În această seară, după cum știți, ne vom uita la cel de-al optulea mesaj din seria „Privind spre Cer”. Și vreau să spun, de asemenea, că nu am intenționat să le fac greu de înțeles, ci foarte simple, foarte elementare, astfel încât să putem să cunoaștem cu toții realitățile despre Cer, așa cum sunt ele revelate în Cuvântul lui Dumnezeu. Și sper că v-au fost la fel de folositoare vouă cum mi-au fost mie pentru inima mea oferindu-mi acea anticipare a Cerului de care ar trebui să fie caracterizat fiecare credincios.

În Filipeni 3:20, vă amintiți că apostolul Pavel ne spune că cetățenia noastră este în Cer. Acolo avem casa. Acolo este locul nostru potrivit. Iar Isus a spus că S-a dus să ne pregătească un loc, în casa Tatălui și că într-o zi va veni să ne ia și să ne ducă pentru a fi împreună cu El. Așadar, în ceea ce-i privește pe creștini, Cerul este locul nostru potrivit. Acolo este casa noastră, locul potrivit pentru noi este Cerul. Și am analizat mai îndeaproape casa noastră în acest studiu special pe care l-am făcut împreună.

Acum, din dorința de a putea înțelege tot ce se poate despre Cer, am abordat subiectul punând și răspunzând la câteva întrebări. Mai este nevoie să vă reamintesc care sunt acestea? Am început prin a pune întrebarea: ce este Cerul? Am decis că Cerul este un loc. Apoi ne-am pus întrebarea: unde este Cerul? Am decis că Biblia indică faptul că Cerul este sus, dincolo de primul cer și al doilea cer. Este dincolo de universul creat așa cum îl cunoaștem noi, sfera în care Dumnezeu locuiește în prezență infinită. Apoi, ne-am pus întrebarea: cum este Cerul? Și am intrat în pasajele din Vechiul și Noul Testament care descriu ceva despre frumusețea, minunea, imensitatea și caracteristicile de neînțeles ale Cerului. Apoi, am abordat întrebarea: cine se află în Cer? Am vorbit despre Dumnezeu, despre faptul că este locuința Lui. Am vorbit despre sfinții îngeri. Am vorbit despre faptul că și noi, cei care Îl cunoaștem pe Domnul, suntem cetățeni ai acelui loc.

Am discutat apoi tema: cum va fi în Cer? Am dus descrierea Cerului un pic mai departe. Apoi: care vor fi relațiile noastre în Cer, cum va fi relația noastră cu Dumnezeu, cum va fi relația noastră cu Cristos, cum va fi relația noastră cu îngerii, cum va fi relația noastră unii cu alții. Iar acum, ne punem întrebarea: ce vom face în Cer? Ce vom face? Cu ce ne vom petrece veșnicia, în ce vom fi implicați? Și în această seară vom cerceta din nou puțin această întrebare.

Acum, îngăduiți-mi să fac o trecere în revistă, pentru că am început deja să ne uităm la asta (data trecută). Primul lucru pe care l-am spus este că Îi vom adora pe Dumnezeu și pe Cristos, adică ne vom închina. Cerul este un loc de închinare. Va fi un loc de închinare iubitoare și adoratoare. Îl vom adora pe Dumnezeu, Îl vom glorifica pe Dumnezeu, Îl vom înălța pe Dumnezeu în plinătatea Sa. Va fi un timp de laudă din motivaţie pură și perfect exprimată. Inimile noastre vor fi curate atunci când ne vom închina, iar exprimarea inimilor noastre va fi la fel de perfectă precum sunt inimile noastre. Într-un sens real, am văzut că aceasta este o împlinire a planului lui Dumnezeu în mântuire, deoarece ne-am amintit de Ioan 4 unde Domnul nostru a spus că Tatăl caută închinători adevărați. Și Dumnezeu ne-a răscumpărat, împreună cu toți ceilalți pe care i-a răscumpărat, pentru a ne transforma în închinători veșnici, care să petreacă veșnicia dându-I slavă, aducându-I laudă în vecii vecilor. Și ne-am amintit definiția creștinului din Filipeni 3:3: noi suntem cei care Îl adoră pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Și aceasta este caracteristica unui credincios.

Așadar, în primul rând, ne vom petrece veșnicia adorându-L pe Dumnezeu, adorându-L pe Cristos în acte de închinare. În al doilea rând, am observat că vom domni împreună cu Dumnezeu; vom împărăți împreună cu Cristos. Acest lucru ne vorbește despre autoritatea noastră, despre sfera responsabilității noastre. Sunt convins că fiecare credincios va avea în Cer o anumită sferă de responsabilitate, o anumită sferă de autoritate. Putem fi siguri că ne va fi delegată această autoritate și nu vor exista conducători autocrați, nu vor exista conducători independenți; cu toții vom acționa sub autoritatea delegată de Dumnezeu, așa cum a făcut Cristos. Aduceți-vă aminte despre Cristos că a spus că a făcut doar ceea ce Tatăl I-a arătat să facă. Și, bineînțeles, El domnește peste o moștenire pe care Tatăl I-a dat-o. Așadar, așa cum Cristos are autoritatea delegată de la Tatăl, așa vom avea și noi autoritate delegată în Cer. Vom domni, spune Biblia, pe tronul Tatălui, pe acel tron împreună cu Fiul și cu Tatăl, și vom exprima această domnie prin înțelepciune perfectă. Așadar, vom domni peste o sferă de responsabilitate, primind autoritate delegată, iar domnia noastră va fi o domnie perfectă, cu înțelepciune perfectă. Nu vom face niciodată o greșeală. Nu vom face niciodată o judecată greșită. Nu vom greși niciodată. Tot ceea ce vom face în sfera noastră de responsabilitate va fi perfect și corect.

Acum, atunci noi am fost mântuiți pentru a fi închinători. Dar este de asemenea adevărat că Cristos nu ne-a mântuit doar pentru a ne face închinători, ci ne-a mântuit și pentru a ne face conducători. Și am analizat faptul că există mai multe porțiuni din Scriptură care se referă la faptul că vom fi conducători în Cer. Vom avea o sferă de domnie. Va exista o guvernare într-o măsură sau alta într-o împărăție. Dar observați, de asemenea, ceea ce spune explicit acest verset: „El a făcut din noi o împărăție”, iar apoi spune: „și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său”.

Acum, țineți minte asta. Acest adevăr este foarte important să fie înțeles. Nu știu dacă înțelegeți asta în ceea ce privește implicațiile sale veșnice. Vorbim mult despre preoția credinciosului, despre faptul că tuturor ne este dat acces la Dumnezeu. Suntem cu toții preoți în sensul că putem merge imediat în prezența lui Dumnezeu. Dar v-ați gândit vreodată la faptul că trebuie să fim preoți veșnici, așa cum trebuie să fim închinători veșnici și conducători veșnici? Trebuie să fim preoți veșnici. Ni se dă o preoție care este nesfârșită. Suntem mântuiți pentru a fi preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.

Acum, ce fac preoții? Tot ce fac preoții, vom face și noi în Cer. Iar răspunsul este foarte simplu: ei Îl slujesc pe Dumnezeu. Așadar, iată următorul punct pe care vreau să îl notați în timp ce vă gândiți la asta. În al treilea rând, în Cer Îl vom sluji pe Cristos și Îl vom sluji pe Dumnezeu. Primul lucru pe care l-am văzut este că Îl vom lăuda. Al doilea lucru, vom împărăți. Iar în al treilea rând, vom sluji. Vom sluji. Și haideți să folosim cuvântul „la datorie”. Vom fi chemați să ne închinăm. Vom fi chemați la autoritate. Și vom fi chemați la datorie. Ce fac preoții? Preoții îl slujesc pe Dumnezeu. Când Ana a dorit să consacre viața copilului ei, un dar al lui Dumnezeu numit Samuel, ea a luat acel copilaș când a fost înțărcat și l-a dat marelui preot, l-a pus pe Samuel în casa lui Dumnezeu și l-a lăsat acolo pe toată durata vieții lui. Într-adevăr, până când s-a maturizat complet ca adult. El a fost un dar pentru casa lui Dumnezeu cu scopul de a-L sluji pe Dumnezeu. Și asta este ceea ce fac preoții. Ei Îl slujesc pe Dumnezeu. Îi oferă sacrificii și jertfe și slujesc lui Dumnezeu.

Tema centrală este slujirea. Ei Îl slujesc pe Dumnezeu. Dar mai există un alt element al acestei slujbe pe care vreau să-l subliniez. Ceea ce fac preoții este să-L slujească pe Dumnezeu în apropiere personală. În vechiul legământ, știți bine, că preotul avea o relație unică cu Dumnezeu. De fapt, Vechiul Testament ne învăța că niciun israelit de rând nu se putea apropia prea mult de ceva care îl simboliza pe Dumnezeu. Niciun israelit obișnuit nu se putea apropia de lucrurile care erau simboluri ale prezenței lui Dumnezeu. Și până și leviții nu se puteau apropia atât de mult, ei se ocupau de lucrurile de închinare, dar nu se puteau apropia atât de mult cât se puteau apropia preoții. Doar ei Îl slujeau pe Dumnezeu în intimitate. Leviții Îl slujeau pe Dumnezeu. Chehatiții L-au slujit pe Dumnezeu în transportarea Chivotului Legământului. Tot poporul lui Israel L-a slujit pe Dumnezeu în foarte multe feluri, dar preoții L-au slujit pe Dumnezeu în intimitate. Oricine, în afară de un preot, care atingea lucrurile sfinte murea; numai preoții se puteau apropia de Dumnezeu. Și numai marele preot putea intra în locul cel mai sfânt, doar o dată pe an, numai pentru o perioadă scurtă de timp, și numai după ce trecea printr-o mare curățire ceremonială și o adevărată curățire a inimii putea intra în prezența lui Dumnezeu.

Așadar, preoții, în mod unic puteau să-L slujească pe Dumnezeu de aproape. Dar sub vechiul legământ, această intimitate era limitată. În Numeri, unde se discută despre cei care au încălcat funcția preoțească, se spune că Moise a trimis un avertisment lui Datan și Abiram, fiii lui Eliab, iar ei au răspuns: „Nu este de ajuns că ne-ai scos dintr-un pământ în care curge lapte și miere ca să ne lași să murim în pustie, vrei să mai și stăpânești peste noi?”. Și vă amintiți întâmplarea care urmează cu Core și cu toți ceilalți care au pășit în funcția preoțească și rezultatele tragice care au urmat când au fost pedepsiți într-un mod teribil. Acum, acești oameni care au invadat funcția preoțească atunci când nu aveau dreptul la asta s-au apropiat de Dumnezeu dincolo de bariera care ar fi trebuit să-i limiteze. Numai preoții puteau să se apropie atât de mult precum au făcut-o ei.

Leviticul capitolul 16 ne spune că doar marele preot putea să se apropie mai mult decât restul preoților și doar o dată pe an putea face acest lucru. Dar, cu toate acestea, în vechiul legământ, preotul se deosebeşte prin acea caracteristică a intimităţii, comuniunii, apropierii de Dumnezeu.

Acum, în noul legământ, ce s-a întâmplat? Când Isus Cristos a murit pe cruce, perdeaua Templului s-a rupt de sus până jos, locul sfânt din Templul din Ierusalim a fost expus, Sfânta Sfintelor a fost descoperită în văzul tuturor, iar Dumnezeu a spus, printr-o imagine clară, că toți cei care cred în Fiul Meu pot intra acum în prezența Mea. Așadar, în noul legământ, fiecare credincios este un preot. Și cu toții avem acces la Dumnezeu. Suntem o preoție împărătească. Unu Petru 2:9, suntem literalmente chemați la lumina minunată a lui Dumnezeu. Acum, gândiți-vă la asta. Suntem chemați în lumina minunată a lui Dumnezeu. Ce însemna asta pentru un evreu? Ar fi fost ca și cum ar fi pășit în Shekinah, care în vechiul legământ i-ar fi mistuit. Dar în noul legământ, pentru că Cristos ne-a deschis calea, pășim literalmente în lumina Sa minunată, pentru că Dumnezeu ne cheamă în lumina Sa, deoarece, așa cum spune Petru, suntem un popor, rețineți, pe care Dumnezeu Şi l-a câștigat să fie al Lui. Același verset, 1 Petru 2:9, „o preoție împărătească, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Așadar, sub noul legământ, toți ne bucurăm de intimitate, toți avem acces. De aceea, scriitorul din Evrei spune: „Să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul harului”. Intrăm cu îndrăzneală în prezența lui Dumnezeu pentru a intra în comuniune cu El. Și din această comuniune apropiată Îi slujim.

De aceea, preaiubiților, nu există preoție. Nu există o preoție specială. Nu există în biserică un preot care să fie un fel de intermediar între noi și Dumnezeu. Nu există astfel de intermediari. „Există un singur mijlocitor”, spune Pavel în 1 Timotei, „între Dumnezeu și oameni, și acesta este omul Isus Cristos”. Nu există un ordin de preoți care să stea între oameni și Dumnezeu. Acest lucru a fost abolit la crucea lui Isus Cristos. Noi toți suntem preoți pentru Dumnezeu. Suntem cu toții o preoție împărătească. Și toți suntem în comuniune cu Dumnezeu de aproape și nu avem nevoie de niciun preot intermediar care să meargă la Dumnezeu în numele nostru.

Dar într-o zi, în ceruri, vom fi preoți desăvârșiți. Și rețineți acest gând, nu numai că ne vom apropia de scaunul harului, ci vom merge dincolo de scaunul harului, despre care Thomas Manton, marele puritan, spune că este pridvorul cerului, și ne vom apropia de scaunul slavei. Vom putea merge la scaunul slavei, nu doar la scaunul harului. Acum putem merge doar la scaunul harului, pentru că suntem păcătoși, și ne putem opri doar la pridvorul Cerului, unde primim harul. Dacă am merge la scaunul slavei, am fi mistuiți din cauza păcatului nostru. Dar într-o zi, când vom părăsi această lume și vom merge în Cer și vom fi într-o stare desăvârșită a trupului și a sufletului, noi, în starea noastră desăvârșită, vom fi preoți desăvârșiți care vor merge cu mult dincolo de pridvorul Cerului, de scaunul harului și până la tronul slavei. Îl vom sluji veșnic pe Dumnezeul nostru cel viu. Și ne vom bucura de o intimitate eternă și perfectă cu Dumnezeu. În Apocalipsa se spune că Dumnezeu va locui cu noi și noi vom locui cu El. El își va așeza literalmente cortul împreună cu noi. Se spune că tot Cerul este un Templu și că fiecare dintre cei de acolo este un preot, iar Dumnezeu ocupă plinătatea acelui cer etern. Este un mare Cer etern infinit pe care Dumnezeu îl umple cu prezența Sa, iar noi slujim ca preoți pentru El. Templul lui Dumnezeu și Templul Mielului este la fel de vast ca Cerul etern infinit, iar noi suntem preoții lui. Gândiți-vă la asta. Noi suntem preoții săi.

Așadar, Îl vom sluji pe Dumnezeu ca preoți, preoți care au acces la El. Nu trebuie să ne curățăm niciodată. Nu trebuie să ne spălăm în niciun lighean. Nu va fi necesar să oferim o jertfă pentru a ne îndrepta viața ca să putem avea acces la Dumnezeu. Nu va fi nevoie să apelăm la un scaun de har; putem merge direct la un scaun de slavă, pentru că nu este nevoie de jertfă. Nu este nevoie de curățire. Toate acestea au fost rezolvate în trecut. Este ceva extraordinar! Vom intra în Cer și vom intra în plinătatea slujirii noastre preoțești, slujindu-I lui Dumnezeu. Poate că cineva va spune: „Ei bine, dar ce vom face noi?” Iar răspunsul este orice vrea El să facem, cu nerăbdare, cu bucurie și cu desăvârșire.

În Isaia 58, câteva versete ar putea să vă ajute să vă extindeți înțelegerea. În versetul 13 se spune: „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit”. Acum, veți spune: „Ce este acest a vorbit?”. Ascultați cu atenție, dați-mi voie să repet. Aceasta este dorința lui Dumnezeu pentru noi. Dacă, din pricina faptului că este sabat, îți întorci piciorul de la a-ți face plăcerea ta în ziua Mea sfântă, asta a vrut Dumnezeu dintotdeauna. El a vrut întotdeauna ca cei care Îl reprezintă să facă lucrarea Lui. Și dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării. Asta este ceea ce urmărește Dumnezeu. Și asta este ceea ce se va întâmpla în Cer. Ne vom întoarce cu totul de la orice lucru care este plăcerea noastră proprie. Vom numi odihna de sabat a veșniciei o desfătare. Vom numi ziua veșnică sfântă a Domnului desfătarea noastră. Vom renunța la toate căile noastre proprii și vom renunța să căutăm propria noastră plăcere și să vorbim despre propriul nostru cuvânt. Și ne vom delecta complet și veșnic în Domnul și în slujba Lui și El ne va face să umblăm pe înălțimile țării. Aceasta este odihna, odihna preoțească în care vom intra în Cer. Și când vorbim despre aceasta ca despre o odihnă, o odihnă de sabat, nu este vorba de odihna care înseamnă că nu facem nimic, ci de odihna care înseamnă că nu suntem obosiți, nu suntem slabi, nu suntem distrași, nu suntem întrerupți în slujirea noastră veșnică pentru Dumnezeu. Slujirea noastră va fi veșnică pentru Dumnezeu. Îl vom sluji pe Dumnezeu. Asta este ceea ce fac preoții.

Acum, pentru a întări acest lucru din texte specifice, haideți să ne uităm puțin la sfârșitul Bibliei, în cartea Apocalipsa, și să vedem ce spune Biblia despre slujirea noastră în Cer. Să ne uităm la capitolul 7 din Apocalipsa. Aici, în acest capitol al șaptelea, ni se prezintă niște oameni în versetul 9: „După aceea m-am uitat, și iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; și strigau cu glas tare, și ziceau: ,Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!’”. Iată-i așadar pe toți cei răscumpărați în Cer, iar ei Îl laudă, Îl preamăresc și Îl slăvesc pe Dumnezeu. „Și toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie, și s-au închinat lui Dumnezeu, și au zis: ,Amin’. ,A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria, în vecii vecilor! Amin’. Și unul din bătrâni a luat cuvântul, și mi-a zis: ,Aceștia, cari sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?’. ,Doamne’ i-am răspuns eu, ,Tu știi’. Și el mi-a zis: ,Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele, și le-au albit în sângele Mielului”. Această mulțime este formată din cei răscumpărați din perioada de necaz, acea perioadă de șapte ani de judecată după răpirea bisericii. Iar acești răscumpărați au ieșit din Necaz după ce și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Adică, ei au fost mântuiți. Din acest motiv, în versetul 15, rețineți: „Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu”. Și ce fac ei? „ca niște preoți adevărați, ei Îi slujesc” cât timp? „zi și noapte în Templul Lui”. Și chiar dacă nu există zi și noapte, vă puteți face o idee utilizând terminologia pământească. Ei Îi slujesc în mod continuu. „Cel ce șade pe scaunul de domnie, își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor”. Aceasta este odihna care slujește, fără lacrimi, fără epuizare, fără căldură, fără foame, fără sete.

Acolo suntem aproape de tronul lui Dumnezeu, aproape de tronul lui Cristos, adăpostiți de prezența lui Dumnezeu, în prezența Mielului care este păstorul și călăuza noastră, adică slujind ca preoți de aproape. Vedeți acest lucru? Aceasta este intimitatea Cerului. Îi slujim zi și noapte în Templul Său, iar Dumnezeu, care este pe tron, întinde acel cort peste noi. Nu suntem niciodată în afara prezenței Sale. Iar Mielul este în centrul tuturor lucrurilor. Cuvântul „a sluji” aici este latreuō. Înseamnă slujire preoțească. Înseamnă slujba prestată de un preot în apropierea lui Dumnezeu.

Îngăduiți-mi să adaug o notă explicativă care vă va ajuta să înțelegeți ce spun. În ceruri, nu ne vom sluji unii pe alții ca atare, ci Îl vom sluji pe Dumnezeu. Acolo nu vei avea nevoie de mine și nici eu nu voi avea nevoie de tine pentru a suplini unele lipsuri din viața ta. Înțelegi asta? Nu vom avea nevoie să ne slujim unul altuia în felul în care o facem acum, ceea ce, într-un fel, ne întărește în slăbiciuni unii pe alții în domenii în care avem nevoie. Nu vom avea această necesitate. Deoarece vom fi cu toții perfecți și glorificați și asemenea lui Cristos, toată slujirea noastră va fi direct în slujba lui Dumnezeu. De aceea, nu vom părăsi niciodată prezența Sa. Vom fi întotdeauna ca niște preoți, a căror datorie principală de fapt, în Cer, a căror datorie desăvârșită și completă va fi de a-L sluji pe Dumnezeu. O slujire preoțească.

Acum, haideți să întoarcem la capitolul 22 din Apocalipsa, ultimul capitol al acestei minunate cărți profetice. Iar aici găsim cuvinte care nu ne sunt necunoscute; ele seamănă foarte mult cu ceea ce tocmai am citit. Versetul 1: „Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul pieței cetății, și pe cele două maluri ale râului, era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod, și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui” ce vor face? „Îi vor sluji”. Din nou același cuvânt, doulos latreuō, robi care fac slujba preoțească. Noi vom face o slujbă preoțească pentru Dumnezeu. Nu vom fi niciodată în afara prezenței Sale. Vom fi acolo la tronul lui Dumnezeu, acolo la tronul Mielului. În versetul 4: „Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor”. Cumva, Dumnezeu ne va însemna cu propriul Său nume, ca acei preoți care Îi aparțin Lui. „Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor”. Iată și celălalt element. Noi vom domni pentru totdeauna, și vom sluji ca preoți pentru totdeauna. Aceasta este slujirea preoțească.

Este atât de palpitant, atât de palpitant. Mă bucur atât de mult să aud acest lucru, pentru că, așa cum v-am spus în această dimineață, când am pomenit de slujba din această seară, nu-mi pot imagina ceva mai rău decât să fiu undeva fără să fac nimic. Pur și simplu nu ar avea sens. De ce? Pentru că există ceva în natura umană, ceva din imaginea lui Dumnezeu care este în mine și care trebuie să slujească, care trebuie să facă ceva. Am nevoie, mai întâi de toate, în starea mea desăvârșită, să fac ceva pentru Dumnezeul care m-a răscumpărat. De fapt, personal, cred că este evident că atunci când trupul și sufletul tău sunt desăvârșite în prezența lui Dumnezeu, vei fi literalmente mistuit pentru totdeauna de o dorință imperioasă de a-L sluji pe Dumnezeu. Iar aceasta trebuie să aibă o manifestare evidentă, o împlinire. Și așa va fi. Vei împlini cea mai profundă dorință a sinelui tău răscumpărat de a-L sluji pe Dumnezeu. Poate vă veți întreba: „Ce fel de slujire vom face?”. El nu ne explică în detaliu. De ce să încercăm noi să răspundem, pentru că noi nu putem înțelege Cerul. Nu-l putem înțelege deloc. Însă Îl vom sluji pe Dumnezeu într-un fel sau altul.

Iar asta se potrivește cu propriul meu simț al umanității, cu ceea ce este cu adevărat un bărbat sau o femeie. Trebuie să slujim. Avem un simț al creativității încorporat în noi; vrem să vedem ceva realizat. Mie îmi face plăcere să fac ceva bine, nu-i așa? Îmi face plăcere sentimentul de realizare, de îndeplinire a unei sarcini. Simt o mare plăcere să fac o anumită lucrare și să știu că cineva este mulțumit, și ce minunat este să fac o lucrarea pentru Dumnezeu cu care El va fi perfect mulțumit. Există provocarea muncii. Există provocarea împlinirii. Există provocarea de a face ceva și de a-l face perfect. Imaginează-ți asta, că în toată eternitatea tot ceea ce faci vei face perfect. Și o vei face. Da, o vei face. Nu este vorba că Dumnezeu o va face automat perfectă, o vei face tu și va fi întotdeauna perfectă. Asta a vrut Dumnezeu să fii și asta a dorit să faci.

Acum, îngăduiți-mi să vă mai prezint un gând, dacă tot am ajuns la acest punct. Cred cu adevărat că natura slujirii noastre, acum gândiți-vă bine la asta, natura slujirii noastre este probabil determinată de slujirea noastră aici și acum. Ați înțeles asta? Acum, aduceți-vă aminte că v-am spus că natura moștenirii voastre în glorie va fi legată de modul în care ne gestionăm moștenirea aici. Dacă ai fost credincios peste puține lucruri, El te va face stăpân peste ce? Peste multe. Și ne-am uitat la pildele despre cei care au fost credincioși cu câțiva talanți și au primit mai mult și la pilda celor care au fost credincioși peste câteva cetăți și au primit mai multe cetăți. Și cred că asta ne aşteaptă în slavă. Există un sens în care, dacă ești credincios în ce privește puțina responsabilitate de aici, Dumnezeu îți va da mai multă responsabilitate acolo. Aceasta este moștenirea ta. Dacă ești credincios în legătură cu o anumită slujire aici, El îți va da proporțional mai multă slujire acolo. Aceasta este răsplata ta.

Și am vorbit despre recompensele credincioșilor. Eu cred că răsplata credincioșilor nu este ceva ce se poartă pe cap ca o coroană. Nu sunt însemnele de pe haina ta albă. Nu sunt acele camere din casa ta, astfel încât cu cât ai făcut mai multe lucrări aici, cu atât mai mare va fi casa ta, asta fiind răsplata . Nu se referă nici la carul tău că va fi mai mare și mai rapid decât al oricui altcuiva, sau caii tăi mai albi. Cred că răsplata voastră în Cer va fi capacitatea de a sluji și cu cât mai mare va fi angajamentul vostru de a sluji aici, cu atât mai mare va fi capacitatea pe care Dumnezeu v-o va da acolo, astfel încât să vă puteți exprima într-o capacitate mai mare slujirea față de Dumnezeu. Cred că această capacitate de a sluji veșnic este esența a ceea ce va fi răsplata ta. Nu va fi o pălărie pe care să o porți. Nu vor fi dungi pe haina ta. Nu va fi o casă în care să locuiești și care să arate mai bine decât casa celorlalți. Nu va fi asta, va fi capacitatea de slujire spirituală. Fiecare dintre noi va fi răsplătit.

Haideți să ne uităm puțin la 1 Corinteni; și să analizăm capitolul 4 și apoi capitolul 3 foarte pe scurt. Unu Corinteni 4, versetul 5: „De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme” – adică până la venirea Domnului - „până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, și va descoperi gândurile inimilor”. Apoi, ascultați următoarea expresie: „Atunci, fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu”. Fiecare om, în momentul în care acel om se va confrunta cu Domnul, va primi laudă de la Dumnezeu. Dar lauda fiecărui om va veni la el de la Dumnezeu în mod unic. Dumnezeu va face evaluările legate de isprăvnicia noastră. Versetul 1: Iată cum trebuie să fim priviți noi: ca niște slujitori (ai lui Cristos), Versetul 2: „Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui”. Versetul 3: „Cât despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine”, versetul 4. Chiar și atunci când nu știu nimic împotriva mea, las judecata în seama lui Dumnezeu. Vine ziua în care El va judeca lucrarea mea, va judeca slujirea mea și îmi va da lauda Sa. Așadar, Dumnezeu are planul de a răsplăti fiecare credincios. Vă rog să observați: „Atunci, fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu”. Fiecare credincios va primi laudă de la Dumnezeu. Fiecare credincios va primi o răsplată.

Recompensele pot fi diferite. Ați observat în capitolul 3 că și lucrarea pe care o facem poate fi diferită. Aduceți-vă aminte de ce spune el în acest capitol, coborând la versetul 12: „Dacă clădește cineva pe această temelie”, adică pe Cristos, „aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe față”. Cu toții vom fi răsplătiți, dar vom fi răsplătiți în mod diferit. Unele dintre lucrările noastre vor fi aur, altele argint, altele pietre prețioase, altele lemn, fân și paie. Lemnul, fânul și paiele nu sunt rele, nu sunt rele, doar că nu sunt la fel de valoroase. De fapt, au tendința de a fi arse. Cu toții vom fi răsplătiți și vom primi laude de la Dumnezeu, dar fiecare dintre noi va fi răsplătit în mod diferit, în funcție de lucrarea pe care a realizat-o. Iar răsplata, cred eu, va fi capacitatea de a-L sluji pe Dumnezeu în slavă. Și cred că acest lucru ne este arătat în acele pilde în care cei care au fost credincioși în puține lucruri au primit mai mult. Acel slujitor care s-a ocupat de câțiva talanți a primit de două ori mai mulți de la stăpânul care recompensează. Acel slujitor care a avut grijă de cinci talanți a primit de două ori mai mulți de la stăpânul recompensator. Ceea ce facem cu privilegiul nostru de a sluji aici va determina ce va face Dumnezeu cu noi, lăsându-ne să Îl slujim acolo. Iar în acele pilde ale slujitorilor pe care le găsim în Matei și Luca, ne amintim că în fiecare caz, când stăpânul s-a întors pentru a-și răsplăti slujitorii, i-a răsplătit în mod proporțional, oferindu-le o sferă mai mare de slujire sau o sferă mai mare de conducere. Și astfel, noi vom conduce și vom sluji în funcție de cât de fidel ne-am îndeplinit responsabilitatea de conducere aici și de lucrarea pe care am făcut-o aici.

Acum, Scriptura are multe de spus despre aceste răsplătiri și nu vreau să intru într-un mesaj întreg despre răsplătiri, dar dați-mi voie să vă citesc doar câteva versete. Daniel 12:3: „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci”. Acum, ceea ce spune el acolo este foarte simplu. Dacă îi conduceți pe mulți la neprihănire, veți străluci ca stelele în vecii vecilor. Răsplata voastră este deci bazată pe credincioșia cu care ați proclamat mesajul neprihănirii. Toți cei care au înțelepciune vor străluci ca strălucirea întinderii cerului. Iar ceea ce Daniel spune acolo este că modul în care funcționezi în această viață cu înțelepciunea lui Dumnezeu, modul în care funcționezi în această viață cu proclamarea mesajului lui Dumnezeu va determina modul în care vei străluci în veșnicia care va veni.

În Noul Testament, în 1 Tesaloniceni, - sunt atât de multe texte, nu vreau să mă leg de prea multe - în 2:19, el spune: „Căci cine” sau ce „este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui? Da, voi sunteți slava și bucuria noastră”. Pavel spune că o parte din răsplata pe care o vom avea în cer va fi răsplata de a-i vedea pe cei care sunt acolo datorită credincioșiei noastre. Aceasta va fi o parte din răsplata noastră. O parte din răsplata noastră, rețineți acest lucru, nu este doar slujirea, ci și bucuria. Doar bucuria de a-i vedea pe cei care sunt acolo pentru că am fost credincioși va fi o parte din răsplata noastră, o parte importantă a răsplății noastre. Și, din nou, subliniez că nu este ceva ce purtați, ci ceva ce experimentați. O slujire mai mare, o responsabilitate mai mare, o bucurie mai mare. Acest lucru este esențial pentru a înțelege toată această chestiune.

În 1 Corinteni 9:25, Pavel spune: „…noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji”. Acum, rețineți acest gând. Ceea ce înseamnă că, atunci când primim răsplata noastră, aceasta nu va pieri niciodată. Sportivii care au obținut mari victorii sau au primit mari onoruri cunosc emoția aceasta. În propria mea carieră sportivă, știu ce înseamnă să câștigi un meci mare, să câștigi un meci de campionat, să câștigi un premiu, să primești o anumită recunoaștere, recunoaștere națională sau orice altceva. Știți ce înseamnă să priviți un atlet urcând treptele cele mai înalte pentru a primi medalia de aur la Jocurile Olimpice. Acel moment, acel moment de extaz, acel moment de exaltare ține doar o clipă. Mă uitam la Orange Bowl noaptea trecută și l-am văzut pe Jimmy Johnson cum își pierdea complet mințile în timp ce era scos de pe teren în extaz pentru că a câștigat campionatul național, și probabil că s-a trezit a doua zi dimineață la realitate. Ei bine, dacă puteți pune asta în termeni cerești, Cerul se va bucura pentru totdeauna de acel moment de emoție maximă, care nu se va diminua niciodată, nu va scădea niciodată, nu va dispărea niciodată. Vei fi în tribuna învingătorului, primind medalia de aur, spre adorația Dumnezeului viu, pentru totdeauna, în vecii vecilor și în vecii vecilor. Aceasta va fi experiența voastră continuă, neîntreruptă și fără sfârșit. Veți primi acea coroană care nu se estompează niciodată, nu piere niciodată. Nu există niciodată o dimineață următoare, există doar bucurie și exaltare continuă.

Acum, Biblia promite o cunună a vieții, o cunună de alergător și toate aceste lucruri. Toate acestea sunt capacități de slujire, sau pur și simplu se referă la viața veșnică. Cununa vieții, cred că se referă la viața veșnică. Cununa nepieritoare este, într-un anumit sens, viața veșnică. Cununa bucuriei, asta este viața veșnică, dar este o viață veșnică plină de bucurie, de glorie și de privilegii pentru slujire. Pavel scrie în 2 Timotei capitolul 4, cunoașteți acest verset, unul familiar, versetul 8. El spune: „De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ,ziua aceea’, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. Ce este cununa neprihănirii? Este neprihănirea veșnică. Cununa vieții este viața veșnică. Cununa bucuriei este bucuria veșnică. Așadar, cununa nu este ceva ce porți, o spun din nou: este ceva ce experimentezi; viața veșnică, bucuria veșnică, privilegiul veșnic de a sluji, binecuvântarea veșnică. Aceasta este răsplata.

Petru scrie în 1 Petru 5, cred că vă amintiți probabil versetele 2 și 3, unde spune: „Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei. Și când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei”. Ce este aceasta? Este slava veșnică. Cununa vieții este viața veșnică. Cununa bucuriei este bucuria veșnică. Cununa slavei este slava veșnică. Cununa nepieritoare este acea răsplată care este veșnică. Și astfel, noi vom sluji atunci și cred că slujirea noastră în veșnicie va fi reflectată de credincioșia noastră aici și acum. Cred cu adevărat, oameni buni, că modul în care trăim acum determină capacitățile de slujire în zilele pe care le vom petrece în veșnicie. De fapt nu vor fi zile, ci eoni pe care îi vom petrece în eternitate. În Apocalipsa 2:26 se spune: „Celui ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele”. Înțelegeți? „aceluia îi voi da stăpânire peste Neamuri”. Cu alte cuvinte, ceea ce faci acum determină lucrarea la care Domnul te va folosi să o faci atunci. Așa este. Apocalipsa 2:26.

Așadar, ceea ce facem acum determină capacitatea de recompensă viitoare. Ascultați ce spune Apocalipsa 22:12: „Iată, Eu vin curând. Și răsplata Mea este cu Mine”, și acum ascultați, „ca să dau fiecăruia după fapta lui”. Ați înțeles asta? Capacitatea ta de bucurie veșnică, de glorie veșnică, de răsplată veșnică este legată de ceea ce ai făcut: aur, argint, pietre prețioase sau lemn, fân și trestie. Ce vom face în Cer? Ne vom închina. Vom împărăți. Vom sluji. Capacitatea de a domni va fi legată de cât de credincioși am fost cu responsabilitatea și administrarea încredințate aici. Capacitatea slujirii noastre va fi determinată de credincioșia noastră în a sluji aici. Cununa vieții va fi proporțională cu ascultarea noastră de aici. Ne vom bucura de viața veșnică la maximul capacității noastre, dar această capacitate va fi determinată de viața noastră de aici. Cununa bucuriei va fi bucuria veșnică având o capacitate determinată de credincioșia de care am dat dovadă aici. Cununa de slavă este același lucru.

Așadar, în acest moment anume, în această viață, facem lucruri pentru a-L sluji pe Dumnezeul cel viu ca preoți, lucruri care ne vor afecta capacitatea de a-L sluji în veșnicie. Acest lucru ar trebui să vă motiveze inima. Uneori, oamenii vor dori să fie încurajatori și să spună că trebuie să încetinești și să faci mai puțin. Dar, dacă privești lucrurile așa, este exact opusul, nu-i așa? Chiar ar trebui să ne cheltuim la maximum aici, astfel încât să putem avea cea mai mare capacitate de-a lungul veșniciei de a da slavă marelui Dumnezeu și Tată și totodată Domnului nostru Isus Cristos.

În al patrulea rând, aceasta este o altă activitate pe care o vom face în Cer. Nu este chiar ceea ce facem noi, dar trebuie să se potrivească undeva, așa că o voi pune aici. Vom fi împrospătați continuu de El. Să-i spunem odihnă, ne vom odihni în Cer. Ne vom odihni în Cer. Evrei 4 vorbește despre intrarea în odihnă. Există o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. Isus a spus: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit (cu inima), și veți avea odihnă pentru sufletele voastre”. Una dintre promisiunile pe care Domnul le-a făcut celor care cred în Fiul Său este că vom cunoaște odihna, odihna de la munca noastră, ca să spunem așa, de la munca de a încerca să-L găsim pe Dumnezeu pe cont propriu, odihna de la fapte, de la neprihănire. Dar nu și odihna de la datorie. În Luca 13:29 spune că ne vom odihni la un ospăț. Am abordat acest aspect mai devreme în seria noastră. Asta nu înseamnă că vom sta tot timpul la masă. Iar în Evrei 3 și 4, când se vorbește despre odihna care există pentru poporul lui Dumnezeu, înseamnă că nu vom fi niciodată obosiți. Înseamnă că nu vom fi niciodată slabi. Înseamnă că nu vom fi niciodată neîmpliniți. Înseamnă că nu vom fi niciodată opriți. Este un fel unic de odihnă.

Uitați-vă la Apocalipsa 14, dacă tot sunteți acolo, versetul 11. „Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor”, iar acest lucru se referă la cei care au fost judecați în timpul Necazului. Iar judecata lor este fără odihnă, evident. Dar, pe de altă parte, versetul 12: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Și am auzit un glas din cer, care zicea: ,Scrie: Ferice de acum încolo de morții, care mor în Domnul!’ -,Da’, zice Duhul; ,ei se vor odihni de’ ce? ,de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!’” Odihniți-vă, odihniți-vă. Doi Tesaloniceni 1:7 vorbește din nou despre odihnă. Spune că, atunci când Isus vine, El dă odihnă celor întristați. Alinare, odihnă.

Ce înseamnă asta? Înseamnă odihnă spirituală. Înseamnă odihnă de oboseală și slăbiciune. Acolo nu va fi niciodată foame. Nu va fi niciodată sete. Nu va mai fi niciodată oboseală. Nu va fi niciodată nicio căldură care să ne obosească. Aceasta este odihna veșnică. Asta nu înseamnă că nu lucrăm. Noi vom împărăți, vom sluji într-o datorie neîncetată, dublată de o odihnă perfectă. Puteți face față la asta? Spuneți-o astfel: cu cât slujești mai mult, cu atât mai odihnit devii. Cu cât slujești mai mult, cu atât ești mai odihnit. Vedeți, legea termodinamicii pe care o numim a entropiei și care face ca totul să se degradeze nu va fi în vigoare. Și astfel, nu vor exista forțe debilitante. Cu cât slujești mai mult, cu cât îți îndeplinești mai mult scopul, cu atât ești mai împrospătat. Nicio energie nu va fi consumată vreodată. Ați înțeles asta? Nu veți cheltui niciodată nicio energie. Nu veți gâfâi niciodată. Nu veți rămâne niciodată fără suflare. Nu veți încetini niciodată pasul. Ce gânduri extraordinare! Va fi odihnă perfectă, odihnă perfectă.

Marele pastor puritan Richard Baxter a scris, și merită să ascultăm aceste cuvinte: „Odihnește-te, cât de dulce este acest cuvânt pentru urechile mele! Eu cred că sunetul lui se transformă în materie și, după ce a intrat prin ureche, îmi stăpânește creierul și de acolo coboară până în inima mea. Eu cred că-l simt cum se agită și lucrează și asta prin toate părțile și puterile mele, dar cu o lucrare diferită asupra diferitelor mele părți. Pentru simțurile mele obosite și pentru duhul meu lânced, pare un opiu puternic și liniștitor. Pentru puterile mele amorțite este duh și viață. Pentru ochii mei întunecați este atât un balsam de ochi, cât și o [dulce] perspectivă. Pentru gustul meu este dulceață. Pentru urechile mele este o melodie. Mâinilor și picioarelor mele le dă putere și agilitate. Eu cred că o simt cum se digeră pe măsură ce avansează și mărește căldura și umiditatea mea nativă și, ca un cordial revigorant, îmi trimite de acolo duhuri vii care bat prin toate pulsurile sufletului meu. Odihniți-vă, nu ca piatra care se odihnește pe pământ, sau ca bulgării de carne care nu se vor odihni în mormânt, însă firea noastră trebuie să se odihnească, ca și noi. Nu va fi ca o satisfacere a poftelor noastre trupești, și nicio odihnă așa cum dorește lumea firească. Nu, nu, avem un alt fel de odihnă decât acestea, va fi o odihnă din toate muncile noastre, care nu au fost decât calea și mijlocul de a ne odihni, dar totuși aceasta este cea mai mică parte. O, odihnă binecuvântată, în care nu ne vom odihni nici ziua, nici noaptea strigând sfânt, sfânt, sfânt, Doamne Dumnezeule al sabatelor, când ne vom odihni de păcat, dar nu de închinare, de suferință și de durere, dar nu de mângâiere. O, binecuvântată zi când mă voi odihni cu Dumnezeu, când mă voi odihni cunoscând, iubind, bucurându-mă și lăudând, când sufletul și trupul meu desăvârșit împreună se vor bucura în aceste lucruri desăvârșite de Dumnezeul cel mai desăvârșit, când și Dumnezeu care este iubirea însăși mă va iubi desăvârșit și da, și se va odihni în iubirea Lui față de mine așa cum eu mă voi odihni în iubirea mea față de El și se va bucura de mine cu bucurie și cântare așa cum eu mă voi bucura în El”. Am încheiat citatul. Odihniți-vă, odihniți-vă, odihniți-vă!

În cele din urmă, și asta mă uimește. Întoarceți la Luca 12, Luca 12, versetul 35, el spune: „Mijlocul să vă fie încins, și făcliile aprinse. Și să fiți ca niște oameni, care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate la ușă”. Și apoi urmează „Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă, și se va apropia să le slujească”. Opriți-vă în acest punct. Este ceva extraordinar! Mai este un lucru pe care îl vom experimenta în ceruri. Sunteți pregătiți pentru asta? Domnul Isus Cristos ne va sluji. Domnul Isus Cristos ne va sluji. Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă, și se va apropia să le slujească.

Sunteți pregătiți pentru asta? Mai este un lucru care se va întâmpla în Cer, în vecii vecilor și în vecii vecilor, Dumnezeu Fiul va sluji celor răscumpărați. Este acesta un lucru de necrezut? Isus ia aici imaginea umană a unui mare stăpân care se întoarce la palatul său. Sclavii săi sunt acolo și îl așteaptă. Totul este pregătit. Ei au fost credincioși stăpânului lor. Iar la sosirea sa, el cheamă la o adunare minunată. El nu caută să se odihnească. Nu le spune robilor săi: „Ei bine, vreau să mă culc puțin, am avut o călătorie atât de lungă”. El spune nu, vreau ca voi, robii, să vă așezați și eu o să vă slujesc la masă în semn de recunoștință pentru lucrarea pe care ați făcut-o pentru mine și pentru că sunteți pregătiți când voi veni. Domnul nu caută să se odihnească. El nu caută să se retragă pentru noapte. Își transformă robii în împărați și le pregătește un ospăț și, un lucru uimitor, el nu le ordonă altor robi să îi servească, ci o face el. Acum câteva momente am spus că în Cer nu ne slujim unii pe alții, ci suntem slujiți de Domnul Însuși. Un gând fantastic! Însuși Domnul ceresc ne slujește în veci de veci.

Când El vine și constată că am fost credincioși, ne va sluji pentru totdeauna. Este acesta un adevăr motivant? Cum ar putea avea Cerul o binecuvântare mai mare decât aceasta? Cât de minunat este să ne gândim să ne închinăm Lui pentru totdeauna, și să împărățim împreună cu El pentru totdeauna! Cât de minunat este să ne gândim să-L slujim pentru totdeauna, să ne odihnim în această slujire pentru totdeauna! Dar minunea minunilor dincolo de toate acestea, este să ne imaginăm că El ne va sluji pentru totdeauna. Și totuși, nu ar trebui să ne surprindă. El a spălat picioarele ucenicilor pentru că îi iubea, Ioan 13. Și El ne va iubi perfect și atunci. Și El ne va sluji. Ei bine, când te gândești la Cer, înseamnă ceva, nu-i așa? Thomas Watson a spus: „Un adevărat sfânt în fiecare zi face o tură în Cer. Gândurile și dorințele lui sunt ca niște heruvimi care zboară spre paradis”. Am încheiat citatul. Preaiubiților, are sens să privim spre Cer, are sens. Are sens să îți îndrepți simțămintele spre lucrurile de sus atunci când ne dăm seama ce înseamnă Cerul.

Vreau să închei cu o mică listă de inventar personal și vreau să o primiți, pentru că aceasta este concluzia acestei serii. Doar pe scurt. Nu vă deconectați, rămâneți cu mine. Care este beneficiul de a privi spre Cer? De ce opt săptămâni pe această temă? Ascultați cu atenție; o să vă prezint câteva. Eu am notat șapte beneficii.

Care sunt beneficiile privitului spre Cer? Beneficiul numărul unu: este o dovadă a unei mântuiri autentice. Este o dovadă a unei mântuiri autentice. Ești preocupat de Cer? Acesta este un bun indiciu că ești mântuit. Acolo se află inima ta? Tânjești să fii în Cer? Tânjești să fii în comuniune cu Dumnezeu? Îți strângi comoara în acel loc? E afecțiunea ta îndreptată spre lucrurile de sus, nu spre cele de pe pământ? Privirea spre Cer este o dovadă a unei mântuiri autentice. O inimă îndreptată spre Cer este o inimă îndreptată spre Dumnezeu. Iar o inimă îndreptată spre Dumnezeu este o inimă pe care Dumnezeu a schimbat-o. Cea mai adevărată dovadă a harului mântuitor poate fi o atitudine cerească.

În al doilea rând, este important să ne îndreptăm privirea spre Cer pentru că este motivul pentru cea mai înaltă excelență a caracterului creștin. Este motivul pentru cea mai înaltă excelență a caracterului creștin. Nimic nu vă poate constrânge să fiți ceea ce Dumnezeu vrea să fiți mai puternic decât adevărurile despre Cer. Dacă înțelegeți adevărurile despre moștenirea, despre recompensele, despre gloria, despre bucuriile, despre privilegiile și capacitățile Cerului, și dacă înțelegeți că vă va sluji Însuși Cristos pentru totdeauna din recunoștință pentru ceea ce ați făcut, aceasta este cea mai convingătoare realitate care vă va împinge spre cea mai înaltă excelență a caracterului creștin. Aceasta este speranța care ne curăță, spunea Ioan, care curăță inima, comuniunea cu Domnul din Cer, călătoria într-acolo prin rugăciune, meditație și devoțiune curăță inima și motivează spre ascultare.

În al treilea rând, avantajul de a privi spre Cer este că este calea cea mai adevărată spre o viață plină de bucurie. Este cea mai adevărată cale către o viață de bucurie. Dacă vreți să fiți nefericiți, concentrați-vă spre lucrurile de aici, din această lume. Dacă vreți să fiți bucuroși, îndreptați-vă atenția spre Cer. David a spus că lumina feței lui Dumnezeu ne înveselește inima. Ne bucurăm în nădejde și putem îndura orice suferință în lumina slavei, a spus Pavel. Greutatea veșnică a slavei cu mult peste orice suferință pe care o avem în această viață. Și astfel, când privim spre Cer, acesta devine dovada unei mântuiri autentice, motivul pentru cea mai înaltă excelență a caracterului creștin și calea cea mai adevărată către o viață plină de bucurie.

În al patrulea rând, privirea spre cer este cel mai bun mijloc de protecție împotriva ispitei și a păcatului. Este cel mai bun mijloc de conservare împotriva ispitei și a păcatului. De ce? O minte cerească nu se coboară până în adâncul răului. O minte cerească nu se coboară la vanitate. O minte cerească nu este o victimă a impulsurilor senzuale. O minte cerească este o minte cerească, nu una pământească. Și când te vei gândi la lucrurile de sus, spune Pavel în Coloseni 3, prin aceasta vei face să moară faptele firii. Le vei omorî. Încercarea lui Satan în ispită și în păcat este de a-și pune capcanele pentru a ne prinde cu mintea la cele de pe pământ. Dar arătați-mi un credincios a cărui minte este la Cer, care tânjește după neprihănirea deplină și prezența lui Dumnezeu, și vă voi arăta unul care nu este o pradă ușoară pentru Satan.

În al cincilea rând, privirea spre Cer menține vigoarea slujirii spirituale. Privirea spre Cer are avantajul de a menține vigoarea sau energia slujirii spirituale. Ascultați-mă: dacă alergați încet în cursa creștină și dacă ați lucrat foarte puțin în slujirea creștină și dacă sunteți necredincioși în a-I da Domnului ceea ce I se cuvine, este pentru că nu prea aveți în vedere premiul promis. Ați înțeles asta? Pentru că, dacă ați avea o considerație corespunzătoare pentru premiul ceresc, ați fi constrânși în slujirea spirituală. Fervoarea vine din viziunea răsplății cerești. Și, pe măsură ce înțelegeți realitatea răsplății veșnice a Cerului, ar trebui să fiți constrânși în slujirea spirituală.

În al șaselea rând, beneficiul de a privi spre Cer este și acela că Îl onorează pe Dumnezeu înainte de toate. Îl onorează pe Dumnezeu înainte de orice. Ce vreau să spun cu asta? Pur și simplu, atunci când inima ta este îndreptată spre Cer, îți demonstrezi dragostea pentru Dumnezeu. Demonstrezi că Îl înalți pe Dumnezeu. Slujirea ta credincioasă le dă oamenilor care te văd o viziune înaltă despre Dumnezeu, că El nu numai că este cu totul pretențios, dar este cu totul vrednic. Iar în felul acesta trăiești într-o sferă cerească și Îl onorezi pe Dumnezeul cel înălțat. Dacă trăiești în noroiul și mizeria lumii, în felul acesta Îl dezonorezi pe Dumnezeu spunând că acest lucru este mai important pentru tine decât El. Dacă îți trăiești viața privind spre Cer, Îl onorezi pe Dumnezeu în fața tuturor celor care îți văd viața. Și spui ce Dumnezeu slujești, atât de vrednic de tot ce ai mai bun.

În cele din urmă, avantajul de a privi spre Cer este că îl răsplătește pe Dumnezeu. Îl răsplătește pe Dumnezeu. Veți întreba: „Cum adică Îl răsplătește pe Dumnezeu?”. Ei bine, inima Lui este mereu îndreptată spre noi, de ce nu ar trebui ca inima noastră să fie mereu îndreptată spre El? Hmmm? Inima Lui este întotdeauna îndreptată spre noi. De ce nu ar trebui ca inimile noastre să fie întotdeauna spre El? Și, apropo, nu există nimic în această lume pentru care să merite să-ți pui inima, nu-i așa?

Inventar personal: care sunt beneficiile privitului spre Cer? În primul rând, este dovada unei mântuiri autentice. Privește-ți viața! Uită-te la viața ta! Privești în mod constant spre Cer? Este inima ta însetată după lucrurile lui Dumnezeu, după comuniunea cu Dumnezeu, după realitățile veșniciei? Aceasta este o dovadă că ești creștin. Dacă inima ta nu este acolo, nu demonstrezi asta. În al doilea rând, dacă privești spre Cer, acesta este motivul pentru cea mai înaltă excelență a caracterului creștin. Când te împărtășești continuu cu Dumnezeul cel viu, când ai speranța Cerului veșnic, asta îți purifică viața, asta îți curăță inima. Este adevărat acest lucru în viața ta? Ești atât de concentrat asupra Cerului încât viața ta este curată? De asemenea, este cea mai adevărată cale spre o viață plină de bucurie. Experimentezi bucuria în viața ta? Sau când faci inventarul ești în mod constant deprimat, descurajat, posomorât, și cam acru în viață? Asta pentru că ți-ai pierdut bucuria, pentru că fața ta este blocată pe această lume trecătoare. În al patrulea rând, am spus că privirea spre Cer este cea mai bună protecție împotriva ispitei și a păcatului. Dacă te trezești căzând continuu în capcanele lui Satan, este pentru că ești preocupat de lucrurile de aici mai degrabă decât de gloriile lui Dumnezeu. În al cincilea rând, am spus că privirea spre Cer menține vigoarea slujirii spirituale. Dacă ai probleme în a fi credincios, în a fi sârguincios, în a da tot ce ai mai bun în slujirea lui Cristos, este pentru că nu prea ai în vedere răsplata promisă. Iar pentru tine nu contează faptul că Dumnezeu ți-a promis răsplata veșnică. Și asta nu este la fel de important pentru tine ca orice banalitate pe care o faci aici. Și în al șaselea rând, a privi spre Cer înseamnă că Îl cinstești pe Dumnezeu înainte de orice. Dacă trăiești o astfel de viață, oamenii care te privesc vor spune că un astfel de om trebuie să slujească un Dumnezeu minunat, un astfel de om trebuie să slujească un Dumnezeu minunat pentru că-și dăruiește viața în totalitate Lui. Și în cele din urmă, cum am putea să nu fim preocupați să avem inima noastră îndreptată spre Dumnezeu, când inima lui Dumnezeu este întotdeauna îndreptată spre noi? Privirea spre Cer Îl onorează pe Dumnezeu.

Psalmistul a spus: „Când mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău”. Când mă voi trezi voi fi ca Tine. Oare vei fi mulțumit cu ceva mai puțin decât atât? Dacă da, atunci nu înțelegi atitudinea de a trăi o perspectivă cerească. Ce te-ar putea împlini? Ce ți-ar aduce cu adevărat împlinire? Orice altceva decât a fi asemenea lui Cristos ratează scopul. Haideți să ne plecăm în rugăciune.

Tată binecuvântat, Îți mulțumim pentru aceste zile minunate în care am studiat această temă extraordinară. Îți mulțumim chiar și pentru seara aceasta, pentru ceea ce ai făcut în inimile noastre. Îți mulțumim pentru nădejdea Cerului. Doamne Dumnezeule, ajută-ne să ne îndreptăm atenția încotro trebuie să fie. Ajută-ne să privim în mod constant spre Cer, dând dovadă de mântuirea noastră, fiind motivați spre cea mai înaltă excelență a caracterului creștin, urmând cea mai adevărată cale spre bucurie, fiind protejați împotriva păcatului, menținând vigoarea și energia slujirii noastre, onorându-Te și răsplătindu-Te pentru afecțiunea și dragostea Ta constantă față de noi. Tată, ajută-ne pe noi toți cei care suntem aici să ne cercetăm propriile noastre inimi pentru a trăi astfel încât să fim ascultători în ce privește această nădejde a Cerului, și să fim constrânși în anticiparea lucrurilor pe care le ai pentru noi, de dragul lui Isus. Amin. SFÂRȘIT