Este un mare privilegiu pentru noi acum să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu și să-L auzim pe Dumnezeu vorbindu-ne. Vreau să vă deschideți Bibliile la un text care, la prima vedere, poate părea că nu are vreo legătură cu sărbătoarea Nașterii Domnului, dar veți vedea că are, și anume Ioan capitolul 8. Vreau să vă citesc o relatare fascinantă despre Domnul Isus și despre liderii evrei.

Așadar, Ioan capitolul 8, începând cu versetul 51:

„Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi Tu zici: „Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.” Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?”

Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi, dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.

Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.”

„N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam?!” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, EU SUNT.”

La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.”

Când te gândești la Crăciun îți vine în minte nașterea unui bebeluș. Când te gândești la nașterea unui copil te gândești la un început. Pruncul care s-a născut în Betleem a marcat un început, începutul lui Dumnezeu venit pe pământ în trup omenesc, Dumnezeul-Om Isus Cristos. Dar aici, vreți vă rog să notați că Cel ce este Unic, Isus Cristos, care s-a născut la Betleem, a spus: „înainte ca Avraam să se nască, „EU SUNT?”

Este adevărat că Isus Cristos s-a născut la Betleem, dar de asemenea este adevărat că Fiul lui Dumnezeu, persoana, Cristosul, Domnul care a venit pe lume în chip omenesc nu a început la Betleem. Da, a existat o naștere și un început al Dumnezeului/Om, dar cea de-a doua persoană a Trinității exista deja înainte de Betleem. La Betleem El doar a luat chip omenesc.

În timp ce te uiți la Betleem și te gândești la un început, trebuie să înțelegi că deși avem de-a face cu începutul unei vieți, viața care a început acolo a fost viața Aceluia care nu are început. Domnul Isus arată clar acest lucru într-una dintre cele mai șocante afirmații pe care le-a făcut vreodată: „înainte ca să se nască Avraam, „EU SUNT”.

Când Domnul Isus a spus că Avraam a văzut ziua Lui și s-a bucurat în versetul 56, evreii au fost absolut șocați. „Ce, vrei să spui, Avraam Te-a văzut?” Ei știau că Avraam nu putea să vadă în viitor și prin urmare, au concluzionat, pe bună dreptate că: „dacă Avraam Te-a văzut, nu este pentru că el încă trăiește; este pentru că Tu pretinzi că ai fost în viață atunci. Dacă Avraam te-a văzut, trebuie că L-ai văzut și Tu pe el.” Șocul pe care îl au este evident din răspunsul lor din versetul 57, „nu ai nici măcar 50 de ani; cum spui că l-ai văzut pe Avraam?” Numărul 50 este o cifră rotundă, era folosit în mod obișnuit pentru cei care ajungeau la maturitate, sau îmbătrâneau. „Nici măcar nu poți spune că ești bătrân. Nu ești încă nici matur, din punct de vedere fizic. Cum ne-ai putea face vreodată să credem că l-ai văzut pe Avraam, care a murit acum mai bine de o mie de ani?”

Răspunsul Domnului Isus este monumental: „adevărat, adevărat vă spun că înainte ca Avraam să se nască, „EU SUNT”. Ce pretenție îndrăzneață. Dacă ar fi să traducem literal, din limba greacă versetul 58, s-ar putea citi astfel: „adevărat, adevărat vă spun, înainte ca Avraam să ia ființă ...”, și asta înseamnă că a existat un moment clar în timp când Avraam a început să existe, un moment din istoria trecută când a apărut omul care nu exista. Isus spune: „înainte de momentul acesta, „SUNT EU”. Expresia aceasta scoate în evidență prezentul veșnic, care nu indică niciun început.

A deveni înseamnă a trece de la nimic și de la inexistență la existența propriu-zisă. Dar această expresie, „EU SUNT” exprimă un mod de a exista care nu este urmarea unei astfel de tranziții. Este o afirmație care scoate în evidență veșnicia. Este o afirmație despre viața veșnică, fără început fără sfârșit. Și astfel Isus Își atribuie Lui Însuși existența eternă în sens divin absolut, și chiar cuvântul „înainte” este folosit în mod simbolic. Este o concesie pentru felul în care oamenii înțeleg timpul, pentru că în existența lui Dumnezeu nu există înainte și nu există după. Isus a spus: „Eu sunt Cel care există din veșnicie și care a existat din eternitate, în timp ce Avraam, a venit în existență la un moment dat în timp.” Iată-L pe Domnul Isus pretinzând că este Dumnezeul etern.

Psalmul 90, versetul 2 spune: „înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!” Tu „ești” Dumnezeu; nu „ai fost”, „vei fi”, „Tu ești”, prezentul veșnic. Sincer, bazat pe legile gramaticii expresia reflectă o afirmație imposibilă, cu excepția cazului în care Cel care vorbește este Dumnezeu, și într-adevăr El este.

Cred că dintre toate pretențiile glorioase și uluitoare pe care le-a enunțat Domnul Isus în Noul Testament, niciuna nu are o solemnitate mai mare decât aceasta. Această frază, „înainte ca să se nască Avraam, „EU SUNT”, adăpostește, în interiorul ei, cea mai autentică, cea mai îndrăzneață și cea mai profundă afirmație pe care Isus a făcut-o vreodată cu privire la ființa Sa, iar evreii nu au trecut-o cu vederea. Știau exact ce spunea El. Știau că El pretindea că este Cel veșnic, Cel din afara timpului, Dumnezeul care este din veșnicie în veșnicie. Ei știau, prin urmare, că la auzul acestor cuvinte trebuiau fie să cadă imediat cu fața la pământ și să-L adore ca Dumnezeu creator, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul etern, fie să-L ucidă cu pietre pentru ceea ce a pretins pentru blasfemia Sa.

Ei au decis în versetul 51, au luat pietre ca să-L ucidă. Orice om care și-ar atribui personificarea unei astfel de afirmații, pretinzând blasfemator că este Dumnezeul veșnic, oricine spune aceasta în Templu, viața unui asemenea om ar trebui luată, asta au și încercat să facă, dar El a scăpat din mijlocul lor.

Templul, la momentul acela, era în construcție. Aveau la îndemână o mulțime de pietre cu care să-L lovească. Isus însă a plecat din mijlocul lor. Nu există nicio îndoială cu privire la pretențiile lui. El susținea că este Dumnezeul etern.

Dar când a spus: „înainte ca să se nască Avraam, „EU SUNT”, în acea mică expresie formată din cele două cuvinte, „EU SUNT”, Isus a deschis calea înspre o înțelegere vastă cu privire la cine este El. Cuvintele grecești folosite sunt cunoscute, cel mai probabil, pentru cei mai mulți: egō - eu și eimi - sunt. Ele reprezintă echivalentul grecesc al unui nume de-al lui Dumnezeu în Vechiul Testament, pe care îl numim Yahweh. Numele acesta poartă denumirea de tetragramă, nume format din patru litere - YHWH. Este numele lui Dumnezeu din Vechiul Testament folosit de 6.800 de ori. Provine de la verbul ebraic „a fi” și este modul în care în Vechiul Testament se poate spune „EU SUNT”. Evreii știau că numele lui Dumnezeu este „EU SUNT”. Când Isus a spus: „EU SUNT”, ei au știut că El pretindea că este Dumnezeu.

Pentru a înțelege măreția și imensitatea acestui nume, trebuie să ne întoarcem în Vechiul Testament. Așadar, întoarceți în Biblia voastră la Exodul capitolul 3 și cred că veți fi extrem de îmbogățiți pe măsură ce veți ajunge să înțelegeți plinătatea acestui nume.

În Exodul capitolul 3, vă invit să fiți atenți la versetul 13. Dumnezeu i s-a arătat lui Moise într-un mod uimitor, care chiar l-a speriat, într-un rug aprins și i-a încredințat responsabilitatea de a conduce aproximativ 2 milioane de evrei din Egipt către țara promisă. În versetul 13, Moise îi vorbește lui Dumnezeu. „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune: „Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi și mă vor întreba: „Care este numele Lui?” Ce le voi răspunde?” În vremea aceea erau și mulți zei falși. Toți aveau câte un nume. Moise a spus: „acum, când mă duc la ei și le spun: „eu vin de la Dumnezeul părinților voștri și Dumnezeu m-a trimis să vă scot afară din țara aceasta, și dacă ei îmi vor spune: „ei bine, care Dumnezeu te-a trimis? Care este numele Lui?” „Eu ce să le spun?”

Versetul 14 ne spune: „Dumnezeu a zis lui Moise: „EU SUNT CEL ce SUNT. Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce Se numește „EU SUNT” m-a trimis la voi.” „EU SUNT”, acesta este Numele Lui.”

Să vedem acum ce este cu acest Nume? Cu siguranță este vorba despre existența eternă. Cel veșnic, timpul prezent etern continuu, Dumnezeu înaintea Căruia nu este nimeni și nici după El, care nu are nici trecut, nici viitor, Cel ce singur există veșnic, toate acestea sunt cuprinse în acest nume „EU SUNT.” Dar asta nu e tot și cred că majoritatea oamenilor se oprește doar la acest lucru. Asta nu e tot.

Întoarceți-vă la versetul 11 pentru un moment. Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” Ce spune Moise de fapt este, „Doamne, mi-ai supraestimat abilitățile de lider. Cine sunt eu să merg și să scot poporul din țară?” Urmează versetul 12: „Dumnezeu a zis: Eu voi fi negreșit cu tine; și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis:”

Învățăm un al doilea lucru despre Numele acesta „EU SUNT.” „EU SUNT” este Cel veșnic care este alături de poporul Său; „EU SUNT”, nu în sens de distant, ci „EU SUNT” în sensul de apropiere. Ce contează pentru mine dacă Dumnezeu este eternul prezent, dacă El nu este prezent cu mine? Dumnezeu spune: „EU SUNT CEL CE SUNT. Eu sunt Cel veșnic viu, Cel care este prezent alături de poporul Său. „Eu voi fi cu voi,” este prezent cu poporul Său.

Mergeți la versetul 17: „și am zis: Vă voi scoate din suferința Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, hitiților, amoriților, fereziților, heviților și iebusiților, într-o țară unde curge lapte și miere.” Iată aici un al treilea element din numele „EU SUNT”. El spune: „te voi scoate din robia Egiptului. Eu nu sunt doar Cel mereu prezent. Eu nu sunt doar Cel mereu prezent care este aproape de poporul Său. Eu sunt Cel mereu prezent aproape de poporul Său Cel care îl izbăvește, Cel care îl răscumpără.”

Abia acum bogăția Numelui Său începe să devină vizibilă. El este prezent în permanență. El nu este prezent doar în sensul larg, ci El este aproape de poporul Său, și este aproape de poporul Său cu dorința specifică de a-i răscumpăra și de a-i elibera.

Acest adevăr este subliniat cu putere, dacă întoarceți la capitolul 6, într-una dintre cele mai remarcabile conversații. Dumnezeu și Moise încă discută în timp ce Moise încearcă să-și dea seama ce înseamnă pe deplin acest Nume a lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, în versetul 2, îi spune lui Moise: „EU SUNT DOMNUL”. Vă rog să observați cuvântul „Domnul”? Dacă aveți una dintre cele mai noi traduceri, cuvântul ar trebui să fie scris acolo cu majuscule, cu litere mari. Acesta este modul în translatorii au tradus cuvântul „ Yahweh”, EU SUNT. Dacă vedeți „Domnul” cu litera „D” mare și celelalte litere „OMNUL” cu litere mici, este Adonai, cuvântul ebraic pentru stăpân. Dacă este „EU SUNT”, toate sunt majuscule. Dumnezeu îi spune din nou lui Moise: „EU SUNT CEL CE SUNT.” EU SUNT Cel veșnic care este aproape de poporul Său cu dorința de a-l răscumpăra.”

Apoi, în versetul 3, un lucru cu adevărat remarcabil este consemnat: „eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, ca Dumnezeul atotputernic...” Ne oprim aici. Dumnezeu spune: „Avraam mă cunoaște. Isaac mă cunoaște. Iacov Mă cunoaște - pentru că m-am arătat lor, dar Eu m-am arătat lor ca Dumnezeul atotputernic, El Shaddai, Dumnezeul Cel atotputernic. M-am descoperit lor în putere. M-am descoperit lor în putere. M-am descoperit lor cu mare putere.”

Ne întoarcem la versetul 3: „dar n-am fost cunoscut de ei sub numele Meu ca „Domnul”, care este de fapt „EU SUNT”, „n-am fost cunoscut de ei sub numele Meu ca „Domnul” . Nu este oare lucrul acesta interesant? „M-au cunoscut ca El Shaddai, M-au cunoscut ca cel Atotputernic. M-au cunoscut ca fiind puternic. Însă nu M-au cunoscut ca: „EU SUNT.”

Ei bine, voi spuneți: „stai puțin, vrei să ne spui că tetragrama Yahweh nu apare în cartea Geneza?” Nu, ea apare de 100 de ori, dar nu este definită în totalitate. Da, știau că El era Dumnezeul etern. Da, ei știau că El este aproape, și ei s-au apropiat de El și El de ei. Dar ceea ce ei nu cunoșteau era Dumnezeu Răscumpărătorul. Nu știau că Dumnezeu este Salvatorul poporului Său.

Dumnezeu S-a revelat patriarhilor în controlul supranatural pe care l-a manifestat asupra naturii, în controlul supranatural asupra istoriei, în controlul supranatural asupra oamenilor și în controlul supranatural asupra evenimentelor. L-au văzut pe Dumnezeu ca El Shaddai, Dumnezeul cel puternic, dar niciodată nu L-au cunoscut ca fiind Dumnezeul Care mântuiește pe baza Legământului Legământului, calitatea, calitatea completă și bogată a numelui Său EU SUNT abia acum urma să fie descoperit pentru prima dată în plinătatea lui.

În ce sens? Versetul 4: „De asemenea mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau țara Canaan, țara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini. Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care îi țin egiptenii în robie, și Mi-am adus aminte de legământul Meu”, promisiunea de a le da țara. „De aceea, spune copiilor lui Israel: „EU sunt DOMNUL”, EU SUNT CEL CE SUNT, „și eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor.” Apoi, și este folosit un cuvânt cheie: „vă voi răscumpăra cu braț întins și cu mari judecăți.”

Dumnezeu nu mai făcuse niciodată așa ceva. „Acum, nu veți cunoaște doar că Eu sunt Cel veșnic, că EU SUNT veșnic puternic, că SUNT veșnic aproape de poporul Meu, ci acum sunteți pe cale să vedeți marele Meu braț puternic care aduce răscumpărare.” Versetul 7 spune: „Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru; și veți cunoaște că EU SUNT CEL CE SUNT Domnul Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă egiptenii. Eu vă voi aduce în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; EU, DOMNUL” „EU SUNT CEL CE SUNT”.

Observați, Dumnezeu este Cel care definește ce înseamnă acest Nume. Cine este „EU SUNT?” Dumnezeul Cel veșnic, Cel veșnic care se apropie de poporul Său, Cel veșnic care îi răscumpără, și apoi, conform cu versetul 7, Cel care îi ia pentru a face din ei poporul Său și El devine Dumnezeul lor; versetul 8 - arată așa de clar că El face tot ce poate pentru a-și revărsa binecuvântarea peste ei. Acesta este Dumnezeul mântuitor, salvator.

Așadar, când auzi că Dumnezeu este numit „EU SUNT”, să știi că nu este vorba doar despre faptul că El este veșnic. Nu se vorbește doar despre faptul că El există din-totdeauna, ci este mult mai mult decât atât. El este mereu aproape să răscumpere, să formeze un popor, și să fie Dumnezeul lor de dragul binecuvântării pe care le-o poate oferi. El este Cel ce se numește „EU SUNT”, Mântuitorul, Eliberatorul, Răscumpărătorul. Aceasta este esența Numelui Său, deoarece aceasta este persoana Sa. Dumnezeu nu este doar o ființă eternă. El este o ființă eternă care se apropie de oameni pentru că îi iubește. El nu se apropie doar de oameni și nu doar îi răscumpără, ci îi face să devină poporul Său și El, Dumnezeul lor, și apoi revarsă asupra lor binecuvântarea fără margini. Acesta este Dumnezeu. Și când spui: „EU SUNT”, toate acestea sunt însumate în acel nume mare.

Exodul capitolul 6, de asemenea, este un text monumental în prezentarea identității lui Dumnezeu. El poartă un nume de Mântuitor. Dumnezeu este un Dumnezeu care a venit să răscumpere poporul Său, care a venit să facă din ei poporul Său și să le ofere o nouă calitate a vieții pentru veșnicie. Întreaga lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu este împachetată în acest nume, „EU SUNT”. Întreaga răscumpărare pe care Dumnezeu a lucrat-o de la început până acum este cuprinsă în numele acesta, „EU SUNT”.

Și astfel, când Isus vine în lume ca Mântuitor, El trebuie, atunci, să fie, „EU SUNT”, Dumnezeul mântuitor.„ EU SUNT Dumnezeul veșnic și transcendent”, spunea El. „EU SUNT Dumnezeul veșnic și transcendent care a venit să-Și elibereze poporul din robia păcatului și să-i aducă într-o relație pentru veșnicie cu Sine. „EU SUNT ”, spune El, „ Acela care voi face din ei poporul Meu, pentru ca aceștia să se bucure de fericirea inimaginabilă a binecuvântărilor Mele în această viață și în viața viitoare în gloriile cerești”.

A cunoaște semnificația acestui nume înseamnă a înțelege planul lui Dumnezeu de răscumpărare de la început până la sfârșit. Acesta este un Nume plin de glorie. Un nume minunat. Un nume binecuvântat.

Evreii cunoșteau acest nume, și când Isus a spus „EU SUNT”, au ridicat pietre ca să-L ucidă, deoarece blasfemia aceasta i-a înverșunat așa de tare împotriva Lui, pentru că știau exact ce anume pretindea El. Și, așa cum am menționat mai devreme, au avut de ales - fie să se plece înaintea Lui și să-L recunoască ca Dumnezeul creației și al răscumpărării, fie să-L omoare cu pietre pe acest hulitor care are îndrăzneala să intre în Templu și să facă așa ceva.

Alegerea lor însă a fost una greșită. El, este „EU SUNT”. Ioan iubește acest Nume și a încercat să surprindă esența a ceea ce înseamnă „EU SUNT” în cuvintele lui Isus, ori de câte ori Isus a spus: „EU SUNT Pâinea vieții” sau când a spus: „EU SUNT Lumina lumii”, sau când a spus „EU SUNT” Uşa. „EU SUNT” Păstorul cel Bun”. „EU SUNT” Învierea și Viața”. „EU SUNT” Calea, Adevărul și Viața. „EU SUNT” adevărata Viță.

Ioan, citându-L în toate aceste expresii, folosește toate acele substantive pentru a defini cât mai precis numele „Eu SUNT”. El este Pâinea Vieții, adică El este Cel care hrănește cu mântuire sufletul flămând. El este Lumina lumii, Cel care îl conduce cu mântuirea Lui pe păcătos din întuneric la lumină. El este Ușa, Cel care deschide calea mântuitoare către Împărăție. El este Păstorul cel Bun, Cel care, în mântuire, protejează, păzește și hrănește turma Lui. El este Învierea și Viața, Calea, Adevărul și Viața. El este adevărata Viță prin care putem produce roade sfinte spre slava lui Dumnezeu. Acesta este „EU SUNT”. Toate acestea titluri vorbesc despre mântuire și completează conținutul a ceea ce înseamnă „EU SUNT”.

Evreii ar fi trebuit să ia decizia corectă. Au greșit însă lamentabil. Acesta este cel mai grav păcat care a fost săvârșit în univers. În Deuteronomul 28, versetul 58, citim aceste cuvinte: „Dacă nu vei păzi și nu vei împlini toate cuvintele Legii acesteia, scrise în cartea aceasta”, ascultați, „dacă nu te vei teme de acest Nume slăvit și înfricoșător, EU SUNT Dumnezeul tău,” adică de Numele „EU SUNT” Dumnezeul tău ..." Ați prins ideea dragii mei? Dacă nu vă temeți de acest nume cinstit și minunat, EU SUNT Dumnezeul vostru, „... Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine și sămânța ta, cu răni mari și îndelungate, cu boli grele și necurmate. Va aduce peste tine toate bolile Egiptului de care tremurai, și ele se vor lipi de tine. Ba încă, Domnul va aduce peste tine, până vei fi nimicit, toate felurile de boli și de răni care nu sunt pomenite în cartea Legii acesteia.”

Dumnezeu spune: „dacă nu onorezi numele EU SUNT în plinătatea însemnătății Lui, te voi distruge”. Și Dumnezeu a făcut-o. Când Domnul Isus a venit pe lume a spus „EU SUNT” și ei nu s-au temut de acest Nume glorios și minunat, ci L-au răstignit pe o cruce, și pentru aceasta Dumnezeu i-a nimicit. Câțiva ani mai târziu, în anul 70 d.Cr., a venit Titus Vespasian și hoardele romane, și numai în orașul Ierusalim au fost uciși 1.100.000 de evrei. Și în lunile următoare, 985 de orașe din Palestina au fost distruse de romani acționând ca un braț al judecății lui Dumnezeu. Trebuie să te temi de acest Nume glorios, de acest Nume plin de măreție.

Când Domnul Isus a spus: „EU SUNT”, El spunea următoarele: „S-a născut un copil la Betleem, Eu sunt acel copil născut la Betleem, dar înainte de Betleem SUNT EU. Înaintea lui Avraam, „EU SUNT.” Aici se prezintă Cel veșnic. Domnul Isus spune: „am venit în lume ca „EU SUNT”, pentru a răscumpăra, pentru că asta înseamnă „EU SUNT”, am venit să atrag la mine un popor și apoi să-i binecuvântez pe acei oameni pentru veșnicie.” Pentru aceasta a venit El în lume.

Pentru a îndeplini acest scop de răscumpărare, ca Dumnezeu suveran asupra mântuirii, Domnul nostru a trebuit să-Și exercite puterea asupra mai multor elemente. Pentru a fi „EU SUNT” și pentru a realiza răscumpărarea, El a trebuit să-Și exercite puterea, în primul rând, asupra păcatului. Întoarceți vă rog la Marcu capitolul 2. Aici avem o istorisire foarte cunoscută despre patru bărbați care au adus un paralitic la Domnul Isus. Locul era atât de aglomerat încât nu l-au putut aduce la El pe ușă, așa că au spart acoperișul și l-au coborât pe acoperiș în fața lui Isus în casă.

Și vă amintiți când bărbatul a ajuns în cele din urmă în fața lui Isus pe acea targă sau pe un fel de pat mobil, ni se spune că Isus a văzut credința acestor patru oameni și, de asemenea, a paraliticului? În versetul 5 din Marcu 2, El a spus: „Fiule, păcatele-ți sunt iertate”. Această afirmație este uluitoare. Este șocant ca cineva să spună: „îți iert păcatele”. Versetul 6 spune: „Unii din cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor: „Cum vorbește Omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” Și aici, din nou, poporul se află în fața aceleași alegeri. El este fie Dumnezeu care poate ierta păcatele, fie El este cel mai mare hulitor.

Și, privind mai departe, în versetul 8, aflăm că Isus, știind ce este în mintea lor, „Îndată, Isus a cunoscut prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei și le-a zis: „Pentru ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre?” Acest lucru trebuie să fi fost un șoc pentru ei. Apoi le-a spus așa: „Ce este mai lesne a zice slăbănogului: „Păcatele îți sunt iertate”, ori „Scoală-te, ridică-ți patul și umblă?”

„Ce este mai ușor?” Este o întrebare bună. Destul de ușor de răspuns. Vă voi spune ce este mai ușor. Este ușor să o spui. Ei bine, este imposibil de făcut, dar e ușor de zis. Preoții din toate părțile o spun în fiecare zi: „Oh, fiule, păcatele tale sunt iertate. Mărturisește-ți păcatele și ele îți vor fi iertate.” Este foarte ușor de spus. Aș putea spune și eu: „păcatele tale sunt iertate” e ușor să o spui. Asta a spus Domnul Isus prin această întrebare: „Ce este mai ușor de spus?” Asta este foarte ușor de spus.

Versetul 10: „Dar, ca să știți că fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele”, Voi spune ceea ce e greu. „Ție îți poruncesc,” a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.” Lucrul acesta este greu de spus. Știți de ce? Pentru că imediat vom descoperi dacă ești Dumnezeu, dacă ai vreo autoritate. Pot să-ți spun cu ușurință „preaiubitul meu, păcatele tale sunt iertate,” și unii dintre voi chiar ar putea să creadă asta. Dar dacă mă duc la spital și spun: „toți cei bolnavi de aici să se ridice și să plece sănătoși,” și dacă nimeni nu se mișcă, veți cunoaște că nu am această putere.

Este ușor să spui „păcatele tale sunt iertate” pentru că lucrul acesta nu poate fi verificat. Așadar Isus a zis: „I-am iertat omului păcatele datorită credinței sale și tocmai pentru a-ți arăta că I-am iertat păcatul, voi face partea care este cea mai grea: „ridică-te și umblă”, și paraliticul s-a ridicat și a mers. Și în versetul 12, toți au fost uimiți. Au intrat într-un fel de teamă, de panică și l-au slăvit pe Dumnezeu spunând: „Niciodată n-am văzut așa ceva”.

Vedeți, dacă El este Dumnezeu Mântuitorul, atunci nu ne-am aștepta oare ca El să fie Cel care să ierte păcatul pentru a răscumpăra, nu o va face? Și El a făcut-o. Iar pentru a dovedi că a iertat păcatul, El a făcut partea grea - l-a vindecat pe acel om. Acest lucru putea fi verificat; iertarea păcatelor nu putea fi. Când verifici autoritatea și puterea pe care El a demonstrat-o în vindecarea paraliticului, poți vedea autoritatea și puterea pe care El a arătat-o prin iertarea pe care a oferit-o.

Există un al doilea lucru. Dacă vă gândiți la Cristos, dacă El este suveranul „EU SUNT”, Dumnezeu Răscumpărătorul, El nu numai că trebuie să-Și dovedească autoritatea asupra păcatului, ci trebuie să Își manifeste autoritatea și asupra duhurilor. De ce? Pentru că oamenii sunt ținuți în robia păcatului. Ei sunt ținuți captivi ai demonilor și diavolilor. Cristos trebuie să aibă putere și asupra lor.

Uitați-vă la Luca, capitolul 4, și haideți să vedem dacă El are o asemenea putere. Luca, capitolul 4, versetul 31, „S-a coborât la Capernaum, cetate din Galileea, și acolo învăța pe oameni în ziua Sabatului. Ei erau de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere. În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat.” Iată un individ posedat de un demon.

Toți demonii sunt păcătoși, răi și necurați, dar unii sunt chiar numiți în Noul Testament drept duhuri demonice necurate doar pentru a sublinia că tind să producă un comportament deviant, pervertirea comportamentului. Există și demoni mai pașnici. Există și demoni albi. Există demoni religioși. Știți, există acei demoni care par bine intenționați, inteligenți, și care vin chiar îmbrăcați în costum. Sunt acei demoni care acționează foarte subtil. Acesta este tipul de demon stricat, obraznic și pervers care a ajuns să locuiască în acest tânăr.

„Și duhul a strigat cu glas tare: „Ah!” Foarte interesant, nu-i așa? Asta înseamnă că demonii au emoții, sentimente. „Ah” Înseamnă panică. „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădești? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu.” Iată aici un demon vorbind.

Știați că toți demonii sunt fundamentaliști? Toți. Toți sunt evanghelici. Toți au o teologie absolut corectă despre Cristos. Niciun demon nu s-ar alătura unui cult care neagă dumnezeirea lui Cristos. Ei știu cel mai bine lucrul acesta. Acelea sunt pentru bărbați și femei nechibzuiți. Ei pot să lucreze prin aceste sisteme, dar realitatea este că ei știu că promovează o minciună. Demonii știu că El este Dumnezeu. Știu că El este Sfântul lui Dumnezeu.

Deci, demonul spune: „este timpul nostru acum? Ai venit sa ne chinuiești?” Acest demon se teme. „Ah! Acum ți-ai găsit să ne ieși în cale când este momentul nostru? Acum trebuie să mergem în gheenă pentru totdeauna?”

Isus l-a certat și i-a zis: „Taci și ieși afară din omul acesta.” Și demonul s-a supărat foarte tare, așa că l-a trântit jos pentru ultima dată și a ieșit din el. Este uimitoare lucrarea pe care o face Domnul Isus Cristos. Apoi Isus a continuat și a zis: „nu ți-a venit încă sfârșitul, dar acum ieși imediat din omul acesta”, și demonul a ieșit din omul acela.

Îmi veți spune: „de ce l-a lăsat Dumnezeu să-l trântească pe omul acela la pământ?” Pentru că El dorea să arate foarte clar că ceva tragic tocmai s-a întâmplat ca omul acela și toți cei care priveau să știe lucrul acesta, și toți și-au dat seama. Versetul 36 ne spune: „toți au fost cuprinși de spaimă și ziceau unii către alți: „Ce înseamnă lucrul acesta? El poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate, și ele ies afară!” „Și i s-a dus vestea în toate împrejurimile.”

Acum, ascultați vă rog. Acesta este Mântuitorul EU SUNT, și Mântuitorul EU SUNT, și dacă El va face lucrarea Lui de răscumpărare și de formare a unui popor al cărui Dumnezeu să fie, și dacă El va fi Cel care va revărsa binecuvântări asupra lor pentru eternitate, va trebui să aibă autoritate asupra păcatului care îi leagă pe oameni, asupra demonilor, asupra acestei lumi demonice care îi ține robi și asupra strategiilor și planurilor de influență demonică. păcatului. El este Suveran asupra demonilor. Da, Acesta este „EU SUNT”. Nimeni altcineva nu poate să facă asta.

Al treilea lucru pe care aș vrea să-l notăm este că dacă Domnul Isus este Cel care are autoritatea de a răscumpăra, El trebuie să aibă autoritate și asupra lui Satan însuși - asupra lui Satan însuși. Câteva pasaje cheie, unul este în Ioan 14:30, e o afirmație foarte, foarte importantă făcută de Cristos. În Ioan 14:30, bineînțeles Isus fiind la ultima cină înainte de a fi prins, vorbind cu ucenicii Săi, în versetul 30, El simte atât de aproape prezența lui Satan. Satan vine. Satan se apropie. Poate să îl simtă.

El spune, versetul 30: „Nu voi mai vorbi mult cu voi,...” Încheiem această discuție. „...căci vine stăpânitorul lumii acesteia,”. Îl simt că se apropie. Vine înspre Mine. El L-a văzut înainte. Oh, da, a fost prin preajmă încercând să distrugă linia mesianică ca niciun Mesia să nu se nască, încercând să distrugă întreg poporul evreu ca să nu existe o națiune care să aibă nevoie de răscumpărare. A fost prezent la nașterea pruncului pentru că i-a ucis pe toți ceilalți bebeluși încercând să Îl omoare pe Acesta. A fost acolo când L-a ispitit pe Cristos să renunțe la ascultarea de Dumnezeu și să Îl urmeze pe el. A fost permanent în jurul Lui și acum este prezent din nou, iar momentul acesta a fost conflictul major final. Se apropie. Este aproape și Domnul Isus poate simți asta în noaptea aceasta.

Apoi El spune cel mai incredibil lucru: „el n-are nimic în Mine”. Ce? Așa este! „El nu are nimic în Mine.” Am trăit aproximativ 33 de ani și diavolul nu are nimic împotriva Mea. Nu mă poate acuza cu nimic, nici cu privire la ce am spus, nici cu privire la ce am făcut sau cu privire la orice altceva. El nu are cu ce să vină împotriva Mea.” Ce afirmație! „El nu are nicio putere asupra Mea. Îl simt cum vine. Nu are nicio putere.

Privind în urmă în Geneza, ni s-a spus că într-o zi sămânța femeii va intra în conflict cu vrăjmașul, cu șarpele și îi va zdrobi capul, dându-i în felul acesta lovitura finală. Crucea este acea lovitură finală.

Isus a spus clar aici că diavolul se apropie. În Luca 22:52 și 53, citim: „Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege?” Vă amintiți, mai târziu în acea noapte în grădină? „În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine.” De ce ați venit aici și acum?” Și după aceste cuvinte El Însuși răspunde la propria Sa întrebare: „Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”

„De ce sunteți aici acum?” Pentru că este timpul ca Satan și puterea întunericului să acționeze. Are permisiune să vină. „El nu are nimic în Mine.” Nicio vulnerabilitate, nicio slăbiciune, niciun defect, niciun păcat, niciun punct slab pentru ca Satan să poată să dea o lovitură fatală, așa că Isus spune, la sfârșitul versetului 31, „Să mergem”. Și unde urma să meargă? La cruce. „Să mergem. Nu mă tem. Satana nu are nimic asupra Mea. El mă poate ucide acolo, dar nu Mă poate ține mort pentru că sunt fără păcat.”

Potrivit cu Evrei 2:14, când Isus a mers la cruce s-a întâmplat acest lucru minunat: „prin moarte, El, Cristos a biruit puterea celui rău.” Prin moartea Lui l-a dezbrăcat pe diavolul de orice autoritate.

Dacă este El adevăratul „EU SUNT”, și El chiar este, dacă El este Dumnezeul care aduce răscumpărare, El trebuie să aibă putere asupra păcatului, asupra duhurilor necurate și chiar asupra lui Satan, și chiar și-a manifestat-o.

Mai este ceva peste care El trebuie să aibă putere, și anume moartea sau adormirea. Moartea a fost aceea, conform cu Evrei 2:14 și 15, frica morții îi ținea în robie toată viața și îi condamna la iad. Puterea morții trebuia cucerită. El trebuia să cucerească duhurile rele, să-l cucerească pe Satan, să cucerească moartea.

În capitolul 2 din Evanghelia după Ioan, Isus a spus, în versetul 19: „Stricați templul acesta, și în trei zile...,” ce? „...îl voi ridica.” Însă acești oameni greoi la minte, fără să înțeleagă vreodată ce a spus El, au zis: „Au trebuit 46 de ani, ca să se zidească Templul acesta, și tu îl vei ridica în trei zile? Dar El le vorbea despre templul trupului Său.”

„Mă veți omorî dar voi ieși din mormânt pentru că diavolul nu mă poate ține acolo. El nu are nimic în Mine.” Nu poate exista nicio pedeapsă pentru că nu a existat niciun păcat. În Ioan 10, versetul 17, Isus a spus: „Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am puterea s-o dau și am puterea s-o iau iarăși.” Voi muri și voi trăi iarăși. Datorită devotamentului Său voluntar față de această mare lucrare de răscumpărare, Tatăl Îl iubește, iar noi Îl iubim pe El.

Deci „EU SUNT” este Dumnezeul răscumpărător, și El a venit și a spus: „EU SUNT”. Iar ca „EU SUNT, El a trebuit să răscumpere pe poporul Său de păcatele Sale și pentru a face lucrarea aceasta, a trebuit să biruiască păcatul, duhurile demonice, pe Satan, adormirea sau moartea. Când Isus a spus: „înainte ca să fie Avraam, „EU SUNT”, ei știau că El pretindea că este Dumnezeul care aduce răscumpărarea.

Ei ar fi trebuit să-și amintească, de asemenea, că El le-a arătat puterea Lui asupra păcatului pentru a dovedi că El este Dumnezeul care aduce mântuirea. El le-a arătat puterea pe care o are asupra duhurilor, din nou și din nou, puterea asupra lui Satan.

Și dacă nu ar fi văzut încă toate acestea, peste puțin timp vor vedea asta curând pe cruce și prin mormântul deschis. Vor vedea, de asemenea, puterea Lui asupra morții. Ar fi trebuit să facă alegerea corectă. Au avut suficiente dovezi că Acesta era de fapt „EU SUNT.” S-au îndreptat către El și I-au zis: „atunci, spune-ne, ești Tu Fiul lui Dumnezeu?” Iar El le-a zis: „Da, „EU SUNT”.

Știți ce au făcut ei? Au zis: „ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit asta din gura Lui.” Ce au vrut să spună cu aceste vorbe? „Ei bine, iată că vine din nou și pretinde că este „EU SUNT”, și El chiar era.

Veți spune, „care ar trebui să fie răspunsul potrivit? Vă voi da o ilustrație, capitolul 18. Răspunsul lor a fost total nepotrivit. Cel puțin aceasta este o ilustrare parțială a unui răspuns adecvat. În Evanghelia după Ioan, capitolul 18, Isus este în grădină. Toți vin să-L prindă. Isus ia inițiativa în versetul 4. Vine cohorta romană, soldații la dispoziția preoților celor mai de seamă și a fariseilor, echipați cu felinare, torțe și tot felul de arme. Nu sunt siguri dacă nu cumva va avea loc o revoltă, sau ce s-ar putea întâmpla, așa că vin înarmați.

Domnul Isus ia inițiativa, nu se ascunde. „Isus care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret”. El le-a spus...” Ce a spus El? „EU SUNT." Ei bine, asta înseamnă să-i provoci la maxim. „EU SUNT. „Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. Când le-a zis Isus: „EU SUNT”, ei s-au dat înapoi și au căzut jos la pământ”. Toți cei veniți să-L prindă s-au prăbușit grămadă. Aceasta înseamnă putere. Doar prin simpla rostire a numelui Său, „EU SUNT”, face ca mulțimea să se prăbușească la pământ.

Apoi, în versetul 7 „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”. Isus le-a răspuns: „V-am spus că „EU SUNT”.

Care este răspunsul potrivit? Să te prăbușești. Ei au făcut asta. Erau terorizați. Au fost zdrobiți de forța Numelui Său. Ar fi trebuit să rămână jos. Răspunsul potrivit înaintea Celui care este „EU SUNT” este să ne prăbușim, fie de frică, fie de groază, dar în cele din urmă în închinare. Tragedia lor este că s-au ridicat, L-au prins și L-au omorât pe adevăratul „EU SUNT”, au falimentat să onoreze Numele acesta minunat și drept urmare au fost nimiciți ca națiune.

Cum vei răspunde tu cu ocazia acestui Crăciun față de Cel despre care ne amintim și Căruia Îi aducem închinare? Poți să arunci cu pietre în El și să-L numești hulitor, sau poți să te închini înaintea Lui recunoscându-L ca Dumnezeu, Dumnezeul care mântuiește pe poporul Său de păcatele sale.

Tatăl nostru, Îți mulțumesc pentru această întrezărire a divinității lui Cristos. Suntem uimiți că acum putem să Îți vorbim Ție, marele „EU SUNT.” Suntem uimiți că Tu, marele „EU SUNT”, Tu Dumnezeul veșnic și mereu aproape, Dumnezeul Mântuitor , binecuvântat, trăiești în noi. Oh, ce taină, ce bucurie, și mă rog ca de acest Crăciun să înțelegem că în timp ce privim la nașterea unui copil, să realizăm că El este, „EU SUNT”. Ajută-ne să nu privim niciodată greșit la cine este acest Copil, ca nu cumva să nu ne temem înaintea Acestui Nume onorat și minunat. Și fie ca noi, spre deosebire de mulțimea din ziua aceea din grădină, nouă, să cădem cu teamă înaintea Ta și să rămânem prăbușiți în închinare. Ne rugăm în Numele Măreț, Glorios și Mântuitor al Domnului Isus Cristos. Amin.

SFÂRȘIT