Cu mulți ani în urmă am scris o carte numită Evanghelia după Isus; unii dintre voi o știți. A urmat o carte Evanghelia după apostoli și până în acest moment a rămas nescrisă Evanghelia după Pavel. Aceasta va apărea după o vreme ca un efort final în acea trilogie. Evanghelia după Pavel este importantă deoarece în ziua de azi este atacată. Doctrina justificării, subliniată de apostolul Pavel este atacată de cei care au inventat ceva numit „Noua perspectivă asupra lui Pavel”. De aceea trebuie să ne fie clar [atât] ceea ce spune Noul Testament [cât] și ceea ce Duhul Sfânt l-a inspirat pe Pavel să scrie în ce privește Evanghelia. Așadar, în ultimele seri, de joi seara, ne-am uitat la Evanghelie, așa cum Pavel a fost inspirat să o scrie în Noul Testament. Am învățat că este o Evanghelie glorioasă. Textul nostru a fost din 2 Corinteni, capitolul 4. Este o Evanghelie care împlinește nevoia păcătosului, Romani 3. Este o Evanghelie care ne împacă, 2 Corinteni, capitolul 5. Apoi ieri ne-am uitat la faptul că este o Evanghelie suverană. Iar în ultimul mesaj, din această dimineață, vrem să ne uităm la faptul că este o Evanghelie care smerește - este o Evanghelie care smerește. Acum, știu că, în cea mai mare parte, când dau învățătură din Biblie, mă adâncesc în câteva versete, dar [de data aceasta] am abordat-o puțin diferit. Din cauza timpului limitat și a dorinței de a acoperi cât mai mult posibil, am luat câteva porțiuni mai mari din Scriptură, unele secțiuni au fost mai mari, chiar câteva capitole la un moment dat, cum am făcut sâmbătă, când am trecut prin Romani 9, 10 și 11; având mai mult o privire de ansamblu asupra Scripturii, care este atât de importantă, dacă vrem să îmbrățișăm aceeași perspectivă asupra Evangheliei, pe care o are și Pavel.

Acum, pentru această dimineață, vreau să ne întoarcem la 1 Corinteni 1 și 2 - 1 Corinteni 1 și 2 - iar textul pe care vi l-am citit este textul la care vreau să vă uitați. Evident, vom avea o privire de ansamblu, o privire generală mai degrabă decât una detaliată cum obișnuim în mod normal. Voi pune o întrebare care are legătură cu tema. Vom privi la Evanghelia care smerește.

Nu vom face acest lucru până nu vom fi spus toate celelalte. Deci, asta va veni cam la sfârșit. Dar, pentru început, vreau să pun întrebarea de ce iubim Biblia? De ce ați venit la Conferința Truth Matters (Adevărul Contează)? De ce veniți la Grace Community Church (Biserica Harul)? De ce veniți în fiecare săptămână? De ce vă duceți la un grup de părtășie? De ce cumpără oamenii atâtea cărți de aici? De ce oamenii descarcă predici de pe site-ul Grace To You?

De ce aveți acest apetit pentru Cuvântul lui Dumnezeu? De ce aveți această poftă care pare a fi de nesăturat? De ce ați plătit bani și v-ați ocupat timpul prețios pentru a veni aici, știind că practic nu va exista divertisment, va fi doar o privire intensă asupra Cuvântului lui Dumnezeu? De unde vine această iubire? De ce aveți această dragoste pentru Biblie? De ce aveți această dragoste pentru Evanghelie?

Aceasta este o întrebare foarte importantă. Oare sunteți mai inteligenți decât alți oameni? Sau ați avut mai multă profunzime decât restul lumii? Ori ați auzit câteva argumente mai convingătoare pentru veridicitatea Scripturii? Sau cineva v-a dat argumente apologetic și acele argumente vi se par atât de rezonabile încât ați îmbrățișat Scriptura? Ce a creat această iubire în inima voastră?

Asta e ceva ce experimentăm cu toții, aici, la Biserica Harul (Grace Church). Se pare că nu ne săturăm niciodată de Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru noi este ca o mâncare și oricât de multă ar fi nu vă satisface pentru totdeauna. Trebuie să fii hrănit din nou, și din nou, și din nou, și din nou; este același lucru și din punct de vedere spiritual. Ce generează acest apetit? De ce avem toate aceste simțăminte despre Biblie și despre Evanghelie? De ce, după ce am înțeles Evanghelia și am crezut în Evanghelie, putem auzi Evanghelia propovăduită de o mie de ori și inima noastră literalmente se înflăcărează din nou? De ce suntem ca cei de pe drumul către Emaus cărora, atunci când li s-a explicat Scriptura, a început să le ardă inima în ei? Ce a generat asta? Cum de ne-am separat de indiferența lumii față de Biblie și de ostilitatea lumii față de Biblie? Oamenii pe care îi întâlnim nu au niciun interes pentru Biblie.

De fapt, multe biserici recunosc acest lucru și astfel elimină Biblia, încercând să le ofere oamenilor ceea ce își doresc cu adevărat. Biblia nu doar că îi va plictisi până la moarte, ci i-ar și jigni. Dar ce s-a întâmplat cu noi? De ce noi suntem dintre aceia care iubesc Biblia? De ce există oameni în toată lumea care iubesc Biblia? Ei bine, Scriptura ne oferă un răspuns la toate acestea chiar în acest text. Dar, mai întâi de toate, dați-mi voie să mă opresc la această idee, și anume, că dacă ești un creștin adevărat, iubești Biblia. Dați-mi voie să o spun din nou, este destul de simplu, dacă ești un creștin adevărat, iubești Biblia. Probabil te poți identifica cu experiența descrisă în Psalmul 19. Psalmul 19, versetul 10, spune acest lucru, „că judecățile Sale (Cuvântul) sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci, decât mierea, decât picurul din faguri”. De ce este adevărul atât de dulce pentru noi? De ce este atât de prețios pentru noi? Putem spune și noi la fel cum spune David în Psalmul 119:97: „Cât de mult iubesc eu Legea Ta”. De alte cinci ori în același psalm, el a afirmat din nou: „Iubesc Legea Ta, iubesc Legea Ta, iubesc Legea Ta”. De multe alte ori a spus: „Mă bucur de Cuvintele Tale. Mă desfătez în poruncile Tale. Îmi găsesc plăcerea în Legea Ta”, adică în Cuvântul Tău. „Iubesc orânduirile Tale”.

Pavel spune despre creștinii că pot fi desemnați prin acest titlu. Ei sunt cei care iubesc adevărul. 2 Tesaloniceni 2:10, „Necredincioșii sunt cei ce nu iubesc adevărul”. Ioan spune acest lucru. El zice: „Cine-L iubește pe Dumnezeu, păzește poruncile Lui”. Dragostea voastră pentru Domnul este demonstrată prin apetitul pentru Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și în acele lucruri care sunt mandate și porunci. Ioan spune în mai multe locuri, Ioan 14, Ioan 15 și în epistola sa 1 Ioan 5:2 și 3. Psalmul 40 cu versetul 8 spune: „Vreau să fac voia Ta Dumnezeule”. Apoi continuă „și Legea Ta este în adâncul inimii mele”.

Pentru adevăratul credincios există un apetit în inimă pentru Biblie, pentru adevăr, pentru Evanghelie. De fapt, Petru spune în 1 Petru, capitolul 2, că noi ne dorim Cuvântul așa cum pruncii doresc laptele. Cu alte cuvinte, este o dorință specifică, care ne consumă total și nu este satisfăcută niciodată. Când Isus a învățat noroadele, în capitolul șase din Evanghelia după Ioan și a făcut mesajul foarte greu de primit, ei au plecat; Ioan 6:66, „Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El”. Atunci Isus a zis celor doisprezece: ‘Voi nu vreți să vă duceți?’ ‘Doamne I-a zis Simon Petru, (vorbind în numele tuturor) la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice’”. Nu putem trăi fără cuvintele Tale.

Semnul unui creștin adevărat este foamea pentru Biblie, foamea pentru Scriptură. Nu ne este suficient să avem pâine. Nu trăim doar cu pâine; trăim prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Biserica adevărată a lui Dumnezeu, bine, adevărata biserică a lui Dumnezeu dintotdeauna, din toate timpurile și din toate locurile, tânjește după adevărul Sfintei Scripturi, să-l citească, astfel încât să-l înțeleagă și să se bucure de el, să-și găsească plăcerea în el, să și-l însușească, să-l proclame, să-l trăiască și să se închine lui Dumnezeu pentru el.

Din păcate, împotriva apetitului adevăratei biserici stă interesul bisericii false. Studiul serios al Bibliei și efortul laborios pentru a hrăni din Scriptură adevărata biserică a lui Dumnezeu nu par să mai fie prioritare. Nu cu mulți ani în urmă, Jim Packer a scris o introducere la o carte foarte veche, se numește The Christian Directory (Ghidul creștin) și nu este o agendă telefonică. Ghidul creștin, a fost scris de Richard Baxter. Richard Baxter a fost un puritan care a trăit 76 de ani, între 1615 și 1691. Richard Baxter a fost un gânditor profund al Scripturii și el a fost cel care a scris Ghidul Creștin. Am o copie a acestuia. E masivă. Este un Ghid creștin în sensul că îndeamnă creștinii cu privire la modul în care ar trebui să-și trăiască viața înaintea lui Dumnezeu așa cum spune Sfânta Scriptură.

Packer, în introducerea sa la cartea Ghidul Creștin, spune următoarele: „Evanghelismul contemporan este egocentric, nebunesc, simplist, degenerat, jumătate magie fără sens și un șir de instrucțiuni”. Și apoi continuă să spună: „Comparați acest lucru cu Ghidul creștin al lui Baxter, cu mai mult de un milion de cuvinte de interpretare și aplicare profundă a Bibliei”. Packer spune: „Ghidul creștin este o carte cu un nivel ridicat de înțelepciune, bazată pe Biblie, înțelepciune integrată teologic, cu o claritate precisă și fără egal, care este orbitoare pentru minte”. Ce s-a întâmplat cu noi? R.C. Sproul spune: „Cultura noastră este încorporată în mediocritate mândră, arta mizerabilă, muzica de nimic, gândirea murdară, iar noi am împăcat-o cu o biserică pe măsură”. Obținem mediocritate pentru că vrem mediocritate. Această cultură tânjește după mediocritate. Nu o acceptă doar, ci o poftește. Așadar, avem un fel de cultură pop creștină care trebuie asimilată. Și așa-numitele biserici care au decis să elimine transcendentul, și lucrurile profunde, să elimine teologia sănătoasă, să elimine Biblia, să elimine expunerile, să hrănească mediocritatea, să ofere mulțimilor flămânde ceea ce doresc și să înfometeze adevărata biserică. Asta nu vă poate mulțumi, nu-i așa? Nu vă poate satisface; de aceea sunteți aici. Nici pe mine nu mă mulțumește. Nu o va face niciodată. Noi iubim Biblia. Iubim teologia. Iubim închinarea informată din punct de vedere teologic.

De ce iubim [biblia]? De ce avem încredere în ea? De ce o credem? De ce o studiem? De ce o memorăm? De ce vorbim despre ea? De ce o predicăm? De ce o împlinim? Suntem mai buni decât ceilalți oameni? Sau suntem oare mai deștepți, mai inteligenți decât alții? Ni s-au dat un set mai bun de dovezi, care ne-a convins că Biblia este vrednică de încredere și de crezare?

Avem aici câteva indicii pentru [a ne ajuta să dăm un] răspuns. Luther a spus următoarele: „Biblia nu poate fi înțeleasă doar prin studiu sau talent. [ajutorul] Trebuie să vină de la Duhul Sfânt”. Zwingli, marele reformator din Zürich, a spus: „Chiar dacă primești Evanghelia lui Isus direct de la un apostol, nu poți acționa conform acesteia decât dacă Tatăl tău ceresc te învață și te atrage la Sine prin Duhul Său”. (Jean) Calvin avea același punct de vedere. Calvin a fost de părere că Biblia poate fi crezută, înțeleasă, ascultată și iubită numai atunci când Dumnezeu face lucrarea de regenerare prin puterea Duhului Sfânt și dă viață păcătosului mort [spiritual]. De ce credeți Biblia? De ce iubiți Biblia? De ce sunteți înfometați după Biblie? De ce savurați adevărul Scripturii? De ce vă place să o auziți? De ce așezarea adevărului biblic în mintea voastră produce o asemenea bucurie și provoacă o astfel de laudă și de închinare? Aceasta se datorează unei lucrări mărețe care a fost făcută în inima voastră de către Duhul Sfânt. El v-a adus literalmente din morți la viață. Este vorba despre lucararea de regenerare. Vom vorbi despre asta.

Nu există o explicare mai bună a acestei probleme decât textul din fața noastră, pe care vi l-am citit mai devreme. Unu Corinteni capitolele 1 și 2, începând de la versetul 18, până la sfârșitul capitolului 2. Și, evident, vom analiza acest lucru mai pe larg, dar cred că veți primi mesajul de aici. Aș vrea să înțelegeți două puncte din acest text, doar două. Unu: de ce necreștinii resping Biblia - de ce necreștinii resping Biblia. Doi: de ce creștinii iubesc Biblia. Care este diferența aici? Există o mulțime de suprapuneri, întrepătrunderi, reafirmări, dar nu vom trece prin toate acestea, ci doar să vă dau o imagine de ansamblu aici, bine? Întrebarea numărul unu: de ce necreștinii resping Biblia? Am să vă dau cinci motive. Ele sunt chiar aici, Pavel le prezintă pentru noi.

Cinci motive, numărul unu - și o vom aborda din punctul de vedere al revelării Evangheliei în Scriptură - de ce necreștinii nu cred Evanghelia biblică? De ce? Numărul unu: mesajul său este nerezonabil. Mesajul său este nerezonabil. Sau dacă vreți, în ceea ce privește mintea umană, este irațional. Și omul este îndrăgostit de propria sa minte, nu-i așa?

Poate că nu a fost chiar atât de rău înainte de Iluminism, dar aici ne referim la perioada de după Iluminism, iar noi suntem moștenitori ai închinării la rațiune. Suntem [înrădăcinați] adânc în epoca rațiunii. Iar Biblia nu are loc aici. Evanghelia biblică nu are loc. Versetul 18: „Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării”. Cei care pier sunt o categorie de oameni care se află în drum spre iad. Pentru oamenii care se află în drumul către, înprocesul care îi duce spre iad, pentru oamenii care se află în paradigma pieritoare, această Evanghelie, acest mesaj despre mântuire prin moartea lui Cristos pe cruce, este o nebunie. Cuvântul nebunie apare de șase de ori în introducerea acestei secțiuni, atât este de important. Apropo, cuvântul grecesc pentru nebunie, îl veți recunoaște - este cuvântul moron, care înseamnă idiot; acesta este de fapt cuvântul, idiot. Înseamnă prost, fără sens, lipsit de creier, idiot. Nu se potrivește cu înțelepciunea umană să spui că există un singur Dumnezeu, că există un singur drum către Dumnezeu și că acest drum către Dumnezeu este prin Dumnezeul / Om; că Isus Cristos a fost un evreu răstignit, executat de romani, respins de poporul Său și pus pe cruce etc. etc., Și că mântuirea vine prin respingerea oricărei lucrări bune a ta și prin recunoașterea păcatului tău murdar și prin îmbrățișarea prin credință a jertfei lui Cristos în locul tău. Acest lucru este contrar înțelepciunii umane. Mintea căzută spune că ești bun și, dacă ești foarte bun, vei fi bine. Aceasta este înțelepciunea umană rațională, rațiunea umană căzută și dominată de mândrie.

Întregul mesaj al crucii este prost și inutil, nu este nevoie să discutăm despre el, am trecut peste el în ultimele trei zile. Nu este rațional pentru oameni să le spui că sunt în drum spre iad, că nu sunt fără putere și nu sunt în stare să facă nimic prin propriile lor puteri pentru a rezolva această problemă. Ei nu au puterea rațională sau puterea morală sau puterea spirituală pentru a-și schimba starea. Sunt neputincioși înaintea lui Dumnezeu. Asta nu se potrivește cu mândria omului. Dar asta spune Biblia și de aceea ei nu iubesc Biblia, lor nu le place Biblia. Există oameni care sunt indiferenți față de Biblie. Și vor rămâne indiferenți față de Biblie, cu excepția cazului în care vor deveni împotrivitori față de Biblie, deoarece ei aud de fapt ceea ce spune Biblia. Întreaga idee a Evangheliei, a Evangheliei biblice, este nerezonabilă, este irațională, este o nebunie, este o prostie.

În al doilea rând, este nerealizabilă. Trebuie să recunoaștem că unul dintre motivele pentru care resping Evanghelia biblică este pentru că, sincer, este nerealizabilă, pentru că vor s-o înțeleagă cu rațiunea umană. Acesta este mecanismul cu care oamenii căzuți urmăresc totul. Ei rezolvă toate problemele cu rațiunea lor umană. Așa li se pare rezonabil. Așa li se pare rațional. Dumnezeu ne-a dat rațiunea umană pentru a împlini anumite scopuri în domeniul fizic. Doar că oamenii vor să transfere rațiunea și în domeniul spiritual și consideră că totul se poate rezolva așa – cred că așa rezolvă totul. Sunt acei oameni pe care îi întâlnești ocazional și care spun: „Sunt o persoană foarte spirituală”, de parcă ar avea un fel de lume Harry Potter în care s-ar putea catapulta. Cred că se pot transfera într-o realitate în care oamenii zboară și unde se întâmplă lucruri ciudate, unde ființele spirituale sunt active, iar ei se pot adapta la acea lume și pot percepe lucrurile pe care noi ceilalți, muritorii de rând, nu le putem percepe. La ce te referi când spui că ești o persoană spirituală? Ideea că, prin mintea, intuiția și presupusele tale simțuri, te poți catapulta într-o înțelegere adevărată a Evangheliei biblice, credința în așa ceva și dragostea pentru așa ceva nu poate fi adevărată. Uitați-vă la versetul 19: „Este scris: „Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, și voi nimici priceperea celor pricepuți. Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? Nu a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Pentru că lumea, cu înțelepciunea ei n-a fost în stare să-L cunoască pe Dumnezeu”. Nu se poate ajunge la Dumnezeu prin înțelepciunea umană, prin ceea ce pare rezonabil, sensibil sau rațional.

Versetul 19 este citat din Isaia 29:14, este un citat din Septuaginta, pe care mulți din scriitorii Noului Testament care vorbeau greacă o citeau. Isaia venise și avertizase regatul de nord al lui Israel. El i-a avertizat cu privire la judecata ce avea să vină, deoarece Sanherib, regele Asiriei, amenința la granițele lor. El amenința regatul de nord. Iar eliberarea nu avea să vină de la oameni. Dacă ar trebui să existe vreo eliberare, dacă ar trebui să existe vreun act de salvare, nu avea să vină din înțelepciunea oamenilor. „Voi nimici înțelepciunea celor înțelepți, voi nimici priceperea celor pricepuți”. Oamenii înșiși, în toată înțelepciunea lor, cu toată strategia lor și adunând toți savanții și înțelepții și liderii laolaltă nu au putut găsi nicio modalitate de a face față asirienilor. Dumnezeu s-a ocupat de asirieni, bineînțeles, mai târziu, în Isaia 37:36, trimițând un înger care a ucis literalmente o sută optzeci și cinci de mii dintre ei. Cu alte cuvinte, există o dimensiune în care Dumnezeu acționează, dar care nu este disponibilă oamenilor prin înțelepciunea lor. Nu puteau rezolva trădarea de la granițele lor prin înțelepciune omenească.

Ieremia 8:9 spune: „Înțelepții, au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei?” Ce a mai rămas? Astfel, în versetul 20 Pavel îi cheamă împreună: „Unde sunt înțelepții? Aduceți-i. Unde este cărturarul?" Acesta ar trebui să fie expertul. „Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia?" Adunați toți nebunii, toți filosofii, toți educații, toți teoreticienii, toți teologii. Apropo, acel verset 20 face aluzie la Isaia 19:12 și Isaia 33:18 și cred că face aluzie și la presupușii consilieri ai Egiptului, care au fost transformați în nebuni de Dumnezeu, precum și la cărturarii asirienilor, care au fost și ei nebuni. Toți sunt nebuni. Aduceți-i pe toți, pentru că versetul 21 spune: „Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu”. El doar împrumută mici fragmente din Vechiul Testament care par a fi familiare oamenilor pentru a-și susține ideea că toată înțelepciunea lumii, toată priceperea oamenilor pricepuți, toți înțelepții, toți avocații, toți vorbăreții, toți filosofii împreună, nu pot ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu; versetul 21. Puteți lua toate mințile de elită ale tuturor universităților din lume, să le aduceți în țara noastră și să le puneți laolaltă în mod colectiv și tot nu vor fi în stare să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu. Nu poți ajunge la Dumnezeu prin perspectiva omenească bazat pe înțelepciunea umană, chiar dacă ne referim la cele mai înalte, și la cele mai bune [perspective]. Deci, de ce necredincioșii resping Biblia? De ce îi supără Biblia? De ce nu au niciun interes pentru Biblie? De ce sunt indiferenți față de Biblie, și chiar ostili față de ea? Pur și simplu pentru că Evanghelia biblică este nerezonabilă pentru ei și oricum este nerealizabilă pentru ei.

În al treilea rând, dacă ar putea dobândi această cunoaștere, ar fi ceva incredibil pentru ei. Ar fi de necrezut. Și acestea, desigur, se suprapun. Dar în versetul 22 spune: „Iudeii într-adevăr cer minuni, și Grecii caută înțelepciune. Dar noi propovăduim pe Cristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie”. Problema era crucea. Iudeii, n-au putut înțelege asta. Ce semn au vrut? Au dorit semne sus în cer, în lună, în stele, semne care fuseseră prezise de profeți pentru venirea Domnului și pentru stabilirea Împărăției făgăduite. Aveau destule semne. Isus a avut puterea asupra bolilor, a demonilor, a morții, a naturii, literalmente a pus capăt bolii în țara lui Israel pe durata slujirii Sale. Ei văzuseră marea Sa putere. Nimeni nu a spus vreodată că minunile lui Isus nu sunt reale. Nimeni nu I-a discreditat vreodată minunile. Nimeni nu a încercat să-i discrediteze minunile. Chiar și atunci când ne referim la înviere, ei știau că El a înviat din morți, știau asta, conducătorii știau asta. Și i-au mituit pe soldați să mintă și să spună că trupul Lui a fost furat când au știut că nu așa stau lucrurile. Niciodată nu le-ai putea oferi acelor oameni suficiente semne - niciodată. Toți acești oameni care merg din

loc în loc presupunând că fac minuni [care sunt] false, cu mari mulțimi de oameni, și pe care îi vedeți la televizor, ei cred că asta îi va aduce pe oameni la Evanghelie, însă se înșeală. Nu asta îi aduce pe oameni la Evanghelie. Puteți face toate semnele false pe care le doriți; nu asta îi convinge pe oameni. Singurul motiv pentru care oamenii cred Evanghelia este pentru că Duhul Sfânt le dă viață, iar singurul mod prin care El le poate da viață este prin vestirea adevărului. Sunt născuți din nou prin Cuvântul adevărului, 1 Petru 1:23. Deci, sincer, toată treaba este ceva de necrezut. Pentru evrei, ei doreau semne, în special semnul cel mare, și ceea ce voiau să vadă era venirea lui Mesia, voiau semne în ceruri, și apoi voiau să-l vadă pe Mesia afirmând religia lor, nu? Dacă Isus este Mesia, El ne va bate pe umăr pentru că noi suntem religioșii adevărați. Numai că Isus a venit și Și-a folosit cele mai dure cuvinte ale Sale, cele mai tăioase cuvinte, pentru conducerea religioasă a Israelului. Citiți Matei 23 - i-a numit „morminte văruite; care pe dinafară, se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt pline de oasele morților". Isus a spus că ei au produs fii ai gheenei. Nu se așteptau ca Mesia să spună așa ceva. Nu se așteptau ca Mesia să-i atace pe ei, ci se așteptau ca Mesia să-i atace pe romani.

Dar, în schimb, El este omorât de romani. Aceasta este o pricină de poticnire. Cum poate fi El Mesia atunci când națiunea L-a respins, conducătorii L-au respins și romanii L-au omorât? Pentru greci, întreaga idee era ridicolă, că un evreu răstignit, un evreu – dintre oameni foarte obscuri dintr-un loc foarte obscur, un avanpost în Imperiul Roman din țara Israelului - că acel om care a fost răstignit de romani și respins de poporul Său este Dumnezeul etern, singurul Dumnezeu adevărat, singurul Dumnezeu și că El a venit pe lume în formă umană, a avut o moarte substitutivă pentru a oferi mântuirea, singura cale de mântuire pentru păcătoși – așa ceva este de-a deptul absurd.

Dacă ați merge la Circul Maximus din orașul Roma, ați putea găsi un loc vechi acolo cu sculpturi în piatră, unele dintre ele încă au mai rămas. Este o sculptură a unei cruci și agățat pe cruce este un bărbat cu capul unui măgar. Iar dedesubt este un om aplecat care spune: „Alexus Menos se închină Dumnezeului său”. Aceasta este o batjocură la adresa creștinismului. Ce fel de persoană se apleacă să se închine unui măgar răstignit? Câtă prostie – e ceva inacceptabil. Sincer, Evanghelia este privită ca o prostie, ca o nebunie, nu este credibilă. Și, în plus, sunt blocați pentru că realitatea aceasta este nerealizabilă, deoarece singura lor modalitate de înțelegere este rațiunea umană. Și sincer, dacă ar fi în stare să o obțină, n-ar face asta, pentru că este prea bizar.

Dați-mi voie să vă prezint o a patra problemă, de ce oamenii nu cred Evanghelia. Reprezentanții săi sunt neînsemnați. Da, mesajul său este nerezonabil, realitatea sa este nerealizabilă, adevărul său este de necrezut, iar oamenii săi sunt neînsemnați. Voi spuneți: „Uite, Doamne, dacă vrei să faci ceva, va trebui să pui acest mesaj în mâinile oamenilor puternici. Trebuie să faci asta. Ei pot face acest lucru credibil”. Serios? Nu acesta era planul lui Dumnezeu. Întoarceți la textul nostru; versetul 26: „De pildă fraților, uitați-vă la voi care ați fost chemați, printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales”. De trei ori spune „nu mulți”. Nu mulți, nu mulți, nu mulți - majoritatea credincioșilor nu sunt impresionanți, nu impresionează mai ales în lumea minților de elită. Nu suntem inteligenții de elită ai lumii. Nu suntem cei puternici, în sensul de a fi influenți puternici, oameni în poziții înalte de putere. Și nu suntem de neam ales. Ce înseamna asta? Nu suntem născuți într-o poziție înaltă, într-o familie bună, bine clasată din punct de vedere social, într-o familie regală. Dar, ce suntem? Ei bine, versetul 27 spune: „Suntem nebuni, suntem slabi”, iar versetul 28 spune: „facem parte din categoria celor josnici, din categoria celor disprețuiți, din categoria celor nebăgați în seamă”. Nu suntem înțelepți, suntem considerați nebuni, cele două versete sunt în contrast. Nu suntem puternici, suntem mai degrabă slabi. Nu suntem de neam ales, ci suntem neînsemnați.

Vedeți acea expresie nu sunt din versetul 28, “lucrurile care nu sunt?” Cuvântul grecesc pentru nu sunt este agenēs. Genosul se referă la naștere, de aici avem cuvântul genetică din această rădăcină. Dar noi suntem agenēs. Ce înseamna asta? Nu ne-am născut, suntem nenăscuți. Un alt mod de a spune asta este că - noi nu existăm. Cuvântul înseamnă ceva nesemnificativ – nebăgat în seamă. Nu noi suntem cei care mută și zguduie. Și apoi merge chiar mai adânc. Ar fi suficient să fim agenēs, nenăscuți, nici măcar să nu existăm, dar el merge și mai jos, [și menționează că suntem văzuți ca fiind din categoria lucrurilor] disprețuite și apoi spune: Dumnezeu a ales lucrurile care nu sunt sau pe cei care nu sunt. Acesta este un participiu prezent al verbului a fi, eimi, și este cea mai disprețuitoare expresie din întreaga limbă greacă. Aceasta înseamnă - „Nici măcar nu exiști”. Dacă vrei cu adevărat să înjosești pe cineva îi spui: „tu nici măcar nu exiști”. Deci „Dumnezeu nu a ales pe mulți înțelepți, în felul lumii, nici pe mulți puternici, nici pe mulți de neam ales”, Dumnezeu a ales - vă rog să observați, se tot repetă - Dumnezeu a ales, Dumnezeu a ales, Dumnezeu a ales, - în cazul în care încă vă luptați cu doctrina alegerii suverane. Dumnezeu a ales, Dumnezeu a ales, Dumnezeu a ales, de patru ori, versetul 29, „Pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu”.

Concluzia la care ajungem aici este că nu suntem oameni care ies în evidență. Ca să ilustrez asta - gândul mi-a venit în minte la primul serviciu - am fost cu Deepak Chopra în filmări la un program de televiziune. El este un mistic hindus care este și medic. Și este un tip strălucit. Și-a dat seama cum să separe oamenii de banii lor. Deci este un tip foarte strălucit, dar crede că el este Dumnezeu. Și a scris o mulțime de lucruri despre asta. Iar el este foarte spiritual, foarte ezoteric, foarte hindus, toate acestea și i-a fost foarte greu să se contrazică cu mine - foarte greu. Însă odată am avut această conversație iar el a spus: „Ei bine, oricum nu ai ști nimic despre asta. Oricum nu ai ști nimic despre asta". Iar eu i-am spus: „De fapt, eu înțeleg despre ce este vorba. Înțeleg această filozofie. Înțeleg exact de unde vii”. I-am vorbit puțin despre asta și am spus: „De fapt, am scris o carte despre asta”. Iar el a spus - citez: „Nu aș citi vreodată nimic din ce ai scris”. Bine. Nici măcar nu exist. „Nici măcar nu trăiești în lumea mea. Poți pleca de aici". Așa ne privesc, aceste minți de elită. Vedeți, oamenii necredincioși sunt în starea în care se află din cauza acestor constrângeri. Nu sunt impresionați de noi. Nu sunt impresionați de mesajul nostru. Sunt impresionați de ei înșiși. Și problema este că ei vor să-și urmeze propria motivație, iar tu nu poți ajunge acolo în același fel.

Mai putem spune un alt lucru. Nu numai că oamenii nu sunt băgați în seamă, dar predicatorii nu sunt la modă. Da, așa a fost și Pavel, capitolul 2, versetul 1: „Când am venit la voi, fraților, nu am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau cu o înțelepciune strălucită”. Când a venit pentru prima dată în Corint să predice și să întemeieze biserica, a spus: „nu am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau cu o înțelepciune strălucită”. La ce se referă? Se referă la ceea ce obișnuiau să audă de la învățători și filosofi. Adică grecii erau obișnuiți cu oratoria. Erau într-un fel de labirint intelectual. Se aflau în complexități filozofice, în argumente stratificate. Ei respingeau mesajul, deoarece pur și simplu nu era impresionant. Pavel spune: „Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Cristos și pe El răstignit”.

„Ai continuat să spui același mesaj ridicol, prostesc, de neînțeles despre Acel om și acea cruce. Unde este istețimea ezoterică? Unde este speculația rațională? Unde este complexitatea filosofică?” De aceea, în 2 Corinteni 10:10, ei spuneau despre el că „este moale și cuvântul lui nu are nici o greutate”. Cine l-ar asculta? El nu este vreun deștept. Nu are nimic din acea sophia, nimic din acea sofisticare, sau înțelepciune sofisticată. Mesajul era jignitor, mesagerii nu erau impresionanți, iar predicatorii care reprezentau mesajul nu erau la modă.

Acum, nu numai că a avut acest mesaj îngust și simplist, în care continua să vorbească despre moarte, versetul 2, dar în versetul 3 spune că, „Eu însumi când am venit în mijlocul vostru, am fost fricos, slab și plin de cutremur”. Dar, unde e lăudăroșenia, omule? Unde este lăudăroșenia? Ar trebui să te fudulești. Trebuie să fii impertinent; trebuie să ai o doză de încredere în sine; trebuie să ai o oarecare dominație. Filozofii și învățătorii vestiți ai lumii de atunci au făcut asta. El însă vine în slăbiciune, frică, tremur, iar învățătura și propovăduirea sa, versetul 4, „nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu". El înțelege că aici nu este vorba despre apologetică, nu este vorba despre dovezi. Nu este vorba de a-i convinge. Nu este vorba despre canalizarea intelectului lor. Nu este vorba despre punerea rațiunii lor în canalul potrivit. Aici vorbim despre oameni căzuți, care sunt în mod natural în întuneric. Sunt morți în natura lor. Sunt orbiți (de două ori) de Satan. Sunt înstrăinați de viața lui Dumnezeu și nu pot crede, ei nu vor crede.

Necredincioșii, în ultimul rând, nu cred Biblia pentru că nu pot. Nu pot. Și nu poți face acest lucru să fie rezonabil. Toate eforturile tale de a fi la modă și deștept și încercarea de a-i impresiona nu vor funcționa. Nu poți să-L găsești pe Dumnezeu, prin rațiune omenească. Nu poți să-L găsești pe Cristos, să găsești Evanghelia, să găsești mântuirea și să iubești Scriptura. Înțelepciunea omului poate face lucruri uimitoare în lumea fizică, în lumea temporală; în știință, tehnologie, genetică, medicină, industrie, arte, cultură, universități, în tot felul de realizări. Dar înțelepciunea omului în mod individual și colectiv nu poate cunoaște mântuirea lui Dumnezeu. Ei pot ști că Dumnezeu există, Romani 1, nu? Ei pot ști că Dumnezeu are o Lege morală, Romani 2. Însă nu-L pot cunoaște pe Dumnezeu. Evanghelia nu este accesibilă pentru înțelepciunea omului. Aceasta este problema. Oamenii consideră că această cale care îi atrage este calea rațiunii umane care poate aduce împlinire; dar nu pot ajunge acolo în acest fel.

Deci, de ce credem? Să mergem puțin mai departe. Mai avem câteva minute. Deci, de ce credem? Veți spune: „Păi, suntem cei mai deștepți dintre toți oamenii”. Nu, nu suntem. De ce credem? Versetul 6, „Totuși - totuși”, acum lucrurile iau o întorsătură neașteptată, „totuși, ceea ce propovăduim este o înțelepciune”. Stați puțin. [Ceilalți] nu înțeleg; [înseamnă că noi] suntem cei mai înțelepți oameni de pe pământ. Chiar acum, în acest moment, în această cameră, este adunată laolaltă cea mai înaltă, adevărată, profundă, exactă și cuprinzătoare colecție de înțelepciune omenească din orașul Los Angeles sau din statul California - chiar aici. Iar partea tristă, este că nimeni din afară nu ne întreabă nimic, deși noi avem toate răspunsurile.

Noi vorbim înțelepciune. Aștept în continuare să mă sune cineva din Washington, de oriunde. Doar să-mi pună o întrebare, doar să mă întrebe ceva. Un tip a încercat odată să mă batjocorească într-un interviu la radio și m-a întrebat: „Unde ai fost la facultatea de drept?” „Nu am fost la facultatea de drept, ci doar am citit Biblia.” Oh, asta îi supără foarte tare.

„Propovăduim înțelepciunea printre cei desăvârșiți (maturi)”. Avem aici prima cheie. Cheia este cuvântul matur - este de fapt cuvântul teleios, complet. L-am citit așa. Complet, mântuit, făcut desăvârșit, pentru că ești întreg în El. Aceasta este regenerarea. De ce cunoaștem înțelepciunea? De ce vorbim înțelepciune? Pentru că am fost completați (întregiți sau făcuți desăvârșiți). Am ajuns la Cristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei, citim în Coloseni. Acesta este darul milostiv al lui Dumnezeu în regenerarea noastră. Nu pentru că eram mai deștepți decât oricine altcineva, ci pentru că Duhul ne-a dat viață, Duhul ne-a dat lumină, Duhul ne-a însuflețit, ne-a adus la viață, a dat la o parte orbirea și ne-a ajutat să vedem adevărul Evangheliei. Aduceți-vă aminte ce spune în 2 Corinteni 4, „Căci Dumnezeu care a zis să lumineze lumina în întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos”. Dumnezeu a aprins lumina și a aprins viața prin lucrarea Duhului. Noi iubim Biblia datorită lucrării Duhului.

El ne-a dat viață și ascultați-mă: aceasta este o viață care este susținută de mâncare, ca și viața voastră fizică, și viața spirituală este susținută de mâncare și mâncarea este ce? Este Cuvântul lui Dumnezeu. Este Cuvântul lui Dumnezeu.

Întoarceți la versetul 6, „Totuși, ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți, este o înțelepciune, dar nu a veacului acestuia, a conducătorilor lumii care vor fi nimiciți”. Nu este înțelepciunea lumii. Nu este ceea ce Iacov numește înțelepciunea de jos. Ci este înțelepciunea de sus, Iacov 3:15 la 18, este aceea care coboară de sus și este curată și pașnică. Noi avem adevărata înțelepciune. Dar uitați-vă la lume. Dacă ar avea posibilitatea, cei ce dețin puterea din această societate ar închide pe fiecare credincios, pe fiecare creștin biblic, i-ar închide definitiv din discursul public. Pentru că ei nu vor să audă nimic de la noi. Înțelepciunea pe care o avem este contrară înțelepciunii lor. Aceasta este înțelepciunea care nu trece. Versetul 7, „Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu”. Uau! Înțelegeți cât de importanți sunteți pentru lume? S-ar putea să nu fiți la modă. S-ar putea să nu fiu la modă în ceea ce le place oamenilor să audă sau în ceea ce îi face să se simtă bine. S-ar putea să nu fiți băgați în seamă, nici eu nu sunt băgat în seamă, niciunul dintre noi nu este cu adevărat remarcabil, suntem doar “hoi-polloi” în greacă, o minoritate aici. Dar voi propovăduiți înțelepciunea lui Dumnezeu, pentru că Duhul Sfânt v-a dat viață și iubiți adevărul Său. Această înțelepciune este o taină. Mustērion este cuvântul folosit de Pavel pentru evanghelia care a fost ascunsă în Vechiul Testament, dar care este revelată pe deplin în Noul Testament. Voi propovăduiți înțelepciunea, înțelepciunea acestei taine, el spune, „înțelepciunea ținută ascunsă pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci”, înțelepciunea Evangheliei pe care Dumnezeu a hotărât mai dinainte să o dezvăluie în această vreme și în aceast veac pentru a-și aduce poporul Său la slavă. Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu.

Versetul 8 spune: „Este înțelepciunea pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntașii veacului acestuia. Căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei”. Cel mai bine pregătit grup de lideri din punct de vedere biblic, care existau pe pământ pe vremea lui Isus și care cunoșteau Vechiul Testament mai bine decât oricine altcineva, care este de fapt singura sursă a revelației divine, au fost fariseii și conducătorii lui Israel, însă nici ei nu au putut pricepe aceste lucruri, altfel nu L-ar fi răstignit.

De ce nu le-au înțeles? Versetul 9: deoarece sunt lucruri pe care ochiul nu le poate vedea și urechea nu le poate auzi. Asta înseamnă că nu se poate – întorcându-ne la rațiune - asta este empirism. Nu se poate vedea, nu se poate auzi. Cu alte cuvinte, nu poate veni dintr-o sursă exterioară. Nu poate veni empiric, extern, experimental. Apoi scrie în versetul 9: „Și la inima omului nu s-a suit”, nu poate veni nici din interior. Această Evangelie, această taină, această Evanghelie mântuitoare a lui Cristos, nu se poate cunoaște din punct de vedere experimental, din afară. Nu se poate cunoaște intuitiv și nici spiritual sau din lăuntru. Nu o poți cunoaște - pentru că „Dumnezeu a pregătit-o pentru cei ce-L iubesc”, și apoi versetul 10, „nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său”. Iată cum, mai întâi, Dumnezeu ți-a dat viață și apoi ți-a dat revelație. Altfel spus, El ți-a dat regenerare, apoi ți-a dat revelație. Bun, dar la ce ar folosi regenerarea, dacă nu am avea asta? Dacă suntem în stare să înțelegem înțelepciunea lui Dumnezeu, atunci trebuie să avem înțelepciunea lui Dumnezeu, nu? Așadar Duhul ne-a dat viață și apoi ne-a dat un cuvânt dătător de viață. De ce iubim Biblia? Din cauza regenerării prin Duhul Sfânt și din cauza revelației prin Duhul Sfânt; El este autorul Sfintei Scripturi. Aceasta este înțelepciunea ascunsă, Evanghelia completă care a fost revelată și care este cunoscută doar pentru a fi folosită, versetul 10, prin Duhul. Apoi, el își întărește argumentele spunând: „Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. Ce ne-a oferit Duhul Sfânt în Scriptură? Rezultatele cercetării Sale prin lucrurile adânci ale lui Dumnezeu - ce gând. Ce realitate incredibilă. Această carte este despre lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, cercetate de Duhul Sfânt Cel Atotștiutor și revelate scriitorilor Scripturii. Ce comoară. Ce comoară neprețuită și inestimabilă.

Aceasta este lucrarea Duhului. Versetul 11 este o analogie: „În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de Duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu”. Deoarece duhul tău te cunoaște. Aceasta este diferența dintre un om și un animal. Un animal nu știe că există, tu știi că exiști. Îți analizezi gândurile, te gândești la ele și apoi le evaluezi. Deci așa cum duhul din tine te cunoaște, tot așa și Duhul [Sfânt] îl cunoaște pe Dumnezeu pe deplin. Duhul [Sfânt] este Atotștiutor. Duhul este pe deplin Dumnezeu, El știe tot ce știe Dumnezeu și Dumnezeu știe tot ce poate fi cunoscut. Deci ce ni s-a dat, este o cunoaștere deplină a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, necesară pentru ca noi să avem tot în ce privește viața și evlavia. „Dar omul firesc”, versetul 14, „nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie. Și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește" și, apropo, un astfel de om este mort spiritual. „Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni”. Noi literalmente suntem așezați în această lume – iar eu pot să-mi iau Biblia și pot evalua absolut totul și nimeni nu poate pune la îndoială această evaluare. Pot să vă spun exact cum ar trebui să fie. Vă pot spune ce-i bine, vă pot spune ce-i greșit, pe baza a ceea ce spune această carte. Și nu sunt supus niciunei judecăți dincolo de această carte.

Mai este însă un lucru de spus aici. Motivul pentru care iubești Biblia este pentru că ai fost regenerat, pentru că ai primit revelație. În al treilea rând, ai fost iluminat. Versetul 13, „Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt”. Unde locuiește Duhul Sfânt? Unde locuiește Duhul? În noi. În 1 Ioan 2:20 și 27, „Dar voi ați primit ungerea de la Dumnezeu, și n-aveți trebuință să vă învețe cineva pentru că ați fost învățați de Dumnezeu”. Aveți un Învățător permanent al adevărului care locuiește în voi, Duhul Sfânt. Gândiți-vă la asta. Duhul Sfânt este Învățătorul vostru permanent, care locuiește în voi. Duhul Sfânt care vă învață este autorul revelației ce conține tot adevărul despre care El vă învață și nu numai că Duhul Sfânt care este Învățătorul vostru, Duhul Sfânt care a făcut cunoscut conținutul învățăturii Sale, este același Duh Sfânt care ne-a dat viața pentru a-L înțelege pe deplin. De aceea trăim și umblăm în Duh.

De ce iubim Biblia? Datorită lucrării de regenerare, a lucrării de revelație și a lucrării de iluminare. Unul dintre versetele mele preferate din Scriptură este versetul 16; Îmi place acest verset. Versetul 16 împrumută din Isaia 40:13 afirmația: „Cine a cunoscut gândul Domnului ca să-I poată da învățătură?”, în Isaia scrie cine a cercetat Duhul Domnului? Cine poate cunoaște gândul lui Dumnezeu? Aud pe cineva: „Cine știe ce gândește Dumnezeu?” Eu știu. Vedeți restul versetului? Noi însă avem gândul lui Cristos. Ați auzit vreodată ceva mai minunat de-atât? Avem gândul lui Cristos. Pot să intru în orice universitate la orice curs de filozofie și să spun: „Sunt aici să vă spun ce crede Cristos despre toate lucrurile. El este Creatorul universului, fără El nu s-a făcut nimic din ceea ce a fost făcut. El este Judecătorul acestui univers. El este cel care determină destinul fiecărei persoane. El este autorul moralității, autorul tuturor relațiilor și a tot ceea ce este adevărat, iar El va fi Judecătorul a tot ceea ce este rău. Și sunt aici pentru a vă spune absolut tot ce crede El. "Poftim?" Am încercat asta la un curs de filozofie la Cal State Northridge. Nu au suportat. "Cum? Cine-i omul ăsta?" De fapt, le-am spus asta la ora doctorului Kramer – care a dorit să introducă în cursul de filosofie convingerile sale fundamentaliste. Iar eu i-am spus: „Uite, am să-ți spun adevărul despre toate, pentru că știu ce crede Dumnezeu despre toate”. Și doar uitându-te la reacția asta, vei știi cât de strâmbi sunt oamenii din clasa superioară.

Și am zis: „Totuși, trebuie să spun că niciunul dintre voi nu va crede nimic din ceea ce spun. Nu o să creadă”. Și un student a spus: „Stai, stai, stai, stai, ce vrei să spui că nu vom crede? De ce?" Am spus: „Pentru că nu poți”. Vezi și acum au o dilemă, pentru că acum vor să-mi demonstreze că pot crede. Dar chiar am spus, îmi amintesc - tocmai am spus: „Pot să vă spun tot ce aveți nevoie - tot ce este important, fiecare adevăr de care aveți nevoie, știu - știu - pentru că am gândul lui Cristos”. Asta nu este – cum spun unii oameni: „Sper că am gândul lui Hristos în această privință”. Nu, nu, nu, nu este vorba despre ce vrea Isus să faci, să cumperi o mașină albastră sau o mașină roșie? Te căsătorești cu fata asta? Bărbatul acela? Aceasta nu este gândul lui Cristos. Când se spune că ai gândul lui Cristos, știi cum gândește El despre tot ceea ce este revelat aici, nu? Acesta este gândul lui Cristos, înțelegi? De aceea, Isus a spus în Ioan 15: „Nu vă mai numesc robi, vă numesc prieteni, pentru că Tatăl v-a descoperit toate lucrurile”.

Nu există loc în care să nu poți intra și să spui: „Oameni buni, sunt aici pentru a vă spune exact ce simte Dumnezeu în legătură cu totul - totul”. Este trist că avem atât de multe de oferit, dar un public atât de mic, nu? Dar, știți, de aceea iubim Cuvântul; nu mă pot sătura de el. Suntem în părtășie - suntem extinderea părtășiei inimii aprinse pe drumul către Emaus, amintiți-vă, și Isus a mers cu ucenicii și când El a deschis Scripturile și a explicat totul, se spune că inimile lor ardeau înauntrul lor. Este părtășia inimii arzătoare. De ce iubim Biblia? Iubim Biblia pentru că Domnul ne-a dat viață, El ne-a ales în mod suveran. El ne-a dat viață. El ne-a regenerat. El ne-a dat credință. Am crezut. Am prins viață. El ne-a dat o revelație. El a pus-o în mâinile noastre. Și El L-a pus pe Autorul acestei revelații în inimile noastre pentru a fi Interpretul ei. Și apoi El a mers chiar mai departe de asta și a rânduit învățători și conducători în biserică care, prin puterea Duhului Sfânt, vor fi învățătorii și păstorii noștri și ne vor duce mai adânc în adevărul divin.

Ai putea spune: „Ei bine, am crezut că vei vorbi despre faptul ca este o evanghelie care te smerește”. Voi vorbi despre asta. Întoarceți la capitolul 1 versetul 30. Faptul că sunteți în această stare de a iubi Evanghelia, de a iubi Scriptura și de a iubi adevărul, ascultați acest lucru, în versetul 30: „Și voi prin El sunteți în Cristos Isus”. Cine a făcut asta? Cine a făcut asta? Dumnezeu a făcut-o. „Și voi prin El sunteți în Cristos Isus, El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune”. Dumnezeu ți-a dat un dar suveran. Și voi prin El sunteți în Cristos Isus, El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca după cum este scris, în Ieremia 9, „cine se laudă” - ce? „Să se laude în Domnul”. Este o evanghelie copleșitoare, nu-i așa? Este o evanghelie in fața căreia rămâi smerit.

Tată, îți mulțumim pentru aceste zile minunate împreună și Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău. Este atât de puternic. Este atât de prețios pentru noi. Îți mulțumim pentru binecuvântările pe care le-am avut în ultimele zile cu acești prieteni dragi care s-au adunat din întreaga țară și din întreaga lume. Mulțumim pentru propria noastră iubită biserică prețioasă, pentru oamenii care sunt aici care Îți slujesc atât de fidel aici și care se iubesc unii pe alții și demonstrează gândirea lui Cristos în moduri atât de minunate, atât în biserică, cât și în afară. Îți mulțumesc pentru tot ceea faci aici. Îți mulțumesc pentru bărbații credincioși care au fost puși în conducere aici și pentru oamenii, bărbați și femei, care au fost puși în funcții de slujire pentru a sluji și a fi imaginea lui Cristos pentru oamenii care sunt aici. Dar știm că Tu vii la noi în frații și surorile noastre și ne chemi să fim evanghelii în lumea întreagă. Ne rugăm, Doamne, ca Tu să continui să faci ca această biserică să înflorească în dragostea sa pentru Tine și dragostea ei pentru Cuvânt. Adâncește-ne dragostea și afecțiunea pentru Scriptură. Îți mulțumim că avem gândul lui Cristos. Știm cum gândești. Fie ca noi să iubim acest adevăr în așa fel, încât să apară în ascultarea noastră - ascultarea noastră de Tine. Îți mulțumim în numele lui Cristos și tot poporul să spună: „Amin”.

Sfârșit