În această seară continuăm seria noastră pe tema originilor: creație sau evoluție. Știu că sunt în această seară împreună cu noi unii care sunt noi, și totodată unii care au ratat unele dintre mesajele anterioare. Așa că dați-mi voie să fac doar o scurtă trecere în revistă și voi încerca să fiu cât mai scurt și concis, pentru că am atât de multe de spus și mă bucur că am o oră întreagă pentru a le prezenta în seara asta. Vreau să încep prin a spune următorul lucru și cred că asta stabilește premisa a tot ce voi expune: evoluția este o imposibilitate. Dacă vă aduceți aminte de asta, veți înțelege că nu ne rămâne altă alternativă decât creația. Evoluția nu poate avea loc.

Și am argumentat, în ultimele două mesaje, de ce. Am discutat despre imposibilitatea evoluției, în special din punctul de vedere al teoriei informației genetice. Și v-am spus că fiecare ființă vie are un cod ADN, fiecare organism viu are un cod genetic programat cu informațiile exacte pentru a produce, a păstra și a repara aceea ființă vie. Nu are mai puțin decât acele informații necesare și nici mai mult decât informațiile de care are nevoie. Genele din fiecare organism limitează acel organism la ceea ce este. Nu poate fi mai puțin decât este și nu poate fi mai mult decât este. Nu există informații genetice care să îl transforme în altceva decât ceea ce este. Biblia vorbește despre diferite feluri de viețuitoare care se pot reproduce după soiul lor. Și asta înseamnă în esență să spui același lucru. Într-un sens pot exista anumite variații, dar nu poate exista nimic dincolo de asta.

Știința a încercat să ne spună că evoluția este un proces numit mutație, că organismele vii au capacitatea de a se modifica, asta înseamnă că au capacitatea să se schimbe. Dar trebuie să înțelegeți următorul lucru: mutațiile nu schimbă natura sau tipul niciunui organism viu. Ele nu-l fac altceva decât ceea ce este. Ceea ce implică mutațiile în orice situație, și acest lucru este important, este o pierdere a informațiilor existente. Nu există niciodată un câștig de informații. Mutațiile nu adaugă niciodată informații genetice noi. Prin urmare, mutațiile nu funcționează într-un proces evolutiv ascendent. Mutațiile nu sunt un mecanism pentru procesul evolutiv ascendent. Dr. Werner Gitt, director și profesor la Institutul Federal de Fizică și Tehnologie din Germania, a răspuns la această întrebare: Pot să apară informații noi într-un organism viu prin mutații? Iată care este răspunsul lui și citez: „Mutațiile pot provoca doar schimbări în informațiile existente. Nu poate exista o adăugare de informații și, în general, rezultatul mutațiilor este dăunător. Nu pot apărea noi modele pentru funcții noi sau organe noi. Mutațiile nu pot fi sursa de noi informații”, am încheiat citatul.

Oamenii de știință onești, trebuie să admită că viața în întregimea ei a trebuit să fie concepută individual în totalitate de o minte uriașă, inteligentă, care a programat totul. Și, când te gândești la complexitatea acestui lucru, este absolut uluitor. Gândiți-vă puțin doar la creierul uman. Creierul uman este mai complex decât un avion 747, de exemplu. Un avion 747 este format din șase milioane de componente. Vă puteți imagina un avion 747 care evoluează dintr-un morman de fier vechi?

Este absolut ridicol. Cu cât știința studiază mai mult viața, cu atât ea devine mai complexă. Corpul, de exemplu, este format din trilioane de celule. Doar într-una dintre acele celule, una din acele trilioane, cantitatea de informații, cantitatea de informații genetice s-a estimat că ar umple cel puțin o mie de cărți de 500 de pagini. Pentru a funcționa o celulă din trilioanele de celule dintr-un corp uman. Și majoritatea oamenilor de știință cred că aceasta este o subestimare a complexității existente. De unde au venit toate aceste informații? Sau mai exact, de la cine au venit toate aceste informații?

A susține că răspunsul este evoluția nu are nicio logică. A spune că șansa este energia, este de asemenea fără logică. Răspunsul e atât de ridicol încât poate să califice pe cineva pentru o vizită la o instituție de psihiatrie. Atunci de ce oamenii de știință continuă să susțină această teorie ridicolă a evoluției motivată de întâmplare? De ce fac asta? Ei bine, concluzia este că o fac pentru a-L evita pe Dumnezeu. Ei fac asta pentru a-L da la o parte pe Dumnezeu din viețile lor, pentru a evita legea Lui, pentru a evita standardele Lui, pentru a evita voia Lui, pentru a evita Cuvântul Lui și pentru a evita judecata Lui asupra vieților lor. Evoluția nu este altceva decât ceea ce Henry Morris a numit-o atât de potrivit: „Un lung război împotriva lui Dumnezeu”.

Evoluția este exprimarea contemporană a unui lung război împotriva lui Dumnezeu. Vechiul Testament spune că nebunul zice în inima lui că nu există Dumnezeu. Asta este o nebunie. Nu este rațional să respingi un Creator. Nu este rațional să pui totul pe seama întâmplării. Nu este rațional să presupui că un tip de organism viu poate deveni altul. Nu este înțelept să respingi Legea lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu și Evanghelia lui Dumnezeu. Dacă nu este nici rațional, nici înțelept, atunci de ce fac oamenii asta? Și răspunsul este că oamenii fac asta pentru că iubesc păcatul și iubesc întunericul pentru că faptele lor sunt rele. Ei se iubesc pe ei înșiși, își iubesc păcatul și refuză să se închine lui Dumnezeu sau să se supună Cuvântului Său sau legii Sale. Ei nu recunosc Scriptura. Și apropo, Scriptura ne arată că în Cuvântul lui Dumnezeu este ceea ce se află în lumea creată de Dumnezeu. Tot ceea ce știm despre creația din nimic este ceea ce ne-a spus Creatorul și singurul loc în care El ne-a spus asta este în Scriptură. Evoluția este un război cu Dumnezeu. Este genul de luptă contemporană, un atac modern într-un lung, lung război pe care Satan l-a purtat mereu împotriva lui Dumnezeu.

În 1989, omul de știință Henry Morris a scris o carte excelentă intitulată The Long War Against God (Un lung război împotriva lui Dumnezeu). Și în acea carte el arată impactul teoriei evoluționiste asupra lumii. El dezvăluie o realitate care nu poate fi contestată și anume că o credință aproape universală în evoluție care pătrunde în fiecare domeniu al gândirii umane a afectat fiecare domeniu al vieții umane. Nu doar modul în care vedem lumea fizică, nu doar modul în care vedem științele biologice, ci a afectat științele sociale, a afectat științele comportamentale, a afectat psihologia, a afectat științele umaniste, a afectat artele liberale, a afectat filozofia și a afectat chiar și religia. Citându-l pe Henry Morris, el spune următoarele: „Minciuna evoluției pătrunde și domină gândirea modernă în fiecare domeniu. Și dacă lucrurile stau în felul acesta, asta înseamnă în mod inevitabil că, în esență, gândirea evoluționistă este responsabilă pentru evoluțiile politice rele și letale și pentru dezintegrările morale și sociale haotice care au fost accelerate peste tot”, am încheiat citatul. El continuă în cartea sa să arate cum totul, de la genocid la desfrânare, la homosexualitate, la avort, la toate chestiunile legate de distrugerea demnității umane, a nu-l vedea pe om ca fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, la crime, la droguri, crimele și orice altceva de felul acesta, toate sunt rezultatul unui univers materialist, umanist, fără Dumnezeu. Așa că, potrivit lui Morris, evoluția nu este altceva decât versiunea modernă omniprezentă a conflictului veacurilor, lungul război împotriva lui Dumnezeu.

Evoluția este o filozofie goală. Este o înșelăciune deșartă. Este o perspectivă concepută pentru a ataca Creatorul și gloria Sa. Ea neagă revelația Sa glorioasă prezentată în Scriptură. Ea neagă autoritatea Lui asupra universului în care este așezat omul. Neagă demnitatea omului. Ea neagă imaginea lui Dumnezeu în om. Este o fabulă concepută cu viclenie. Este o desfrânare religioasă. Este cea mai recentă urâciune de pe pământ răspândită de tatăl minciunii, Satan. Acum, dacă aș fi putut spune mai apăsat, aș fi făcut-o. Vedeți, lumea l-a crezut întotdeauna pe înșelător. Lumea l-a crezut întotdeauna pe mincinosul Satan și i s-a alăturat în lungul său război împotriva lui Dumnezeu.

Relatarea istoriei națiunilor acestei lumi, relatarea ciclică a modului în care lumea repetă aceeași decădere ne este prezentată în Romani, capitolul 1. Vreau să vă uitați la ea. Avem aici un capitol foarte bine cunoscut. Știu asta și nu o să zăbovesc prea mult aici. Dar trebuie să vă reamintesc că în acest capitol, capitolul 1 din Romani, de la versetul 18 înainte, este prezentat scenariul în care acest lung război împotriva lui Dumnezeu este reluat din nou și din nou. Iar ceea ce avem aici este o istorie, o narațiune a ceea ce se întâmplă ciclic în națiunile lumii de-a lungul istoriei. Versetul 18 spune: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă [și este] descoperită din cer împotriva oricărei necinstiri sau nelegiuiri a oamenilor care înăbușe adevărul”. Acum adevărul este evident. Adevărul despre un Creator este evident. Adevărul despre un Dumnezeu care este o persoană pentru că noi suntem persoane este evident. Adevărul despre un Dumnezeu care este moral pentru că avem un simț moral și o conștiință morală este evident. Adevărul despre un Dumnezeu care a stabilit binele și răul este evident, pentru că aceste concepte sunt în structura vieții noastre. Adevărul că există un Creator, o primă cauză pentru acest efect masiv numit univers, este evident, pentru că raționalitatea este construită pe cauză și efect și te duce înapoi la prima cauză. Însă oamenii suprimă adevărul.

Versetul 19 spune: „Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu”. Iar El a făcut asta dându-le rațiune, iar rațiunea este în esență o secvență de tipare de tip cauză-efect. Ori de câte ori faci cercetări, lucrezi pe modelul cauză și efect. Ori de câte ori ajungi să înțelegi un principiu, îl înțelegi pentru că există o relație cauză-efect, există o serie de lucruri care merg din unul în altul şi duc la o concluzie. Asta e logica. Rațiunea este capacitatea de a lega lucrurile între ele pentru a ajunge la concluzii corecte. Și Dumnezeu a pus în mintea omului rațiunea, astfel încât să se poată întoarce în mod rațional la faptul că acolo trebuie să existe o primă cauză. Asta îl conduce înapoi până la Dumnezeu.

După care Dumnezeu este turnat în inima omului, așa cum spune Romani 2, prin lege, prin legea morală, scrisă de Dumnezeu în inimă. Astfel, versetul 19 spune că ceea ce „se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei”, că Dumnezeu este, în conformitate cu versetul 20, Creatorul lumii. Puteți privi creația lumii și puteți vedea însușirile nevăzute ale Lui. Puteți să vă uitați la creație și înțelegeți că Dumnezeu este puternic. Puteți să vă uitați la creație și știți că înțelepciunea lui Dumnezeu este dincolo de capacitatea noastră de înțelegere. Puteți să vă uitați la creație și să știți că viziunea lui Dumnezeu este atât de uriașă, atât de vastă, infinit de complexă încât este absolut de neînțeles pentru creierul nostru mărunt. Puteți privi creația și puteți cunoaște că Dumnezeu iubește frumusețea și ordinea. Puteți să vă uitați la creație și să vedeți că Dumnezeu are o atingere delicată şi în același timp, Dumnezeu are o atingere puternică, aproape dominatoare, atingere care poate ucide și zdrobi. Puteți vedea atât de multe despre însușirile Sale.

Puteți vedea bunătatea Lui manifestată în ploaie și în strălucirea soarelui, în mâncarea de care ne bucurăm, și în frumusețea lumii din jurul nostru, în dragostea pe care El a revărsat-o în viață, și în minunea romantismului, în binecuvântarea copiilor, și în bucuria încântătoare a aventurii. Puteți vedea că Dumnezeu este un Dumnezeu al frumuseții, al gingășiei și al bunătății. Se pot cunoaște atât de multe despre puterea Sa veșnică și natura Sa divină. Se pot cunoaște atât de multe din creație, spune versetul 20, încât dacă nu-L vezi pe Dumnezeu în toate astea și nu ajungi să-L recunoști pentru ceea ce este El, nu te poți dezvinovăți. Creația nu are scopul de a vă îndruma înapoi până la un lucru unicelular dintr-un amestec primordial. Ci are scopul de a vă îndruma înapoi către Dumnezeu, are scopul de a vă arăta totul despre planul lui Dumnezeu și nimic despre un proces evolutiv imaginar împuternicit de întâmplare.

Orice perspectivă de felul acesta, orice perspectivă creaționistă progresivă, orice perspectivă evoluționistă teistă, lovește în intenția pe care Dumnezeu a avut-o în creație, o intenție de a-și manifesta puterea Sa extraordinară. Asta nu înseamnă că Dumnezeu este un fel de Dumnezeu unidimensional, așa cum ar susține evoluționistul sau evoluția teistă; și anume că El a dat startul la toate, după care evoluția a preluat controlul. Asta nu aduce slavă lui Dumnezeu, asta aduce slavă supraviețuirii celui mai puternic – acesta este un punct de vedere inventat de Charles Darwin și prietenii lui pentru a explica teoriile lor proprii, deoarece ei nu știau anumite informații care astăzi sunt cunoscute și care contrazic toate aceste perspective. Dumnezeu nu este glorificat, Dumnezeu nu este onorat, atunci când acordăm evoluției meritul pentru creație, când acordăm evoluției meritul pentru complexitatea universului, și pentru complexitatea celui mai mic microcosmos al creației sau când acordăm evoluției meritul pentru macrocosmosul creației. Dumnezeu este onorat și Dumnezeu este glorificat atunci când Îi acordăm Lui meritul pentru toate acestea.

Versetul 21 indică faptul că raționalitatea și moralitatea, construite în țesutul vieții umane, raționalitatea și moralitatea ne conduc la Dumnezeu. Asta este inevitabil. Asta spune versetul 21: „Fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu”, asta înseamnă că nu era alt loc unde să meargă decât la Dumnezeu, dar, de obicei, ceea ce fac ei este că: „nu L-au proslăvit ca Dumnezeu”, nici nu I-au mulțumit pentru creația Sa, „ci s-au dedat la gânduri deșarte”. L-au înlocuit pe Dumnezeu cu gândurile lor deșarte. Și apoi, „inima lor fără pricepere s-a întunecat”. Lumina a început să dispară. Ei „s-au fălit că sunt înțelepți”, înțelepți să obțină doctorate, să scrie cărți, dar de fapt sunt fără minte, fără minte în ce privește perspectiva lor fără logică, incoerentă și de-a dreptul imposibilă. Ei numesc asta ca fiind înțelepciune, iar Dumnezeu o numește nebunie.

Și, prin urmare, versetul 23 spune că ei fură literalmente „slava Dumnezeului nemuritor.” Ei se întorc de la Dumnezeul nemuritor, de la Dumnezeul supranatural, de la Dumnezeul care este mai mare decât creația Sa, care este în afara creației Sale, iar în locul lui Dumnezeu pun altceva. „o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare”. Ei s-au închinat făpturii în loc să se închine Creatorului, spune versetul 25. Ei au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și cred minciuna lui Satan care perpetuează acest lung război împotriva lui Dumnezeu. Acești oameni se închină și slujesc lucrurilor create. Asta fac evoluționiștii. Ei cred literalmente despre creatură că este de fapt creatorul, nu-i așa? Asta cred ei.

Nu voi uita niciodată ce am auzit de la un profesor USC care a ținut o prelegere despre felul în care șerpii au devenit păsări. Asta a susținut. Am auzit-o cu urechile mele. Șerpii se târau pe pământ tot timpul și mâncau gândaci. Dar gândacii au devenit înțelepți așa că, atunci când vedeau un șarpe, se grăbeau să se ascundă într-o gaură iar șerpilor le era greu să obțină mâncare, deoarece gândacii stăteau departe de ei. Așa că șerpii au început să realizeze că trebuie să surprindă gândacii și cel mai bun mod de a face asta ar fi să se cațăre în copaci. Și în felul acesta șerpii și-au dezvoltat capacitatea de a se cățăra în copaci. Așa că se agățau de ramuri iar gândacii nu-i puteau vedea și când se uitau în jos și vedeau un gândac, coborau și luau gândacul. Dar gândacii au început să înțeleagă că ei sunt undeva sus. Așa că gândacii stăteau din ce în ce mai departe de copaci. Iar șerpii au fost frustrați de asta și, în cele din urmă, au crezut că s-ar potrivi cu adevărat scopurilor lor dacă ar putea să-și scobească oasele, să-și dezvolte aripi și să zboare. Aceasta este o perspectivă a Universității din California de Sud, Ph. D. Așa că așa au făcut și așa am ajuns să avem păsări. Acum, cineva care mărturisește că asta înseamnă să fii înțelept este un om fără minte. Așa că cinstim creatura, ne închinăm înaintea ei și lăudăm șarpele pentru capacitatea lui de a se transforma într-o pasăre; ceea ce este absolut imposibil. Nu are informații genetice pentru a zbura sau pentru a-și goli pe dinăuntru oasele, sau pentru a face să-i crească picioare sau cioc.

Dar, știți, asta este exact ceea ce spune epistola către Romani. Au dat la o parte înțelepciunea și au acceptat prostia și nebunia pentru că inima lor fără pricepere s-a întunecat. Speculațiile lor erau goale, zadarnice și inutile pentru că întorseseră spatele singurei explicații raționale pentru tot ce există, adică Dumnezeu, pentru că nu voiau ca Dumnezeu să-i înghesuie cu standardele Sale morale. Ei au început să se închine păsărilor și animalelor și „au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului (Creatorului) care este binecuvântat în veci, amin”. Și știți de ce s-a întâmplat asta? Pentru că Dumnezeu i-a lăsat, i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, în voia homosexualității și oricărui alt fel de păcat care este enumerat în versetele de la 28 la 32. În felul acesta stau lucrurile, ei s-au cufundat pur și simplu în adâncul unei nelegiuirii groaznice. Adică, aceasta este povestea reală în ce privește originea evoluției. Face parte din acest lung război împotriva lui Dumnezeu. Și dacă am avea timp, v-aș cita declarații voluminoase ale evoluționiștilor care oferă astfel de declarații blasfematoare și batjocoritoare despre Dumnezeu. Dar nu cred că e nevoie să le ascultați.

Biblia, pe de altă parte, afirmă clar și în mod repetat că Dumnezeu este Creatorul a tot ce există. Dați-mi voie să vă arăt asta și o să folosesc puțin timp acum pentru că este foarte important să înțelegeți asta. Geneza 1:1 o spune. Nu se poate spune mai clar sau mai cuprinzător: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul”. Este cât se poate de clar și inconfundabil. Ioan 1: „La început era Cuvântul [referindu-se la Cristos] și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu [și acum ascultați următoarea afirmație!] toate lucrurile au fost făcute prin El, și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”. Acum, cum altfel poți spune asta? Nu există nicio evoluție în Ioan 1:3: „Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”. Ascultați-mă, nimic nu a ajuns în existență fără să fi fost creat de El.

În Evrei, capitolul 11, avem un verset foarte bine cunoscut, „prin credință”, este singura cale, nu prin analiză empirică, „Prin credință pricepem”. Cu alte cuvinte, trebuie să credeți Biblia. „Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu”, că Dumnezeu a vorbit și totul a fost creat. Acum ascultați: „Așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd”. Acum aici avem o declarație absolută care reduce total evoluția. Ceea ce vedeți în lumea creată nu a fost făcut dintr-un alt material, ci mai degrabă, tot ceea ce vedeți în universul creat de Dumnezeu a fost făcut de El din nimic, din nimic. Și exact asta scrie în cartea Geneza. Evrei 11:3 este un verset extraordinar.

Coloseni 1:16, vorbește despre Cristos, care este Dumnezeu Creatorul, versetul 16: „Căci prin El au fost făcute toate lucrurile”. Observați de câte ori Scriptura repetă cuvântul toate? „Toate lucrurile au fost create”. La ce se referă toate astea? Ei bine, expresia „în ceruri”, se referă la tot ce există în univers, absolut tot. „Și pe pământ”, se referă la tot ce există în micul nostru microcosmos, la tot ce înseamnă acest pământ, tot ce este în afara acestui pământ și tot ce este pe acest pământ; toate sunt create de El. Și ascultați următoarea expresie, „cele văzute și cele nevăzute”. Poți vedea un munte, El l-a făcut. Nu poți vedea vântul, El l-a făcut. Poți vedea un ocean, El l-a făcut. Nu poți vedea un curent electric care trece prin aer, totuși El l-a făcut. Cele văzute și cel nevăzute, iar asta include și ființe angelice, scaune de domnii, dregătorii, domnii și stăpâniri, „toate lucrurile”, se repetă din nou, „au fost făcute prin El și pentru El”. Adică, acest lucru este absolut incontestabil și nu poate fi pus la îndoială.

Și pe măsură ce înaintăm prin Scriptură, ea nu obosește în afirmarea acestui adevăr. În Deuteronom 4:32, Moise zice: „Întreabă vremurile străvechi care au fost înaintea ta, din ziua când l-a făcut Dumnezeu pe om pe pământ”. A fost o zi când Dumnezeu a creat omul pe pământ. El nu este ultima oprire într-un proces evolutiv de mai multe miliarde de ani. A fost creat într-o zi, și știm că este vorba de a șasea zi, așa cum spune Geneza.

În Psalmi, și nu vă pot duce la toți Psalmii care îl laudă pe Dumnezeu drept Creator, dar Psalmul 104 este o bună ilustrare a acestui lucru. Psalmul 104: „Binecuvântează, suflete pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare, Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție, te învelești cu lumina ca și cu o manta, întinzi cerurile ca un cort”. Știți, perspectiva ridicolă și irațională a evoluției încearcă să rezolve întrebarea cu privire la felul în care s-a generat viața pe pământ. Dar oare cum pot spera ei să explice felul în care se ajunge la un univers infinit? Dumnezeu a întins totul. Versetul 3, „Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale, din nori Îți faci carul, și umbli pe aripile vântului, din vânturi Îți faci soli și din flăcări de foc slujitori”. Versetul 5: „Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina. Tu îl acoperiseși cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină”. El a făcut oceanele, El a făcut pământul. Psalmul continuă în felul acesta. Tu faci să țâșnească izvoarele în văi, spune versetul 10. El a făcut animalele sălbatice și păsările. El este Cel care a făcut să crească iarba, versetul 14. Și continuă în felul acesta până la versetul 24: „Cât de multe sunt lucrările Tale Doamne!”

Nu se acordă niciun credit aici vreunei șanse iraționale. Versetul 24: „Cât de multe sunt lucrările Tale Doamne!” Și acum ascultați următorul lucru: „Cu înțelepciune le-ai făcut”, și acum avem din nou acel cuvânt, „pe toate”. Astfel că cu cât cunoaștem mai multe din punct de vedere științific şi cu cât pătrundem mai adânc în misterele extraordinare ale acestei creații, cu atât Creatorul devine mai înțelept. „Pământul este plin de făpturile Tale.” Acesta este cuvântul: „Pământul este plin de făpturile Tale”. Se vorbește în continuare despre „marea cea întinsă și lată, în ea se mișcă tot felul de viețuitoare mici și mari. Acolo în ea, umblă corăbiile, și în ea este Leviatanul”, acel monstru marin și balenele uriașe. Versetul 31: „În veci să țină slava Domnului; să se bucure Domnul de lucrările Lui”. Adică, totul este al Lui. El a făcut totul și nu există vreo altă explicație pentru asta.

Psalmul 148: „Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul din înălțimea cerurilor, lăudați-L în locurile cele înalte! Lăudați-L, toți îngerii Lui, lăudați-L, toate oștirile Lui! Lăudați-L, soare și lună, lăudați-L, toate stelele luminoase! Lăudați-L, cerurile cerurilor și voi ape, care sunteți mai presus de ceruri! Să laude Numele Domnului căci El a poruncit și au fost [Ce?] făcute (create)”.

Prorocul Isaia vorbește despre puterea creatoare a lui Dumnezeu în Isaia capitolul 40, versetul 28. Oameni buni, acesta este un verset extraordinar, ar fi bine să-l notați. „Nu știi?” Ar trebui să spui asta unor oameni care susțin evoluționismul: „Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu obosește nici nu ostenește. Priceperea Lui nu poate fi pătrunsă”. Gândurile Lui sunt atât de departe de ale noastre, încât nici măcar nu putem începe să ne apropiem de ele. Din nou, Isaia 42:5, „Așa vorbește Domnul Dumnezeu”. Despre ce Dumnezeu vorbești, Isaia? Dumnezeul „care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el, Eu sunt Domnul”. Întotdeauna Creatorul tuturor lucrurilor.

În Isaia 45, Isaia Îl onorează pe Dumnezeu drept Creator. Versetul 5: „Eu sunt Domnul și nu mai este altul; afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoști, ca să se știe de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui că afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu sunt Domnul și nu este altul, [Eu sunt] Cel care întocmește lumina și face întunericul, Eu dau propășire și aduc restriștea; Eu Domnul, fac toate aceste lucruri. Să picure cerurile de sus și să ploaie norii neprihănirea, să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea, și să iasă totodată din el izbăvirea. Eu, Domnul, fac aceste lucruri”. El vorbește despre ceea ce va face în grandioasa și glorioasa recreare a pământului, în împărăție. Este creația Lui. El poate face tot ce vrea cu ea, când vrea El.

Iar versetul 9 este un avertisment pentru evoluționiști: „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său”. Uitați-vă la versetul 12, același capitol, „Eu am făcut pământul și l-am făcut pe om pe el. Eu cu mâinile Mele am întins cerurile și am așezat toată oștirea lor”. Uitați-vă la versetul 18: „Căci așa vorbește Domnul, Făcătorul cerurilor (singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit). Eu sunt Domnul și nu este altul”.

Profetul Maleahi subliniază același lucru: Dumnezeu este Tatăl tuturor. Maleahi 2:10, „Nu avem toți un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?” Omul nu este sfârșitul unui lanț evolutiv, el este creația directă a lui Dumnezeu, ca toate celelalte.

Marcu 10 cu versetul 6: „De la începutul creației [acestea sunt cuvintele lui Isus], Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască”. Dumnezeu l-a creat pe om, omul nu a evoluat pur și simplu. În Marcu, capitolul 13, versetul 19, acest accent, (a lovit în temelie și nu vă dau toate referințele biblice.) însă Marcu (voi credeți că vă prezint tot, dar de fapt nu fac asta.) Marcu 13:19, „Pentru că în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii [în cazul în care nu ați priceput asta] pe care a făcut-o Dumnezeu.” „Creația pe care a făcut-o Dumnezeu”, Din nou și din nou este subliniat acest accent în Scriptură. Am văzut asta în profeții Vechiului Testament; v-am arătat asta și în Evanghelia după Marcu. O vedem și în epistole. Efeseni 3:9: „Dumnezeu care a făcut toate veacurile”. „Dumnezeu care a creat toate lucrurile.” Apostolul Petru, împreună cu Pavel, subliniază același lucru. „Așa că”, 1 Petru 4:19, „cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor”. Dumnezeu este Creatorul nostru credincios.

Și apoi, bineînțeles, vreau să întoarceți la Apocalipsa pentru că aici este rezumat totul. Apocalipsa, capitolul 4, vă invit să mergem în cer și să vedem ce crede cerul despre evoluție.

Versetul 11: „Vrednic ești, [Doamne], și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea”. De ce? „Căci Tu ai creat toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute”. În capitolul 5, se subliniază din nou că Dumnezeu, Dumnezeul mare și suveran, este Creatorul, a Lui este slava, a Lui este puterea, a Lui este stăpânirea. El este Cel care „a răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele Său oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam”, și tot cerul începe să răsune de laudă la adresa lui Dumnezeu. „A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului, să fie lauda cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor”. Iar la final versetul 13 spune: „Și pe toate făpturile create”, asta se referă la tot ce există, nu există lucruri evoluate, sunt doar lucruri create. Nu spune toate făpturile create plus toate făpturile evoluate, mutante. „Toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare” și pretutindeni; aceasta este, aceasta este răscumpărarea întregului univers creat.

Întoarceți și la Apocalipsa, capitolul 10. Avem aici un capitol extraordinar. Este prezentat un înger puternic care coboară din cer. Dar îngerul, acest înger mare și puternic, care coboară din cer are o cărticică, care reprezintă cartea care descrie judecata lui Dumnezeu; și pe înger, versetul 5, îl vede Ioan: „stând în picioare pe mare și pe pământ”, indicând că judecata lui Dumnezeu va cădea asupra mării și pământului, așa cum arată Apocalipsa. Acest înger jură pe Dumnezeu. El Îl identifică pe Dumnezeu ca fiind: „Cel ce este viu în vecii vecilor”. Și mai departe Îl identifică pe Dumnezeu prin această afirmație: „Care a făcut cerul și lucrurile din el, care a făcut pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea”. Este absolut inconfundabil.

Iar în cele din urmă, în incursiunea noastră prin Scriptură ajungem la Apocalipsa 14. Știți, când va veni vremea necazului și vor veni judecăți îngrozitoare și înfricoșătoare ieșind din tronul lui Dumnezeu, atunci puteți observa mașinăria de război pornindu-se. În Apocalipsa 4 și 5, mașinăria de război din cer începe să se ambaleze. E un limbaj similar cu cel din Ezechiel, capitolul 1; în măsura în care mașinăria de război a lui Dumnezeu a funcționat în trecut, ea se va ridica pentru a aduce judecată și în viitor. Dar în timpul când Dumnezeu revarsă judecata, acea perioadă de șapte ani, în special în ultimii trei ani și jumătate, în același timp, Evanghelia va fi propovăduită. Va fi propovăduită de doi martori menționați în capitolul 11. Va fi propovăduită și de cei o sută patruzeci și patru de mii de evrei menționați atât în capitolul 7 cât și în capitolele ce urmează.

Însă mai există un alt mare predicator care este identificat în capitolul 14 din Apocalipsa, cu versetul 6: „Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului”. Ați văzut tot felul de mesaje dacă ați fost la vreun meci de fotbal, mesaje care sunt trase de un avion de dimensiuni mici care zboară trăgând un banner după el. Ați văzut mesaje puse pe un balon cu aer cald. Ei bine, cam asta e ideea, dar nu chiar. Aveți aici un înger care zboară pe mijlocul cerului și acest înger are o „Evanghelie veșnică pe care să o propovăduiască locuitorilor pământului oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod”. Sunt lucruri foarte interesante. Dacă vreți să cunoașteți Evanghelia, trebuie doar să vă uiți în sus. Și asta este ceea ce predică îngerul, iată Evanghelia veșnică. Acesta este același mesaj care a fost predicat întotdeauna. Nu s-a schimbat niciodată. „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă”. Dragilor, acesta este mesajul. „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui care a făcut [Celui care a făcut ce?], cerul și pământul, marea și izvoarele apelor”, Creatorul, Creatorul. Vestea bună și veșnică este: Temeți-vă de Dumnezeu și închinați-vă înaintea Lui. Aceasta este vestea bună a mântuirii, că Dumnezeu poate fi venerat, că Dumnezeu poate fi adorat, că Dumnezeu poate fi glorificat. Păcătosul poate veni și poate fi adus prin iertarea păcatelor în starea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a-L adora pe Dumnezeu și de a-L slăvi pe Dumnezeu. Îngerul va predica aceeași Evanghelie veche, iar Evanghelia veche este aceasta, oameni buni: Creatorul a devenit Răscumpărătorul nostru. Creatorul a devenit Răscumpărătorul nostru.

Același Dumnezeu care a creat, în cele din urmă va aduce judecată în anticiparea lucrării Sale de recreare. Aceasta este prezentarea constantă a Scripturii, și anume că în calitate de Creator este Răscumpărătorul, că Răscumpărătorul nu este nimeni altul decât Creatorul care a creat absolut totul. Nu pot, nu pot să-l omit pe Neemia pentru că asta rezumă totul. Neemia, capitolul 9, versetul 5, toți acești leviți se adună și spun: „Sculați-vă și binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai pe sus de orice binecuvântare și de orice laudă!” Și acum ascultați următorul lucru: „Numai Tu...”, iată lauda lor. „Numai Tu, Doamne. Numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri şi oștirea cerurilor se închină înaintea Ta. Tu eşti Domnul”. Așa stau lucrurile întotdeauna în Scriptură, întotdeauna. Lui Dumnezeu i se acordă meritul deplin și slava deplină pentru creație. Cum a făcut-o? Psalmul 33: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui”. El „zice”, versetul 9: „și se face; El poruncește și ce poruncește ia ființă”. Psalmul 33.

Există două pasaje extraordinare în cartea Faptele Apostolilor în care Pavel face acest lucru cât se poate de clar. În Fapte 14 cu versetul 15: Acolo, Pavel și Barnaba predică într-un context păgân în Listra, unde oamenii se închinau zeilor obișnuiți ai acelor zile. Așa că ei le spun oamenilor: „Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi, noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu”. La care Dumnezeu? „La Dumnezeul care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele”.

Pe Dealul lui Marte, în Fapte 17, Pavel are de-a face cu niște filozofi. Ei au ridicat și un altar dedicat unui dumnezeu necunoscut în cazul în care ar fi lăsat pe cineva pe dinafară în panteonul lor de zeități. Așa că și-a exprimat dorința să le vorbească despre acest Dumnezeu pe care ei nu-l cunosc. Dați-mi voie să vă spun despre El. Versetul 24: El este „Dumnezeul care a făcut lumea și tot ce este în ea”. Asta ne arată cine este El. El este „Dumnezeul care a făcut lumea și tot ce este în ea”. Știți, asta nu este ca un fel de afirmație obscură, nu? De fiecare dată când ajungem la astfel de pasaje, ele sunt cuprinzătoare și exclud orice proces evolutiv. Dumnezeu a creat toate lucrurile și tot ce există a fost creat de Dumnezeu. Scriptura îl identifică în mod repetat pe Dumnezeu drept Creator.

Acum, având toate acestea în minte, să ne întoarcem la Geneza 1:1. La această afirmație simplă: „La început Dumnezeu a făcut, a creat cerurile și pământul”. Oameni buni, ori credeți asta, ori nu. Având în vedere această afirmație și multitudinea altor afirmații pe care tocmai vi le-am citit, dacă nu credeți asta, atunci aveți multe alte lucruri în Biblie pe care nu le puteți crede.

Știți, chiar mă obosește să aud criticii atacând Biblia. Zburând noaptea trecută, am citit un articol absolut ridicol în US News and World Report despre apostolul Pavel, articol care a denaturat total Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt asta nu a fost altceva decât o exprimare a unor gânduri nebunești ale unor oameni fără Dumnezeu, care-L denigrează pe Cristos. Astfel de oameni fac același lucru și cu cartea Geneza, cel puțin cu o parte din ea și toți aceștia se consideră a fi marii cărturari religioși. Citez: „Este susținută de mulți perspectiva în care relatarea creației din Geneza trebuie luată nu ca o istorie literalmente, ci ca un fel de poezie ebraică care este alegorică”. Ei bine, dacă acest lucru este adevărat, atunci va trebui să alegorizezi toate acele pasaje, de asemenea. Dar abordarea oamenilor de știință este următoarea: „Ei bine, noi nu considerăm ca istorie reală cele relatate aici, că Dumnezeu a creat totul în șase zile. Aceasta este poezie ebraică”.

Douglas Kelly, care a scris o carte absolut remarcabilă căreia îi voi fi îndatorat în mod continuu în această serie, numită Creație și schimbare, spune următoarele: „Mulți interpreți biblici au încercat să evite conflictul evident dintre o citire simplă a textului Genezei și teoriile naturaliste ale originilor aflate în opoziție. Ei au făcut acest lucru sugerând că Geneza, capitolele 1 până la 11, și în special primele trei capitole, sunt mai degrabă scrieri poetice decât istorie cronologică. Această poziție este surprinzător de comună printre oamenii care, în general, au o perspectivă înaltă asupra autorității scripturale”. Este destul de surprinzător.

Marele savant de la Westminster Seminary din Philadelphia (mi-am rupt dinții în multe dintre scrierile sale ca student.), Edward J. Young, un erudit care este o autoritate puternică în ebraică și limbile înrudite cu ebraica, răspunde acestor afirmații conform cărora capitolele 1 la 3 din Geneza sunt mai degrabă poezie decât istorie adevărată. Edward Young a abordat în lucrarea sa următoarea întrebare, Is Genesis Poetry or Myth? (Geneza este Poezie sau Mit?) Și iată ce a spus el: „Pentru a scăpa de afirmațiile faptice simple ale Genezei, unii evanghelici spun că primele capitole ale Genezei sunt poezie sau mit, ceea ce înseamnă că nu trebuie luate drept relatări directe și că acceptarea unui astfel de punct de vedere înlătură dificultățile. A adopta o astfel de perspectivă, spun ei, înlătură toate problemele cu știința modernă”. Apoi Young spune: „Geneza nu este poezie. Există mai multe relatări poetice despre creație în Biblie, cum ar fi Psalmul 104, sau anumite capitole din Iov care diferă complet de primul capitol din Geneza. Poezia ebraică are anumite caracteristici și ele nu se găsesc neapărat în primul capitol din Geneza. Așa că afirmația că Geneza 1 este poezie nu este deloc o soluție. Omul care spune: 'Cred că Geneza se pretinde a fi o relatare istorică, dar eu nu cred acea relatare,” este un interpret al Bibliei mult mai bun decât omul care spune: 'Cred că Geneza este profund adevărată, dar este poezie,'” am încheiat citatul.

Așadar, nu ne prezenta nimic din perspectivele acelea fără logică despre poezie; spune pur și simplu că nu crezi. Pentru că este o abordare mai bună. Geneza 1 nu este scrisă după regulile poeziei ebraice. Puteți găsi o mulțime de pasaje din Vechiul Testament care sunt poezie. Dar asta nu este. Nu există utilizări ale genurilor tipice, tradiționale de paralelism care apar în poezia ebraică. Și Douglas Kelly spune: „Nicio cantitate de efort exegetic nu poate găsi cea mai mică perspectivă poetică a Genezei capitolele 1 la 11 în cărțile Noului Testament. Dacă ar fi fost poezie, ne-am aștepta ca scriitorii Noului Testament să presupună că a fost poezie și să o trateze ca pe o poezie. Dar când citiți scriitorii Noului Testament care comentează Geneza, este evident că ei o consideră ca fiind o carte istorică”.

Henry Morris rezumă utilizarea Vechiului în Noul Testament în felul următor. El spune:

„Noul Testament este mai dependent de Geneza decât este Vechiul Testament. Există cel puțin 165 de pasaje din Geneza care fie sunt citate direct, sau la care se face referire clară în Noul Testament. La multe dintre ele se face aluzie de mai multe ori, astfel încât există cel puțin 200 de citate sau referiri la Geneza în Noul Testament. Este semnificativ faptul că partea din Geneza care a fost obiectul celor mai mari atacuri de scepticism și necredință, este porțiunea primelor unsprezece capitole, asta este porțiunea care a avut cea mai mare influență asupra Noului Testament. Există peste 100 de citate sau referințe directe din Geneza 1 la 11 în Noul Testament. În plus, la fiecare dintre aceste unsprezece capitole se face aluzie undeva în Noul Testament și fiecare dintre autorii Noului Testament se referă undeva în scrierile sale la capitolele 1 la 11 din Geneza [Fiecare autor al Noului Testament]. În cel puțin șase ocazii diferite, Isus Cristos Însuși a citat sau s-a referit la ceva sau la cineva din aceste unsprezece capitole [de cel puțin șase ori], inclusiv referințe specifice la fiecare capitol din primele șapte. Mai mult, în niciunul dintre aceste multe cazuri în care Vechiul sau Noul Testament se referă la Geneza nu există nici cea mai mică dovadă că scriitorii ar fi considerat evenimentele sau personajele ca mituri sau alegorii. Dimpotrivă, toți au văzut Geneza ca fiind absolut istorică, adevărată și cu autoritate”, am încheiat citatul. Mulțumesc, Henry, sunt informații foarte bune.

Walter Brown enumeră aproximativ 71 de referințe ale Noului Testament la primele capitole ale Genezei și concluzionează. Iată care este concluzia lui: „Fiecare scriitor al Noului Testament se referă la primele capitole ale Genezei, fiecare. Isus Cristos s-a referit la fiecare dintre primele șapte capitole ale Genezei. Toate cărțile Noului Testament, cu excepția cărților Galateni, Filipeni, 1 și 2 Tesaloniceni, 2 Timotei, Tit, Filimon, 2 și 3 Ioan, se referă la Geneza 1 la 11. Fiecare capitol din Geneza 1 la 11, cu excepția capitolului 8, este menționat în mod specific undeva în Noul Testament. Se pare că fiecare scriitor al Noului Testament a acceptat acele prime capitole ca fiind exacte din punct de vedere istoric”.

Acum, dacă ne întoarcem puțin la cartea Genezei, schița Genezei susține în continuare istoricitatea primelor capitole și voi încheia cu asta. Am cele mai bune lucruri înaintea mea aici. Dar dacă schițăm pur și simplu cartea Genezei: capitolele 1 până la 11, sunt istoria primitivă; capitolele 12 până la 50, istoria patriarhală, acolo sunt Avraam, Isaac și până la Iosif, Iacov și Iosif. Avem o istorie primitivă: creație, cădere, potop și împrăștiere. Avem istoria patriarhală: Avraam, Isaac, Iacov, Iosif. Este foarte bine împărțit. Nimeni nu va obiecta că secțiunea din 12 până la 50 nu este istorie. De ce susțin atunci că de la 1 la 11 este istorie? Acești oameni chiar nu vor să argumenteze că Potopul nu a fost un eveniment istoric pentru că există atât de multe dovezi ale acestuia. Și nu vor nici să argumenteze că împrăștierea, Turnul Babel, națiunile și limbile, nu ar fi și ele istorie. Trebuie să existe o explicație pentru diversitatea limbilor și a națiunilor.

Ceea ce doresc cu adevărat să conteste are de-a face cu primele trei capitole din Geneza și ceea ce vor să conteste cel mai mult este creația. Ei cred că știința și-a exprimat punctul de vedere și a dezmințit Biblia. Dar Geneza este istorie: istorie primitivă, de la 1 la 11; istoria patriarhală, de la 12 la 50. De fapt, vă prezint ceva foarte repede; aceasta este o lecție foarte rapidă din Geneza. Priviți la capitolul 5. Cuvântul neam înseamnă genealogie; poveste, istorie. Capitolul 5, versetul 1, „Iată cartea neamurilor lui Adam”. Capitolul 6, versetul 9, „Iată care sunt urmașii lui Noe”. Capitolul 10, versetul 1: „Iată spița neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham și Iafet”. Capitolul 11, versetul 10: „Iată spița neamului lui Sem”. Versetul 27: „Iată spița neamului lui Terah”. Capitolul 25, cred că acesta este următorul, cu versetul 12, da, „Iată spița neamului lui Ismael”. Versetul 19: „Iată spița neamului lui Isaac”. Și continuă în felul acesta. Capitolul 36, „Iată spița neamului [sau genealogiei] lui Esau”. Versetul 9, „Iată… spița neamului lui Esau”, se menționează din nou. Capitolul 37 versetul 2, „Iată istoria lui Iacov”.

Puteți împărți toată această carte în astfel de descrieri istorice. În felul acesta este construită cartea. Dacă ne întoarcem înapoi, trecem de la istoria lui Iosif la Iacov la Esau la Isaac la Ismael la Avraam la Terah la Sem, Ham, Iafet, Noe, Adam, Dumnezeu. Acesta este felul în care se prezintă totul. E istorie. Este ridicol, când există atât de multe afirmații clare că această carte este una istorică, să faci din această istorie ceva care are legătură cu mitologia lui Dumnezeu. Bun, cred că e suficient. Mai mult, data viitoare. Voi ajunge la versetul 1. Haideți să ne rugăm împreună.

Întărește credința noastră, Doamne, prin toate acestea și încrederea și nădejdea noastră în Tine și în puterea Ta. Te lăudăm că Tu ești Creatorul-Răscumpărător. Așa ești Tu și așa vrei să fii cunoscut, adorat și glorificat. Te lăudăm pentru creația Ta și pentru lucrarea Ta de răscumpărare. Amin.