fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, şi au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.”

Ei bine, să ne oprim aici. Multora dintre noi ne este cunoscut. Acum, permiteți-mi într-un fel să prezint lucrurile. Biblia ne spune aici că există dovezi ale existenței lui Dumnezeu, versetul 19: „Ce se cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei înșiși” se referă la rațiune. În versetul 20 rațiunea se uită la creație și spune: „Trebuie să existe un creator”. Rațiunea se uită la diversitate și spune: „Cu siguranță că are o înțelepciune extraordinară.” Se uită la ordinea creației și spune: „Este un Dumnezeu al ordinii”. Se uită la frumusețe și spune: „Este un Dumnezeu al frumuseții, al armoniei și toate acestea.” Se uită la varietatea imensă și spune: „Este un Dumnezeu cu o putere imensă și complexă.” Da, asta este adevărat. De fapt, este atât de adevărat și atât de clar că puterea veșnică și natura divină sunt vizibile prin rațiune când te uiți la creație, pentru că se vede foarte clar, versetul 20: „se văd deslușit”. Ar trebui - cred că trebuie să comiți o sinucidere intelectuală să negi faptul că există o cauză pentru acest efect al universului, faptul că există un Creator. Așadar, se vede foarte clar. Se vede atât clar, și la finalul versetului 20 spune că oamenii nu au nicio scuză – nu ai nicio scuză pentru că ești evoluționist – nicio scuză. Este o prostie absolută. Este o imbecilitate și folosește aici termenul pentru imbecil, tradus cu „nebun” sau nebunie”. Orice om dacă vede un lucru care există presupune că cineva l-a făcut. Și universul cu siguranță cere un Creator. Așadar, el spune că Dumnezeu a dat omului rațiunea și rațiunea se uită la creație și concluzionează anumite lucruri cu privire la puterea și natura Creatorului, și nu se poate dezvinovăți.

Problema este aceasta: nu îl conduce la Dumnezeu. Uimitor; nu îl conduce la Dumnezeu. Nu îl conduce la adevăratul Dumnezeu. De ce? La versetul 18 spune: „Înăbușă adevărul în nelegiuirea lor.” Omul este așa de stricat, așa de depravat, este așa de rău în natura sa, este atât de ne sfânt, că depravarea sa îi împiedică posibilitatea să vină la Dumnezeu prin propriile sale puteri; ci mai degrabă înăbușe adevărul. El Îl necinstește pe Creator, la versetul 21, deși cunoașterea lui Dumnezeu drept Creator este vădită pentru el, el nu cunoaște lucrurile specifice ale lui Dumnezeu, cu privire la voia Lui și la mântuirea Lui, însă poate cunoaște că există un creator. Însă nu Îl va cinsti drept creator. Nu-I va fi mulțumitor. Asta face omul depravat. Până și Adam a făcut asta, L-a necinstit pe Dumnezeu prin faptul că nu L-a ascultat, a lăsat revelația specială și și-a urmat propria rațiune umană printr-un act de mândrie. Însă aici spune că nu L-au cinstit pe Dumnezeu, nu I-au mulțumit lui Dumnezeu. S-au îndepărtat de Dumnezeu. Au înăbușit adevărul, iar apoi au venit cu lucruri de nimic, adică goale, cu speculațiile lor. Au venit cu idei stupide și care nu sunt adevărate, precum evoluția, care este o imensă minciună. Nu este adevărată. Sau filosofiile umane sau oricare altă religie falsă. Ei au inventat niște idei umane goale care nu sunt realitatea, iar inima lor fără pricepere s-a întunecat. Nu au lumină. În cele din urmă au ajuns la o înțelegere deformată.

Versetul 22, în egoismul lor, care este o parte majoră a depravării omului, se prefac că sunt înțelepți, își acordă singuri doctorate, își pun robe regale și religioase și poartă pălării cu conuri, și defilează de parcă ar fi niște oameni religioși deosebiți și înțelepți. De fapt sunt niște nebuni. Sunt niște idioți, în greacă. Sunt ridicoli. De fapt, nu se oprește aici. Versetul 23: „au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare”. Își fac idoli din alte lucruri. Până acolo ajung, încât să se închine gândacilor, să se închine oamenilor, să se închine la orice. Până acolo ajung. Omul natural acolo ajunge. Oh, rațiunea lui spune că trebuie să existe un Dumnezeu, trebuie să existe un creator, care să fie puternic, care să fie complex. Însă pentru că sunt atât de răi, pentru că sunt atât de depravați – despre asta voi vorbi săptămâna viitoare – ei înăbușă acel adevăr; pentru că ei iubesc păcatul, de aceea ei suprimă adevărul. Ei nu pot decât să suprime adevărul, ei nu au nicio cale către Dumnezeu, ei nu pot să iasă din moartea în care se află. Ei sunt morți în păcatele și în greșelile lor. Ei nu sunt vii față de Dumnezeu. Ei nu sunt vii față de realitate. În acea stare de moarte, adevărul este suprimat. Neprihănirea este suprimată și în locul ei vine fabricarea de religii false și de filosofii nebunești goale.

Iar sfârșitul tuturor acestora, care va fi? Care va fi sfârșitul filosofiei umane și al religiei umane? Poate spui harul lui Dumnezeu. Nu – nu. Versetul 18, ce spune? „Căci” – ce? „mânia lui Dumnezeu”. Despre asta este vorba aici. Ce ne spun aceste versete este că omul natural, cu teologia sa naturală, fără ajutorul revelației speciale, ajunge fără nicio scuză sub judecata divină. Este mânia lui Dumnezeu. Nu este vorba de harul lui Dumnezeu. Nu te poți duce la un trib care se închină la un crocodil sau la orice altceva și să spui: „Oh, sunt pe pământ sfânt, Dumnezeu a fost aici înainte să ajung eu.” Dumnezeu nu a fost acolo. Dumnezeu nu este acolo. Acela nu este adevărul. Aceea nu este realitatea. Este un refuz de a-L cinsti pe Dumnezeul cel viu și adevărat, Dumnezeul incoruptibil, și în locul lui să pui altceva, să fabrici altceva, o filosofie goală, o religie nebunească sau un idol. Acolo ajunge omul natural.

Romani 1 este o evaluare a omului natural. El devine religios, dar religia lui este una descendentă, nu ascendentă. Ea nu se ridică la Dumnezeu, ci se coboară întâi de la prima recunoaștere a lui Dumnezeu drept creator al universului la un dumnezeu fals, o ființă creată de propria sa imaginație, în procesul de suprimare a adevărului, și dragostea sa față de răutate. Și ceea ce rezultă este că ei nu sfârșesc cu harul lui Dumnezeu, ei nu sfârșesc, așa cum spun ei în trupul lui Cristos”, nici măcar în imaginația lor; ei vor sfârși sub mânia lui Dumnezeu. Mânia Celui Preaînalt este judecata – judecata.

Un alt pasaj pe care vreau să vi-l arăt este 1 Corinteni 1, pentru că este în legătură cu acesta, și să ne uităm puțin și la el. 1 Corinteni 1 – ceea ce am văzut în Romani 1 este că atunci când omul ajunge la cel mai înalt punct al mândriei religioase, de fapt este un idiot, este un nebun sub judecată. Nu contează dacă religia lui este un animism nesofisticat sau un fel de religie foarte sofisticată din cultura vestică sau estică, el sfârșește în același loc. Este un nebun care crede că este înțelept. Însă să mergem dincolo de acestea la 1 Corinteni 1:18: „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării” Poftim? Acești oameni cred că predicarea este o nebunie. Ei cred despre cruce că este o nebunie. „Dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” Aici vine o altă judecată și acesta este un verset luat din Isaia, capitolul 29, versetul 14: „Căci este scris: „Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, şi voi nimici priceperea celor pricepuți.” Acestea două „a prăpădi” și „a nimici” vorbesc despre o judecată finală, despre o execuție. Dumnezeu spune: „Haideți, aliniați-vă cei mai înțelepți dintre înțelepți, aliniați-vă cei mai pricepuți din cei mai pricepuți și vă voi nimici”.

Din nou, ce se întâmplă cu oamenii care dobândesc înțelepciune religioasă, care dobândesc un nivel înalt de înțelegere rațională a lui Dumnezeu, așa cum și a lucrurilor spirituale, ce se va întâmpla va fi că Dumnezeu îi va nimici. Este același lucru cu mânia din Romani 1:18; aici nimicirea și prăpădirea, dizolvarea. Și apoi la versetul 20 spune: „Unde este înțeleptul?” Avem o notă de sarcasm. „Unde este cărturarul, cel care își petrece viața scriind cu meticulozitate lucruri religioase? Unde este vorbărețul veacului acestuia, cel care se ridică și începe la dezbateri cu filosofia și teologia lui? N-a prostit Dumnezeu pe înțelepții lumii acesteia?” Luați-i pe cei mai înțelepți dintre cei înțelepți, luați înțelepciunea lumii, luați liderii religioși de elită, luați oamenii din eșaloanele superioare ale religiei lor, fie că vorbești de Papă, sau despre liderul din hinduism, sau din lumea musulmană sau biserica apostolică a mormonilor, indiferent despre cine vorbești. Indiferent care ar fi, toți aceia care au ajuns la epitomul sistemelor religioase inventate de om, la înțelepți, la cărturari, la marii scriitori și teologi, la vorbăreți, la oameni care își pot argumenta punctul lor de vedere și să și câștige, pe toți acești oameni, pe toți acești oameni Dumnezeu îi numește nebuni. Ei nu vor primi har. Ați înțeles? Ei vor fi nimiciți.

Motivul se găsește în versetul 21, asta este cheia: „lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu” – înțelepciunea lui Dumnezeu, merită subliniat. Nu poți ajunge acolo de aici. Lumea, în cea mai bună stare, în cel mai înalt punct de împlinire religioasă și intelectuală, lumea la cel mai înalt nivel nu poate să Îl cunoască pe Dumnezeu. Asta spune, nu poate. La finalul versetului 21 spune: „Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască” – prin ce mesaj – Evanghelia – „prin nebunia propovăduirii crucii.” „Mesajul” se referă la mesajul crucii din versetul 18. Singura cale prin care vei putea fi salvat este să crezi mesajul crucii. Este singura cale. A fost planul lui Dumnezeu ca lumea prin înțelepciunea ei să nu Îl poată cunoaște. Vreau să repet – nu poți să ajungi la Dumnezeu de aici prin înțelepciunea ta, prin rațiune, religiozitate, filosofie. Dar Dumnezeu a găsit cu cale prin nebunia propovăduirii crucii, Cristos, moartea Lui, învierea Lui, să-i salveze pe cei care cred. Nu înseamnă că poți să crezi orice, ci să crezi asta. Și Evanghelia crucii nu este un produs al rațiunii umane, este o revelație, este o revelație.

Unde să te duci să afli revelația crucii? Chiar aici. Nu asta vrea să explice? Oh, lui Satan îi place să vină în grădină azi și să îi tragă pe oameni deoparte și să spună: „Nu trebuie să crezi neapărat ce spune revelația specială a lui Dumnezeu. Încrede-te în rațiunea ta – încrede-te în rațiunea ta.” Asta fac acești teologi. Ei îl urmează pe Satan. Doar mesajul crucii mântuiește, restul nu este decât mōria, stupiditate.

Ieremia 8:9 spune: „Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși; căci au nesocotit Cuvântul Domnului”. Și ce fel de înțelepciune au ei? Respingi Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, respingi revelația specială, respingi Cuvântul Domnului și ce fel de înțelepciune ai? Ei bine, Iacov ne răspunde la întrebare. Iacov 3:15: „Înțelepciunea aceasta nu vine de sus ci este demonică.” Destul de direct, nu-i așa? Nu doar că este greșită, nu doar că este nebunească, ci este demonică. Ascultați, dacă nu vine de sus, atunci vine de jos. De aceea spune Pavel mai departe, la capitolul 2: „Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit.” El spune: asta este tot ceea ce am vrut să spun. De ce? Pentru că acesta este singurul mesaj care – ce face? – mântuiește. Este singurul mesaj care trebuie să fie predicat pentru că este singura cale de mântuire. Când v-am adus mărturisirea despre Dumnezeu, când v-am prezentat taina lui Dumnezeu, ceea ce a fost ascuns, dar acum este revelat, când v-am adus Cuvântul lui Dumnezeu, a fost doar despre Isus și despre El răstignit, pentru că doar dacă crezi asta, Dumnezeu va găsi cu cale să te mântuiască.

Așadar, unde este acum înțeleptul? Nicăieri. Unde sunt cărturarii? Nicăieri. Citesc o carte numită Mormon America, cred că sunt la jumătatea ei. Are vreo patru sau cinci sute de pagini. Oh, asta este o lucrare complexă, miliarde de dolari, oamenii care vin și se duc în această complexitate de lucruri. Nebuni – de la un capăt la altul. Oh, ei cred că au ajuns pe tot felul de culmi, știți, oameni precum Ezra Taft Benson, și alți senatori cu care suntem familiari azi, oameni în poziții de putere, care au fost în cabinetele prezidențiale, au sisteme complexe de organizare în religia lor precum și la nivel corporativ, și este o imensă, o imensă casă din cărți de joc pe care Dumnezeu o va dărâma într-o zi. Nu înseamnă nimic. Nu înseamnă nimic, absolut nimic. Va fi nimicită. Nu vor avea parte decât de mânie. Nu poți să ajungi la Dumnezeu prin sistemul tău. Dacă Îl respingi pe Isus Cristos, nu poți să ajungi acolo. Și nu vei ajunge niciodată acolo până când nu auzi mesajul. De aceea am făcut asta în toți acești ani. De aceea de 2000 de ani oamenii au mers până la marginile pământului cu mesajul lui Cristos, deoarece știm că asta ne învață Biblia. Omul natural, dacă rămâne așa cum este, ajunge sub mânia lui Dumnezeu, ajunge așa cum spune 1 Corinteni, sub nimicire, și nu este altceva decât nebunie. Așa că, luați-i pe cei mai înțelepți dintre cei mai înțelepți – spune la versetul 19 – și luați-i pe cei mai pricepuți dintre cei mai pricepuți, îi voi nimici. Nu te conduc într-acolo.

Așadar, nimeni prin rațiunea sa, nimeni prin intuiție religioasă nu poate să cunoască adevărul lui Dumnezeu. Singura cale prin care vei cunoaște adevărul mântuitor al lui Dumnezeu este prin revelația specială a lui Dumnezeu, și aceasta este Biblia și Evanghelia lui Isus Cristos. Cine spune că oamenii sunt mântuiți prin hinduism sau prin oricare altă religie, cine spune că oamenii sunt în trupul lui Cristos, și sunt creștini, și sunt în Împărăție, și vor ajunge în ceruri chiar dacă nu cred în Isus Cristos, de fapt nu îți spun adevărul. Nu asta spune Biblia. Așadar, voi finaliza subiectul săptămâna viitoare.

Doamne, suntem conștientizați iarăși, cu tristețe, de ceea ce Îți frânge inima pentru că ne-o frânge și pe a noastră; și cu cât mai profund simți Tu durerea disprețului? Dar, Doamne, vrem doar să înțelegem corect ce este scris și să ne asigurăm că am fost credincioși în a ne duce la îndeplinire responsabilitatea noastră. Și Tu ne-ai spus să mergem în toată lumea și să propovăduim Evanghelia la orice făptură, așadar vrem să ne asigurăm că am înțeles Evanghelia și că vom continua și că nu lăsăm aceste minciuni, și aceste înșelătorii, și aceste erezii să atace lucrarea Ta glorioasă. Te rugăm să Îți păzești biserica, să Îți păzești poporul și să îi păstrezi credincioși, pe cei ce predică adevărul în locuri în care au influență, și fie ca poporul Tău să audă și să înțeleagă adevărul. Dă-le discernământ să îl selecteze. Dă-le dragoste pentru Cuvântul Tău ca să aibă un criteriu prin care să discearnă. Și ajută-ne, Doamne, să fim credincioși în a împărtăși Evanghelia cu fiecare din cei cu care ne intersectăm, știind că nu există altă cale către cer decât prin credința în mesajul lui Isus Cristos și crucea Sa. Ajută-ne să predicăm crucea cum a făcut-o și Pavel: „nu am dorit să știu nimic altceva între voi decât pe Isus Cristos și pe El răstignit”. Îți cerem toate aceste lucruri în Numele Lui. Amin.

SFÂRȘIT