Continuăm seria noastră despre cum să studiem Biblia şi cum să beneficiem cel mai mult de Biblie. Am stabilit o mulțime de lucruri preliminare pentru a vă crește încrederea și a vă deschide apetitul în ceea ce privește studierea Scripturii. Am vorbit despre cine poate studia Biblia cu eficacitate, cine poate interpreta cu adevărat și corect Scriptura. Și v-am spus că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu spune că numai cei născuți din nou, numai cei care au o dorință puternică, care sunt sârguincioși, care sunt curați și sfinți, care sunt ascultători și obișnuiesc să se roage sunt în stare să împartă drept Cuvântul adevărului.

Astfel că depindem de lucrarea Duhului Sfânt în toate aceste domenii. Duhul este Cel care ne dă o viață nouă, Duhul sădește în noi foamea de adevăr, Duhul pune în noi sârguința care ne curăță de păcat și ne conduce spre sfințenie, Duhul este Cel care lucrează în noi ascultare, Duhul este Cel care ne îndeamnă să ne rugăm, El se află în spatele tuturor acestor cerințe și calificări pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu.

Acum, având în vedere că înțelegem importanța Cuvântului lui Dumnezeu, și că înțelegem că acesta este în realitate Cuvântul lui Dumnezeu, ne-am străduit să spunem asta în mai multe moduri în ultimele două săptămâni, și având în vedere că viețile noastre sunt drepte înaintea Domnului, că îi aparținem Lui, că avem această dorință, această sârguință, această sfințenie, acest angajament de ascultare și ne apropiem cu rugăciune de Cuvântul lui Dumnezeu, cum trebuie atunci să studiem Scriptura? Cum trebuie să apucăm această carte?

Pare intimidantă. Este o carte groasă, este atât de lungă. De fapt, sunt 66 de cărți care alcătuiesc această carte. Sunt atât de multe detalii și, din moment ce fiecare cuvânt, prin urmare fiecare frază și fiecare propoziție și fiecare paragraf, fiecare capitol, fiecare carte în sine are o importanță atât de vitală, cum vom putea vreodată să înțelegem plinătatea Cuvântului lui Dumnezeu? Ce format să folosim? Ce mod de abordare să folosim pentru a studia Biblia eficient?

Vreau să vă împărtășesc doar câteva dintre lucrurile de bază care sunt esențiale pentru a ajunge la o înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu. Unele dintre ele vă vor fi familiare, iar altele poate că vor fi noi pentru dumneavoastră. Este suficient să spun, ca o scurtă introducere, că una dintre problemele grave din biserica de astăzi este înțelegerea greșită a semnificației Scripturii.

Așa cum v-am spus în această dimineață, noi… și chiar și duminica trecută în serviciul de seară că… ne așteptăm ca necredincioșii să interpreteze greșit Scriptura, nu-i așa?

Pentru că ei sunt firești și nu pot înțelege lucrurile lui Dumnezeu, Biblia în adevărul ei este închisă pentru ei. Pentru că Biblia este înțeleasă doar de cei care sunt învățați de Duhul lui Dumnezeu. Și din moment ce ei sunt lipsiți de Duhul și lipsiți de viața lui Dumnezeu, nu ne așteptăm ca necredincioșii să vină cu răspunsul corect.

Dar este de asemenea adevărat că, în multe cazuri, există credincioși care, din mai multe motive, interpretează greșit Scriptura. Ei se apropie de Scriptură cu presupozițiile lor și forțează Biblia să se conformeze acestora. Ei abordează Scriptura cu teologia lor simplificată, cu o perspectivă despre doctrină fundamentată pe ce au auzit în trecut și vor să forțeze Cuvântul lui Dumnezeu să se conformeze la aceasta. Sau poate că sunt îndrăgostiți de un învățător proeminent sau de un scriitor proeminent, și se aliniază într-un fel cu acel individ și vor să afirme ceea ce spune el sau ceea ce spune acel grup fără a ține cont de o înțelegere atentă a Scripturii.

În mod evident, lucrarea lui Dumnezeu a fost grav afectată, biserica lui Isus Cristos a fost grav afectată prin interpretarea greșită a Scripturii. Și există atât de multe interpretări greșite ale Scripturii sub numele de creștinism, încât majoritatea oamenilor necreștini presupun că nu există o interpretare corectă a Bibliei. Nu este corect să spunem asta? Majoritatea oamenilor necreștini ar spune: „Ei bine, este interpretarea fiecăruia, iar asta este evident, pentru că există atât de multe puncte de vedere”. Și acesta este un lucru destul de ciudat, deoarece, în cea mai mare parte, dacă ești, de exemplu, musulman, ești ancorat într-o perspectivă comună specifică scrierilor musulmane cu autoritate, iar acestea sunt universal acceptate și înțelese în același mod.

Dacă ești mormon, nu există prea multe variații în ceea ce privește modul în care sunt interpretate Scripturile și doctrinele în care crezi. Dacă ești Martor al lui Iehova, același lucru ar fi valabil și pentru tine. Dacă ești adept al Științei Creștine sau eşti în oricare alt cult oarecum creştin, există o uniformitate mult mai mare. Chiar și în cadrul Bisericii Romano-Catolice există mult mai puțină confuzie cu privire la ceea ce învață biserica, decât există în creștinismul evanghelic şi adevărat.

Și unul dintre motivele pentru care în timpul Evului Mediu Biserica Romano-Catolică nu a vrut ca oamenii să aibă Biblia, unul dintre motivele pentru care nu a pus niciodată Scriptura în mâinile oamenilor în perioada cuprinsă între anii 500 și 1500, perioada cunoscută sub numele de Evul Mediu Întunecat, a fost pentru că se temeau că dacă oamenii ar fi pus mâna pe Scriptură fără a avea abilitatea și pregătirea necesară pentru a o interpreta corect, ar fi interpretat-o greșit. Și înțelegem această teamă pentru că, de fapt, asta s-a întâmplat. Deși aveau încă responsabilitatea de a pune în mâinile… de a pune Scriptura în mâinile oamenilor, era o presupunere corectă că atunci când li se va da Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii vor veni cu tot felul de interpretări greșite.

Totuși, pe de altă parte a fost o presupunere incorectă că numai biserica putea fi interpretul autorizat al Scripturii, numai sistemul romano-catolic avea dreptul de a fi interpretul. Și aceasta a fost o presupunere greșită. Ipoteza corectă este aceea în care dai Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor și apoi îi înveți pe oameni cum să împartă corect adevărul. Nu îl ascunzi de ei. Dar este adevărat că Biblia în mâinile oamenilor poate fi sursa adevărului sau sursa confuziei, chiar și în cadrul bisericii.

Biserica a inventat tot felul de doctrine foarte ciudate din cauza interpretărilor greșite. De fapt, în viața bisericii au avut loc fel de fel de lucruri bizare din cauza unei interpretări greșite a Cuvântului lui Dumnezeu. După cum știți, de-a lungul istoriei, au apărut secte din cauza interpretării greșite. De multe ori, o interpretare greșită, codificată în mod categoric și definită de persoane singulare, cum ar fi Mary Baker Eddy, în cazul Științei Creștine, sau o viziune specială pe care se presupune că a avut-o Joseph Smith, în cazul mormonilor. Toate acestea fiind atunci interpretarea sau interpretarea potrivită a Scripturii.

Dar nu doar prin aceste mijloace mistice. Există și astăzi mulți creștini care… care oferă o interpretare sau o înțelegere a Scripturii care este complet inexactă. Influența lor variază, unii dintre acești oameni nu au niciodată influență în afara casei lor, fapt pentru care putem fi recunoscători într-o oarecare măsură. Dar alții dintre ei au o influență largă. Acestea sunt tipărite, și puse în cărți. Cărțile lor sunt distribuite pe scară largă, iar haosul domnește peste tot.

Înțelegem foarte bine acest lucru. Știm că există multă confuzie. De fapt, v-am spus de multe ori. Nu este nevoie să o subliniez din nou, decât să comentez foarte pe scurt, că trăim într-o perioadă în cadrul evanghelismului în care a spune că aceasta este interpretarea corectă și că toate celelalte sunt greșite este privit ca fiind lipsit de spiritualitate, lipsit de iubire, lipsit de evlavie, deoarece chiar și creștinii au ajuns la concluzia că aproape orice este valabil în interpretarea Bibliei.

Suntem puși în situația de a tolera oamenii care cred, de exemplu, că Isus a devenit un păcătos și că a trebuit să meargă în iad și să sufere pentru păcatele Sale. Suntem puși în situația de a-i accepta pe acești oameni ca fiind frații noștri creștini și de a tolera acest lucru. Suntem puși în situația de a-i îmbrățișa ca fiind creștini pe acei oameni care cred că cineva este mântuit prin botez și că, fără a fi scufundat în apă, nu se poate merge în cer. Suntem puși în situația de a-i accepta pe oamenii care cred că pot aduce o contribuție la mântuirea lor. Da, ei cred că este vorba de har, doar că este vorba de harul care cooperează cu faptele umane care produc răscumpărarea.

Suntem puși în situația de a-i accepta pe acești oameni și de a-i numi frații și surorile noastre, iar a face altceva decât asta este lipsit de evlavie, de iubire, de Biblie și nu se aseamănă deloc cu Cristos. Suntem puși în situația de a-i accepta pe oamenii care denaturează complet și înțeleg greșit semnificația inspirației, care nu înțeleg că Biblia este sfârșitul întregii revelații și care interpretează greșit lucrarea Duhului Sfânt. Și trebuie să îi îmbrățișăm fără echivoc, fără să punem întrebări, iar a pune la îndoială interpretarea lor greșită a acestor lucruri înseamnă cumva să subminezi unitatea bisericii.

Aceasta este starea de spirit de astăzi. Și nu este o stare de spirit în care interpretarea atentă a Bibliei să înflorească, nu-i așa? Pentru că interpretarea atentă a Bibliei este prin natura sa ceva care divizează, deoarece dacă ajungi la o concluzie corectă cu privire la Scriptură, atunci orice altceva este greșit. Așadar, din punctul de vedere al stării de spirit a creștinismului de astăzi, nu este un timp potrivit pentru asta. Dar cu siguranță este un timp pentru asta din punctul de vedere al lui Dumnezeu care ne poruncește să cunoaștem Cuvântul Său și să îl împărțim drept. Suntem chemați la o înțelegere corectă a Scripturii pentru a putea înțelege cu adevărat mesajul lui Dumnezeu, pentru a-l putea pune în practică, pentru a-l crede și a-l trăi.

De asemenea, trebuie să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că, atunci când îl credem, îl trăim și îl punem în practică, aducem asupra noastră plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu și avem ocazia de a-I da slava cuvenită numelui Său. Orice interpretare greșită a Scripturii scurtcircuitează scopul pe care Dumnezeu l-a urmărit pentru ea. Și nu se poate justifica acest lucru prin niciun motiv. Așadar, suntem din nou îndrumați către studierea Bibliei.

Acum să vorbim despre câteva lucruri de bază care sunt necesare. Și voi trece în revistă unul pe care vi l-am dat acum o săptămână, apoi vom trece la altele.

Pentru a înțelege Scriptura, primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să citiți Biblia. Acum s-ar putea să fie un șoc pentru voi, dar de aici trebuie să începeți. Cei mai mulți oameni nu știu ce înseamnă Biblia pentru că nu știu ce spune ea. Și poate că există oameni care stau oarecum la distanță de Scriptură și spun: „cu siguranță nu aș putea niciodată să înțeleg aceste chestiuni, așa că nici măcar nu voi încerca”. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr.

Poate că dacă am întreba oamenii care sunt cât de cât familiarizați cu Biblia: „Care ar fi cea mai dificilă carte din Biblie? Care ar fi cartea din Biblie cel mai greu de înțeles?”, probabil că ar spune Apocalipsa. Cartea Apocalipsa este greu de înțeles ar spune probabil cei mai mulți oameni. Cunosc mulți predicatori care, de-a lungul vieții lor de slujire, nu ar predica niciodată din cartea Apocalipsa pentru că nu cred că o pot înțelege. Și asta pentru că au renunțat la hermeneutica adecvată pentru a o interpreta. Deoarece dacă o interpretează cu hermeneutica corectă trebuie să o interpreteze literal, iar dacă o interpretează literal, aceasta contravine teologiei lor istorice. Și ei chiar nu vor să facă asta, așa că pur și simplu nu știu ce să facă cu cartea Apocalipsa și o lasă deoparte.

Dar majoritatea oamenilor ar spune că este probabil cartea cea mai greu de înțeles. Cu toate acestea, la începutul acestei cărți se spune în capitolul 1, versetul 3: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Vreți o binecuvântare? Citiți Apocalipsa. Ascultați ce spune, înțelegeți ce spune și puneți în practică.

Eu cred că Apocalipsa poate fi înțeleasă. Poate fi înțeleasă dacă este citită; este foarte clar ce spune. Doar atunci când oamenii devin mistici în legătură cu ea, devine confuză. Evident, există unele elemente ale profețiilor de acolo pe care nu le vom înțelege niciodată până când nu se vor împlini cu adevărat, dar acest lucru este valabil pentru toate profețiile. Însă mesajul cărții, care Îl înalță pe Isus Cristos, care vorbește despre glorificarea sfinților și judecata celor nelegiuiți este foarte clar în cartea Apocalipsa.

Începeți prin a citi Biblia. V-am sugerat că modul în care puteți face acest lucru este să citiți Biblia în mod repetat. Întoarceți în Bibliile voastre, dacă doriți, la Isaia capitolul 28. Și vreau doar să stabilesc aici un principiu care cred că este foarte elementar și foarte important. Isaia capitolul 28. Presupun că, dacă ar fi să-i întrebați pe evreii din vremea lui Isaia unde se aflau pe scara maturității spirituale, ei s-ar fi plasat destul de sus, deoarece primiseră orânduirile lui Dumnezeu, aveau Legea lui Dumnezeu și aveau diferitele scrieri sfinte care le fuseseră date și cuvintele profeților care ajunseseră la ei.

Și, cu siguranță, printre acestea se numără și lucrarea de predicare a lui Isaia. Cei din poporul Israel s-ar fi închipuit ca învățăcei ai revelației lui Dumnezeu, învățăcei ai Scripturii revelate din Vechiul Testament. S-ar fi imaginat pe ei înșiși ca fiind cei care aveau cunoașterea lui Dumnezeu, înțelepciunea lui Dumnezeu și care Îl înțelegeau pe Dumnezeu și adevărul Său.

Dar nu așa a văzut Dumnezeu lucrurile. Dumnezeu nu i-a văzut ca fiind maturi, ci ca fiind complet imaturi. El nu i-a văzut ca fiind adulți din punct de vedere al înțelegerii, ci ca fiind copii din punct de vedere al înțelegerii. Astfel că Isaia le vorbește în acest sens în capitolul 28 versetele 9 și 10. „Ei zic: ‘Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături?’ vorbind de Dumnezeu – ‘Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță? Căci dă’ – versetul 10 – ‘învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo’ (Într-adevăr, El va vorbi acestui popor)”.

Acum, când Dumnezeu a început să vorbească poporului Său Israel prin prorocul Isaia, a trebuit să le vorbească ca și cum ar fi fost doar niște copii, ca și cum ar fi fost înțărcați de la sân, ca și cum ar fi fost înțărcați de la lapte. Erau prunci și trebuiau să fie tratați ca niște prunci. Și cum înveți un copil? Cum instruiești un copil în cunoaștere? Cum înveți un copil când este în perioada copilăriei, când abia începe să aibă capacitatea de a învăța? Îl înveți în felul următor: „învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, puțin de aici, puțin de acolo”.

În concluzie, este vorba de repetiție, simplă repetiție. Repetiție, din nou și din nou și din nou și din nou, acesta este modul în care cei mici încep să învețe. Așa trebuie să învețe poporul lui Dumnezeu. Intri în Împărăția lui Dumnezeu, ca să spunem așa, potrivit textului din Matei 18, dacă putem extinde această metaforă în Noul Testament. Intri ca un copil, ești un copil al lui Dumnezeu și ai anumite caracteristici de copil. Una dintre ele este că trebuie să înveți adevărul lui Dumnezeu și trebuie să îl înveți prin repetiție. Este valabil pentru orice lucru pe care îl înveți. Îl înveți prin repetiție.

Chiar și în calitate de student la seminar… mă întorc la zilele în care mă străduiam să trec examenele la seminar și să-mi arăt competența la diferitele cursuri pe care trebuia să le fac, și să mă ridic la un anumit nivel astfel încât să pot obține nota pe care o doream și să merg mai departe spre absolvire. Și am descoperit că singurul mod în care puteam reține cu adevărat ceea ce era necesar să rețin era prin memorare constantă, prin repetare constantă în studiul meu. Așa învățăm cu toții. Învățăm prin repetiție, iar și iar și iar și iar.

Și pe măsură ce citiți Biblia, asta se va întâmpla. V-am sugerat ca, în ceea ce privește Noul Testament în special, să îl citiți în mod repetat. Citiți aceeași secțiune în fiecare zi, timp de treizeci de zile. Luați cam șapte capitole sau cam așa ceva, uneori un pic mai mult, alteori un pic mai puțin. Dacă citiți o carte precum Filipeni, care are doar patru capitole, atunci citiți patru capitole în fiecare zi timp de 30 de zile. Dacă citiți o carte precum Ioan, împărțiți-o în trei secțiuni de câte șapte capitole; citiți șapte timp de 30 de zile, următoarele șapte timp de 30, următoarele șapte timp de 30. În doi ani și jumătate puteți parcurge întreg Noul Testament în acest fel. Această lectură repetitivă vă va face să vă amintiți ceea ce ați citit.

Acum veți zice: „Bine, dar când parcurg Vechiul Testament, fac tot la fel?”. Nu, doar citiți-l ca pe o narațiune. Și când ați terminat, întoarceți-vă și citiți-l din nou. Și apoi întoarceți-vă și citiți-l din nou. Nu vă puteți aminti volumul vast de detalii și amploarea Vechiului Testament. Dar vă reamintesc următorul lucru, că temele Vechiului Testament și temele Noului Testament sunt foarte clare și nu sunt atât de multe. Vă aduceți aminte că v-am spus care sunt temele de bază ale Scripturii? În primul rând, Scriptura este descoperirea de sine a lui Dumnezeu. Ea ne vorbește despre Dumnezeu.

Așa că, în timp ce citiți Scriptura, puteți începe de la Geneza și puteți citi tot Vechiul Testament, notând în minte tot ceea ce este adevărat despre Dumnezeu. Și veți găsi lucruri repetate din nou și din nou și din nou, că Dumnezeu este înțelept, că Dumnezeu este puternic, că Dumnezeu este creatorul, că Dumnezeu este judecător, că Dumnezeu este drept, că Dumnezeu este milostiv și dă dovadă de bunăvoință. Puteți vedea asta şi aici şi acolo. Și astfel se repetă acest lucru în tot Vechiul Testament. Fiecare carte nu dezvăluie un tip de revelație cu totul nou până acum, inedit, ci mai degrabă dezvăluie, într-un fel nou, într-un mediu nou, într-un nou context, printr-o nouă experiență, caracterul lui Dumnezeu, astfel încât auziți despre Dumnezeu iar și iar și iar și iar.

În al doilea rând, am spus că Biblia arată că Dumnezeu are o lege pe care omul o încalcă și, ca urmare a acestui fapt, suferă blestemul lui Dumnezeu. Încălcarea legii lui Dumnezeu, neascultarea de Dumnezeu aduce blestemul. Acest lucru este cât se poate de clar în Scriptură. Veți începe în Geneza și veți vedea asta imediat în evenimentul căderii. O veți vedea din nou și din nou, din nou și din nou pe măsură ce parcurgeți consemnările Vechiului Testament. Oriunde veți merge, veți da peste aceeași temă de bază, ilustrație după ilustrație.

În al treilea rând, am spus că celor care păzesc Legea lui Dumnezeu și se supun Legii lui Dumnezeu li se promite binecuvântare. Veți vedea că acest lucru se repetă din nou și din nou și din nou. Acolo unde există cinstirea lui Dumnezeu, închinarea înaintea lui Dumnezeu, unde păcătosul își recunoaște păcatul și vine la Dumnezeu și caută să-L glorifice și să-L onoreze, când crede în El, când se încrede în El și se supune Lui, va exista binecuvântare. În repetate rânduri în Vechiul Testament acea însemnare este desfășurată.

A patra mare temă a Vechiului Testament este că va veni un Mântuitor. Omul se află într-o nevoie disperată. El este vinovat în fața unui Dumnezeu sfânt din cauza păcatului său. El singur nu poate face nimic în această privință. Cineva trebuie să vină să plătească pedeapsa pentru păcatul omului. Acel cineva va veni și Acela este Mântuitorul. Când veți citi în Geneza, veți citi despre Cineva care va veni și va zdrobi capul șarpelui. Veți citi despre un conducător care va veni, care va fi Șilo, ca să zic așa, care va aduce pacea. Pe măsură ce veți înainta veți citi despre mielul sacrificat și veți citi despre o zi de ispășire. Veți citi despre un țap ispășitor care a purtat păcatul. Toate acestea ilustrează venirea Mântuitorului.

Și apoi psalmistul va începe să îl identifice pe Mântuitor și chiar va cita ceea ce va spune Mântuitorul când va atârna pe cruce. Și apoi veți citi profeții, iar ei vor prezice lucruri despre Mântuitorul, despre nașterea, viața, moartea, învierea Mântuitorului și tot așa. Iar Mântuitorul va fi acea temă recurentă, din nou și din nou, din nou și din nou. Cel care trebuie să vină, Cel care trebuie să vină.

Și, în cele din urmă, a cincea mare realitate finală a Vechiului Testament este că istoria se va încheia cu Dumnezeu stabilind o împărăție pământească în care Mântuitorul Său glorios va domni și va împărăți. Veți găsi asta din nou și din nou, din nou și din nou. Dumnezeu va lua înapoi pământul. Paradisul va fi recâștigat.

Acestea sunt cele cinci mari teme care străbat Vechiul Testament și, bineînțeles, și Noul Testament. Așa că, atunci când citești Vechiul Testament, continuă să citești, să citești și să citești. Și poți agăța tot ceea ce citești de aceste cinci cârlige. Așadar, există repetiție. Există doar aceste câteva teme în Biblie. Iar aceste teme au, evident, diverse detalii, semnificații și nuanțe, și se desprind într-o multitudine de adevăruri. Dar toate sunt construite în jurul acestor teme. Citirea Bibliei vă va pune în contact și vă va familiariza cu aceste teme și cu declarațiile explicite ale omului despre aceste teme, cu numeroasele ilustrații ale acestor teme în istoria pe care Dumnezeu a înregistrat-o pentru noi în Vechiul Testament.

Un alt lucru despre Vechiul Testament lecturat de voi este că Vechiul Testament este simplu. Și spun asta în acest sens. Limba ebraică este simplă. Este o limbă concretă. Nu este o limbă abstractă precum greaca. Greaca are multe aspecte abstracte. Greaca este o limbă de cunoaștere, pe când ebraica este o limbă de acțiune. Limba ebraică este foarte specifică, foarte concretă, foarte clară. Iar cea mai mare parte a terminologiei are o semnificație foarte concretă și evidentă. Ar trebui să puteți citi Vechiul Testament și să înțelegeți ce se întâmplă.

S-ar putea să dați peste un cuvânt pe care nu-l înțelegeți, s-ar putea să dați peste o sărbătoare pe care nu o înțelegeți, s-ar putea să dați peste un eveniment istoric care poate să fie puțin confuz pentru voi. Dar, în general, limbajul ebraic este simplu și direct. Și, pe măsură ce citiți Vechiul Testament, continuu… și v-aș sugera să citiți mai ales în aceeași versiune, citind ocazional o versiune diferită pentru o mică nuanță de înțelegere, dar mai ales în aceeași versiune, astfel încât să vă familiarizați tot mai mult cu textul. Citiți Scriptura!

Acum, în timp ce citiți… și asta e ceea ce am făcut întotdeauna. Pe măsură ce citiți, țineți alături un mic jurnal de lectură și notați lucrurile pe care nu le înțelegeți. Notați lucrurile pe care nu le înțelegeți. Nu vă împotmoliți în lectură cu tot ceea ce nu înțelegeți în timp ce doar citiți. Continuați să citiți și începeți să faceți o listă. Faceți o listă pentru fiecare carte pe care o citiți. Puneți titlul capitolului și începeți să scrieți lucrurile pe care nu le înțelegeți și veți începe să vă alimentați puțin curiozitatea. Acesta este un proces foarte important de făcut. Citiți și notați lucrurile pe care nu le înțelegeți pentru a le studia în viitor, astfel încât să vă puteți întoarce și să săpați puțin mai adânc.

Acum, în Noul Testament, în timp ce citiți, v-am spus să luați un cartonaș de 8 pe 13, sau alt fel de cartonaș, o foaie de carnețel sau orice altceva vreți să folosiți, și să scrieți tema fiecărui capitol. Scrieți tema fiecărui capitol. Citiți 1 Ioan, citiți capitolele din 1 Ioan, cinci capitole, dați un mic titlu pentru fiecare dintre aceste cinci capitole care să sădească în mintea voastră ceea ce este în acel capitol. Memorați asta în cele 30 de zile în care citiți 1 Ioan. Păstrați-l în memorie, întoarceți-vă și repetați-l și veți ști întotdeauna unde se află lucrurile în Biblie. Le puteți găsi cu ușurință. Nu există substitut pentru asta.

Este aproape imposibil de calculat, de exemplu, numărul de predici pe care le-a ținut cineva ca John Wesley. Am auzit cifre de peste treizeci, patruzeci de mii de predici pe care le-a ținut. Este consemnat în istorie că John Wesley, a predicat tot timpul. Uneori predica din zori până la apus, zi după zi, zi după zi. A predicat mii și mii de predici. De fapt, obișnuiam să mă întreb cum oare a putut omul acesta să predice atâtea predici. Cum de avea atâta material în minte?

Răspunsul vine atunci când înțelegi că, în fiecare zi a vieții sale, John Wesley se trezea la ora patru dimineața și urma o rutină absolut riguroasă de citire a Scripturii, pe care o făcea ore în șir, până când era gata să predice dimineața. Și citea Scriptura, în mod interesant, în cinci limbi. Acum nu ne așteptăm să fim capabili să facem asta. El a fost capabil să facă asta. Asta îi dădea lățimea, lungimea, adâncimea și înălțimea și toate nuanțele posibile în înțelegerea Scripturii. Era un om care literalmente deborda în cunoașterea Scripturii, ceea ce a alimentat această capacitate imensă pe care o avea pentru predicare. Totul începe cu citirea repetată a Scripturii.

Unul dintre… unul dintre marii mei profesori și omul care m-a influențat atât de mult, Dr. Charles Feinberg, care a fost în multe feluri mentorul meu… este acum cu Domnul. Dar el a fost un fel de erou spiritual al meu când a fost vorba de cunoașterea Bibliei. Cunoștea Biblia atât de bine încât… dacă era vreun om care nu avea nevoie să o citească, el nu era nevoit să o citească. Știa practic tot Vechiul Testament în ebraică. Memorase secțiuni masive din el în ebraică și avea o minte de-a dreptul incredibilă.

Nu știu care era IQ-ul lui, dar avea acea memorie fotografică familiară despre care vorbesc uneori oamenii, se pare că nu uita niciodată nimic. Avea o minte imensă și totuși avea obiceiul de a citi Vechiul Testament și Noul Testament de patru ori pe an. Și a făcut asta timp de zeci de ani, motiv pentru care era atât de familiarizat cu textul Scripturii.

Și, așa cum v-am spus mai devreme, familiarizarea cu textul Scripturii este propria interpretare. Pe măsură ce începeți să citiți Scriptura, aceasta începe să se interpreteze pe sine. Începe să se desfășoare singură, deoarece aceste adevăruri consistente se repetă din nou și din nou. Iar Biblia devine cea mai bună sursă de explicație a sa, un text explicându-l pe altul. Și veți fi uimiți pe măsură ce începeți să preluaţi Cuvântul lui Dumnezeu, citind, așa cum v-am spus, în Vechiul Testament și apoi, pe o perioadă de 30 de zile, în mod repetat, în Noul. Faceți asta timp de câțiva ani și veți începe să vă minunați de înțelegerea pe care o aveți asupra sensului Scripturii, pentru că devine atât de clară doar în virtutea repetiției.

Și așa cum v-am mai spus și înainte… o voi repeta pe scurt din nou. Îmi place să interpretez Biblia cu Biblia. Aceasta este cea mai bună sursă de interpretare. Și în cele mai multe cazuri puteți face asta. Cu alte cuvinte, nimic din Biblie nu este absolut izolat încât să trebuiască să interpretezi totul în contextul său și nu dincolo de el. Totul în Scriptură, aproape totul în Scriptură este legat de alte chestiuni din Scriptură care ajută la interpretarea acelei chestiuni în sine. O ilustrație în acest sens, de exemplu… și ar putea fi multe. Dar una care îmi vine în minte citind capitolul 3 din Ioan. Isus vorbește cu Nicodim și Isus îi spune lui Nicodim: „Trebuie să te naști din apă și din Duh”.

Cineva ar putea pune întrebarea: „Despre ce vorbește El? Cum adică trebuie să te naști din apă și din Duh?”. Și am auzit oameni spunând: „Ei bine, apa de acolo înseamnă botez. Trebuie să fii botezat cu Duhul și trebuie să fii botezat cu apă”. Și există grupuri întregi de oameni care învață asta. Asta nu are niciun sens, din moment ce botezul creștin nu fusese instituit la momentul acelei conversații. Și, mai mult, din moment ce botezul cu apă nu este mijlocul de mântuire.

Alții au sugerat, și am auzit această predică, că semnificația expresiei că trebuie să te naști din apă și din Duh se referă la faptul că trebuie să te naști fizic. Aceasta este apa. Știți, apa se rupe și apoi vine copilul. Și astfel, aceasta este apa care face parte din nașterea umană; trebuie să te naști din punct de vedere uman și apoi trebuie să te naști din Duh.

Problema este că evreii nu se refereau la ea ca fiind apă. Răspunsul corect este la îndemâna tuturor dacă citim Ezechiel. Pentru că în profeția din Ezechiel, capitolul 36, Ezechiel spune: „Va fi un legământ nou și în acest legământ nou Dumnezeu va lua inima de piatră din trupul vostru și vă va da o inimă de carne, o inimă blândă, va pune Duhul Său în voi și va stropi cu apă curată și veți fi curățați”.

Și dacă citiți mai departe în Noul Testament, veți descoperi că este vorba de spălarea cu apa Cuvântului. Despre asta se vorbește. Scriptura oferă propria explicație. Nu aveți nevoie de o explicație medicală sau clinică și nici de vreun fel de explicație ecleziastică. Biblia însăși este cel mai bun interpret al ei. Îmi amintesc că atunci când parcurgeam epistolele lui Petru și vorbeam despre o frază foarte interesantă din 1 Petru, 1 Petru 1:2, care vorbește despre ascultarea lui Isus Cristos și stropirea cu sângele Lui. Și citind această frază și m-am gândit: „Oare ce înseamnă asta?”.

Și am început să citesc în comentarii și nu am găsit nimic care să mă mulțumească. Aveam tot felul de explicații. Dar când am început să studiez, am găsit același concept în capitolul 24 din Exodul. Pentru că eram familiarizat cu ceea ce spune Exodul, m-am întors la Exodul capitolul 24 versetele 3-8, și am găsit acolo o întreagă ceremonie, o sărbătoare în care poporul lui Israel își declara ascultarea față de Dumnezeu și că va fi credincios Cuvântului lui Dumnezeu. Și în acel moment anume, Moise i-a stropit cu sânge ca simbol al declarației lor de ascultare.

Acum să trecem la o a doua caracteristică, și anume interpretarea Bibliei. Și va trebui să petrecem puțin timp cu acest lucru. Acum, deja ați citit-o și, nădăjduim că, pe măsură ce ați citit-o, ați ținut o evidență a lucrurilor care vă interesează. Și veți petrece ceva timp suplimentar în fiecare săptămână revenind la unele dintre acele aspecte pe care le-ați notat pentru că nu le-ați înțeles. Și asta este ceea ce am făcut eu de-a lungul anilor. Acele lucruri pe care nu le-am înțeles au devenit lista de priorități pentru studiul meu personal în profunzime. Din nou, acest lucru trebuie să meargă dincolo de devoțiuni.

Și, așa cum am menționat în această dimineață, citirea Bibliei ca un exercițiu zilnic de cincisprezece minute și apoi citirea unui alt pasaj a doua zi și a altuia, fără a înțelege niciodată cu adevărat profunzimea a ceea ce citești, nu schimbă viața. Este ca și cum ai lua o aspirină pe zi. Știți că poate avea un mic efect pe termen lung, dar nu vă va schimba viața. Famenul etiopian a fost întrebat: „Înțelegi tu ce citești?” La care el a răspuns la întrebarea lui Filip: „Cum aș putea, să înțeleg dacă” - ce? - „dacă nu mă va călăuzi cineva?”. Trebuie să am un ajutor. O citesc, dar nu sunt sigur că o înțeleg cu adevărat.

Și acest lucru va fi adevărat pe măsură ce veți studia Biblia. De aceea, când vă întoarceți la Neemia… întoarceți-vă pentru un minut la Neemia capitolul 8. În Neemia capitolul 8, Cuvântul lui Dumnezeu fusese găsit și Ezra, cărturarul, a citit Cuvântul lui Dumnezeu poporului. Versetul 1: „Când a venit luna a șaptea, copiii lui Israel erau în cetățile lor. Atunci tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porții apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise dată de Domnul lui Israel. Și preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbați și femei și din toți cei ce erau în stare s-o înțeleagă. Era întâia zi a lunii a șaptea. Ezra a citit din carte de dimineață până la amiază, pe locul deschis dinaintea porții apelor, în fața bărbaților și femeilor și în fața celor ce erau în stare s-o înțeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cărții Legii”.

Acum ei se aflau acolo de cel puțin șase ore, stând în piața deschisă și ascultând șase ore de citire a Bibliei. Asta îmi spune că aveau o capacitate de atenție despre care cultura noastră nu știe nimic. Și au fost atenți tot timpul. „Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn ridicat” - cred că de aici provin aceste amvoane – „cu prilejul acesta. Și lângă el stăteau Matitia, Șema, Anaia” și restul. În versetul 5: „Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus decât tot poporul. Și când a deschis-o, tot poporul s-a sculat”. Deci au stat în picioare timp de șase ore în locul deschis (dinaintea apelor) și l-au ascultat citind.

„Ezra a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, și tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!”. Cred că acesta a fost începutul, a ceea ce încă se întâmplă atunci când este proclamat Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii spun Amin. „Și s-au plecat, și s-au închinat înaintea Domnului cu fața la pământ”. - iar cei care îl asistau pe Ezra - sunt enumerați acolo în versetul 7. Uitați-vă la sfârșitul versetului – „ei lămureau poporului Legea, și fiecare stătea la locul lui. Ei citeau deslușit în cartea Legii lui Dumnezeu” – adică interpretau sau explicau - „și-i arătau înțelesul, ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră”.

Acesta este cel de-al doilea aspect al studiului biblic. Asculți, auzi, preiei ceea ce poți și apoi mergi mai departe. Ce spune Biblia? Prima întrebare, ce spune Biblia? A doua întrebare, ce vrea să spună prin ceea ce spune? Ce vrea să spună prin ceea ce spune? Aceasta este împărțirea corectă a adevărului. Asta înseamnă a-l împărți drept. Și acest lucru este absolut necesar pentru ca totul să se potrivească. Dacă nu tăiați corect piesele, nu puteți pune totul laolaltă.

Am avut o discuție în seara trecută la ședința prezbiterilor, care mi s-a părut o discuție foarte utilă despre teologie. Și sunt mulți oameni care ar spune: „Resping teologia sistematică și accept teologia biblică”. Ei bine, eu vreau să fiu cunoscut ca un teolog biblic. În acest sens, teologia ta… teologia ta se desfășoară din text, teologia ta se eliberează din text. Teologia ta se ridică din textul Scripturii. Nu ai vrea să dezvolți un sistem de teologie și apoi să îl impui ca pe o grilă pe Biblie. Ci mai degrabă ai vrea să fii un teolog biblic. Și asta înseamnă că teologia izvorăște din text, izvorăște chiar din versetele în sine.

Dar, ascultați cu atenție, acest lucru nu este în conflict cu teologia sistematică. Poate fi în conflict cu conceptul clasic de teologie dogmatică, care este un sistem teologic ecleziastic impus Bibliei și oamenilor. Poate fi în conflict cu teologia dogmatică, care este un termen tehnic pentru aceasta. Dar nu este în conflict cu teologia sistematică. Vă voi spune la ce mă refer. Când ați parcurs Biblia și aceasta a dat tot adevărul ei și a spus tot ceea ce Dumnezeu vrea să spună, când ați terminat, acela va fi un sistem perfect, fără cusur și necontradictoriu al adevărului. Trebuie să fie sistematic pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii absolute.

Așadar, așa cum spuneam seara trecută, este simplist să spui că respingi teologia sistematică. Nu poți spune asta. Poți spune că respingi o grilă teologică nebiblică sau o teologie dogmatică dezvoltată de niște conducători ai bisericii, sau de niște oameni sau de niște persoane și impusă asupra Scripturii. Dar atunci când ți-ai făcut toată munca ta de teologie biblică, ceea ce rezultă este o teologie ordonată, armonioasă și perfectă, fără contradicții, ceea ce înseamnă un sistem perfect, care realizează și împlinește tot ceea ce reflectă perfect natura lui Dumnezeu. Așa că noi încercăm să ajungem la o înțelegere atât de clară, cuprinzătoare și completă a ceea ce ne învață Biblia de la Geneza până la Apocalipsa, încât să putem spune: „Iat-o în ordinea ei perfectă și în armonia perfectă, în interrelație perfectă, fără contradicții”.

În acest sens, recunoaștem teologia sistematică. Ea nu este interpretul Scripturii, ci este rezultatul unei interpretări corecte a Scripturii. Atunci când te duci la Cuvântul lui Dumnezeu cu instrumentele exegetice, cu o abordare expozițională și acesta își produce adevărul, în cele din urmă totul va fi perfect armonios. Și asta face parte și din credința în ceea ce noi numim analogia scriptura. Adică Scriptura este consecventă în ea însăși, analogă cu ea însăși și necontradictorie în niciun sens. Da, există taine pe care nu le înțelegem. Există lucruri care sunt aparent contradictorii pentru noi, dar în realitate nu sunt deloc contradictorii, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, nu un Dumnezeu al confuziei.

Așadar, este necesar să interpretăm cu atenție Scriptura pentru a ajunge la ceea ce spune și, în cele din urmă, pentru ca totul să se îmbine perfect în ordine și armonie, fără contradicții. Acum, dacă încurci interpretarea pe parcurs, nu poți avea acel sistem ordonat la final. Este absolut crucial să împărțim corect Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea am spus de-a lungul anilor că singura persoană care are cu adevărat dreptul de a fi teolog este un exeget. Cineva care interpretează Scriptura are dreptul să spună: „sunt teolog”, cineva care nu interpretează paginile Scripturii poate spune că este teolog, dar este teolog prin faptul că împrumută de la altcineva. Cea mai pură teologie se ridică din textul însuși.

Acum, interpretarea greșită a Bibliei a creat multe, multe, multe probleme. Îngăduiți-mi să vă prezint câteva ilustrații. Unii au spus că din moment ce patriarhii din timpul lui Avraam, Isaac și Iacov, patriarhii au practicat poligamia, atunci și noi putem face la fel. Cine spune asta? Biserica Mormonă. Alții au spus că, din moment ce Vechiul Testament a autorizat dreptul divin al regelui lui Israel, toți regii au drepturi divine. Europa a avut o mulțime de regi care au exercitat ceea ce ei credeau că este un drept divin, împrumutat cumva din Israelul Vechiului Testament.

Chiar și în America în Massachusetts a existat un punct de vedere interesant. Din moment ce Vechiul Testament aprobă moartea vrăjitoarelor, ar trebui să le omorâm și noi pe toate. Pentru că unele urgii din Vechiul Testament erau de la Dumnezeu, ar trebui să evităm salubrizarea. Iată un punct de vedere interesant. Dacă începi să devii… dacă începi să devii prea sanitar, îl vei schilodi pe Dumnezeu şi pentru că Dumnezeu folosește plăgile pentru a distruge oamenii nelegiuiți, ar trebui să evităm salubrizarea.

Iată un alt punct de vedere interesant care a apărut. Deoarece Vechiul Testament învață că femeile suferă la naștere ca pedeapsă divină, nu ar trebui să se folosească niciodată anestezic. Este un gând interesant, nu-i așa? Din moment ce o parte din blestemul lui Dumnezeu asupra umanității este că femeile au dureri la naștere, orice lucru care atenuează această durere este împotriva voinței lui Dumnezeu. Și v-am povestit despre perspectiva pe care am întâlnit-o în România cu câțiva ani în urmă, și este valabilă și în Rusia. Din moment ce femeile sunt mântuite prin nașterea de fii, ele nu ar trebui să facă niciodată ceva de natură contraceptivă și dacă o fac vreodată riscă să-și piardă mântuirea.

Acum, unii oameni se uită la Biblie și văzând toate acestea, se scarpină în cap și spun: „Nu știu ce să fac cu toate astea”. Îmi amintesc că am vorbit cu un om proeminent, care era pastor și care mi-a fost coleg de facultate. În cele din urmă a mers la seminar, a absolvit seminarul, a fost pastor al unei biserici, și vorbeam cu el odată, la o conferință la Hume Lake, unde amândoi eram vorbitori. Iar el vorbea despre interpretarea Vechiului Testament. Și le-a spus deschis oamenilor, a spus: „Știți, eu… am decis să iau totul pentru toată lumea”. Totul din Vechiul Testament pentru toată lumea? Este o… este o declarație de-a dreptul uimitoare.

Așa că atunci când l-am văzut după unele dintre sesiuni, i-am spus: „Vreau să te întreb ceva despre ce ai spus aseară. Ai spus că ai decis că încercarea de a sorta totul în Vechiul Testament este destul de complicată. Ai decis că e valabil totul pentru toată lumea”. S-a întâmplat să îl prind și eu, în acel moment, în timp ce mânca un hot dog și nu era un hot dog numai din carne de vită. Cum adică e valabil totul pentru toată lumea? Când ți-ai sacrificat ultimul miel? Și cum se face că ți-ai tăiat perciunii și nu ți i-ai înfășurat în jurul urechilor? Adică, de ce mănânci hot dog-ul ăla?

Nu poți spune asta. Scriptura trebuie interpretată. Nu poți veni cu un concept general. Oamenii mă întreabă de multe ori: „Care este cheia interpretării Vechiului Testament pentru a înțelege ce era pentru evrei în vremea lor și ce este pentru noi?”. Răspuns: contextul fiecărui pasaj. Nu există o formulă singulară pe care să o poți aplica pur și simplu asupra întregului Vechi Testament. Acum, în manipularea cu acuratețe a Cuvântului lui Dumnezeu trebuie evitate trei erori. Am să vă dau aceste trei erori care trebuie evitate, iar data viitoare vom vorbi despre cum să înțelegem corect.

Trebuie evitate trei erori. Să nu ajungeți niciodată la o concluzie cu prețul unei interpretări corecte. Să nu ajungeți niciodată la o concluzie sau la un punct de vedere cu prețul unei interpretări potrivite. Să nu folosiți Scriptura pentru a vă susține punctul de vedere. V-a venit o idee bună; credeți că funcționează, așa că introduceți Scriptura în acea idee. Eu zic că acest lucru devine foarte bizar.

Era un scriitor destul de frenetic care propovăduia împotriva femeilor care își adună părul în vârful capului, deoarece credea că, din moment ce părul unei femei era acoperământul ei, gloria ei, ar trebui să fie peste tot, tot timpul. Așadar, ridicarea lui pe cap era o încălcare a Scripturii. Și se presupune că versetul folosit se găsea în Matei 24, „de sus să nu cobori”. Acum știți versetul, nu-i așa? Vorbește despre timpul Necazului și spune: „cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă”.

Este ca predicatorul care într-o zi a mers în vizită și a bătut la ușa casei enoriașilor săi, dorind să le dea un sfat spiritual. Și a bătut și a bătut. Vedea televizorul în funcțiune; luminile erau aprinse, bang, bang, bang, bang, dar nu a venit nimeni. Așa că a scris: „Iată, am stat la ușă și am bătut, dacă cineva ar fi auzit glasul meu și ar fi deschis, aș fi intrat și aș fi cinat cu el”. A îngrămădit-o în clanța ușii. Duminică a venit o doamnă și i-a dat un bilet, în care scria Geneza 3 cu10: „Eram gol și m-am ascuns”.

Ei bine, presupun că există astfel de utilizări bizare ale Scripturii, pentru că acesta este un mod bizar de a ilustra o idee. Scriptura este folosită cu stângăcie. Acesta e un aspect. Scriptura este folosită în mod necorespunzător; Scriptura este manipulată. Îmi amintesc că am citit despre interpretarea evreilor… acest lucru nu este relevant doar pentru noi, dar interpreții evrei ai Scripturii de demult, atunci când scriau despre Turnul Babel, au scris niște lucruri destul de bizare, acei rabini care doreau să sublinieze grija față de oameni.

Unii rabini erau foarte îngrijorați de faptul că celor din Israel nu le pasă și nu arată dragoste față de oameni. Așa că au luat povestea Turnului Babel și au spus că motivul pentru care Dumnezeu a schimbat toate limbile și a împrăștiat națiunile pe tot pământul a fost pentru că… vă amintiți că au construit acest turn și că îl construiau din ce în ce mai sus și mai sus și mai sus. Rabinii au inventat această poveste uimitoare despre niște tipi care erau cărăuși, știți, care trebuiau să care mortarul și cărămizile până în vârf. Și pe măsură ce turnul devenea mai înalt, trebuiau să meargă mai sus și să meargă pe schele din ce în ce mai sus.

Și conform acestei intuiții rabinice, mulți dintre ei au căzut de pe schelă și au murit. Era nevoie de multe, multe ore pentru ca un om să ducă o încărcătură de cărămizi până la zidarii din vârf. Și, bineînțeles, dacă un om cădea din turn la coborâre, nimeni nu-i dădea atenție. Dar dacă omul cădea în timp ce urca, își pierdeau cărămizile. Și astfel ei jeleau cărămizile căzute și de aceea Dumnezeu le-a încurcat limbajul, pentru că erau mai preocupați de cărămizi decât de moartea oamenilor.

Și așa au interpretat rabinii acest pasaj pentru a se face înțeleși. Bine spus, ar trebui să vă pese mai mult de oameni decât de cărămizi. Dar nu găsim așa ceva acolo. Nu scoateți Scripturile din context. Nu vă faceți un punct de vedere cu prețul unei interpretări care este exactă și adevărată. Acest lucru necesită sârguință, studiu atent, studiu chibzuit, pentru ca să împărțim drept Cuvântul adevărului și astfel să nu avem de ce să ne rușinăm, 2 Timotei 2:15.

În al doilea rând, evitați interpretările superficiale. Evitați interpretarea superficială. Una dintre problemele frecvente în interpretarea Bibliei este această frază scurtă: „Acest verset pentru mine înseamnă” - și așa mai departe, și așa mai departe, și așa mai departe. Dați-mi voie să vă spun ceva. Nu contează ce înseamnă pentru tine. Întrebarea este ce ar însemna dacă tu nu ai trăi? Ce ar însemna dacă nu ai exista?

Problema este ce însemna. Punct. Nu ce înseamnă pentru tine. Uneori vei auzi oameni care se adună și se presupune că au un studiu biblic, ceea ce nu este decât o punere în comun a ignoranței. Oamenii spun: „Ei bine, eu mă uit la acest verset și simt că acest verset spune” - Nu contează ce simți tu. Asta nu are nicio legătură.

Nu contează ce simți în legătură cu versetul; nu contează ce crezi că înseamnă pentru tine. Evitați să improvizați în interpretarea Bibliei; evitați să faceți ce vreți în interpretarea Bibliei, și să mânuiţi la întâmplare Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toții vrem să recunoaștem preoția credinciosului. Da, cu toții vrem să recunoaștem că avem ungerea de la Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu care locuiește în noi, iar Duhul lui Dumnezeu care locuiește în noi este învățătorul care ne învață. Cu toții vrem să recunoaștem acest lucru. Dar aceasta nu este o justificare pentru a trata cu ușurință Scriptura. De aceea, în 1 Timotei 5:17 se spune: „Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste”. Este o muncă grea.

Evitați interpretările superficiale. Evitați expresia „cam asta înseamnă pentru mine”. Aceasta nu este o afirmație care ar trebui să prefațeze nicio interpretare a Scripturii. Întrebarea este ce înseamnă dacă nu exiști? Ce însemna înainte de a te naște? Și ce va însemna după ce vei fi mort? Ce înseamnă pentru oamenii care nu te vor întâlni niciodată? Ce înseamnă, punct, este problema.

Și apoi, în al treilea rând, încă un lucru pe care trebuie să-l menționez doar pentru ca voi să-l puteți evita. Evitați spiritualizarea sau alegorizarea Bibliei, spiritualizarea sau alegorizarea Bibliei. Aceasta este ceea ce dă Bibliei un fel de semnificație mistică. Cu alte cuvinte, ceea ce este la suprafață nu este sensul, dar ceea ce este ascuns devine sensul. Acest lucru este foarte popular. Am putea vorbi despre alegorizare, este destul de… nu mai este la fel de populară astăzi ca pe vremuri, deși mai revine din când în când.

Alegorizarea înseamnă să spui că sensul istoric nu este cel real și că, de fapt, poate fi doar o invenție. Sensul istoric nu este sensul real. Adevăratul sens este sensul spiritual ascuns sub suprafață. Și odată ce spui că ceva din Biblie este o alegorie, adică este doar un simbol al realității, tocmai ai făcut imposibilă cunoașterea acelei realități. Pentru că, dacă acea realitate nu poate fi percepută prin înțelegerea normală a limbajului, cum poate fi percepută altfel?

De exemplu, în urmă cu câțiva ani a fost scrisă o carte intitulată If I Perish, I Perish (Dacă va fi să pier, voi pieri). Se pretindea a fi un comentariu la cartea Estera. Și în ea era de fapt o alegorie a cărții Estera, astfel încât Estera devenea Duhul Sfânt. Și întreaga poveste a cărții era operațiunea Duhului Sfânt în viața unui credincios în lupta dintre fire și Duh și războiul spiritual și așa mai departe. Și o mare parte din ceea ce era în carte era adevărat, adevăr nou-testamentar, dar nu avea absolut nimic de-a face cu cartea Estera, așa că, prin urmare, a contorsionat sensul cărții Estera. Și nicio persoană care a citit cartea Estera nu ar fi înțeles vreodată acel sens. Nicio înțelegere normală a cărții Estera nu ar fi dus la asta.

Patricia și cu mine am fost la o conferință biblică în Lacul Geneva. Și eram acolo cu un alt vorbitor, un alt predicator. Nu voi uita niciodată ocazia, pentru că el predica, iar apoi predicam eu și alternam, și ne simțeam bine făcând asta. Și i-am spus… luam prânzul sau o gustare într-o cafenea mică de acolo, la acest centru de conferințe, George Williams College de pe Lacul Geneva. Și l-am întrebat: „Despre ce vei predica în seara asta?”. Iar el a spus: „Voi predica despre răpirea bisericii”.

Am spus: „Oh, e minunat, va fi extraordinar, sunt sigur că oamenii vor fi încurajați”. Am întrebat: „Care va fi textul pe care-l vei folosi?”. El a spus: „Ioan 11”. Și m-am gândit „Ioan 11? Răpirea este în Ioan 14, 1 Tesaloniceni 4, 1 Corinteni 15. Ce este Ioan 11?” Am spus: „Ioan 11 este despre învierea lui Lazăr. Este vorba despre Lazăr înviat din morți, Maria și Marta și…” L-am întrebat: „Cum se face că vei predica despre Răpire din Ioan 11?”. El mi-a spus: „Oh, va trebui să vii în seara asta”. Iar eu i-am răspuns: „Cred că trebuie”. Așa că a predicat despre Răpire din Ioan 11.

Acum nu-mi mai amintesc… a fost foarte inteligent și oamenii spuneau: „Adânc, adânc, uau”, știți voi. Ei nu știu. Pur și simplu… vorbea despre faptul că Lazăr era biserica, iar ieșirea lui la lumină reprezenta sfinții morți care înviau, și cred că Marta reprezenta sfinții din Vechiul Testament și Maria reprezenta sfinții vii din Noul Testament. Și toată chestiunea asta a durat o oră și a fost foarte inteligent făcută. Doar că pur și simplu [acest subiect] nu era în text.

Și când s-a terminat, ne-am întâlnit din nou și mi-a spus: „Ai văzut vreodată asta în Ioan 11?”. Iar eu i-am spus: „Nimeni nu a mai văzut așa ceva în Ioan 11”. Și a doua zi, când s-a ridicat să vorbească a spus: „Știți, am primit un compliment minunat ieri. John MacArthur a spus că nimeni înaintea mea nu a mai văzut asta în Ioan 11”. Acum, și eu cred în răpirea bisericii. Numai că nu este prezentată în Ioan 11. Sunt lucruri în Ioan 11 care ar trebui să fie predicate.

Dar odată ce îmi spuneți că ceea ce spune (Biblia) nu este ceea ce înseamnă, atunci puteți să-mi spuneți că înseamnă orice. Pentru că, dacă nu pot obține sensul din utilizarea normală a limbajului, cum aș putea obține sensul? Am ascultat o serie de opt casete, un studiu… un studiu al cărții Neemia. Și îmi amintesc atât de bine acest lucru pentru că am avut un dialog în cadrul unei consilieri când Jerry Mitchell era în echipa noastră pastorală, cu ani în urmă. Iar Jerry a venit la mine și mi-a spus: „Am avut o ședință de consiliere foarte ciudată în această dimineață, John. Poate mă poți ajuta cu ea.

„Am consiliat un cuplu tânăr, urmează să se căsătorească. Au decis să se căsătorească. Și am început să-i întreb de ce aveți de gând să vă căsătoriți, iar singurul răspuns bun pe care l-au avut a fost că a fost o predică pe care a ținut-o pastorul lor”. Și era vorba de același pastor care scosese această serie pe care eu o ascultasem. Și am întrebat: „Ei bine, despre ce a predicat?”. El a spus: „A predicat despre zidurile Ierihonului”. Am întrebat: „Cum adică a predicat despre zidurile Ierihonului? Ce legătură are asta cu căsătoria lor?”.

El a spus: „Ei bine, a fost așa. Îţi doreşti ceva și apoi mărșăluiești în jurul lui de șapte ori şi va cădea. Așa că s-a făcut o aplicație că dacă vezi o fată despre care crezi cu adevărat că este alegerea lui Dumnezeu, găsește o modalitate de a mărșălui în jurul ei de șapte ori, iar zidurile inimii ei vor cădea”. Și pe baza acelei predici au hotărât să se căsătorească. Iar Jerry a întrebat: „Care crezi că ar trebui să fie sfatul nostru? Pentru că… ei bine, am avut o discuție interesantă”.

Am trecut de acolo la seria despre Neemia, în care Neemia era Duhul Sfânt. Scăldătoarea regelui, care se află în oraș, știți când au construit zidul… el menționează bazinul regal… care era botezul Duhului Sfânt. Iar construcția zidului, acel mortar dintre cărămizi a fost vorbirea în limbi. Iar ideea lui Neemia este că Dumnezeu vrea să trimită Duhul Sfânt să te boteze cu Duhul Sfânt și să construiască zidurile căzute ale personalității tale umane prin vorbirea în limbi.

Acum, vedeți, dacă vreți să faceți asta cu Biblia, nu puteți obține asta din text. Este pură fantezie. Dar se întâmplă tot timpul și am spus adesea… uneori le spun pastorilor noștri: „Nu aveți nevoie de Biblie pentru asta. Dacă aveți de gând să faceți asta, puteți folosi orice, puteți folosi orice”. Puteți predica pe Little Bo Peep. Ați putea. Ați putea începe prin a spune: „Micuța Bo Peep, oh, ea era mică, dar Dumnezeu îi poate folosi pe cei mici. Și numele ei era… numele ei era Bo Peep. Ce nume nesemnificativ, ce nume ridicol, dar Dumnezeu îi folosește pe cei care au fost ridiculizați. Micuța Bo Peep, și-a pierdut oaia. Peste tot în această lume se pierd oi. Nu știe unde să o găsească”. Singura parte pe care nu am reușit să o înțeleg a fost ce faci cu legănatul cozii în spatele lor din poveste.

Este un lucru foarte periculos să alegorizezi sau să spiritualizezi Scriptura. Ceea ce înseamnă este ceea ce spune atunci când este înțeleasă corect în contextul său istoric. Ei bine, este suficient pentru seara asta, duminica viitoare vă voi spune cum să faceți asta. Bine? Uite cum a trecut timpul, îmi pare rău. Haideți să ne rugăm.

Tată, ajută-ne să avem o dragoste pentru Cuvântul Tău care să se dezvolte în inimile noastre în așa măsură încât să îl studiem cu credință și cu sârguință. Îți mulțumim că ne-ai dat Cuvântul Tău. Îți mulțumim pentru darul limbajului care transmite adevărul Tău simplu și direct. Doamne, arată-ne adevărul pe măsură ce studiem cu sârguință Cuvântul Tău. Fie ca noi să îl împărțim corect, astfel încât adevărurile sale să ne transforme și să Îți aducă slavă, în Numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT