După cum știți din această dimineață, dacă ați fost aici, am început în această dimineață o serie de mesaje despre cum să beneficiezi cel mai mult de Biblie, cum să studiem Biblia. Și vom continua această serie în această seară, vă vom oferi mici fragmente pe măsură ce vom continua în următoarele trei duminici, atât dimineața cât și seara.

Vom încerca să facem din fiecare mesaj un fel de mesaj independent și separat, dar totuși vor avea legătură și se vor suprapune puțin pe măsură ce le vom parcurge. Cred cu adevărat că, personal, slujba pe care o desfășor aici, în această biserică, la amvon, nu este doar să vă învăț ce spune Biblia, nu doar să vă predic Evanghelia, să vă predic Cuvântul lui Dumnezeu, ci și să stimulez studiul vostru personal al Scripturii. Și dacă nu am să fac asta destul de mult, nu am reușit să fac ceea ce ar fi trebuit să fac.

Dacă vă bucuraţi doar de predică, dacă plecaţi și spuneţi: „mă voi reconecta cu Cuvântul lui Dumnezeu săptămâna viitoare când îl voi asculta din nou”, atunci nu ați răspuns cu sârguință personală și, într-un fel, nu am reușit să realizez ceea ce ar fi trebuit să realizez în viața voastră. Scopul predicării este cu siguranță acela de a clarifica Cuvântul lui Dumnezeu, de a proclama adevărul și de a vă învăța adevărul. Dar, în același timp, ar trebui să vă stimuleze să doriți să luați sabia în mână și să profitați de oportunitatea extraordinară pe care o aveți, de a vă confrunta cu marele adevăr al Scripturii.

Un verset pentru început care susține acest gând este 2 Timotei 2:15: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine, și care împarte drept Cuvântul adevărului”. Există o declarație făcută unui tânăr pastor pe nume Timotei. I se spune că trebuie să fie responsabil pentru ca prin sârguință, să se prezinte ca un lucrător încercat înaintea lui Dumnezeu. Cum poate face el acest lucru? Prin a fi un lucrător care nu are nevoie să se rușineze. Cum poate el să realizeze acest lucru? Împărțind drept Cuvântul adevărului. Este esențial ca el, în calitate de slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, să îl mânuiască atent, și să îl proclame cu exactitate.

Dar nu doar slujitorul este responsabil să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, și nu doar slujitorul este cel care trebuie să discearnă adevărurile sale. În cartea Faptele Apostolilor există o importantă mărturie dată cu privire la un grup de oameni. Ei se numesc Bereeni. Asta pentru că locuiau într-un oraș numit Bereea. Și când apostolul Pavel a mers acolo, le-a predicat adevărul. Se spune în versetul 11 din Fapte 17: „Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa”.

Aici era un grup de oameni care aveau o inimă mai aleasă pentru că au făcut în esență ceea ce spune Iosua 1:8. Ei cugetau zi și noapte la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a putea discerne adevărul lui, iar pe baza acestui adevăr îl evaluau pe cel ce vorbea. Ei aveau o inimă mai aleasă pentru că cercetau cu sârguință Scripturile și o făceau zilnic cu mare râvnă pentru a putea discerne cine spune adevărul.

Studierea Cuvântului lui Dumnezeu este un lucru care necesită sârguință. Este un meșteșug care necesită măiestrie. Dar începe cu cunoștințe de bază. Ca orice altceva, orice ucenic la un nou loc de muncă sau la o nouă meserie, începe cunoscând elementele de bază. Și, cu siguranță, ca învățăcei ai Bibliei, de acolo trebuie să începem. Începem cu cunoașterea conținutului Scripturii. Și asta necesită o lectură fidelă, atentă și consecventă a Cuvântului lui Dumnezeu. V-aș sugera ca, dacă vreți să fiți învățăcei ai Bibliei, așa cum am spus în această dimineață, totul să înceapă cu o privire de ansamblu asupra Scripturii. Am încercat să vă ajutăm în această privință în această dimineață. Și apoi se va trece la al doilea aspect pentru a fi eficienți în studiul Bibliei, și anume cunoașterea de bază a textului.

Pentru început, trebuie să știi ce scrie în el. Aceasta devine o chestiune de citire a Scripturii. Vă mărturisesc că nu sunt un cititor deosebit de bun al Scripturii, și asta pentru că am un simț al curiozității foarte dezvoltat, cred. Mi-e foarte greu să citesc Scriptura foarte mult timp înainte de a mă copleşi curiozitatea și de a fi nevoit să mă opresc și să aflu ce înseamnă. Dar, în primii ani în care începi să studiezi Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să reziști parţial acestei curiozităţi, altfel te vei împotmoli atât de tare încât nu vei reuși să treci niciodată prin conținutul de bază. Este important să citești Scriptura astfel încât să ajungi să înțelegi ce spune. Pe urmă puteți începe să căutați ce înseamnă ceea ce spune. Dar totul începe cu o cunoaștere a Scripturii.

Întoarceți împreună cu mine la Proverbe capitolul 1, Proverbe capitolul 1. În versetul 20 citim următoarele: Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe: strigă unde e zarva mai mare; la porți, în cetate, își spune cuvintele ei”. Acum, ideea de aici este că înțelepciunea divină este disponibilă. Ea nu este ascunsă. Nu este ascunsă undeva într-o peșteră; nu este îngropată în pământ. Nu este ascunsă în spatele unor coduri misterioase. Nu este nevoie de cineva care să cunoască secretul pentru a o debloca.

Este mai degrabă de domeniul public, dacă vreți. Este pe străzi. Este în piață. Strigă în zgomotul vieții de la intrarea pe porțile orașului, care este cel mai aglomerat loc din oraș. Acolo înțelepciunea este pusă la dispoziție. Și ceea ce spune scriitorul cărții Proverbe, este că înțelepciunea este disponibilă. „Până când veți iubi prostia, proștilor?” Cu alte cuvinte, până când veți refuza disponibilitatea înțelepciunii divine? „Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura, și vor urî nebunii știința?” Și apoi vine mustrarea. „Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele”.

Nu există niciun motiv real pentru a fi ignorant cu privire la adevărul Scripturii, deoarece acesta este disponibil. Nu este ascuns. Nu este pentru cei care cunosc un cod secret. Nu este pentru cei care pot dezlega niște mistere criptice. Este ușor de găsit pentru oricine de pe stradă. Și Dumnezeu chiar promite că va ajuta în acest proces, revărsându-Și Duhul Său pentru ca să fie cunoscute cuvintele Sale. Apoi vine, bineînțeles, judecata: „Fiindcă eu chem și voi vă împotriviți, fiindcă îmi întind mâna și nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile mele, și nu vă plac mustrările mele, de aceea și eu, voi râde când veți fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună”.

Mă uitam puțin pe Discovery Channel la o emisiune care, uneori, mi se pare un program ciudat despre mistere. Acolo au o emisiune numită „Misterele Bibliei”. Și aseară vorbeau despre misterul cărții Apocalipsa. Însă indiferent de misterul din cartea Apocalipsa, ei l-au afundat într-o confuzie fără speranță. Și au făcut-o prin intervievarea a tot felul de cercetători, citez fără ghilimele, de la universități liberale, care încercau să explice semnificația Apocalipsei numai că au fost total incapabili să o facă. Și cineva care privea asta ar fi ajuns la concluzia că aceste mistere sunt atât de profunde, atât de confuze, atât de ezoterice, atât de fantastice și atât de simbolice încât nicio persoană, nici măcar cea mai erudită persoană de la cel mai înalt nivel de pregătire religioasă dintr-o universitate nu le-ar putea lămuri vreodată.

Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. De fapt, cu toții au ignorat introducerea de bază a cărții Apocalipsa, care spune direct aceste cuvinte: „Ferice de cine citește, și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii”, indicând că oricine dorește poate să o citească și să o audă, adică să o înțeleagă. Această cunoaștere a lui Dumnezeu este disponibilă prin Cuvântul Său. Nu este secretă. Nu este ascunsă. Iar cei care refuză să vină la adevărurile sale directe și să fie învățați de Duhul Sfânt vor fi judecați de Dumnezeul care S-a făcut atât de clar încât, potrivit cu Romani 1, „Nimeni nu se poate” - Ce? – „dezvinovăți”.

În Osea, capitolul 4, citim următoarele: „Ascultați Cuvântul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii țării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoștință de Dumnezeu în țară, fiecare jură strâmb și minte, ucide, fură, și preacurvește”. Vă sună cunoscut? „Năpăstuiește și face omoruri după omoruri. De aceea, țara se va jeli, toți cei ce o locuiesc vor tânji împreună cu fiarele câmpului și păsările cerului; chiar și peștii mării vor pieri. Dar nimeni să nu certe pe altul, nimeni să nu mustre pe altul, căci poporul tău este ca cei ce se ceartă cu preoții. Te vei poticni ziua, prorocul se va poticni și el împreună cu tine noaptea și pe mama ta o voi nimici. Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință”.

Vrei să spui că nu este acolo? Iată ce spune următoarea afirmație: „Fiindcă ai lepădat cunoștința, și Eu te voi lepăda, și nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, îi voi uita și Eu pe copiii tăi!” Din nou, Dumnezeu îi judecă pe cei care întorc spatele unei revelații disponibile, pe care El a făcut-o clară și limpede. Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu este locul de unde începe totul. Această cunoaștere este disponibilă pentru cel care o dorește și care vine la adevărul Scripturii.

Acum nu suntem chemați doar să o cunoaștem, ci, evident, suntem chemați să o cunoaștem și să o punem în practică prin ascultare. Ascultați ce se spune în Iacov 1:21: „primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri”. Așadar, ideea este că trebuie să punem în practică Cuvântul lui Dumnezeu în viața noastră. Acest lucru, așa cum am văzut în Iosua 1:8, ne va face calea prosperă și ne va conduce la reuşită. Pentru a-l pune în practică, trebuie să-l înțelegem. Pentru a-l înțelege, trebuie să-i cunoaștem conținutul. Și ne întoarcem atunci la faptul că trebuie să citim Scriptura, astfel încât să putem absorbi ceea ce spune și apoi să începem să lucrăm la ce înseamnă ceea ce spune.

Biblia conține peste 250 de pasaje în Vechiul Testament și aproximativ 55 de pasaje în Noul Testament care ne cer să fim ascultători față de tot ceea ce este poruncit în Scriptură. De fapt, vă amintiți că atunci când Isus le-a încredințat marea trimitere în Matei 28, versetele 19 și 20, El a spus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Acesta este în mod clar îndemnul Scripturii din nou și din nou. De fapt, în Deuteronomul 5:29 citim următoarele: „O! de ar rămâne ei cu aceeași inimă ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiți pe vecie, ei și copiii lor!” Sau în Luca 11:28: „Ferice” - sau fericiți – „sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” - sau îl ascultă.

Ioan 14:15: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele”. 1 Ioan 5:3: „Căci dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui”. În Ioan 8, Isus a spus: „Cine este din Dumnezeu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu”. Noi... ne amintim asta din mesajul de dimineață, versetul 47. Apostolul Pavel a spus: „Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu”. Vă amintiți că psalmistul a spus că plăcerea lui era în legea Domnului și că „la legea Lui cugeta zi și noapte”. Și vă amintiți de Psalmul 19 în care David a spus: „Cuvântul lui Dumnezeu este mai scump decât aurul și mai dulce decât mierea”. Psalmistul, în Psalmul 40 versetul 8, a spus: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule, legea Ta este în lăuntrul meu”.

Așadar avem această dorință de a face voia lui Dumnezeu, și trebuie să o sădim în noi în calitate de credincioși. Ea se bazează pe cunoașterea voii lui Dumnezeu, iar asta ne cere să înțelegem ce spune și apoi să fim capabili să interpretăm ceea ce spune și să aplicăm ce înseamnă ceea ce spune. Domnul i s-a descoperit prorocului Isaia… - în timp ce noi continuăm să construim acest model de temelie - Domnul i-a dezvăluit profetului Său Isaia natura magnifică a ființei Sale și importanța judecății Sale. Și Dumnezeu a afirmat clar că fiecare persoană trebuie să asculte tot ceea ce spune El.

Am repetat… și repet din nou în această seară ceea ce v-am citit în această dimineață din Isaia 55, în reprezentarea sa completă din versetele 9-11, pentru că este atât de important. „Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre. Căci după cum ploaia și zăpada se pogoară din ceruri, și nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă”, - iată acel ciclu hidrologic de care v-am pomenit – „tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele”. Și aici Dumnezeu îi dezvăluie profetului că atunci când este primit și aplicat, Cuvântul Său împlineşte scopurile pe care Dumnezeu le dorește.

În Psalmi, cartea de imnuri, Psalmul 138:2, psalmistul spune: „Mă închin în Templul Tău cel sfânt, și laud Numele Tău, pentru bunătatea și credincioșia Ta, căci Ți s-a mărit faima prin împlinirea făgăduințelor Tale”. Nu există o mărturie mai mare despre importanța Scripturii decât Psalmul 119. Și ar trebui să vă familiarizați cu Psalmul 119. Unul dintre lucrurile minunate ale Bibliei de studiu este că va descompune Psalmul 119 în toate componentele sale. Este un psalm lung de 176 de versete și fiecare verset se referă la Scriptură, cu excepția ultimului, care este un răspuns. Dar 175 de versete despre Scriptură, toate descompuse astfel încât să poți ajunge să te confrunți cu ceea ce Scriptura pretinde cu adevărat cu privire la ea însăși.

Dar aproape în fiecare din aceste 176 de versete se pune accentul pe necesitatea de a cunoaște Cuvântul și de a asculta de el. Întoarceți cu mine la Psalmul 119. Și, evident, nu putem citi toate cele 176 de versete, dar vreau să punctez câteva dintre versetele care trebuie evidențiate și care subliniază această chemare la Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmul 119, versetul 16: „Mă desfăt în orânduirile Tale, și nu uit Cuvântul Tău”. Iată-l așadar pe psalmist exprimându-și dragostea pentru Cuvânt și plăcerea de a asculta de el.

Versetul 24: „Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei”. Versetul 35: „Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea”. Versetul 47: „Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc”. Versetul 48: „Îmi întind mâinile spre poruncile Tale”. Adică le voi împlini, le voi pune în practică, „ pe care le iubesc, și vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale”. Și mai departe, la versetul 72: „Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur și de argint”. Apoi versetul 92: „Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aș fi pierit în ticăloșia mea”.

Și apoi de la versetul 97 până la 104: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât vrăjmașii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învățat decât toți învățătorii mei, căci mă gândesc la învățăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. Îmi țin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveți. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii”.

Este această desfătare în Cuvânt și, pentru că te desfătezi în el, îl înveți, iar când îl înveți, îl aplici. Aceasta afectează fiecare domeniu al vieții. Te face mai înțelept decât dușmanii tăi, decât învățătorii tăi, mai înțelept decât bătrânii din orice societate. Te ajută să te depărtezi de păcat și îți dă discernământ astfel încât să poți evita orice cale falsă. Versetul 105: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea”. Versetul 111: „Învățăturile Tale sunt moștenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele”.

Versetul 113: „Urăsc pe oamenii nehotărâți, dar iubesc Legea Ta”. Versetul 127: „De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat”. Trecând la versetul 159: „Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta”. Și apoi, la doar câteva versete până la final, versetul 161: „Niște voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale”. 167: „Sufletul meu ține învățăturile Tale, și le iubesc mult de tot”. Versetul 174, „Suspin după mântuirea Ta, Doamne, și Legea Ta este desfătarea mea”.

Aici avem atitudinea care trebuie să fie evidențiată față de Scriptură. Despre asta vorbeam în această dimineață. Când înțelegeți ceea ce aveți în mână și când prețuiți acest lucru mai mult decât aurul și când îl considerați mai dulce decât mierea, când vă bucurați de el, atunci veți începe să-i citiți adevărul. Și de aici începe tot studiul eficient al Bibliei. „Ferice de cei”, spune psalmistul, „ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor”. Și „cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău”. David a spus: „Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale”. Și așa mai departe.

Începem cu un angajament de a cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu. V-aș putea sugera un plan simplu pe care să-l puteți urma. În Biblia de studiu, am un plan de citire a Bibliei care vă va permite să parcurgeți Biblia într-un an, iar mulți dintre voi faceți deja acest lucru. Dar îngăduiți-mi să vă sugerez ceva ce am folosit de-a lungul anilor și care mi-a fost de un real ajutor. Este o modalitate de a începe să absorbiți informațiile scripturale la un nivel maxim, care vă va ajuta să înțelegeți ce spune Biblia de fapt, și care este punctul de pornire. Nu există o scurtătură pentru asta, dar există o cale prin care poți să te apuci de ea. Citiți Vechiul Testament în orice ritm în care vă simțiți confortabil. Pur și simplu, citiți-l. Luați o porțiune de câteva capitole zilnic și citiți-le pur și simplu. Iar când ați terminat, întoarceți-vă și citiți-le din nou și citiți Vechiul Testament într-un fel de ordine cronologică.

Dar când vine vorba de Noul Testament, care ne oferă cu adevărat desfășurarea tainelor ascunse celor din trecut, care dezvăluie sensul deplin al Vechiului Testament, documentul Noului Legământ, trebuie să-l citiți mai des. Și ceea ce am sugerat și ceea ce a funcționat în viața mea, la început, când am început să mă confrunt cu nevoia de a cunoaște Scriptura, a fost să citesc repetitiv. Și iată o mică formulă pe care am urmat-o și pe care am găsit-o foarte benefică. Am descoperit-o pentru prima dată într-o carte veche despre cum să studiezi Biblia, scrisă de James M. Grey, care a fost președinte al Institutului Biblic Moody cu mulți, mulți ani în urmă. Un fel de îmbunătățire a acestui proces, iată ce a funcționat pentru mine.

Luați o carte din Biblie și citiți-o în mod repetat timp de 30 de zile. Și iată cum am făcut-o. Am luat cartea 1 Ioan. 1 Ioan are cinci capitole, iar eu am citit 1 Ioan în fiecare zi timp de 30 de zile, pur și simplu am citit-o în aceeași versiune de 30 de ori la rând. De fapt, am devenit atât de captivat de ea încât am rupt de fapt tiparul primei cărți și am citit-o nouăzeci de zile la rând. Dar la sfârșitul celor 30 de zile știam ce se află în 1 Ioan doar datorită lecturii repetitive. De fapt, am început să-mi vizualizez Biblia. Și dacă cineva m-ar întreba până în ziua de azi ce scrie în 1 Ioan 1 sau 2 sau 3 sau 4 sau 5, sunt destul de familiarizat cu asta datorită repetiției. Așa reține mintea ta lucrurile. De fapt, dacă cineva întreabă: „Unde scrie în Biblie: ‘Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept’, este ușor; 1 Ioan capitolul 1, pagina din stânga, coloana din dreapta, la jumătatea paginii.

Știți, începi să vizualizezi Biblia datorită familiarității textului pe măsură ce îl parcurgi, îl parcurgi și îl parcurgi. Acum, în același timp, am scris şi un rezumat de o propoziție pentru fiecare capitol și, pe parcursul a 30 de zile, am memorat despre ce era vorba în acel capitol, astfel încât să îmi fixez în minte o înțelegere a capitolelor și o familiaritate cu textul în sine. Ei bine, la sfârșitul celor 90 de zile aveam o înțelegere destul de bună a ceea ce era în 1 Ioan. Nu înțelegeam încă totul pe deplin. Nu intrasem în profunzimea studiului în întregime, dar eram familiarizat cu el. Și mi-a ridicat o mulțime de întrebări în minte.

Apoi, dorind să rămân în cadrul lui Ioan, am trecut la Evanghelia după Ioan. Acum, Evanghelia după Ioan are 21 de capitole. Și asta e prea mult pentru a fi acoperit într-o lună, așa că am împărțit-o în trei secțiuni de câte șapte. Să folosești șapte este cam numărul maxim de capitole cu care vrei să lucrezi. Am citit primele șapte capitole ale Evangheliei lui Ioan timp de 30 de zile, apoi o a doua secțiune, o a doua secțiune de șapte pentru 30 de zile și o a treia secțiune de șapte pentru alte 30 de zile. Astfel, în 90 de zile am parcurs Evanghelia după Ioan și, în acest proces, am scris un mic rezumat simplu al fiecărui capitol, al fiecăruia dintre cele 21 de capitole. Ei bine, la sfârșitul acelor 90 de zile de citit șapte, șapte și șapte, am înțeles ce era în Ioan.

Și până în ziua de azi încă mai pot să vizualizez asta și asta a fost acum mulți, mulți ani, probabil acum 30 de ani. Și îmi amintesc că nunta din Cana a fost în Ioan 2 și că femeia de la fântâna din Samaria este în Ioan 4, și că Isus se întâlnește cu frații Săi și cu lipsa lor de credință în Ioan 7, și că hrănirea celor cinci mii este în Ioan 6, și că Ioan 10 este capitolul păstorului, și Ioan 15 este capitolul viței de vie, și că rugăciunea de Mare Preot este în 17 și așa mai departe și așa mai departe. Isus în grădină este în 18. Doar pură familiarizare.

De asemenea, am început să-mi dau seama că unele dintre lucrurile pe care nu le înțelegeam în epistola lui Ioan erau explicate în Evanghelia după Ioan și că cel mai bun interpret al Scripturii este chiar Scriptura. Și am învățat asta foarte devreme și de aceea, când vă învăț Cuvântul lui Dumnezeu, explic Scriptura cu Scriptura, nu-i așa? Pentru că așa am învățat Scriptura. Și apoi, după aceea, m-am întors la Filipeni și am luat Filipeni, care este o carte scurtă de patru capitole, am citit-o 30 de zile la rând și eram familiarizat cu ceea ce era acolo.

Apoi m-am întors la Evanghelia după Matei și am luat 28 de capitole, le-am împărțit în patru secțiuni de câte șapte, șapte pentru 30 de zile, șapte pentru 30 de zile, șapte pentru 30 zile, șapte pentru 30 de zile, și în patru luni am reușit să înțeleg evanghelia scrisă de Matei. Acum, în acest ritm, la aproximativ șapte capitole pe rând, trecând de la o carte mai scurtă la una mai lungă, în doi ani și jumătate veți fi acoperit Noul Testament. Acum veți citi Biblia pentru următorii doi ani și jumătate, sper. Cum ar fi să o citiți astfel încât să vă familiarizați cu ea? Și asta necesită repetiție. Asta cere repetiție.

Și în acest proces, în doi ani și jumătate veți fi învățat că există părți ale Bibliei care se leagă în mod evident și veți înceta să mai fiți dependenți total de concordanță, știţi ce vreau să spun… nu vă puteți aminti unde se află ceva, așa că alergați să căutați în concordanța aia inadecvată din spatele Bibliei care nu are niciodată versetul pe care îl căutați… pentru că veți fi asimilat asta. Numai că nu puteți face asta cu întreg Vechiul Testament. O mare parte din acel flux narativ tocmai l-ați citit ca narațiune, iar intenția și semnificația sa completă și bogată este explicată atât de minunat în Noul Testament. Astfel că trebuie să fiți familiarizați cu Noul Testament.

Urmați un astfel de plan de lectură și veți fi uimiți și uluiți să aflaţi ce buni cunoscători ai Bibliei veți deveni în doi ani și jumătate, pe măsură ce începeți să faceți legătura între Scriptură cu ea însăși. Și din nou, acest lucru reafirmă ideea pe care v-am transmis-o toată ziua de astăzi, și anume că există un singur autor. Deși au fost mulți care au scris în numele lui Dumnezeu sub inspirația Duhului Sfânt, Dumnezeu Însuși este autorul. Iar cu un singur autor care vorbește întotdeauna adevărul infailibil și inerant, există o continuitate completă. Și asta este ceea ce teologii au numit analogia scriptura. Adică Scriptura este analogă cu ea însăși. Adică nu există nicio contradicție. Există dificultăți aparente pe care mințile noastre finite nu le pot înțelege, cum ar fi trinitatea și cum ar fi paralelismul dintre voința umană și alegerea divină. Există astfel de probleme pe care nu le putem rezolva din cauza limitărilor minții umane. Dar nu există contradicții datorită faptului că autorul singular este Dumnezeu Însuși.

Am descoperit că acest exercițiu de citire a Bibliei în acest mod, într-o perioadă de aproximativ doi ani și jumătate, mi-a oferit o familiaritate extraordinară cu conținutul Scripturii. Iar aceasta a devenit fundația pe care am construit o înțelegere a acelui conținut. Și multe dintre întrebările pe care le aveam la începutul experienței mele creștine și-au găsit răspunsul nu citind comentarii sau studiind cărți de teologie, ci pur și simplu absorbind textul însuși al Scripturii. O să vă mai spun ceva. Continui să citesc Scriptura tot timpul și, pe măsură ce continui să o citesc tot timpul, continui să fiu uimit de ceea ce este dezvăluit în ea.

Există o înțelegere de bază a Scripturii pe care Biblia o definește ca fiind laptele Cuvântului, 1 Corinteni capitolul 3. Nu există anumite doctrine de lapte și anumite doctrine de carne. Cu alte cuvinte, anumite lucruri mai ușoare și anumite lucruri mai grele. Laptele și carnea nu descriu adevăruri diferite; ele descriu profunzimea adevărului. Există un nivel de lapte al înțelegerii și apoi există un nivel de carne al înțelegerii. Și treci de la lapte până la adevărata friptură pe măsură ce te scufunzi în Scriptură și începi să vezi profunzimea adâncă care se află acolo.

Dar începeți cu o înțelegere a Scripturii în sine. Și apoi, de acolo, începi să te întrebi: „Bine, știu ce spune. Dar ce înseamnă ceea ce spune? Hai să trecem de la lapte la carne”. Și trebuie să intrăm în acest subiect, și o vom face atunci când vom vorbi despre procesul de descoperire a sensului Scripturii. Vom face asta. Vom face asta în următoarea duminică și vă voi arăta, în special, cum procedez eu pentru a determina înțelesul Scripturii.

Dar înainte de a ajunge acolo, trebuie să vorbesc despre ceva în această seară și este un lucru foarte important. În această dimineață am vorbit despre principala condiție prealabilă pentru un studiu biblic eficient și aceasta este perspectiva voastră asupra Scripturii, nu-i așa? În această seară am adăugat la aceasta o altă condiție prealabilă pentru studiul Bibliei, și anume să știți ce spune.

Dar înainte de a ajunge acolo, trebuie să vorbesc despre un lucru foarte important. Data trecută am vorbit despre principala condiție prealabilă pentru un studiu biblic eficient și aceasta este perspectiva voastră asupra Scripturii, nu-i așa? Astăzi adaug la aceasta o altă condiție prealabilă pentru studiul Bibliei, și anume să știți ce spune.

Trebuie să „țineți Biblia sus” și să învățați ce spune. Nu există scurtături. Nu există scurtături. Și ascultați, prieteni, maturitatea spirituală este legată de aplicarea adevărului, nu-i așa? Binecuvântarea spirituală nu este ceva care te înfioară în timp ce mergi într-un loc amenajat pentru trezire spirituală. Nu se întâmplă așa. Nu este ceva ce ți se va întâmpla pentru că o predică interesantă te-a captivat.

Poți avea o lucrare de moment a lui Dumnezeu în inima ta, dar maturitatea spirituală, creșterea spirituală este un proces de lungă durată al aplicării adevărului divin în viața ta. Acesta cere să meditezi la el zi și noapte. Cere să cauți să faci tot ceea ce este în el. Și atunci începi să izbândești în toate lucrările tale și să ai parte de biruință. Nu se întâmplă în scurte reprize. Nu se întâmplă cu evenimente extatice. Adevărata dezvoltare spirituală, adevărata creștere spirituală este asemenea creșterii umane, este un proces alimentat de hrană. Iar acea hrană este Cuvântul lui Dumnezeu.

Isus a spus: „Sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul”. Sfințirea nu se întâmplă pe un stadion, unei mase mari de oameni. Sfințirea nu se întâmplă într-o tabără undeva unde cineva a predicat un mesaj care ți-a prins inima. Sfințirea este un proces de lungă durată prin care cineva crește în asemănare cu Cristos prin asimilarea și trăirea înțelegerii adevărului divin. Așadar, trebuie să învățăm ce spune Scriptura, iar apoi putem începe să facem un efort mai intens pentru a înțelege ce înseamnă ceea ce spune. Iar acest lucru îl introduce în structura vieții noastre și ne permite să începem să îl trăim.

Dar înainte de a intra în acest subiect, cum facem acest lucru în mod specific, îngăduiți-mi să vorbesc despre altceva. Am pus acest fundament, în mod preliminar. Trebuie să avem o perspectivă înaltă asupra Scripturii. Trebuie să-i cunoaștem conținutul. Acum, dincolo de asta, vreau să vă ofer o oarecare înțelegere a cerințelor pentru determinarea înțelesului Scripturii, a unor cerințe pentru determinarea înțelesului Scripturii. Pot să vă sugerez că și necredincioșii pot avea un anumit interes pentru Biblie? Sunt mereu uimit de ce teologii liberali care neagă inspirația acesteia vor să devină profesori de religie sau profesori de teologie, şi o fac. Ei au un fel de interes pentru Scriptură.

Este de asemenea posibil ca o persoană neregenerată, neconvertită, nesfințită să citească și să înțeleagă o parte din conținutul de bază al Bibliei, nu-i așa? Poate citi că Isus a murit pe cruce. Poate citi că a înviat. Poate citi că El a promis că se va întoarce. Poate citi că a făcut minuni. Astfel de oameni pot citi că un cap de topor a plutit. Ei pot citi că Domnul a despărțit Marea Roșie și copiii lui Israel au traversat-o sub conducerea lui Moise, iar armata lui Faraon a fost înecată. Ei pot citi toate astea. Dar, pentru a înțelege sensul ei cu toate implicațiile spirituale depline, există câteva cerințe. Există câteva cerințe.

Prima cerință, trebuie să fii creștin. Trebuie să fii creștin. Nu vă încredeți niciodată în abilitățile de interpretare ale unui necreștin. Nu-mi pasă dacă este un teolog liberal sau dacă este un om cult, dacă discuți cu cineva de la Universitatea din Chicago, de la departamentul de teologie, care nu crede că Dumnezeu este autorul Bibliei, ci doar că ea are un nivel înalt de inspirație umană, sau dacă vorbești cu un bătrân din biserica mormonă, nu poți avea încredere în interpretarea Scripturii pe care o dau ei. Ei o pot citi la fel ca și voi. Ei pot ști ce spune. Și, din păcate, de multe ori ei știu ce spune mai bine decât creștinii care nu sunt nici pe departe la fel de credincioși în a citi ce spune. Este întotdeauna trist atunci când un martor al lui Iehova vine la ușa ta și știe unde se află anumite lucruri în Biblie, iar tu nu știi. Dar nu poți avea încredere în interpretarea lor.

Vă voi arăta de ce. Întoarceți la 1 Corinteni capitolul 2, 1 Corinteni capitolul 2. Versetul 6, aceasta este o porțiune foarte, foarte importantă din Scriptură. Versetul 6: „Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți”. El se referă acolo la cei care sunt în Cristos, care sunt credincioși. „Este o înțelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți”. Noi avem o înțelepciune, avem o cunoaștere și o înțelegere a profunzimii Scripturii pe care ei nu o au. Este înțelepciunea care este numită, în versetul 7, înțelepciunea cea tainică lui Dumnezeu. Asta înseamnă ceva ascuns. „Înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o” – ce-ar fi făcut? – „n-ar fi răstignit pe Domnul slavei”. Aici vorbește despre oamenii religioși.

O să vă mai spun ceva. Dacă liderii acestui veac, dacă învățătorii acestui veac și filosofii și psihologii și înțelepții acestui veac ar înțelege adevărata înțelepciune, nu L-ar respinge pe Domnul slavei care a fost răstignit. Dar ei nu au înțelepciune. Vă amintiți ce spune Ieremia 8:9, versetul pe care vi l-am citit în această dimineață: „Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși; căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei?” Iar ideea este și mai puternică în versetul 9, când el se întoarce în Vechiul Testament și citează din Isaia 64 și 65: „Dar, după cum este scris: ,Lucruri, pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit’”.

Știți de ce nu cunosc semnificația înțelepciunii lui Dumnezeu, de ce nu pot trece dincolo de ceea ce spune Biblia la ceea ce înseamnă ea? Știți de ce? Pentru că nu este disponibilă doar pentru un studiu empiric. Ochii nu o pot vedea și urechile nu o pot auzi. Nu este un lucru pur fizic. Ea nu poate fi înțeleasă prin studiu empiric. Nu poate fi înțeleasă, în mod obiectiv, prin niciun fel de aplicare a logicii umane, a rațiunii sau a intelectului. Mai mult, în versetul 9 se spune: „la inima omului nu s-au suit”. Omul nu poate înțelege înțelepciunea lui Dumnezeu din afară prin cercetare obiectivă și nu o poate înțelege din interiorul lui prin înțelepciune subiectivă. El nu o poate cunoaște din exterior și nici din interior. El nu o poate cunoaște. Singurii care o pot cunoaște, conform finalului versetului 9, sunt cei care – fac ce? Care Îl iubesc pe Dumnezeu. Care Îl iubesc pe Dumnezeu. Versetul 10 explică de ce. „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său”.

Dați-mi voie să vă spun ceva, prieteni. Există un singur mod de a înțelege sensul Scripturii și acela este să fiți învățați de Duhul lui Dumnezeu. Nu mă aștept ca un teolog liberal să vină cu un răspuns corect. Nu mă aștept ca un sectant să vină cu răspunsul corect. Mă aștept ca ei să vină cu un răspuns greșit, pentru că nu au criteriile obiective externe pentru a discerne tainele adevărului revelației; nu au criteriile subiective interne pentru a discerne adevărul înțelepciunii lui Dumnezeu. Prin urmare, aceasta nu le este disponibilă. Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sfânt. Nu-i așa că este ceva uimitor pentru noi?

„Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. Înțelegerea înțelepciunii lui Dumnezeu, înțelepciunea răscumpărătoare care se desfășoară în Scriptură, înțelegerea întregii măreții a revelației lui Dumnezeu nu este posibilă pentru omenire fără ajutorul Duhului Sfânt. Și el oferă o ilustrare a acestui lucru în versetul 11. „În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el?”. Este doar o mică analogie. Există o singură componentă în ființa umană care înțelege gândurile unui om și anume duhul care este în om. Cu alte cuvinte, este sinele tău interior care îți înțelege mintea. Mâna ta nu-ți înțelege mintea. Piciorul tău nu-ți înțelege mintea. Nasul tău nu-ți înțelege mintea. Urechea ta nu o înțelege, ochiul tău nu o înțelege.

Este acea parte interioară din tine care îți înțelege procesul de gândire. „Tot așa: nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu”. Nicio parte a creației fizice nu poate cunoaște gândurile lui Dumnezeu, ci numai Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este mica sa analogie. „Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său”.

Nu-i așa că e uimitor? Și nu suntem mulți de neam ales și nici mulți puternici, dar știm ceea ce lumea nu știe. De fapt, noi cunoaștem lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său, lucruri pe care le și spunem, nu în cuvinte învățate de înțelepciunea omenească, ci în cele învățate de Duhul care împletește gândurile spirituale cu cuvintele spirituale. Nu mă surprinde faptul că oamenii din lume cred că suntem un pic ciudați, un pic bizari, un pic anormali. Vorbim o limbă pe care ei nu o înțeleg. Ei nu o înțeleg deloc. Și se uită la noi și se întreabă, cu abilitățile noastre intelectuale limitate, cum oare reușim să o înțelegem. Cum se face că noi știm lucruri pe care ei nu le știu? Cum se face că noi putem înțelege lucruri pe care ei nu le pot înțelege?

Zilele trecute am vorbit cu un evreu și am avut ocazia să-i dau cartea mea despre The Power of Integrity (Puterea Integrității). Mi-a spus: „asta îmi este foarte utilă pentru că”, a spus el, „am o mare problemă în viața mea, încerc să studiez etica. Încerc să rezolv etica”. Un om strălucit, Director (CEO) al unei corporaţii importante, una de divertisment din Hollywood, un om cu o influență imensă și un om foarte, foarte inteligent și foarte amabil, dar un om care era preocupat să înțeleagă etica. I-am spus: „Uitaţi, iată o carte despre integritate și cineva despre care o să vă placă să citiți, un om pe nume Daniel, un evreu intransigent din vremurile biblice”.

Și, știți, iată-ne aici cu atât de puține lucruri în termeni lumești și totuși noi știm ceea ce ei nu pot înțelege. De ce? Versetul 14, și aceasta este probabil cheia: „Omul firesc”, adică un om neconvertit, fără ajutorul Duhului Sfânt, „nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu”. Nu este vorba că pur și simplu nu le acceptă. Ce sunt ele pentru el? Nebunie. El nu le poate înțelege. El nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. De aceea trebuie să vă amintiți, oameni buni, când mergeți să prezentați Evanghelia unei persoane neconvertite, dacă Duhul Sfânt nu-i trezește inima, este inutil. Este fără speranță, pentru că nu o poate înțelege.

Nu ești într-o bătălie… nu ești într-o bătălie intelectuală, încercând să ai o greutate mai mare a argumentelor pentru a putea face pendulul să se mişte în mintea lor. Aceasta nu este o lucrare umană în care sunteți implicați, pentru că astfel de oameni sunt fără speranță. Sunt morți în fărădelegi și păcat și nu au nicio capacitate de a înțelege realitatea spirituală. De fapt, evaluarea lor este că este o nebunie, pentru că astfel de lucruri trebuie evaluate duhovnicește. Dar cel care este duhovnicesc, spre deosebire de cel firesc care este neconvertit… duhovnicesc se referă la cineva convertit, născut din nou. Cei care sunt duhovnicești, care au acea minte nouă, mintea lui Cristos, care au o natură nouă, evaluează toate lucrurile. Și totuși, el însuși nu este evaluat (judecat) de nimeni. Oameni buni, este ceva extraordinar, nu-i așa? Nici măcar nu ne pot judeca cu exactitate.

Lumea nu ne poate judeca cu exactitate. Noi îi putem judeca cu exactitate deoarece cunoaștem înțelepciunea lui Dumnezeu. Ei nu au cum să ne evalueze. Ei nu ne pot înţelege mai mult decât pot desluși ceea ce credem noi, căci cine poate cunoaște vreodată gândul Domnului. Noi însă avem gândul lui Cristos. Nu-i așa că este extraordinar? Preaiubiților, nu aveți nicio speranță de a înțelege vreodată Biblia dacă nu ați fost născuți din nou, dacă nu aveți o capacitate nouă susținută de Duhul lui Dumnezeu. Nu este vorba doar de Duhul lui Dumnezeu; este vorba de Duhul lui Dumnezeu care lucrează prin mintea voastră. Este Duhul lui Dumnezeu care vă dă gândul lui Cristos, astfel încât să puteți gândi într-un mod în care nu ați putea gândi niciodată în afara Lui.

Scriitorii Scripturii expun adevărul în cuvinte divine. Oamenii neajutorați, firești, neconvertiți pot citi aceste cuvinte. Și, în principiu, pot citi ceea ce spun ele, dar nu pot înțelege ceea ce înseamnă ele. Adevărul este atunci disponibil doar pentru cei care sunt iluminați de Duhul Sfânt. Martin Luther a scris odată: „Omul este ca un stâlp de sare, este ca soția lui Lot, este ca un buștean, este ca o piatră, este ca o statuie fără viață care nu folosește nici ochii, nici gura, nici simțurile, nici inima, până când nu este regenerat și convertit de Duhul Sfânt”. Cel mai bun lucru pe care îl poate face un om neconvertit este să mestece scoarța Scripturii, dar nu va ajunge niciodată la lemn. Și de aceea este atât de neînțelept să te expui cuiva care te învață Cuvântul lui Dumnezeu dar care nu are Duhul Sfânt. Ce nebunie este aceasta! Bineînțeles că va veni cu o interpretare greșită.

Dar există și o a doua componentă necesară. De fapt, mai sunt câteva pe care va trebui să le continui data viitoare. Dar vă voi prezenta o a doua și am cam început deja să vorbim despre ea. Să-i spunem pur și simplu „dorința”, dorința. Întoarceți-vă la 1 Petru capitolul 2. Dacă aveți de gând să studiați Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să îl doriți. Există o poveste veche despre Socrate; dacă este adevărată sau nu, cine știe? Însă Socrate a fost filosoful și înțeleptul domnitor al vremii sale. Era invidiat de orice tânăr aspirant la studii, care dorea să fie elevul lui Socrate. Povestea spune că un tânăr a coborât la Socrate, care obișnuia să predea pe malul mării, într-o livadă.

Acest tânăr a venit și, într-un moment de intimitate, i-a spus strălucitului Socrate: „Domnule, aș vrea să fii învățătorul meu. Vrei să mă înveți?” Se spune că Socrate i-ar fi răspuns: „Urmează-mă”. Și el s-a întors și a mers pe nisip spre malul mării, a continuat să meargă în apă, a continuat să meargă, a continuat să meargă până când amândoi au ajuns în apă până la gură, în timp ce apa se mișca în sus și în jos peste buzele lor. S-a întors și s-a uitat la tânăr, care se întreba deja ce fel de lecție era asta, i-a pus ambele mâini pe cap, l-a împins sub apă și l-a ținut acolo. Dorind să dea dovadă de un mare respect față de învățătorul său, tânărul s-a străduit în liniște să rămână sub apă și să-și țină respirația.

După câteva clipe, însă, a devenit destul de greu, iar el a început să se lupte și să împingă, apoi a început să se agite. Iar Socrate, fiind un om puternic, l-a ținut acolo și l-a ținut și l-a ținut și l-a ținut și, conform povestirii, undeva între un minut și două minute, ceea ce este mult timp, iar în cele din urmă i-a dat drumul celui care se zbătea. Acesta a ieșit din apă și a scuipat apă sărată peste tot și a strigat la Socrate: „Ce faci?” sau ceva de genul acesta, la care se spune că acesta i-ar fi răspuns: „Când vei dori să știi, la fel de mult pe cât vrei să respiri, atunci eu voi fi învățătorul tău”. Ceea ce era de demonstrat.

E ceva de spus în acest sens. Adevăratul studiu sârguincios al Bibliei este făcut de oameni care vor să știe cu disperare. Există un anumit nivel de disperare. Iar Petru se ocupă de asta. Uitați-vă la 1 Petru, 1 Petru 2, versetul 1: „Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire; și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul”. Acum, inima acestui pasaj este o singură afirmație. „și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, (al Cuvântului)”. Aici nu vorbește despre lapte și carne, așa cum făcea în 1 Corinteni 3. El oferă o analogie simplă și iată care este aceasta. Trebuie să aveți același tip de dorință pentru Cuvânt pe care o are un prunc pentru lapte.

Este o analogie extraordinară, nu-i așa? Când aduci un copil în casa ta, un nou-născut, asta este tot ce îl interesează. Și te anunță, și te anunță neîncetat când este timpul pentru acel lapte. Te preocupă ce culoare au perdelele din camera lor drăguță pe care ai aranjat-o. Te preocupă ce culoare au botoșeii lor mici și chestiile pe care le-ai pus pe ei, și te preocupă să le faci o buclă în păr sau să pui o mică banderolă sau orice altceva. Te preocupă să îi cumperi un set de pijamale cu mingi de fotbal, dacă e băiat. Îți pasă de toate lucrurile astea. Dar pe ei nu-i interesează decât laptele. Dați-le laptele, renunţaţi la celelalte provocări și dați-le ce au nevoie. Viața este foarte, foarte simplă.

Aceasta este simplitatea pe care Petru o are în minte atunci când prezintă această analogie, scriind unor credincioși împrăștiați în Pont, Galatia, Capadocia, Asia, Bitinia, care erau aleșii lui Dumnezeu. În mijlocul unor vremuri dificile și chiar marcate de persecuție, el îi cheamă să aibă o foame, să aibă un apetit, să aibă o concentrare singulară care dorește Scriptura așa cum un nou-născut dorește laptele.

Ce ar trebui să alimenteze această dorință? Sunt mai multe lucruri. Mai întâi de toate, dacă își amintesc despre Cuvânt că a fost sursa vieții lor… observați al doilea cuvânt din versetul 1, „dar”. Asta vă duce înapoi. Înapoi la ce? Înapoi la versetul 23. „Fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac”. Ați fost născuți din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ideea este că asupra vieții voastre Cuvântul lui Dumnezeu a avut cel mai profund impact, cel mai profund impact posibil asupra vieții voastre. Și dacă este atât de puternic Cuvântul lui Dumnezeu încât să aibă un astfel de impact asupra vieții voastre, atunci ar trebui să tânjiți după el. Nu uitați cu privire la Cuvânt că este sursa vieții voastre. Dacă v-a schimbat atât de dramatic viața la început, amintiți-vă ce va face dacă veți continua să îl doriți.

În al doilea rând, eliminați păcatul. Aduceți-vă aminte că el, Cuvântul, a fost sursa convertirii voastre. Așadar, în al doilea rând, eliminați păcatul. Versetul 1: „Lepădați dar orice răutate”. Răutatea este kakia în greacă, înseamnă pur și simplu răutate generală. Lăsați deoparte orice răutate. Și prezintă câteva ilustrații, câteva exemple, cum ar fi înșelăciunea. Cuvântul „vicleșug” este dolos în greacă. Este cuvântul folosit pentru cârlig de pește, care este foarte înșelător dacă ești un pește, evident. Lăsați deoparte ipocrizia, lăsați deoparte invidia, lăsați deoparte katalalia, lalalalia. Este un cuvânt onomatopeic. Seamănă cu ceea ce înseamnă calomnierea, a vorbi despre cineva pe la spate. Lăsați deoparte astfel de lucruri. Scăpați de răul din viața voastră și apoi doriți-vă Cuvântul.

Ce determină această dorință? Amintirea puterii Cuvântului lui Dumnezeu, demonstrată prin mântuirea voastră și eliminarea păcatului vostru. Atâta timp cât există păcat în viața voastră, acesta va bloca această dorință; va complica această dorință. Va face neclar obiectivul concentrării voastre și vă va îndepărta de Cuvântul lui Dumnezeu. Așa cum a scris cineva pe o Biblie cu mult timp în urmă: „Ori această carte te va ține departe de păcat, ori păcatul te va ține departe de această carte”.

În al treilea rând, recunoașteți-vă nevoia. Versetul 2: „și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire”. Recunoașteți-vă nevoia. Fiți suficient de deschiși și de sinceri pentru a striga după ea. Sunt întotdeauna întristat când întâlnesc oameni care se află într-un loc în lume unde se pare că nu pot găsi o biserică, nu pot găsi un loc unde să fie hrăniți din Cuvântul lui Dumnezeu, iar ei au o inimă atât de doritoare care tânjește după asta. Voi, oameni buni, sunteți atât de mult binecuvântați să aveți provizii, dacă dorința este acolo. Recunoașteți această nevoie. Plângeți după lapte așa cum face acel copil.

A urmări creșterea este următorul aspect. Amintiți-vă de puterea Cuvântului în mântuirea voastră, lăsați deoparte păcatul, recunoașteți-vă nevoia de Cuvânt, urmăriți creșterea pentru a putea crește în ceea ce privește mântuirea. Și ultimul punct pe care trebuie să-l menționăm este acela în care analizați binecuvântările. Versetul 3: „Dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul”. Dacă știți deja cât de bine este să cunoașteți Cuvântul Său și să îl ascultați, dacă ați fost deja binecuvântați prin această ascultare în trecut, cercetați asta și căutați să ascultați și în viitor.

Cum știi când cineva are această dorință? Cum știi când cineva are cu adevărat o dorință pentru Cuvânt? Mai întâi de toate, onorează Cuvântul, îl onorează. Îl țin sus. Sunt ca Iov, care a spus: „Am prețuit cuvintele gurii Lui mai mult decât hrana mea necesară”. Sunt ca Ieremia, care a spus: „Am găsit cuvintele Tale și le-am înghițit iar ele au fost bucuria și veselia inimii mele”. Ei sunt ca psalmistul care a spus: „Ele sunt mai scumpe decât aurul decât mult aur curat; sunt mai dulci decât picurul din fagur”. Când găsesc pe cineva care onorează Cuvântul, văd această dorință.

Și apoi urmează o iubire pentru Cuvânt, o afecțiune profundă pentru adevărul Său. Aceasta se manifestă prin dorința de a vorbi despre Cuvânt, dorința de a propovădui Cuvântul, dorința de a auzi Cuvântul propovăduit, dorința de a citi cărți care îi dezvăluie adevărul. Așa cum citim în Psalmul 119 de nenumărate ori: „Cât de mult iubesc eu Legea Ta, mă bucur de Legea Ta, ea este bucuria mea, ea este desfătarea mea”. Oamenii care au această dorință onorează Cuvântul. Ei îl respectă. Ei îl înalță. Ei îl ascultă. Îl iubesc. Au o afecțiune profundă pentru adevărurile sale. Preferă să vorbească despre asta decât despre orice altceva. Mai degrabă ar urmări o înțelegere a doctrinei sănătoase decât orice altceva.

De asemenea, ei luptă pentru el. Ei… pot fi identificați în Iuda versetul 3. Ei se luptă cu tărie pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. Ei merg la război. Ei vor merge la luptă pentru veridicitatea lui. Ei vor merge la luptă împotriva celor care îi atacă adevărul. Atât de prețios este pentru ei. Când onorați Cuvântul și când iubiți Cuvântul, veți lupta pentru el. Uneori, oamenii vor spune: „Ei bine, trebuie să fii mai împăciuitor; trebuie să fii mai pașnic; poate că trebuie să fii mai iubitor. Și poate că, dacă aceasta este o trăsătură de personalitate, au dreptate. Dar când vine vorba de Cuvântul lui Dumnezeu, dacă îl iubești și îl onorezi, nu poți să nu lupți pentru el.

Și apoi aș adăuga, oamenii care doresc Cuvântul îl proclamă și ei, îl proclamă. Nu-mi spuneți că aveți această dorință pentru Cuvânt; nu-mi spuneți că este mai dulce pentru voi decât mierea și mai prețios decât aurul dacă nu-l proclamați. Pentru că despre tot ceea ce iubești cel mai mult, vei vorbi. Nu-i așa că este adevărat? Vorbești despre tot ceea ce iubești cel mai mult. Văd toate aceste autocolante de pe bara de protecție: „Copilul meu a fost premiant în cutare loc”. Trebuie să fie o mulțime de copii care au ajuns să fie așa, pentru că textul e pe o mulțime de autocolante. Părinții vor să proclame de pe bara de protecție din spate dragostea lor pentru un astfel de copil. Înțeleg asta.

Vedeți mult mai multe din acestea, decât un mic autocolant pe care să scrie: „Mântuitorul meu este Domnul Isus Cristos”. Înțeleg caracterul uman al acestui lucru. Înțeleg când un tânăr se îndrăgostește și nu poate vorbi decât despre iubita lui. Înțeleg când un puști la un meci de baseball din Mica Ligă reușește un „home run”. Acesta este cel mai important lucru din viața lui și, probabil, și din viața tatălui său, pentru o vreme. Înțeleg aceste aspecte ale vieții. Dar, uneori, ele trădează o ordine de priorități foarte confuză, nu-i așa?

Oamenii care tânjesc după Cuvânt, așa cum un copil tânjește după lapte, nu pot să nu-l proclame. Ei nu pot fi opriți. Pur și simplu iese la iveală. Și apoi, în cele din urmă, îl personalizează. Îl personalizează. Ei nu se conformează acestei lumi, ci sunt transformați de Cuvânt. Cuvântul locuiește din belșug în ei, Coloseni 3. Preia țesătura vieții lor, începe să-i modeleze, se manifestă în modul în care trăiesc. Dacă le privești viața, nu vezi vreun gât încordat, cineva sever, care să strângă din dinți și să încerce să-și croiască drum prin această ascultare. Există un calm, o dulceață, o naturalețe. Îi poți identifica în orice moment al vieții lor și există o consecvență, deoarece Cuvântul a preluat controlul și le-a format caracterul personal.

Cum știți când aveți o dorință, o dorință reală? În momentul în care veți cinsti Cuvântul. Îl veți iubi. El va fi sursa de război pentru voi, ocazional. Va fi subiectul de conversație cel mai familiar de pe buzele voastre atunci când îl veți proclama. Și va apărea în viața voastră, chiar și involuntar. Mereu spun: „Când cineva este matur din punct de vedere spiritual, răspunsurile sale involuntare sunt dumnezeiești”. Nici măcar nu trebuie să se gândească la asta, atât de mult face parte din structura vieții lor.

Ei bine, este suficient pentru acum și mai sunt încă trei condiții prealabile care trebuie adăugate la acestea și vom face asta data viitoare. Haideți să ne rugăm. După cum vă puteți da seama… înainte de a ne ruga… îmi este greu să mă opresc din a vorbi despre acest subiect, deoarece este o pasiune a inimii mele. Și nu pot decât să sper, și voi trebuie să vă rugați pentru mine, că voi reuși să cuprind tot ce vreau să spun în următoarele două duminici.

Tată, îți mulțumim pentru această seară. Îți mulțumim pentru acești oameni prețioși care au venit, au venit pentru că sunt flămânzi după Cuvântul Tău, pentru că vor să-l înțeleagă.

Ei vor să-i cunoască adevărul, vor să-l trăiască. Ei vor să-și facă drumul prosper, să aibă succes permanent; ei vor bucuria ascultării. Ei vor să aducă slavă numelui Tău. Îți mulțumim pentru cei care, în virtutea mântuirii, a convertirii și a nașterii din nou, îl au ca învățător pe Duhul lui Dumnezeu.

O, Doamne, fie ca ei să aibă o dorință puternică, așa cum un nou-născut are nevoie de lapte, o dorință puternică de a cunoaște Cuvântul Tău. Atât de esențială pentru ca ei să fie sârguincioși și să-l studieze ca un lucrător care nu are de ce să-I fie rușine. Îți mulțumim, Doamne, pentru această mare comoară. Îți mulțumim că îl putem înțelege. Tu l-ai făcut clar. Vrem să avem această înțelegere pentru a-l trăi și a cunoaște plinătatea binecuvântării și pentru a-Ți aduce onoare în Numele Fiului Tău. Amin.

SFÂRȘIT