Aș vrea să deschideți Biblia, în timp ce discutăm despre cum să beneficiem la maximum de Cuvântul lui Dumnezeu, și să citiți 2 Timotei, capitolul 2, versetul 15. Într-un fel îmi cer scuze, pentru că, în mod normal, duminica dimineața și seara, luăm un pasaj din Scriptură și îl parcurgem în mod expozitiv. Dar aceasta este o serie foarte specială. Nu seamănă atât de mult cu o predică, ci mai mult cu o lecție în sala de clasă, deoarece vorbim despre principiile studiului biblic.

În virtutea subiectului, suntem obligați să ne ocupăm de unele lucruri tehnice și de unele lucruri care nu sunt neapărat legate de un text din Scriptură, dar care sunt atât de esențiale și de fundamentale încât vă vor pregăti pentru a studia toate pasajele din Scriptură. Așadar, dacă îmi veți îngădui puțin în această zi să fiu mai degrabă profesorul decât predicatorul, vă voi prezenta o lecție despre studiul Bibliei, și astfel veți beneficia atât voi, cât și eu.

În 2 Timotei 2:15 avem doar un punct de plecare, din punct de vedere biblic, care ne oferă mandatul pentru această necesitate a studiului biblic. Acolo spune: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului”. A nu împărți drept Cuvântul adevărului înseamnă a te face de rușine. Când te ocupi de Cuvânt, te ocupi de Cuvântul Dumnezeului viu. Când ai de-a face cu Dumnezeu, ai de-a face cu cineva care este adevărat și în care nu există neadevăr. Dumnezeu, care nu poate să mintă, a vorbit. În Biblie, Dumnezeu a vorbit. El a vorbit astfel încât să fie înțeles. Este de datoria noastră să împărțim corect adevărul, să mânuim cu acuratețe Cuvântul pe care l-a rostit Dumnezeu.

Nimic nu este mai deranjant pentru mine; nimic nu este mai inconfortabil sau mai tulburător pentru mine decât să văd o mânuire greșită a Scripturii. De fapt, aceasta este un fel de pasiune pentru mine. Mă întristez în inima mea când aud cum Cuvântul lui Dumnezeu este mânuit greșit, denaturat, și anumite pasaje sunt folosite pentru a susține lucruri pe care nu le învață, şi cum Scriptura este folosită pentru a susține doctrine pe care ea nu le învață. Reprezentarea greșită a Cuvântului lui Dumnezeu este ceva serios; este un păcat grav, de calibrul închinării nepotrivite și nebiblice.

Niciunul dintre noi nu ar vrea să fie vinovat de închinarea la Dumnezeu într-un mod care nu este potrivit pentru El. Dumnezeu vrea să fie adorat și El vrea să fie adorat în Duh și în adevăr. Dumnezeu vrea să fie adorat din inimă. El vrea să fie adorat pentru ceea ce este El. El vrea să fie înțeles în mod corect. El vrea să fie înălțat pentru atributele Sale așa cum sunt ele. Iar noi vrem să ne închinăm adevăratului Dumnezeu așa cum este El, în modul în care ne-a chemat să ne închinăm în Scriptură.

Și nu vrem să ne jucăm cu închinarea la Dumnezeu într-un mod trivial sau banal, pentru că înțelegem seriozitatea acestui lucru. Și același lucru ar trebui să fie valabil și în ceea ce privește modul în care tratăm Scriptura, deoarece Dumnezeu a înălțat Cuvântul identificându-l cu numele Său, Psalmul 138:2. Modul în care tratăm Scriptura ne privește în egală măsură. Iar dacă nu o tratăm cu acuratețe, ar trebui să ne fie rușine.

Există într-o anumită măsură o rușine implicată în manipularea necorespunzătoare a Scripturii. Pentru că este o perspectivă destul de comună faptul că mânuirea corectă a Scripturii nu este un lucru ușor; acum puteți spune că există oameni buni care sunt în dezacord, sunt o mulțime de învățători ai Bibliei care sunt în dezacord, există mulți predicatori care sunt în dezacord, există scriitori care sunt în dezacord… „Și dacă este… dacă este atât de important să o tratăm corect și dacă este o chestiune de rușine atunci când nu o facem, de ce există atât de multe dezacorduri?”

Ei bine, sunt o serie de motive pentru acest lucru. Unul dintre motive este din cauza studiului inadecvat și a pregătirii inadecvate. Un altul este din cauza presupozițiilor. Unii oameni au fost deja încărcați înainte cu puncte de vedere la care fac Scriptura să se conformeze, în loc să lase Scriptura să vorbească de la sine. Un altul este eșecul de a se ocupa de problemele din viață care să elibereze calea pentru înțelegerea Scripturii, lăsând la o parte păcatul și alte lucruri care aglomerează mintea.

Cred că un alt motiv pentru care există diferențe legate de Scriptură este faptul că unii oameni decid că vor urma anumiți eroi. Urmează anumite tradiții, anumiți eroi teologici, anumiți scriitori și rămân în rând cu ei. Și au tendința de a impune acest lucru asupra diferitelor texte din Scriptură din cauza faptului că sunt îndrăgostiți de un anumit scriitor dintr-o anumită perioadă de timp, chiar și de unul contemporan. Există o serie de motive pentru care există diferențe. Există divergențe, și înțelegem acest lucru în chestiuni din Scriptură care sunt oarecum periferice, care nu sunt tratate pe larg în Scriptură sau în mod clar în Scriptură.

Sunt unele chestiuni din Scriptură despre care nu avem prea multe informații și trebuie să luăm ceea ce avem și să facem tot ce putem cu ele. Dar, după ce am spus toate acestea, vă reamintesc că există un curent principal, există o conductă principală a adevărului chiar în centrul Cuvântului lui Dumnezeu, în centrul istoriei creștine, care este de neclintit și de nezdruncinat, iar noi ne situăm în această tradiție importantă. Vrem să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu așa cum a fost întotdeauna interpretat de interpreți credincioși și evlavioși. Iar marele adevăr al credinței creștine este că a existat întotdeauna o înțelegere adevărată a Scripturii în toată istoria bisericii, chiar și în toată istoria lui Israel.

În timpul rătăcirilor lui Israel, al păcatului, al șovăielii, al dezertării și al apostaziei, au existat întotdeauna evrei care au fost credincioși adevărului Scripturii, și care au înțeles-o corect. Și au existat întotdeauna profeți care s-au ridicat și au dat interpretarea corectă, și preoți care au acționat după acea interpretare corectă pentru a aduce poporul la Dumnezeu. Vrem să ne aliniem la acest… la acest flux principal al adevărului, al înțelegerii adevărate a Scripturii atunci când studiem Cuvântul lui Dumnezeu, înțelegând că există unele lucruri care sunt prea misterioase pentru ca noi să le înțelegem, pentru că sunt supranaturale prin natura lor, iar noi suntem naturali, înțelegând că există unele lucruri care sunt de nepătruns, care ne sunt imposibil de deslușit, de rezolvat, de explicat cu mintea pe care noi o avem.

Există unele lucruri pentru care se oferă puține informații și, prin urmare, nu se poate face o interpretare exactă. Dar atunci când vine vorba de ideea principală și de fluxul principal al Scripturii, de amploarea Scripturii, aceasta poate fi înțeleasă și, în general, Cuvântul lui Dumnezeu poate fi luat ca atare și poate fi înțeles de noi în calitate de credincioși.

Acum, pentru a face asta, pentru a obține cel mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a înțelege cu adevărat ce a vrut Dumnezeu să spună prin ceea ce a spus, trebuie să acoperim nişte goluri. Și vreau să vorbesc despre asta în această dimineață.

Vreau să vorbesc despre modul în care facem acest lucru în studiul Scripturii. Am vorbit deja despre citirea Bibliei. Și de acolo trebuie să începeți, citind astfel încât să vă familiarizați cu textul Scripturii.

Vă garantez un lucru: nu veți ști niciodată ce spune Biblia dacă nu o citiți. Iar când o citiți în mod repetat, așa cum am vorbit despre un plan de citire repetitivă, veți începe să sădiți Cuvântul în inima voastră. Va începe să se explice de la sine, pentru că veți începe prin a ști ce spune.

Dar există unele goluri în înțelegerea a ceea ce înseamnă ceea ce spune, care trebuie să fie acoperite. Odată ce ai citit Cuvântul lui Dumnezeu și ți l-ai pus în inimă, îl citești, îl memorezi și ți-l însușești, el va prinde viață pentru tine în multe feluri. Dar mai sunt încă unele necunoscute care trebuie să fie rezolvate, iar aceste necunoscute sunt legate de vechimea documentului. Avem de-a face cu un document antic. Această carte este o carte foarte veche.

Relatează perioada patriarhală, în timpul lui Moise, când scrie despre Avraam, Isaac, Iacov și Iosif. Merge înapoi până în timpul lui Iov, care ar fi putut fi scris chiar înainte de Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul, pe care noi le numim Pentateuhul. Este un document foarte vechi, scris pe o perioadă de peste 1500 de ani de peste 40 de scriitori, așezați în acel loc minunat numit Israel. Atât Vechiul cât și Noul Testament provin de acolo. Dar este foarte vechi. A fost finalizat, după cum evident știți, în primul secol d.Hr. Asta înseamnă acum 2.000 de ani, deci avem un document foarte vechi. Acest lucru creează unele lipsuri. Dacă vrem să înțelegem Biblia, trebuie să rezolvăm aceste necunoscute.

Prima diferenţă este una lingvistică. Biblia nu a fost scrisă în limba engleză. În Vechiul Testament, Biblia a fost scrisă în ebraică și unele pasaje în aramaică, care era mai degrabă un fel de limbă de stradă comună, vorbită chiar și în timpul lui Isus printre evrei. Dar cu preponderență a fost scrisă în ebraică și câteva pasaje în aramaică. Noul Testament a fost scris în greacă, care era limba Imperiului Roman care se extinsese prin Orientul Mijlociu și în țara lui Israel la acea vreme.

Deci avem o problemă aici, deoarece nu numai că Vechiul Testament a fost scris în ebraică, dar a fost scris într-un tip de ebraică care nu se vorbește astăzi, care s-a schimbat odată cu limba. Iar Noul Testament a fost scris în limba greacă, care este diferită de greaca de astăzi. Se numește chiar greaca koine, ceea ce înseamnă greaca comună. Și era diferită de un fel sofisticat de greacă necomună sau literară, chiar și în perioada în care a fost scrisă. Și ambele sunt diferite de greaca de astăzi.

Așadar, trebuie să acoperim această distanţă lingvistică. Acest lucru este foarte important, deoarece trebuie să înțelegem discursul oamenilor, modul în care vorbeau și cum scriau, dacă vrem să înțelegem ce au vrut să spună. De aceea, atunci când tinerii merg la seminar, îi învățăm greaca și ebraica. Acum, știm că a merge la seminar timp de trei ani sau patru ani sau, depinde, în cazul unora, opt ani, nouă ani, a trece prin tot acest timp și a învăța greacă și ebraică nu te va echipa complet neapărat, doar prin acel scurt curs, dar aceasta este sursa primară în ceea ce privește semnificația limbii.

Astfel că este foarte important să înțelegem limba greacă și ebraică, pentru că există o serie de lucruri care ne ajută în acest sens. Puteți, de exemplu, să folosiți toate instrumentele de studiu ale limbii ebraice. Puteți folosi lexicoane și dicționare și toate acestea. Și puteți citi, de asemenea, anumite comentarii care se referă la cuvintele din limba ebraică și să știți despre ce vorbesc. Și de asemenea, dacă știți greacă și ebraică, atunci când cineva se referă la greacă sau la ebraică, puteți într-un fel să verificați de două ori și să aflați dacă are dreptate. Dacă nu cunoașteți aceste limbi, sunteți într-un fel la mila scriitorului pe care alegeți să-l credeți, pentru că nu-l puteți verifica cu adevărat.

Așadar, cunoașterea limbii este foarte importantă. Cineva trebuie să cunoască limba. Dacă tu, ca învățăcel al Bibliei nu o cunoști trebuie să ai pe cineva care o cunoaște, care să te informeze despre ea. Aici intervin comentariile, care îți sunt de ajutor, și materialele de studiu și dicţionarele ale cuvintelor din Vechiul Testament şi din Noul Testament Vine's Dictionary of New Testament Words și Dictionary of Old Testament Words și acest gen de lucruri care te ajută să te familiarizezi cu semnificația cuvintelor. Menționez Vine's pentru că începe cu limba engleză și apoi se întoarce la greacă și la ebraică. Așa că cineva care nu știe greacă sau ebraică îl poate folosi. Dar trebuie să intri în contact cu cuvintele pentru a afla ce înseamnă ele, pentru că acesta este sufletul comunicării.

Un al doilea gol care trebuie acoperit este cel cultural. Acesta nu se referă la discurs, ci la obiceiuri. Vorbirea este legată de obiceiuri. Vorbirea este idiomatică. Vreau să spun că discursul nostru este idiomatic. Când ascult expresiile idiomatice de astăzi, nici măcar nu știu despre ce vorbesc tinerii. Adică, aud conversații și nu am nici cea mai mică idee despre ce vorbesc, pentru că limba continuă să acumuleze idiomuri. Iar noi suntem familiarizați cu anumite idiomuri.

Știți, noi le spunem oamenilor când îi întâlnim: „Ce mai faci?”. Nu știu… este o afirmație la fel de stupidă dacă o iei ca atare: „Ce mai faci?”. Și, „cum eşti”? Eu sunt pentru că mai întâi a fost mama mea și tatăl meu, apoi am fost eu. La ce te referi când spui „cum ești?” Ce înseamnă asta? Dacă ai întreba pe cineva „Ești bine?”, ar putea răspunde cu da sau nu. Dacă ai întreba pe cineva: „Ești fericit?”, ar putea răspunde la această întrebare. Dar „Ce mai faci?” mi se pare a fi un idiom pe care cineva trebuie să îl fi crezut la un moment dat, care a însemnat ceva ce s-a cam pierdut pentru noi. Un alt idiom pe care îl folosim este salutul „Bună”. Ce înseamnă asta? Bună. Nu știu ce înseamnă, dar este un idiom. Noi le dezvoltăm în limbaj.

Având în vedere că avem de-a face cu o limbă veche, avem de-a face cu un limbaj idiomatic. Aveți de-a face cu expresii care reflectă acea cultură. Iar cunoașterea culturii este absolut crucială. Nu poți nici măcar să recreezi peisajul. Nu poți recrea peisajul, din punct de vedere biblic, dacă nu cunoști cultura. Asta este foarte, foarte important… dacă nu cunoști contextul. Înțelegerea multor lucruri despre cultură, cultura evreiască și cultura greacă este foarte, foarte importantă în interpretarea Scripturii.

Cultura religiilor misterioase, cultura fariseilor, cultura saducheilor, a romanilor, toată situația de acolo, cultura din jurul lui Israel, politeismul… politeismul însemnând mulți zei păgâni, cultura cultului lui Baal, toate aceste lucruri care înconjoară datele biblice fac parte din înțelegerea cadrului în care exista limbajul și în care se spun poveștile.

În al treilea rând, este spațiul geografic, spațiul geografic; este foarte important să înțelegem ceva despre acest lucru. Nu este la fel de convingător ca celelalte, dar este convingător într-o oarecare măsură ca să poți identifica peisajul în sine, peisajul real în care se întâmplă lucrurile. De exemplu, Isus spune: „Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș”. Ei bine, la ce se referă… ce se întâmplă acolo? Ce vrea să spună El prin asta?

Ei bine, acolo este o scenă minunată, deoarece grâul a atins un anumit nivel în acea perioadă a anului în acea parte a lumii. Și în spatele lanului de grâu vin oamenii din orașe în hainele lor albe și parcă sunt ca niște capete albe pe grâul care crește și par a fi o recoltă. Iar Isus folosește asta ca o metaforă pentru nevoia de a culege sufletele acelor oameni.

Așadar, este ceva legat de geografia agrară, ceva legat de faptul că dealurile Palestinei erau folosite pentru viță de vie și câmpurile erau folosite pentru grâne. De asemenea e necesar să înțelegem ceva legat de ce înseamnă să urci la Ierusalim și să cobori la Ierihon și este ceva legat de geografie, foarte, foarte important. Dacă înțelegeți multe despre cultura Bibliei, dacă înțelegeți multe despre geografia Bibliei, veți ajunge la înțelegerea celui de-al patrulea punct, care este istoria, intriga în sine. Trebuie să acoperiți aceste goluri.

Acum să vorbim despre aceste… aceste patru domenii. Diferenţa de limbă, vă oferă discursul; spațiul culturii vă oferă obiceiurile și expresiile idiomatice; spațiile geografice creează peisajul, scenariul real din jurul acestuia; iar domeniul istoric este subiectul, ceea ce se întâmplă din punct de vedere istoric în jurul acestuia. Care este contextul istoric? Am constatat de-a lungul anilor că a petrece maximum de timp cu aceste aspecte este crucial pentru orice înțelegere eficientă a Bibliei.

Oamenii mă întreabă de multe ori: „Cât timp îmi ia să pregătesc o predică?”. Ei bine adevărul este că pentru a face o schiță și a scrie niște notițe, pentru a le aduce aici și a vi le prezenta, aș putea petrece o oră făcând asta. Dar ar putea să-mi ia 30 de ore pentru a face ceea ce tocmai v-am descris ca fiind acoperirea acelor patru domenii necunoscute. Pentru că, odată ce aceste goluri sunt acoperite și acum aveți o scenă vie, înțelegeți limbajul, înțelegeți cultura, obiceiurile care au format limba, ați creat scena și aveți intriga, atunci pasajul devine foarte clar. Devine foarte evident ce înseamnă atunci când ai reconstruit toate acestea.

Și, sincer, pentru mine, acesta este aspectul care mă încântă, acesta este entuziasmul studiului biblic: recrearea scenei actuale despre care vorbește pasajul, care îl face viu. Acum să vorbim despre asta. Să vorbim, mai întâi de toate, despre limbaj. Așa cum am spus, există două limbi de bază, ebraica și greaca. Ebraica este limba mai ușor de învățat, chiar dacă ați fi oarecum descurajați de ebraică pentru că vă uitați la caracterele din ebraică și par mai diferite decât cele din greacă… decât caracterele din greacă.

Ebraica este de fapt o limbă mai ușoară, nu este nici pe departe la fel de complexă și este mult mai concretă. Dar când ajungi la greacă, greaca este foarte, foarte complexă. De fapt, în limba greacă nu există niciun verb obișnuit care să urmeze formula obișnuită pentru cazuri diferite și toate aceste terminații diferite și așa mai departe. Nu există un singur verb grecesc din întreaga limbă care să fie uniform regulat. Ceea ce înseamnă că tot ceea ce faci este să memorezi părți neregulate. Și fiecare verb are o miriadă de forme. De fiecare dată când schimbați oricare dintre elementele gramaticale din propoziție, forma verbului se schimbă.

Acum, noi nu avem așa ceva în limba noastră. Spunem un verb și acela este. Am fugit înseamnă am fugit. Sau putem spune: „alergam”. Există câteva forme, dar limba greacă ar schimba cuvântul „fugeam” în cincisprezece forme diferite, în funcție de modul în care a fost folosit în structura propoziției. Așadar, este o cantitate enormă de memorare. Oamenii care studiază greaca memorează, și memorează, și memorează, și memorează, astfel încât să aibă toate aceste informații în minte pentru a putea citi. Și, în cele din urmă, pe măsură ce faci asta suficient de mult timp, îți devine oarecum familiar. Iar asta te pune în contact cu discursul.

Acum, îngăduiți-mi să vă spun ceva foarte simplu de înțeles. Când Dumnezeu a scris Cuvântul, El a pus mesajul Său în cuvinte. Mesajul se află în cuvinte. Acestea trebuie să fie înțelese. Și trebuie înțeles că acele cuvinte originale erau în ebraică și greacă. Și cu cât înțelegem mai bine sensul acelor cuvinte originale, cu atât vom înțelege mai bine pasajul. În cea mai mare parte puteți fi fericiți să știți că traducătorii Scripturii au tradus cu acuratețe acele cuvinte.

Scriptura în limba engleză a fost revizuită și revizuită și revizuită și iar revizuită timp de secole, rafinată și filtrată, astfel încât ceea ce avem este o reprezentare exactă a limbilor greacă și ebraică, dar fără nuanțele, fără nuanțele bogate care pot fi aduse de un studiu atent al limbii. Și astfel, ceea ce fac eu în studiul Scripturii este să intru în contact cu acest lucru. Ai de-a face cu conjugarea, accidence în limba engleză. Este cu un „s” în loc de „t” la sfârșit. Asta înseamnă forma cuvântului, în ce caz este, de ce gen este. Este la singular? Este la plural? Este aorist? Este imperfect? Este perfect? Toate aceste lucruri.

Avem o problemă astăzi, știți, când încercăm să ne ocupăm de oameni pentru a-i învăța o limbă pentru că nu cunosc… nu cunosc părțile principale ale limbii engleze. La Master’s Seminary, de exemplu, luăm doar studenți pregătiți, doar studenți care pot face o muncă de nivel universitar foarte, foarte dificilă. Ei trebuie să facă un adevărat sacrificiu, din punct de vedere academic, pentru a se descurca bine la seminar. Este nevoie de cei mai buni și mai străluciți dintre ei pentru a reuși. Unul din patru tineri care se înscriu la Master’s Seminary poate trece examenul de bază de limba engleză, și toți provin din medii universitare. Şi asta pentru că nu-și cunosc propria limbă.

Știu cum să o vorbească, dar nu înțeleg cum este construită limba lor; nu înțeleg cum este construită. Astfel, atunci când încerci să-i înveți o altă limbă, ei nu știu cum să învețe o limbă străină decât dacă le dai o casetă Berlitz, dacă le dai un curs de ascultat și le spui că învață ebraica învățând aceste mici fraze. Nu se poate face așa ceva. Așa că este o mare provocare. Trebuie să înveți forma cuvintelor și asta este o mare provocare.

Îmi amintesc că pe când eram în primul an de facultate, am pornit. Eram hotărât să cunosc Noul Testament, așa că în primul an de facultate am făcut cinci module de greacă. În fiecare zi am făcut greacă, cinci zile pe săptămână, tot anul, pe tot parcursul primului meu an. Asta înseamnă multă greacă pentru un puști de 18 ani. Asta înseamnă foarte multă memorare, foarte mult studiu. Și am făcut greacă în toți cei patru ani de facultate și am făcut o specializare în greacă. Și apoi am intrat la seminar și am mai făcut greacă încă trei ani. Așa că am continuat să iau cursuri de greacă, și greacă, și greacă, și greacă și când am ajuns la sfârșit încă nu cred că am memorat tot ce era de memorat. Foarte complicat. Dar astăzi avem instrumente extraordinare pentru a ne ajuta să ajungem la acele chestiuni, pentru a ne ajuta să înțelegem cuvintele și formele cuvintelor.

Apoi există lexicografia, pe lângă ceea ce numim morfologie, care se referă la forma cuvintelor. Iar lexicografia este semnificația cuvintelor. Acum o să vorbiți despre ce înseamnă aceste cuvinte. Asta ne introduce în tot fondul de cuvinte, este ceva foarte bogat. Apoi, sintaxa, S-I-N-T-A-X-Ă, care reprezintă relația dintre cuvinte, și veți ajunge la modul în care cuvintele se leagă între ele. Asta este foarte important. Acesta este un spațiu care trebuie să fie acoperit.

Ca să vă dau o scurtă ilustrare a modului în care fac acest lucru și fac acest lucru de când predic și predau Cuvântul lui Dumnezeu, acesta este lucrul normal pentru mine, acesta este într-un fel ceea ce fac, acesta este într-un fel specialitatea mea. Încep selectând un text de opt inchi și jumătate pe paisprezece inchi și mă duc la pasaj și iau partea în limba originală a pasajului pe care voi predica. Și lucrez la tot acel pasaj până când înțeleg cuvintele, înțeleg sensul cuvintelor, formele cuvintelor, știți dacă trebuie să le analizez sau să le așez sau să arăt în ce caz sunt sau orice altceva în cazul substantivelor și adjectivelor.

Și atunci când… textul este mâzgălit peste tot. Acele notițe nu sunt pentru public. Ocazional, se mai scurg pe aici, dar eu le mâzgălesc pe toate. Și apoi intru în semnificația acelor cuvinte și caut semnificația cuvintelor și mă duc la diverse surse pentru a găsi nuanțele de sens. Și apoi lucrez la antecedente și legături și încep să conectez acele cuvinte cu pasajul în sine. Și apoi am o întreagă… o întreagă înțelegere a ceea ce spune pasajul în esență; cuvintele propriu-zise sunt acum clare pentru mine. Foarte importantă încercarea de a înțelege în original, care este cea mai bogată înțelegere pe care o pot avea din acel pasaj. Asta înseamnă să lucrezi în limba respectivă. Și acesta este primul proces pe care îl fac. Încep cu limba originală, pentru a mă obișnui cu ea.

Bineînțeles că nu toți veți fi capabili să faceți asta pentru că nu cunoașteți limba. Dar uitați, există atât de multe materiale care vă pot ajuta; există atât de multe lucruri bune care vă vor pune în contact cu cele mai bune și mai bogate elemente ale limbii. Dacă a existat vreodată o vreme, prieteni… trebuie să vă spun asta… dacă a existat vreodată o vreme în istoria bisericii când laicii au avut capacitatea de a fi buni învățăcei ai Bibliei este astăzi datorită volumului de material, datorită volumului mare de material pe care îl aveți.

Dacă nu ești un bun învățăcel al Bibliei este pentru că nu-ți pasă suficient de mult încât să te implici în asta sau deoarece cumperi materiale greșite. Și pentru toate materialele bune care există, pentru fiecare resursă bună de acolo, există probabil cinci resurse proaste. Așa că trebuie să ai discernământ și să fii ajutat să faci aceste alegeri. Dar nu a existat niciodată o perioadă în care să avem mai multe oportunități de a fi buni învățăcei ai Scripturii pentru că nu au existat niciodată mai multe instrumente. Undeva pe parcurs, în timp ce citești toate aceste cărți bune scrise de oameni creștini buni care îți sunt de ajutor, începe un proces în care studiezi efectiv Biblia și obții niște instrumente pentru a face asta, caută să acorzi mai multă atenție studiului biblic.

Ei bine, să trecem la al doilea punct, acoperirea necunoscutelor culturale. Prin cultură înțeleg ideologiile actuale atunci, gândirea de atunci. Cum gândeau ei? Cum gândeau evreii? Cum gândeau grecii? Când Pavel le scrie corintenilor în 1 Corinteni, în capitolul 11, începe să vorbească despre femeile care au părul lung. La ce se referă… ce legătură are cu asta? Ei bine, trebuie să înțelegeți. Și am găsit o parte din aceste informații într-o minunată cărticică Bantam acum câțiva ani, intitulată Daily Life in Ancient Rome (Viața cotidiană în Roma antică) de Jérôme Carcopino, o carte laică. El este un istoric care a făcut o cronică a istoriei Imperiului Roman în perioada Noului Testament. Și are o întreagă secțiune despre mișcarea de eliberare a femeii din acea vreme care se concentra în orașul Corint.

Femeile alergau în sânii goi, cu sulițe în mâini, înjunghiind porci și urcându-se pe stâlpi, încercând să obțină drepturi egale cu cele ale bărbaților. Iar Carcopino... Carcopino intră… şi vorbește despre toate aceste lucruri și arată cum toate acestea erau în fundal. Și unul dintre lucrurile pe care aceste femei le-au făcut pentru a cere egalitatea a fost să se radă în cap. Despre un astfel de context este vorba, este necesară înțelegerea acestui tip de cultură atunci când Pavel vorbește despre faptul că părul femeii este slava ei, și în felul acesta se poate înțelege ceva din ceea ce spune.

Există o serie de probleme care au fost puse în legătură cu Evanghelia lui Ioan, capitolul 1, versetul 1, „Cuvântul”, unde se spune: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu”. Și noi toți, de dragul Martorilor lui Iehova, dacă nu cumva și al altcuiva, ne-am fi dorit ca acel verset să fi spus: „Isus era Dumnezeu” și nu mai era ceartă pe tema asta. Nu-i așa? De ce a spus: „Cuvântul era” - știți de ce? Ei bine, vă spun eu de ce. Pentru că pe vremea aceea domnea o filozofie, şi exista un cuvânt foarte cunoscut, logos. Acesta este cuvântul grecesc pentru „cuvânt” tradus acolo. Și exista credința că logosul era energia supranaturală plutitoare, divină, care a creat totul.

Iar ceea ce spune Ioan este că știți că acea energie plutitoare, divină, supranaturală, care creează totul, este Cristos. Iar el nu face decât să capteze gândirea momentului în termenii filozofiei sau religiei acelor oameni și să o aducă la Cuvântul lui Dumnezeu. Aveți același lucru în Coloseni, capitolul 2, unde el se ocupă de o mentalitate de tip pre-gnostic, de acei oameni care aveau un fel de cunoaștere secretă și erau implicați cu îngerii. Ei credeau și credeau în aceste emanații care coboară de la Dumnezeu la om și se ocupau de aceste chestiuni misterioase și bizare și de comportamentul ascetic. Iar el răspunde la aceasta în Coloseni capitolul 2. Și se îndreaptă chiar spre acea tendință a gândirii grecești.

Aveți o situație similară în Ioan capitolul 8. Acest lucru se găsește peste tot în Biblie, doar că îmi vine în minte Ioan 8. Isus se ridică în picioare și spune: „Eu sunt lumina lumii, cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. Iar voi ați putea spune: „Este extraordinar ceea ce spune, înțeleg asta”. Isus este lumina. Este o lume întunecată; El aduce lumina. Dar când vă gândiți la asta și când m-am gândit la asta prima dată parcurgând Evanghelia după Ioan, m-am întrebat: „Ei bine, de ce se ridică pur și simplu și spune că Eu sunt lumina lumii? De ce ar spune El așa ceva? Adică, în ce context spune asta?”.

Apoi începeți să studiați pasajul din Ioan 8 și descoperiți că El a spus-o în curtea femeilor, care este curtea exterioară a templului. Și că în curtea femeilor erau, de asemenea… existau mici recipiente pentru ca oamenii să dea bani. Pur și simplu intrau și bărbați și femei, intrau acolo și își dădeau banii. Bărbații puteau merge în zona următoare… care era un fel de parte interioară a curții. Femeile rămâneau afară, acolo. Dar curtea femeilor era locul unde vorbea El și El intră în curtea femeilor.

De asemenea, aflăm, se spune în text, că a fost a doua zi după sărbătoare. Ce sărbătoare? Sărbătoarea luminilor. Ce este sărbătoarea luminilor? Sărbătoarea luminilor comemora faptul că Dumnezeu îi călăuzea pe copiii lui Israel printr-un foc noaptea și printr-un nor ziua. Așa i-a condus în pustiu. Ei au sărbătorit acest lucru prin sărbătoarea luminilor timp de opt zile. Cum o sărbătoreau? Știți ce este „Menorah”; acel sfeșnic cu șapte brațe? Au ridicat o menorah masivă, un lucru masiv în mijlocul curții care nu avea acoperiș, desigur, și arăta… știți, o menorah cu mai multe lumânări care arăta lumina din vârf ca un diamant în mijlocul orașului Ierusalim.

Opt zile era aprinsă; menorah ardea opt zile pentru a sărbători lumina oferită de Dumnezeu în pustie. A doua zi după ce a fost stinsă, Isus intră în curtea femeilor unde se afla menorah. Dar menorah este stinsă, iar El spune: „Eu sunt lumina lumii, Eu nu mă sting”. Și, dintr-o dată, există un context care dă un sens complet diferit acestui lucru și atinge inimile oamenilor.

Asta înseamnă… că trebuie să te ocupi de cultură, să înțelegi trecutul. Și asta face parte din ceea ce faci ca învățăcel al Scripturii. Trebuie să ai niște resurse, niște cărți, niște comentarii și niște dicționare biblice. Orice ar fi, le puteți găsi în librărie. Noi nu conducem librăria de acolo pentru a face bani. Am dovedit asta an de an și an de an. Noi conducem acea librărie pentru a vă oferi resurse. Așa că acest lucru este important în ceea ce privește cultura.

Acum, geografia este la fel de importantă. Unul dintre lucrurile minunate pe care tu în calitate de creștin le poți face, dacă ai ocazia, este să te plimbi pe cont propriu prin țara lui Israel. Aceasta va face ca Biblia să prindă viață pentru tine în foarte multe feluri. Tot ce trebuie să faci este să fii în timpul unei furtuni pe marea Galileii, vei înțelege de ce ucenicii s-au temut, mai ales dacă ești într-o barcă cu vâsle. Înțelegi topografia, geografia țării; înțelegi relația dintre orașe și sate.

Înțelegi cum se purtau bătăliile și de ce se purtau în anumite văi și pe vârful anumitor munți. Stai acolo și vezi întregul scenariu desfășurat în fața ta. Înțelegi de ce Dumnezeu a ales Meghido pentru a fi locul bătăliei de la Armaghedon, conflictul final al veacurilor. Napoleon a spus: „Este cel mai mare câmp de luptă de pe fața pământului”. Dacă sunteți acolo și stați acolo sus, vă uitați în josul muntelui și priviți întregul loc, puteți înțelege de ce ar fi fost în toată istoria antică unul dintre marile câmpuri de luptă ale lumii. Înțelegerea geografiei este foarte importantă.

Dacă înțelegeți, de exemplu, ceva din geografia Ierusalimului, acel oraș situat pe un platou, înțelegeți că… de exemplu, citiți despre moartea lui Isus Cristos și despre cum a plecat în acea noapte, după trădarea Sa, și cum a trecut pe lângă Iuda. Iuda, vă amintiți, a plecat de la Cina cea de Taină, și s-a dus să-L vândă. Isus a plecat, a traversat Chedronul, și a urcat pe Muntele Măslinilor. Este semnificativ pentru că în acea perioadă mieii de Paște erau sacrificați cu miile, iar aceștia erau sacrificați în partea din spate a muntelui Templului.

Sângele lor a curs pe versantul din spate al muntelui Templului, care se află în partea de est a Ierusalimului, până în valea Chedron. Pârâul Chedron trece pe acolo. Există o pantă care coboară spre pârâu. Dacă traversați pârâul, există o pantă care urcă înapoi spre Muntele Măslinilor. Peste micul deal se află orașul Betania; la sud este Betleemul. Isus a coborât pe acel deal din spate și a trebuit să traverseze Chedronul.

În acea perioadă a anului, în perioada Paștelui, Chedronul este încă plin de apă. Vara este un pârâu uscat, dar încă mai are apă în el. Însă acea apă, este roșie ca sângele din cauza miilor de miei care au fost sacrificați, iar sângele lor coboară prin spatele templului și umple acel mic pârâu. Iată-l pe Isus trecând dincolo, simbolul propriei Sale jertfe ca Miel al lui Dumnezeu. Acest gen de lucruri sunt foarte ilustrative și fac Cuvântul lui Dumnezeu viu.

Când vorbim despre iad în Biblie, de exemplu, evreii înțelegeau iadul ca fiind un loc de chinuri teribile, un loc în care scrâșnesc din dinți și se jelesc, un loc de întuneric, un loc de durere, un loc în care conștiința acuză pe deplin, fără nicio ușurare. Este un loc oribil. Modul în care l-au descris a fost că au folosit cuvântul gheenă. Ce era acest cuvânt? Gheena era numele gropii de gunoi din Valea Hinnom, chiar la sud de Valea Chedron. Ei luau toate gunoaiele orașului și le aruncau acolo, iar acolo era un foc perpetuu, care ardea tot timpul.

Bineînțeles, gunoiul era gunoi în acele zile și existau viermi și toate astea. De aceea Biblia vorbește despre viermele care nu moare niciodată, pentru că mereu se vărsa gunoi în gheenă, astfel încât acolo erau mereu viermi care îl mâncau. Iar focul și grozăvia de acolo, fumul și duhoarea și toate astea erau mereu acolo. Și asta era… asta era imaginea iadului pentru ei. Dacă… dacă ați putea… dacă ați sta pe oricare dintre dealurile din Ierusalim și să priviți în jos în Valea Hinom, ați fi foarte conștienți de faptul că iadul era jos, într-un loc cu o identitate teribilă și înfricoșătoare.

Așadar, înțelegerea unei părți din această geografie este foarte importantă. Dacă înțelegi o parte din geografie, chiar și în nordul Galileii, înțelegi mult mai bine bogăția istorisirilor biblice. Trebuie să acoperiți aceste necunoscute din unele dicționare și atlase biblice. Eu țin dicționarele și atlasele biblice chiar lângă biroul meu, tot timpul, pentru a le scoate și pentru a verifica topografia și relațiile. Și scriind Biblia de studiu, eram acolo cu mica mea riglă, știți, chestii de scală, măsurând distanța de la un sat la altul. Pe tot parcursul Vechiului Testament a mers de aici până acolo și a mers de aici până acolo. Astfel că puteți spune: „Bine, asta e atât de departe, și asta e acolo, și asta este dincolo”. Și pe măsură ce începeți să lucrați cu toate acestea, întreaga istorie și înțelegere a Scripturii devine minunat de bogată și vie.

Ei bine, atunci aveți un al patrulea domeniu. Există un spațiu lingvistic, un spațiu cultural și un spațiu geografic. Apoi, mai există spațiul istoric. Iar spațiul istoric este scena. Scriptura are o ordine. Știți, uneori… îmi amintesc că bunica mea, când eram mic, avea o cutie de plastic… o cutie mică de plastic cu versete biblice în ea. Ați văzut vreodată astfel de lucruri? Era doar o chestie mică de plastic și avea niște cartonașe cu versete biblice.

Și întotdeauna m-a frapat faptul că erau… le puteai pune în orice ordine, dar nu aveau niciun context. Puteai să le amesteci ca pe un pachet de cărți și să le pui în orice ordine doreai. Și presupun că puteai să găsești orice. Doar să scoți una care să spună, știți, „Iuda s-a dus și s-a spânzurat”. Iar următoarea spunea: „Du-te și fă și tu la fel și ceea ce ai de făcut să faci repede”. Așa că puteai… puteai să le organizezi în orice fel doreai. Ai putea avea Biblia în orice ordine.

Biblia nu a fost scrisă așa. Există un scenariu real; există o poveste reală care se desfășoară, iar totul se află într-un context și într-un cadru. Nu sunt o grămadă de versete asortate care pot fi încadrate în orice ordine. Există o istorie. Există un context. Nu veți înțelege niciodată, de exemplu, de ce Pilat L-a biciuit pe Isus și a încercat să-i facă pe evrei să-L elibereze, de ce a luptat atât de mult pentru a face asta, de ce a ieșit și a spus, știți, că s-a spălat pe mâini de tot procesul acela și că l-a găsit nevinovat și toate astea, și apoi totuși L-a răstignit pe Cristos, dacă nu înțelegeți că Pilat era deja băgat până peste cap în probleme mari cu Imperiul Roman din cauza a cel puțin trei gafe majore pe care le comisese în timp ce era guvernator în Palestina.

Cezarul roman voia Pax Romana, voia pacea romană, iar Pilat nu făcea decât să-i stârnească pe evreii ostili și să-i înfurie pe aceștia pe Roma, iar el se afla într-o situație foarte, foarte gravă. În cele din urmă, evreii au scos atuul lor și i-au spus: „Dacă nu-L răstignești, vom spune Cezarului”. Am încheiat citatul. Dacă înțelegeți contextul, veți înțelege de ce s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat. E foarte, foarte important.

Când parcurgeam 1 Corinteni 12-14, încercam să înțeleg ce făceau corintenii în locul adevăratei practicări a limbilor și a adevăratei exercitări a darurilor spirituale. Ei… în mod evident nu făceau ceea ce trebuia. Cineva stătea în picioare pretinzând că are un dar de la Duhul Sfânt și Îl blestema pe Isus Cristos. Iată cât de bizar a fost.

Cu ani în urmă am căutat în bibliotecă pentru a încerca să găsesc niște materiale de bază despre religiile din Grecia, lumea antică. Am dat peste o carte fascinantă numită The Mystery Religions (Religiile misterioase), scrisă de un bărbat pe nume Angus, A-N-G-U-S, și publicată… nu voi uita niciodată nici măcar editorul, Dover Press din Anglia. Era o carte groasă care, din punct de vedere laic, prezenta istoria religiilor misterioase din vremea Noului Testament.

Și am dat peste o înțelegere a două cuvinte din limba greacă, enthousiasmos și ekstasia, care înseamnă entuziasm și extaz, transliterate în engleză. Și acestea erau cuvinte care definesc natura închinării în religiile misterioase. Ei încercau să îi conducă pe oameni în ekstasia și enthousiasmos. Ambele erau un fel de stări alterate în ce privește cunoștința în care o luai razna și făceai lucruri bizare și sălbatice, iar acesta era un fel de mod mistic de a te conecta cu zeitățile.

Știți cine în cultura noastră recentă a crezut asta? Timothy Leary, și a promovat-o unei întregi generații de studenți; le-a spus că dacă vor cu adevărat să intre în contact cu Dumnezeu trebuie să fumeze droguri. Asta nu este altceva decât același lucru într-un fel revizuit. Deci trebuia să existe o experiență religioasă. Vă amintiți că apoi au început să treacă de la droguri la… Asia și să se așeze cu picioarele încrucișate ca un guru și să fumeze și mai multă iarbă crezând că vor intra în comuniune cu divinitatea în acest proces? Ei bine astea au fost chestii din religia misterioasă a Greciei antice doar că revizuite.

Și am început să citesc despre cum se exprimau ei înșiși și am început să mă familiarizez cu asta. Apoi m-am dus să citesc 1 Corinteni 12, 13 și 14, era exact, foarte clar, ce se întâmpla acolo. Ei luaseră formatul religiei tainice și îl introduseseră direct în biserică și îl sfințiseră și îl numeau lucrarea Duhului Sfânt. Și asta trebuia să rezolve Pavel. Aceste tipuri de… aceste tipuri de contexte creează din punct de vedere istoric scenariul în care este spusă relatarea. E foarte, foarte important.

Unii oameni spun: „Ei bine, eu nu citesc nicio carte, mă duc direct la Biblie”. Am avut oameni care mi-au spus… am avut predicatori care mi-au spus asta. „Eu nu cred în studierea cărților, eu studiez doar Biblia. Chiar așa? Ei bine, poate că ai vrea să ne spui tot ce știi despre Șur, Moab, Maher-Șalal-Haș-Baz, Calno, Carchemiș și Micmaș doar din capul tău. Nu prea cred. Este un fel de egoism voalat. Trebuie să fim recunoscători Domnului că ne-a oferit materialul necesar pentru a acoperi aceste necunoscute, nu-i așa? Este nevoie de niște comentarii bune, de un dicționar biblic.

Ar trebui să aveți un dicționar biblic și un comentariu bun astfel încât să aveți un model de interpretare; să aveți ceva care să vă ajute să abordați pasajele dificile. Ne străduim să facem acest lucru în Biblia de studiu pe tot parcursul ei. De fapt, de aceea este atât de groasă, pentru că ne-am ocupat de fiecare pasaj dificil în parte. Vrem să vă ajutăm prin toate acestea. Acum, acestea sunt deci spațiile care trebuie să fie acoperite. Acum, pe măsură ce închei… și nu am mult timp la dispoziție pentru a face acest lucru, așa că rezistați. Sunt cinci principii, eu folosesc cinci principii pentru a acoperi aceste necunoscute, cinci principii cu care lucrez. Și acesta e un fel de a mă uita puțin peste umăr.

Primul principiu este principiul literal, principiul literal. Când interpretați Scriptura, o interpretați literal. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Scriptura trebuie înțeleasă în sensul normal și natural. Scriptura trebuie înțeleasă în sensul natural normal. Cu alte cuvinte, sensul obișnuit al cuvintelor este cel care… este cel pe care îl acceptați. Nu există un înțeles secret, nu există un înțeles ascuns, nu există un înțeles în spatele înțelesului. Veți spune: „Dar cum rămâne cu limbajul figurat?”. Ei bine, limbajul figurat este limbaj figurat și asta este obișnuit și normal. Dacă spun că este puternic ca un bou, nu vreau să spun că este un bou. Asta e clar. Dacă spun că era înalt ca un copac, nu vreau să spun că este un copac și că are ramuri și frunze. Înțelegeți asta, este un limbaj normal. Figurile de stil fac parte din limbajul normal. Există o serie de metafore și asemănări; toate aceste lucruri fac parte din limbajul normal. Așadar, există și un limbaj figurat în Biblie. Dar asta face parte din limbajul normal.

Cum rămâne cu simbolismul? Există simboluri în Biblie. Noi avem simboluri în limba noastră. Vorbim tot timpul prin simboluri. Înlocuim ceva cu altceva pentru a… pentru a… pentru a… pentru a da o semnificație. Spunem, de exemplu: „Vă spun, l-am văzut pe tipul ăla mergând pe stradă cu o rachetă”. Ce vrem să spunem cu asta? Nu vrem să spunem că se ducea cu o rachetă balistică intercontinentală. Vrem să spunem că probabil avea un… probabil avea un motor cu opt cilindri la mașina lui și mergea foarte repede. Dar racheta devine simbolul acestui lucru și acesta este un limbaj normal. Avem această libertate în limbaj. Nu trebuie să intri în panică atunci când vezi un simbol. Trebuie doar să te uiți la context și simbolul se dezvăluie.

Veți zice: „Dar cum rămâne cu cartea Apocalipsa?” Ei bine, în Apocalipsa sunt câteva simboluri unice în felul lor. Dar le găsim de asemenea… rețineți… în primul rând în Zaharia, Ezechiel, Isaia, Daniel și în Apocalipsa. Și veți observa că toate acestea sunt cărți care se axează pe ce? Pe profeție. Așa că, atunci când vine vorba de profeția predictivă care urmează să se împlinească în viitor, veți găsi multe simboluri, pentru că nu există o echivalență istorică, acele lucruri se vor desfășura în viitor. Dumnezeu ne vorbește despre ele în limbaj simbolic. Noi știm că este simbolic. Știm că este simbolic.

Când citim despre Cer, spunem că acolo în Cer… în fața tronului ceresc există o… există o mare de sticlă. Ei bine, o mare este o mare, iar sticla este sticlă. Ce este asta de fapt? Este o mare sau este sticlă? Nu știu. O parte din asta este un limbaj figurativ, o parte este simbolică; va trebui să așteptăm și să vedem, pentru că nu avem o experiență reală cu asta. O mare parte din literatura profetică include simboluri. Când citiți în cartea Apocalipsa că o fiară se ridică din mare, se va defini ceva despre acea fiară și cine este ea. Fiara este reprezentativă pentru puterea feroce care iese din ea. Și vă spune că are șapte coarne și că are anumite capete și definește ce sunt acestea. Iar Scriptura ne dezvăluie asta în context.

În concluzie, Dumnezeu a vorbit clar. Așa că o acceptați literal. Odată ce ai spus: „nu am de gând să accept interpretarea literală a Scripturii”, ești pierdut fără speranță. Acum, sensul obișnuit al cuvintelor este exact ceea ce a vrut Dumnezeu. Când Dumnezeu ne-a dat cartea, a făcut-o clară. El a spus: „Vreau să Mă auziți vorbind”, nu-i așa? El nu ne-a dat o taină, ci mai degrabă a dezvăluit-o. Rabinii s-au lăsat prinși de înțelesul tainic, au luat cuvântul Avraam… numele lui Avraam are trei consoane. V, R și M în ebraică sunt consoanele; celelalte sunt vocale. Și astfel în limba ebraică literele din alfabet au echivalență numerică. Așa că rabinii au spus că numele secret al lui Avraam este că dacă adunăm V, R și M obținem un total de 318, deci semnificația secretă a lui Avraam este că a avut 318 servitori.

Nu poți găsi asta în contextul a nimic. Este doar pură fantezie, dar acesta este genul de lucru care s-a făcut. Asta se numește interpretare cabală. Apropo, o abordare foarte populară în trecut și o abordare populară chiar și astăzi. Will Varner a scris un articol excelent în Master's Seminary Journal despre această abordare cabală în care ai toate aceste înțelesuri secrete bizare. Ascultați, un trecător, chiar dacă este un nebun, nu trebuie să greșească, pentru că Dumnezeu a vorbit și a vorbit clar. Și voi o luați ca atare. Așadar, de aici se începe. Începeți cu o înțelegere a sensului literal al cuvântului.

Al doilea principiu este un principiu istoric. După ce ați înțeles cuvintele… și revin la ceea ce am spus dintr-un unghi diferit… acum ocupaţi-vă de istorie. Și asta este ceea ce îmi place cu adevărat, să mă întorc în istorie, în trecut, în cultură și în geografie. Și atunci citesc cu adevărat. Ajung să citesc tot felul de lucruri. Citesc… citesc cărțile despre context. Citesc comentariile. Probabil că citesc… probabil că, în medie, citesc cincisprezece comentarii la fiecare pasaj pentru că vreau să profit de toate cele mai bune perspective despre context și istorie. Și citesc dicționare biblice sau istorii biblice sau orice este nevoie. Doar că, în general, citind despre cultura evreiască acumulezi informații despre modul lor de operare și de gândire, iar acest lucru influențează o mare parte din Scriptură.

Ceea ce… ideea la care încerc să ajung aici este ce a însemnat pentru oamenii cărora le-a fost adresată sau scrisă? Ce a însemnat atunci? Nu ce înseamnă acum. Ce a însemnat atunci? Pentru că orice a însemnat atunci înseamnă și acum. Deci, care era scenariul lor? Ce se întâmpla? Aceasta este tema. Mă întorc la asta. Am spus adesea că un text fără context este un pretext. Nu poți să scoți un verset și să îi dai sensul pe care îl vrei tu. Există un subiect acolo, există un eveniment care se petrece acolo și se întâmplă ceva acolo, la care acest text se referă direct. Și când vei înțelege subiectul, atunci vei înțelege sensul a ceea ce a fost scris. Acesta este principiul istoric, crearea fundalului pentru scena respectivă.

Al treilea principiu este principiul gramatical. Acum, acesta este un exercițiu pe care îl fac. Primul exercițiu, scriu toate chestiile despre limbă, iau toate chestiile literale, le pun pe toate, le scriu pe toate și înțeleg textul. Apoi mă duc la toate comentariile, citesc tot ce trebuie să citesc. Aflu istoria, scena, contextul. Dacă am nevoie să înțeleg fariseii sau saducheii, caut, sau zeloții sau esenienii sau orice altceva. Dacă vreau să aflu mai multe despre trecutul cuiva, mă duc la vreo carte care să ne ofere trecutul indivizilor din Scriptură, obțin toată scena asta pusă laolaltă.

Apoi mă întorc și încă scriu peste tot. Și ajung la principiul gramatical. Atunci încep să mă uit la structură în sine. Acum, înțeleg scena, înțeleg tema, înțeleg ce spune. Acum, chiar am de gând să sap adânc. Mă uit la prepoziții, la pronume, la verbe, la substantive, încep să analizez pasajul, încep să analizez structura pasajului, pun totul laolaltă, cuvinte, fraze, antecedenţi. Și acesta este… acesta este exercițiul pe care noi îl numim studiu biblic inductiv. Cunoașteți contextul, cunoașteți cuvintele. Acum ce spun ele? Ce spun ele cu adevărat? Și abia apoi studiezi structura propoziției.

Știți, când eram copii și învățam engleza ne învățau cum să facem diagrame. Au făcut asta vreodată în cazul vostru, v-au învățat să faceți scheme de propoziții? Este foarte important să învătați cum să faceți asta. E foarte util să înveți cum să descompui frazele, cuvintele și modificatorii. Și vă spun, chiar îmi fac griji pentru următoarea generație de studenți ai Bibliei dacă nu învață cum să se descurce cu propria limbă. Dacă nu știu decât să vorbească pe stradă și nu înțeleg componentele limbajului, cum pot descompune limbajul? Cred că, știți, există o mulțime de motive pentru care oamenii nu împart drept Cuvântul sau nu îl mânuiesc cu acuratețe astăzi.

Unul dintre ele este că nu înțeleg importanța acestui lucru și cred că ar trebui să stea acolo până când au un sentiment sau un impuls sau să aștepte până când Dumnezeu le spune ce înseamnă. Dar o altă problemă este că ei nu înțeleg structura limbajului. Ei nu înțeleg că limbajul are reguli și legi care sunt respectate cu mare atenție și că trebuie să le înțelegi. Este foarte important! Așa că descompuneți frazele, descompuneți cuvintele; descompuneți modificatorii pentru a spune cum se leagă toate aceste lucruri. Foarte, foarte important dacă vreți să împărțiți drept adevărul. Și, făcând acest lucru se ajunge cu adevărat la esenţa acestui pasaj.

Acum, îngăduiți-mi să vă sugerez câteva lucruri practice, simple, despre cum să faceți acest lucru. Începeți prin a citi pasajul respectiv și citiți, citiți, citiți și citiți, apoi găsiți ideea principală. Acesta este primul lucru pe care îl faceți în această secțiune de defalcare a gramaticii. Găsiți ideea principală. Care este punctul principal? Și vă voi da un mic indiciu. Ideea principală este de obicei legată de verbul principal. Dacă aveți de-a face cu un paragraf din Scriptură, să zicem; aveți de-a face cu un paragraf, două sau trei versete, trei sau patru versete, va exista un verb principal acolo.

Le spuneam celor de la prima slujbă, dar nu am intrat cu adevărat în subiect în aceasta. Dar dacă vă întoarceți la Filipeni, foarte pe scurt, capitolul 1, iată o ilustrare perfectă a acestui lucru. Citiți în Filipeni 1:18… și ați putea găsi așa ceva pe fiecare pagină, în fiecare pasaj, dar iată una. El spune: „Ce ne pasă?” – versetul 18 – „Oricum, fie de ochii lumii, fie din toată inima, Cristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura”. Acum, ideea principală aici este că Pavel este cum? El este cum? El este bucuros. El se bucură. Aceasta este ideea principală. Așa că citim. Începem să citim de la versetul 12 unde începe notarea textului ca un paragraf iar paragraful se întinde până la versetul 26, așa cum l-au aranjat ei. Începi de la versetul 12, iar el vorbește despre cum circumstanțele sale s-au dovedit a fi pentru un progres mai mare al Evangheliei.

Care sunt circumstanțele sale? Ei bine, dacă studiați backgroundul din Filipeni, unde se afla el? Era în închisoare. Versetul 13 - lanțurile mele. Și el spune: „Pentru că sunt în închisoare toată garda pretoriană aude Evanghelia. Și pentru că sunt în închisoare, alții au mai multă îndrăzneală” - versetul 14 – „să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu”. Îi face pe ceilalți creștini să aibă curaj. „Și pentru că sunt în închisoare, unii îl propovăduiesc pe Cristos din pizmă și din duh de ceartă”.

Vă vine să credeți asta? Sunt unii predicatori care sunt atât de deranjați de marea umbră a lui Pavel; încât ei nu vor să fie în umbra lui Pavel; el a fost omul… îl văd pe Pavel în închisoare și astfel încep din invidie și din motive rele în inima lor să spună că este în închisoare pentru că Dumnezeu îl pedepsește și îl atacă. Iar versetul 17 spune: „cei dintâi, din duh de ceartă vestesc pe Cristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele”. Apoi, în versetul 19, el spune: „Căci știu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos”.

Mă bucur. De ce mă bucur? Ei bine, uitați-vă la asta, principalul lucru este că s-a bucurat. Tocmai v-am spus de ce. În primul rând, în versetul… și eu fac asta pe parcurs, prieteni. El s-a bucurat pentru că știa că circumstanțele în care se afla se vor dovedi pentru progresului Evangheliei; doi, pentru că întreaga gardă pretoriană auzea adevărul lui Cristos; trei, pentru că alți credincioși erau mai curajoși deoarece puteau vedea că fiind în închisoare chiar puteai să predici Evanghelia; patru, pentru că asta îi făcea pe alți predicatori să-l atace. Dar chiar și asta îi determina pe oamenii lui Dumnezeu să se roage pentru el. Așadar, vedeți, principalul lucru pe care l-a făcut… „mă bucur” și tot ce urmează doar alimentează asta și spun asta.

Oamenii mă întreabă uneori: „Cât timp durează să pregătești o predică?”. Ei bine, partea introductivă cu câteva bucăți de hârtie cu lucruri scrise, pot să le scriu într-o oră. Dar mie poate să-mi ia cam douăzeci de ore să ajung acolo. Vedeți, după ce ați făcut toate celelalte lucruri, pasajul pur și simplu devine clar. Când înțelegi ce spun cuvintele, înțelegi contextul istoric și înțelegi gramatica, atunci pasajul prinde viață. Așa că începeți prin a citi. Găsiți ideea principală, apoi începeți să analizați structura în cadrul acelei idei principale.

Luther a spus-o astfel, o afirmație grozavă, el a spus asta: „Scuturați întregul copac, apoi urcați-vă și scuturați fiecare ramură, apoi fiecare creangă, apoi fiecare crenguță și apoi uitați-vă sub fiecare frunză”. Și cam asta este, însă nu auziți decât o cincime din ceea ce fac eu în acest proces. Asta e… asta e ceea ce se cere.

Ei bine, al patrulea principiu… primul a fost cel literal, al doilea istoric, al treilea gramatical, care se referă la structura limbii. Al patrulea se referă la sinteză. Prin asta nu mă refer la sintetic, ci la sinteză, la a pune împreună. Ce înțelegem prin asta? Adică, hai să înțelegem asta. Sunt 66 de cărți în Biblie, 39 în Vechiul, 27 în Noul, scrise de peste 40 de autori. Dar, de fapt, există o singură sursă pentru fiecare carte din Scriptură. Care este aceasta? Este Dumnezeu. Prin urmare, nu există contradicții în Biblie. Astfel că Biblia este în perfectă armonie cu ea însăși. Și când ai descoperit semnificația unui anumit pasaj și… de exemplu, să luăm acel pasaj din Filipeni 1, acolo Pavel se bucură și se bucură din toate aceste motive. Uau! Cum se potrivește asta în întreaga Scriptură? Aceasta este următoarea întrebare pe care o pui.

Îngăduiți-mi să sintetizez acest lucru. Reformatorii au numit-o analogia scriptura, ceea ce înseamnă că Scriptura este analogă cu ea însăși. Adică este complet coerentă cu ea însăși. Nicio parte a Bibliei nu contrazice o altă parte, deoarece un singur autor, Dumnezeu Duhul Sfânt, a scris totul. Deci, în acest moment încep să fac trimiteri încrucișate și îmi place și această parte. Pur și simplu urmăresc toată Biblia. Oh, suferind pe nedrept și… și bucurându-se. Unde aș putea merge să învăț despre asta? Ce zici de Iacov 1, nu? „Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări”. În alte momente din viața lui Pavel, el a avut aceeași atitudine și a exprimat-o în mai multe rânduri. Aș putea să mă întorc la Iov. Aș putea să mă întorc la psalmist și să citesc Psalmii lui David, în care se bucură în mijlocul unor necazuri imense.

Și pot începe să văd ilustrații ale acestui lucru în tot Cuvântul lui Dumnezeu și pot chiar să sap mai adânc, să zicem în Iacov capitolul 1, și să aflu mai multe despre principiul bucuriei în suferință. Îl pot găsi în Iacov. Îl pot găsi în Petru. Îl pot găsi în biserica persecutată din Apocalipsa 2 și 3. Acesta este principiul de sinteză. Începeți să vă deplasați de-a lungul Scripturii. Asta fac pentru voi referințele încrucișate. De aceea, în Biblia de studiu punem „vezi nota aici”, „vezi nota aici”, „vezi nota acolo”, nu știu de câte ori sunt și o sută de mii de trimiteri încrucișate acolo. Așa că poți să te duci să urmărești peste tot, după dorința inimii, urmărind un adevăr în toată Scriptura, și devine atât de bogat și de împlinitor atunci când faci asta.

Și apoi, a cincea și ultima abordare, atunci când studiezi Scriptura, este… ei bine, cred că am putea s-o numim abordarea practică. Avem principiul literal, istoric, gramatical, sintetic și practic. Și în acest moment, vă fac o mărturisire. Chiar nu cred că cel mai util lucru în studierea Bibliei este să le oferim oamenilor doar o grămadă de lucruri practice pe care să le facă. Ca acum, prieteni, ceea ce vreau să faceți este ca atunci când mergeți acasă, data viitoare când soțul vostru țipă la voi, să vă bucurați. Știți, data viitoare când veți cădea pe jucăria copilului vostru și vă veți rupe glezna pe hol, bucurați-vă. Data viitoare când mergeți la serviciu și șeful vostru vă vorbește de rău, iar altcineva primește o promovare pe care o meritați pentru că voi ați făcut munca și el a luat creditul, bucurați-vă.

Bun. Este foarte bine și ar trebui să faceți asta. Dar ceea ce am învățat de-a lungul vieții și cred că funcționează cu adevărat, are sens, este… ascultați asta! Accentul principal al studiului biblic este să înțelegeți principiul. Iar când acel principiu devine o convingere, atunci va apărea în fiecare scenariu practic. Nu mă pot gândi la suficiente scenarii practice pentru voi. Ele nu vor fi precise. Viața este fluctuantă tot timpul.

Dar vă spun un lucru. Atunci când înțelegeți Scriptura suficient de bine încât să devină o convingere, ea apare în fiecare situaţie practică. Acesta este motivul pentru care petrec mult mai mult timp și uneori sunt criticat pentru asta. „Ei bine, tu ești doar teologic. Sunt numai chestii biblice; nu ești foarte practic”.

Nu sunt prea îngrijorat de aspectele practice…, practice, pentru că știu că trăiți ceea ce credeți și știu că vă trăiți convingerile. Și sunteți stăpâniți de convingerile voastre; nu sunteți stăpâniți de îndemnurile mele, nu sunteți stăpâniți de scenariile mele și nu sunteți stăpâniți de scurtele mele povești de aici și de acolo care vă spun ce să faceți. Știți, de fiecare dată când văd una dintre aceste oferte de seminar în care se spune: „Știți, voi trebuie să, știți… trebuie să fiți buni cu soțiile voastre. Dacă în căsnicia voastră nu există iubire, iar căsnicia voastră… știți voi, ce trebuie să faceți este asta”.

Și am citit un autor care spunea: „Ei bine, luați o vacanță! Luați o vacanță!” Vreți să știți ceva? Dacă nu ai o relație bună cu soția ta, o vacanță este mizerabilă pentru că ești blocat cu ea. Autorul acesta… în aceeași carte spunea, în aceeași carte spunea: „Cumpără un ursuleț de pluș, adu-l acasă, înfășoară-l în folie de aluminiu și pune-l în congelator în spate. Scrie un bilet de dragoste, foarte romantic. Lipește-l pe ursulețul de pluș, pune-l în folie de aluminiu și bagă-l în spate în congelator. Și într-o seară, când va scoate lasagna de acolo ca să te hrănească, din greșeală va lua asta, fără să știe ce este, o va deschide și acolo vor fi acest ursuleț de pluș și acest bilet de dragoste”.

Iar reacția mea a fost că dacă ai o căsnicie proastă ar fi bine să nu faci asta. O să arunce în tine cu el, iar ursuleții de pluș înghețați sunt mult mai periculoși decât cei necongelați. Știi, poți să petreci mult timp vorbind despre chestii de genul ăsta. Dar vă spun ceva. Dacă ai convingerea în inima ta că Dumnezeu te-a chemat să o iubești pe soția pe care ți-a dat-o și aceasta este o convingere pe care o ții în fața lui Dumnezeu din toată inima ta, aceasta este problema. Poți… poți face lucruri practice și ar trebui să facem unele lucruri practice, și acolo… este bine să faci aceste sugestii. Dar pentru mine principiul practic este principiul convingerii. Este principiul care spune că eu dețin acest adevăr, îmbrățișez acest adevăr, cred acest adevăr și voi trăi după acest adevăr. Și, prieteni, acesta este un exercițiu personal… este un exercițiu personal prin care trebuie să treceți.

Știu atunci când studiez Cuvântul lui Dumnezeu, ultimul lucru pe care vreau să îl fac este să cristalizez ceea ce tocmai am învățat și să-l fac parte din sistemul meu de credință și să spun: „Bine, la prima ocazie care îmi iese în cale vreau să trăiesc acest lucru. Vreau să trăiesc asta”. Ei bine, aceste… aceste cinci lucruri sunt cele care… sunt cele care te pun în contact cu textul. Acestea sunt exercițiile prin care trec eu în pregătirea pentru a înțelege Scriptura. Când am terminat cu toate acestea, mă pot gândi întotdeauna la ceva de spus, după cum puteți confirma. Vreau să vă dau doar câteva alte elemente cheie dacă vreți să cunoașteți cu adevărat Scriptura. Citirea ei, foarte important, v-am dat un plan de citire după care să faceți asta, interpretarea ei, am trecut prin toate acestea.

Există un al treilea lucru la care v-aș încuraja să vă gândiți și anume să meditați la el, să meditați la el. În Deuteronomul 6:6-9, Dumnezeu a spus: „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula”. Tot timpul, tot timpul este ideea de acolo. Vorbești despre ele tot timpul. Sunt în inima ta, sunt în gura ta. „Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini”. Cu alte cuvinte, aplici Cuvântul lui Dumnezeu în toată lucrarea pe care o faci. „Și să-ți fie ca niște fruntare între ochi”. Ele trebuie să fie… adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie punctul central al tuturor gândurilor tale. „Să le scrii pe ușorii casei tale”, astfel încât să conduci toate chestiunile vieții din casa ta în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu.

„Și să le scrii pe porțile tale”, astfel încât tot ceea ce este legat de voi, în timp ce mergeți și veniți în lume, să fie filtrat prin înțelegerea și aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, meditezi la Biblie tot timpul… zi de zi, oră de oră, când stai jos, când te ridici, când umbli, când te culci și când mergi pe drum. Este subiectul tuturor conversațiilor tale cu familia ta, cu copiii tăi. Controlează ceea ce faci în casa ta și chestiunile legate de mersul și venirea ta în timp ce îți trăiești viața.

Cuvântul lui Dumnezeu, în acel pasaj din Deuteronomul 6, a spus practic să scrieți… să scrieți adevărul pe ușiorii caselor voastre. Cu alte cuvinte, Cuvântul lui Dumnezeu devine pentru voi ca un panou publicitar. Îl puteți vedea peste tot. Are aplicabilitate în mâinile tale; are aplicabilitate în gândurile tale; are aplicabilitate în casa ta; are aplicabilitate în timp ce vii și pleci. Este… este ca și cum ai pune panouri publicitare în toată zona vieții tale, pe toate căile vieții, panourile publicitare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Nu poți merge pe străzile din societatea noastră, din cultura noastră fără să vezi panouri publicitare pentru băuturi alcoolice, pentru bere în mod predominant, pentru țigări. Panouri publicitare peste tot care promovează toate aceste tipuri de lucruri.

Acum ne uităm la acest lucru și înțelegem de ce tinerii sunt atrași de băutură și țigări. Nici măcar nu mai pot face publicitate la televizor, dar folosesc panourile publicitare care se află chiar sub ochii tuturor membrilor societății noastre. Domnul cunoștea natura umană. El ne-a cunoscut. El știa că vom răspunde la indicatoare și de aceea Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că trebuie să avem indicatoare, iar aceste indicatoare trebuie să fie în concordanță cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Indicatoare de doctrină sănătoasă, indicatoare ale adevărului biblic.

Un om a fost întrebat odată: „Când te duci la culcare noaptea, și îți este greu să adormi, numeri oile?”. El a răspuns: „Nu, îl ascult pe Păstor”. Știți, este bine să faci asta. Este bine să te retragi noaptea recitând unele dintre indicatoarele pe care Dumnezeu le-a revelat în Cuvântul Său. Meditarea asupra Cuvântului lui Dumnezeu este absolut crucială. Să-l lași să-ți umple mintea, să te gândești la el. „Ferice de omul” - spune Psalmul 1:1 și 2 – „care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui”.

Acum, cuvântul „a medita” are într-adevăr ideea de a rumega nişte gânduri în mod constant cu privire la ceva. Este un fel de cuvânt simbolic… ar trebui să spun că poate fi simbolizat de o vacă ce rumegă. Iese dimineața și, cât timp iarba este proaspătă, vaca mănâncă iarba. Iar când răsare soarele și iarba este caldă și vremea este fierbinte, vaca se duce și găsește un loc umbros și continuă să mestece ceea ce a ingerat la începutul zilei. În felul acesta este şi meditația. Asimilezi textul și apoi începi să meditezi asupra lui, îl aduci înapoi și te gândești la el, meditezi la el. Propria voastră minte se ocupă de aplicațiile sale adecvate și așa mai departe. Aceasta este o parte foarte importantă a înțelegerii Scripturii.

Și dacă pot să adaug ceva la asta, cred că uneori ajută să dialogăm despre subiect. Nu cred că doar meditarea ne duce la o gândire profundă asupra Scripturii. Cred că într-adevăr stimulează meditarea, dacă ai cu cine să porți o conversație. De aceea cred că în Deuteronomul 6 se spune: „să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula”. Nu știu cum sunteți voi, dar unele dintre lucrurile care mi se clarifică în înțelegerea Scripturii mi se clarifică mai repede în dialog decât în propria mea izolare. Așa că am pus asta pentru că eu cred că este foarte important să rumegăm Cuvântul lui Dumnezeu, să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu și să discutăm tot timpul despre Cuvântul lui Dumnezeu. Și veți fi uimiți de modul în care acest lucru vă va ajuta să vi-l însușiți, să vi-l asumați pentru a înțelege aplicațiile sale extraordinare în viața voastră.

Apoi, un alt principiu pe care vi l-aș da și nu am de gând să-l dezvolt pentru că acesta este un cu totul alt subiect. Dacă vreți cu adevărat să cunoașteți Biblia, citiți-o, interpretați-o, meditați la ea și, în al patrulea rând, și poate cel mai important, învățați-i pe alții. Există un principiu simplu care este cu adevărat important. Tot ce dai, păstrezi. Tot ceea ce dăruiești, păstrezi. Cel mai bun mod de a învăța este să predai. Cel mai bun mod de a învăța adevărul biblic este să fii responsabil să trebuiască să îl dai mai departe.

Pavel a spus în 2 Timotei 2:2: „și, ce ai auzit de la mine în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții”. Dacă vrei să păstrezi adevărul, dăruiește-l. Poate spuneți: „De ce este … de ce este asta adevărat?”. Ei bine, este adevărat pentru că, în primul rând, pentru a-l putea preda, trebuie să-l înveți. Și apoi, în timp ce te străduiești să îl faci clar pentru un student, te străduiești în același timp să îl faci clar în mintea ta. Acesta ar putea fi unul dintre secretele pe care nu ar trebui să le dezvălui. Dar eu predic în primul rând ceea ce… ceea ce vreau, ceea ce mă ajută, ceea ce mă motivează, ceea ce clarifică lucrurile pentru mine, ceea ce are sens pentru mine, ceea ce face Cuvântul lui Dumnezeu să fie clar pentru mine.

Oamenii mă întreabă mereu: „De unde știi… de unde știi cum gândesc oamenii tăi?” Ei bine, nu știu cum gândiți voi toți. „De unde știi care sunt interesele oamenilor tăi? Și cum știi care este pulsul oamenilor tăi și așa mai departe într-o biserică atât de mare?”. Ca să fiu sincer… și uneori s-ar putea să fiu puțin reticent să o spun, dar, ca să fiu sincer cu voi, predicatorul ca profesor ajunge să predice și să învețe ceea ce îl captează pe el însuşi. Iar atunci când mă lupt să vă explic ceva și găsesc o modalitate de a face asta, este pentru că mi-a fost clar și vă transmit acest lucru.

Așadar, oricine predă este implicat în vârtejul acestei lupte cu adevărul. Vreau să fie clar. Am această pasiune pentru a înțelege Scriptura și voi vă alegeți cumva cu revărsarea acestei pasiuni. Înainte de a vă putea învăța, trebuie să o învăț eu însumi. Și, de asemenea, descopăr că atunci când mă lupt să o înțeleg aceasta se întipărește profund. Și atunci când mă lupt la amvon, și uneori este mai multă luptă decât în alte dăți. În timp ce mă lupt să o comunic cu voi, asta se pecetluiește și în propria mea inimă. Iar repetiția este și ea de ajutor, mai ales dacă trebuie să predici de două ori duminică dimineața. Dar vă spun de pe acum că cel mai bun mod de a învăța Biblia este să o predai. Și poate că nu te simți în stare să te ridici în fața unei clase de școală duminicală sau a unui grup și să predai, dar cu siguranță poți găsi pe cineva care are nevoie disperată să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu și să-ți asumi responsabilitatea de a-l învăța.

Acestea fiind spuse, am putea trage câteva concluzii simple. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său. Acesta este sursa adevărului. Este sursa binecuvântării. Este sursa victoriei. Este sursa creșterii. Este sursa de putere. Este sursa de îndrumare. Este sursa de speranță. Este calea neprihănirii. Este tot ce avem nevoie. Trăim prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Această imensă comoară… am vorbit despre asta tot timpul, această imensă comoară este în mâinile noastre. Este inteligibilă dacă ne vom apropia de ea cu credință. Biblia ne cere să o credem, să o cinstim, să o iubim, să o ascultăm, să luptăm pentru ea, și să ne mobilizăm pentru ea, să o proclamăm și, de asemenea, să o studiem.

Coloseni 3:16 spune că: „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi”, din belșug. Apostolul Pavel, în rugăciunea pentru efeseni, s-a rugat ca inima lor să fie luminată pentru ca ei să cunoască care este nădejdea chemării Sale, care este bogăția slavei moștenirii Sale în sfinți și care este măreția nespus de mare a puterii Sale față de noi, cei care credem. Unde veți învăța asta? Unde veți găsi asta? Acest adevăr este dezvăluit în Cuvântul lui Dumnezeu.

El s-a rugat ca noi să cunoaștem adevărul lui Dumnezeu, ca să înțelegem adevărul lui Dumnezeu. Filipenilor, Pavel le-a spus: „Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți”. În repetate rânduri, Scriptura ne spune că trebuie să înțelegem adevărurile sale, așa că am încercat să vă arătăm un model prin care putem să înțelegem aceste adevăruri și să ni le însușim.

Cred că… rugăciunea mea pentru voi sau dorința mea pentru voi ar fi aceeași cu cea pe care Pavel a exprimat-o în 1 Tesaloniceni 2:13: „De aceea mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți”. Rugăciunea mea pentru voi este ca voi să auziți Cuvântul, să înțelegeți Cuvântul și Cuvântul să lucreze în viața voastră, pe măsură ce vă angajați să îl învățați. Matei 4:4 din nou: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Hrăniți-vă cu această pâine cerească! Haideți să ne rugăm.

Tată, a fost atât de minunat să fim împreună în această dimineață și să studiem Cuvântul Tău și să aflăm cum putem săpa în el ca să eliberăm adevărurile care sunt acolo.

Mă rog pentru fiecare persoană de aici să facă asta, să profite de această comoară incredibil de bogată. David a spus: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” și nu există altă cale. Noi evităm păcatul atunci când Cuvântul ne stăpânește. Umple-ne cu convingerile adevărului Tău pentru ca noi să trăim pentru slava Ta, în Numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT