După cum bine știți, în seara asta vom continua cu partea a doua din seria despre închinarea la Maria ca fiind idolatrie.

Vreau să vă atrag atenția asupra a două pasaje din Scriptură, ca un început biblic pentru ceea ce urmează să spun. Primul text este cel din profeția lui Ieremia la care ne-am uitat data trecută când am încheiat. În profeția lui Ieremia, capitolul 7, citim despre copiii lui Iuda ca fiind cei care adunau lemne, versetul 18 din Ieremia 7, și aprindeau focul, iar femeile frământau aluatul ca să facă plăcinte împărătesei cerului. În capitolul 44 din Ieremia, este abordat același fel de idolatrie păgână. Ieremia 44, versetul 17: „Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tămâie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinții noștri, împărații noștri şi căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda şi pe ulițele Ierusalimului.” Închinarea față de această zeiță numită regina cerului era răspândită peste tot.

Această chestiune a fost abordată de profet. Oamenilor li s-a cerut să înceteze să o facă. Au refuzat acest lucru. Când a venit nenorocirea, în cele din urmă au cedat, și-au abătut atenția de la împărăteasa cerului, iar când a venit judecata lui Dumnezeu nu au dat vina pe felul în care s-au purtat cu Dumnezeu, ci pe faptul că încetaseră să-i aducă jertfe împărătesei cerului. Ei erau mistuiți de închinarea față de zeiță, iar acest lucru apare din nou în versetul 25 din Ieremia 44, care face iarăși referire la arderea de jertfe pentru împărăteasa cerului. Dumnezeu condamnă Iuda apostată pentru că s-a închinat acestei zeițe păgâne numită împărăteasa cerului, care a purtat mai multe nume de-a lungul istoriei. Ultimul nume pentru această zeiță, este trist să o spun, este un nume împrumutat de la mama pământească a Domnului nostru, nimeni alta decât Maria, care a fost transformată de creștinismul apostat într-o ultimă ediție a împărătesei cerului.

Este important să abordăm această chestiune? Este. 1 Timotei capitolul 1 prezintă oricui este în slujire un mandat important. 1 Timotei 1:3 Pavel spune: „După cum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să poruncești unora să nu învețe pe alții altă învățătură, şi să nu se țină de basme şi de înșirări de neamuri fără sfârșit, care dau naștere mai mult la certuri de vorbe, decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum.” Trebuie să te adresezi oamenilor care dau învățături străine și mituri, și versetul 5: „Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.” Este important să spunem încă de la început că acest lucru nu este pentru că suntem mânioși sau că urâm sau suntem plini de resentimente, ci este dragoste dintr-o inimă curată. Dacă nu abordezi eroarea, dacă nu confrunți doctrinele străine, ereziile condamnabile, asta nu este dragoste. Este indiferență. Dragostea dintr-o inimă curată și o conștiință bună și o credință sinceră cer o astfel de confruntare. Astfel, ajungem să abordăm aceeași erezie veche a zeiței păgâne în cea mai nouă formă a sa, cu zeița modernă care a furat numele Mariei; o teribilă dezonoare la adresa ei, însă oricum nimic nu este sacru pentru Satan și a discuta această problemă nu este o lipsă de dragoste, ci este cea mai curată și sinceră formă de dragoste care vine dintr-un cuget bun și o credință sinceră.

Acum, în prima parte, am survolat o scurtă reprezentare a închinării la Maria din dogma Romano-catolică și din mărturia romano-catolică, începând din secolul 5 până în secolul 18. Ne-am uitat la cartea numită The Glories of Mary (Slăvile Mariei), de Sfântul Alphonsus de Liguori, scrisă inițial în 1745. Este o istorie a devoțiunilor față de Maria, începând din secolul al V-lea, care a fost retipărită de multe, multe ori. Ediția pe care eu o am este o retipărire a ediției din 1931, tradusă din italiană - originalul a fost în limba italiană, și a avut întotdeauna sigla oficială a bisericii Catolice. Mai am încă o ediție, din anul 1981, cu sigla oficială a Arhidiocezei Romano-Catolice de New York. Concluzia inevitabilă din tot materialul de 750 de pagini colectat din toate secolele, plus lucrurile adiționale care au fost adăugate din secolul al 18-lea, multe la care m-am referit deja, este că Biserica Romană a divinizat-o pe Maria. Aceasta este afirmația lor. Ei cheamă oamenii la închinare înaintea ei și afirmă că ea posedă atribute care Îi aparțin numai Dumnezeului Triunic. Astfel, atât închinarea, cât și atribuirea sunt blasfematoare și satanice și insultă Persoana lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt.

Așadar, ne-am ocupat de atitudinea romano-catolică față de Maria, așa cum a fost văzută în istoria devoțiunii față de ea. Aș dori să merg puțin mai adânc și să ne uităm nu la expresii și rugăciuni adresate Mariei, ci vreau să ne uităm astăzi la doctrina romano-catolică propriu-zisă. Ce afirmă ei de fapt ca fiind adevărat, ca fiind de la Dumnezeu, revelația inspirată cu privire la Maria? Tot ceea ce voi spune este străin de Scriptură, așadar, dacă așteptați să vă dau pasaje în care ei găsesc aceste lucruri, nu există niciunul. În majoritatea cazurilor, chiar în propria lor literatură, ei vor recunoaște că nu este niciun pasaj scriptural care să susțină vreuna din aceste dogme, oricum aceasta pentru ei nu este o problemă. În mod convenabil, în toate formele de creștinism fals, există o altă revelație. Fie că este vorba de Cartea lui Mormon sau Știință și sănătate împreună cu chei la Scriptură sau oricare ar fi, erezia va veni din alte surse de revelație. Și astfel, în teologia romano-catolică ai alte surse de revelație, precum magisterium, care este tradiția bisericească, pe care biserica și Papa care-L reprezintă pe Cristos, spun că este inspirată de Dumnezeu, asta înseamnă în realitate nu numai că este egală cu Scriptura, ci superioară față de Scriptură, din moment ce biserica este singurul interpret valid al Scripturii - un interpret cu autoritate. Ea stă ca judecător peste Scriptură.

Așadar, nu este o problemă pentru ei că nu au un suport biblic pentru niciuna din aceste concepții. Ei își găsesc suportul în tradiția lor, pe care o consideră ca fiind egală, dacă nu superioară, Scripturii. Aș dori să vă ofer lista cu aceste dogme despre Maria. Prima este numită „Doctrina despre concepția imaculată”. „Doctrina despre concepția imaculată.” Cei mai mulți oameni o înțeleg greșit. Ei cred că înseamnă faptul că Maria L-a născut pe Isus ca o fecioară. Nu are nimic de-a face cu nașterea lui Cristos. A fost lansată în 1854 și Papa Pius al nouălea a emis faimoasa bulă Ineffabilis – inefabil, ineffabilis. Inefabil înseamnă sacru. Înseamnă divin. Înseamnă transcendent. Această bulă, acest document care a fost emis de Papă este numit chiar Ineffabilis Deus, „Declarația inefabilă a lui Dumnezeu.” Aceasta afirmă: „Maria a fost păstrată printr-o concepție imaculată când a fost concepută în pântecele mamei sale și a fost salvată de poluarea păcatului moștenit de la Adam. A fost în suflet și în trup, fără de păcat, fără pată, nepângărită, curată și inocentă.”

Acesta este un segment din această Ineffabilis Deus din 1854. Dacă vreți, pot să vă mai spun, aceasta afirmă: „În consecință, prin inspirația Duhului Sfânt” – prin Papa – „în cinstea Trinității sfinte și nedivizate, pentru slava și adorarea Mamei fecioare a lui Dumnezeu, pentru înălțarea religiei catolice, prin autoritatea lui Isus Cristos Domnul nostru, a apostolilor binecuvântați Petru și Pavel și prin noi” – însemnând apostolii noștri binecuvântați – „declarăm, pronunțăm și definim că doctrina privitoare la Fecioara Maria Cea binecuvântată, în prima instanță a concepției sale printr-un har și privilegiu oferit de Dumnezeul atotputernic, având în vedere meritele lui Isus Cristos, Mântuitorul rasei umane, a fost păzită de orice pată a păcatului original. Aceasta este o doctrină descoperită de Dumnezeu, așadar ea trebuie să fie crezută cu tărie și în mod constant de toți cei credincioși.”

Același Papă, Pius al nouălea, a afirmat cât de serios este să respingi această dogmă, citez: „Prin urmare, dacă cineva îndrăznește, ferească Domnul, să creadă altfel decât am definit-o noi, să știe și să înțeleagă că este condamnat de propria lui judecată, că a suferit un naufragiu al credinței, că s-a separat de unitatea bisericii, și mai mult, prin acțiunea sa, el se așază sub pedepsele stabilite de lege, dacă îndrăznește să exprime în cuvinte sau în scris sau printr-un alt mijloc extern eroarea pe care o crede în inima lui.” Ești condamnat și vei fi excomunicat dacă pui la îndoială această doctrină.

Acum, aceasta este o parte a sistemului care prin frică pură și prin intimidare și cu apăsare, îi orbește pe oameni ca aceștia să facă ceea ce spun ei să facă, altfel vor fi condamnați. Biserica spune mai departe că Dumnezeu a scutit-o pe Maria de la păcat ca să o facă să fie cea care va îndrepta lumea. Cu toții suntem mântuiți de Maria de la naufragiul păcatului. Prin Maria, întreaga rasă umană a fost salvată de la moarte. Ea este cea care a zdrobit capul șarpelui. Ea, ca să facă asta, a trebuit să fie fără vină, eliberată de păcatul original și de păcatul personal. De Liguori, în cartea sa, la pagina 297 scrie: „Chiar trupul ei a fost păstrat fără stricăciune după moarte. Carnea Mariei și a lui Cristos sunt una. Slava Fiului este aceeași cu cea a mamei Sale.” Așadar, prima dintre dogmele catolice la care cineva trebuie să adere sau va fi anatemizat, este faptul că Maria a fost concepută imaculat. Și anume că a fost fără pata păcatului original. Un corolar clar care decurge de aici este doctrina lipsei permanente de păcat. Permanenta ei lipsă de păcat.

Catehismul romano-catolic din 1994, la pagina 490, numărul 2030 spune: „Biserica își găsește pe deplin exemplul de sfințenie și cunoaște ca model și sursă pe sfânta fecioară Maria.” De Liguori spune: „Nu a fost și nici nu va fi o jertfă din partea unei ființe curate mai mare și mai desăvârșită ca cea pe care Maria a adus-o lui Dumnezeu, atunci la vârsta de trei ani, s-a dus la Templu ca să aducă lui Dumnezeu nu arome, nici viței sau aur, ci trupul său deplin pentru slava Lui.” La vârsta de trei ani, a venit la Templu, a căzut cu fața la pământ, a sărutat pământul, a adorat măreția lui Dumnezeu, I-a mulțumit pentru îndurarea Lui, și fără nicio rezervă, și cu toată puterea ei și în toate simțurile și cu mintea întreagă și cu tot trupul, a jurat să rămână fecioară, spunând: „Domnul meu și Dumnezeul meu.”

Pagina 348 din cartea lui De Liguori spune: „Ea este numită Copilul sfânt și a progresat în sfințenie.” S-a născut fără păcat, este fecioara preasfântă și a progresat într-o desăvârșire fără de păcat. Cineva s-a întrebat de ce spune în Luca 1:47 „mi se bucură duhul în Dumnezeu, mântuitorul meu.” Aceasta ne conduce la cea de-a treia dogmă, iar aceasta, cred că este bine cunoscută de cei mai mulți oameni care au vreo asociere cu biserica Romano-catolică, pentru că este prezentă de multă vreme. Este doctrina virginității perpetue. Lucrurile devin foarte bizare. Nu doar că nu a avut păcatul original și a fost concepută imaculat fără păcatul original al lui Adam, nu doar că a fost fără de păcat, dar a rămas pururea fecioară. Aceasta a fost introdusă în anul 553, în secolul al VI-lea. De fapt a fost făcută dogmă în secolul al șaptelea la Conciliul Lateran din 649, sub Papa Martin Întâiul. Această dogmă a virginității perpetue afirmă că ea a fost fecioară înainte de nașterea lui Isus. Acest lucru este corect, conform cu Matei 1:25, este clar indicat că ea a fost fecioară. Ea a fost fecioară, a spus acest conciliu în 649 afirmând această doctrină. Ascultați: „Ea a fost fecioară și în timpul nașterii lui Isus.” Ce înseamnă asta? „Maria a dat naștere în mod miraculos fără nicio deschidere a pântecelui ei sau rănire a trupului ei, și fără nicio durere.”

Acum, fără să fiu foarte descriptiv cu privire la acest lucru, spun simplu următoarele: ei nu pot îngădui ca o Marie fără de păcat să aibă vreo rană sau vreo vătămare a trupului ei, așadar, dogma spune că Isus a ieșit în mod miraculos fără să se nască prin canalul de naștere, pentru că aceasta ar fi creat o rănire a trupului său perfect. Aceasta nu este o doctrină obscură; am citit-o în numeroase locuri. Este adevărat că a fost fecioară înainte de nașterea Lui. Ei vor să o facă fecioară chiar în timpul nașterii, iar aceasta este o abordare ciudată față de virginitate, dar pentru ei este important ca trupul acestei zeițe să rămână absolut neatins, fără cicatrici, nevătămat. Și apoi, și cel mai important, după nașterea lui Isus ea a rămas fecioară pe viață. Despre asta este vorba când ei spun virginitatea perpetuă . Schreck în The Basics of the Faith, the Catholic Cathechism spune: „Din respect pentru faptul că Dumnezeu Însuși a locuit și a crescut în pântecele ei, ea a rămas fecioară tot restul vieții ei.” Toată viața ei. Aceasta, desigur, este în contradicție totală cu ce spune Scriptura. Matei 1:18, nașterea lui Isus a fost așa. Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea era însărcinată. Ce vă spune? Înainte să locuiască împreună înseamnă că la un moment dat au locuit împreună. Cât de greu este să înțelegem acest lucru? Lucrurile sunt cât se poate de evidente.

În 1 Corinteni 7 spune: că cine își lipsește soțul de trupul ei a păcătuit. 1 Corinteni 7:3-5 spune că este păcat că îți lipsești soțul de trupul tău. Trupul tău nu este al tău, ci al soțului tău, și trupul soțului tău nu este al lui, ci al tău. Matei 13:55: „Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei frații Lui? Şi surorile Lui nu Sunt toate printre noi?” Toți au știut că Maria a avut fii și fiice. Ioan 7 vorbește despre faptul că frații lui Isus nu au crezut în El. Mai târziu au crezut, după învierea Lui. Ce spune biserica romano-catolică despre acest lucru? Spune că ei au fost toți verișori, chiar dacă niciunul din aceste pasaje nu folosește cuvântul anepsios, care este cuvântul pentru verișor, ci întotdeauna când se referă la frați folosește cuvântul adelphos, care înseamnă frați. Așadar, ai aceste doctrine ciudate, precum concepția imaculată, care înseamnă că a fost concepută fără de păcat. Lipsa de păcat perpetuă, care în mod evident conduce la virginitatea perpetuă.

La finalul vieții sale, ajungem la cea de-a patra doctrină importantă în ce o privește pe Maria, „Doctrina înălțării.” Se prea poate să fi auzit de ea, ridicarea la cer sau înălțarea. Această doctrină nu și-a găsit un loc în canonul propriu-zis al teologiei catolice până în 1950. La 1 noiembrie 1950, Papa Pius al doisprezecelea a declarat oficial că Maria s-a înălțat la cer. „Înălțarea fizică la cer a binecuvântatei Fecioare Maria este dogma credinței divine și catolice.” S-a născut fără de păcat, a trăit fără păcat, a trăit ca o fecioară și a părăsit această lume înălțându-se la cer. Acum această idee despre Maria, deși nu a fost dogmatizată în mod oficial până în secolul al XX-lea, are rădăcini foarte vechi, și începi să citești despre ea încă din secolul al V-lea, pe măsură ce păgânismul și închinarea la zeițele păgâne, chiar de la începuturi, se amestecă. Vă amintiți că Sfântul Imperiu Roman, așa cum a fost numit, Sfântul imperiu Roman nu a fost chiar sfânt. Cu siguranță că a fost Roman, însă împăratul a decis în 325 că cel mai bun lucru pe care-l putea face ca să unească marele imperiu a fost să-i încreștineze pe toți în mod automat, și din moment ce imperiul era plin de păgânism, ei pur și simplu au cununat creștinismul cu păgânismul, iar toate aceste lucruri au venit foarte devreme.

Așadar, apare în perioada de conducere a cuiva care se autointitulează Gelasius Întâiul, un lider auto-proclamat al bisericii din secolul al V-lea; această idee își face apariția în acea vreme. Este o discuție cu privire la Maria că ar fi fost înălțată la cer, așadar, acest cult al zeiței a fost impus asupra sărmanei Maria și a fost, la început, considerat eretic. Nu există nicio dovadă pentru asta din punct de vedere istoric, nu există nicio dovadă biblică, evident. Așadar, cea mai timpurie apariție a acestei idei este o lucrare apocrifă, o lucrare care nu este vrednică de crezare, precum Evanghelia lui Iuda și altele. S-a numit Transitus Mariae și în secolul V a fost declarată ca fiind erezie. Așadar, atunci când a apărut prima dată în secolul al V-lea, în anul 400, a fost declarată ca fiind erezie. Însă lucrurile au început să se dezvolte de-a lungul anilor cu privire la Maria. Rugăciunile către Maria au început în anul 600. După 400 sau 500 de ani, rozariul a apărut în scenă, în anul 1090. Însă până în anul 1950 această idee originală - că Maria s-a înălțat la ceruri - inițial a fost considerată eretică, doar începând din anul 1950 aceasta devine o dogmă.

Unul din apologeții moderni pentru romano-catolicism este Karl Keating. Karl Keating este foarte agresiv în apărarea catolicismului, scriind despre el, în special se adresează protestanților evanghelici care sunt ignoranți și neștiutori și sunt ușor de victimizat. Karl Keating spune în cartea sa Catolicism și Fundamentalism – aceasta îți spune care este direcția spre care își îndreaptă eforturile; susținere pentru biserica catolică – Karl Keating scrie: „Bisericii Catolice i-a fost poruncit de către Cristos ca să învețe toate națiunile infailibilitatea. Simplul fapt că biserica învață „Doctrina înălțării” ca fiind cu siguranță adevărată este o garanție a veridicității sale.” Acesta este Karl Keating, unul din cei probabil doi sau trei apologeți de seamă din zilele noastre pentru romano-catolicism. Dacă biserica, căreia îi este poruncit din partea lui Cristos să învețe pe toate neamurile infailibilitatea spune că este adevărat, atunci faptul că biserica spune că este adevărat, este o garanție că este adevărat.

Teologia catolică spune că Maria s-a înălțat la ceruri trupește ca să domnească și să ia în posesiune Împărăția cerurilor. Sunt imnuri pentru Maria la moartea sa. Iată unul: „Ridică-ți glasul și cântă/Fiică și soție/mamă a Împăratului/față de care creația se pleacă/slavă Mariei, slavă nesfârșită/înălțați-vă glasurile pline de bucurie, înălțați-vă/Slăviți pe Dumnezeu care domnește deasupra/care a făcut-o din dragoste pentru El/Când Maria a rămas încă în exil/ departe de Fiul ei/precum crinul cel îndepărtat/singur în mijlocul spinilor acestui pământ.” Și apoi la refren „Slavă Mariei, nesfârșită slavă” și așa mai departe. „Să fii cu Dumnezeu sus în înălțime/Inima ei a fost cuprinsă de foc/A dorit și a cerut să moară/cu o dorință smerită și scumpă.” Mai departe: „Soțul ei ceresc/care a iubit-o cu o astfel de dragoste/A chemat-o să se odihnească/Alături de El în cerul de sus/Slavă Mariei, nesfârșită slavă/Înălțați-vă glasurile plini de bucurie, înălțați-vă.”

De Liguori scrie la pagina 144: „La înălțarea ei, purgatoriul a fost golit.” Toți cei care au fost în purgatoriu în acel moment au fost eliberați. Așadar, ai aceste patru idei foarte, foarte ciudate și nebiblice despre Maria. Să le negi, să negi orice dogmă oficială a bisericii romano-catolice, înseamnă să fii anatemizat, condamnat și osândit, și din punctul de vedere al bisericii, excomunicat. Aceste patru dogme au considerații pentru viața ei pământească. A venit fără de păcat, a trăit fără să păcătuiască, a trăit ca fecioară și la moarte a fost imediat înălțată sau acceptată în ceruri. Acum, acest lucru face ca ea să fie în ceruri, și noi întoarcem pagina și vorbim despre cum vede biserica catolică rolul ei în ceruri. Au fost cele patru aspecte despre cum a fost văzută pe pământ, a mai rămas să vedem cum este ea văzută în ceruri. Aș dori să fiu foarte atent cu privire la asta și vreau să fiu cumva mai detaliat pentru că este atât de important ca să înțelegeți acest aspect și vreau să ne asigurăm că și sursele de informare sunt indicate. Haideți să=l numim pe acesta al cincilea punct în lista noastră, primele patru au avut de-a face cu viața ei de aici și următorul cu viața ei in ceruri, din perspectiva catolică.

Primul lucru pe care trebuie să-l știți despre Maria în ceruri este că ea este imediat identificată ca fiind mama lui Dumnezeu și împărăteasa cerului. Ludwig Ott, în teologia sa la pagina 211 spune: „Dreptul Mariei ca să domnească precum regină a cerului este o consecință a maternității sale divine.” Ea este mereu și întotdeauna mama lui Dumnezeu, mama lui Dumnezeu, mama lui Dumnezeu, o afirmație care conduce la eroare foarte, foarte mult, o afirmație foarte nebiblică. Ea, de fapt, domină întregul calendar al bisericii. Am numărat și sunt în calendarul catolic peste 50 de sărbători anuale și festivități destinate Mariei. Patruzeci și două dintre ele sunt în date stabilite și cinci dintre ele sunt variabile, începând din ianuarie și până în decembrie sunt 47 de sărbători, ca să fiu mai exact, sărbători și praznice dedicate mamei lui Dumnezeu și împărătesei cerului.

Ioan Paul al doilea a fost cel care s-a dedicat pe sine și pontificatul său Mariei. El este Papa care tocmai a fost înlocuit. Motto-ul lui personal, „Totus tuus sum, Maria”, „Sunt cu totul al tău, Maria.” Pe data de 8 octombrie 2000, înainte de chipul de la Fatima, fecioara, o presupusă apariție timpurie a Mariei, Papa a stat în fața chipului de la Fatima și a consacrat lumea și noul mileniu reginei sale personale și a cerului, pe care a numit Maria Preasfântă. Pius al doisprezecelea, același pe care l-am menționat mai devreme, a spus următoarele: „Ad caeli reginam” „Binecuvântata Fecioară Maria trebuie să fie numită regina, nu doar datorită faptului că este maica Domnului, dar și pentru că prin voia lui Dumnezeu a avut o parte măreață în lucrarea noastră de mântuire. În această lucrare de răscumpărare, binecuvântata Fecioară Maria a fost asociată îndeaproape cu Cristosul său. Ca şi Cristos, care pentru că El ne-a răscumpărat poartă titlul special de Împărat al nostru și Domnul, tot așa este și cu binecuvântata Maria, ea poartă titlul de Regina noastră și Stăpâna noastră, datorită modului unic în care a cooperat în răscumpărarea noastră. Ea a oferit însăşi substanța ei pentru trupul Lui. Ea a oferit-o de bună voie pentru noi și a avut o parte unică în mântuirea noastră, prin faptul că a dorit-o, s-a rugat pentru ea și astfel, a obținut-o.” Așadar, ea merită să fie numită mama lui Dumnezeu și regina cerului.

A fost revista Newsweek. Era în august 1997. Newsweek spunea: „Maria a schimbat Trinitatea într-un cvartet sfânt.” Maria este considerată ca fiind soția Duhului Sfânt, mama Fiului și fiica Tatălui. Chiar și cineva care privește din afară poate vedea că este tratată ca al patrulea membru al Dumnezeirii. De unde a venit această idee de mamă a lui Dumnezeu? Este atât de derutant, ca și cum Dumnezeu a avut o mamă care L-a născut. Această idee a fost folosită prima dată de către Alexandru, episcopul de Alexandria în secolul al IV-lea. Închinarea către zeiță, încă din capul locului, sfântul Imperiul Roman a luat ființă în secolul al IV-lea - la începutul secolului. Această idee de mamă a lui Dumnezeu apare rapid pe la anul 431 la Conciliul de la Efes, iar în 451 la Conciliul de la Calcedon acest lucru este deja stabilit. Ea trebuie să fie numită mama lui Dumnezeu. Aceasta contribuie la secole și secole și secole de zeificare acumulată a Mariei. Ea a devenit egală cu Dumnezeu și cu toate că biserica încearcă din răsputeri să scape de asta, încearcă din răsputeri să nege asta, adevărul este că ea a devenit superioară lui Dumnezeu și superioară lui Cristos, din moment ce este foarte evident din ceea ce spun și cum o portretizează în catedrale peste tot în lume. Ea domnește în ceruri ca regină, suverană, mântuitoare, sfințitoare și mângâietoare. Toată această putere care Îi aparține numai lui Dumnezeu i-a fost dată ei. Iarăși, Karl Keating este cel care a încercat să vândă credința catolică celor fundamentaliști spunând: „Harul lui Dumnezeu nu este acordat nimănui fără cooperarea Mariei.”

Al șaselea punct în lista mea este cu privire la modul în care biserica catolică o vede și care nu este atât de mult o dogmă, ci este o experimentare a Mariei care este atât de mult acceptată și recunoscută. Este la fel de bună ca o dogmă. Haideți să le numim apariții. Maria tot continuă să apară. Ați remarcat asta? Ea tot continuă să apară. Se coboară din ceruri pe pământ ca să se facă cunoscută oamenilor. Ea apare destul de frecvent. Întotdeauna vine cu mesaje secrete. Ea vine cu mesaje secrete pentru oameni foarte izolați. A apărut la Banneaux, aproape de Liége, în Belgia. În 1922 a apărut de opt ori la o fetiță de țărani de 11 ani. A apărut iarăși la Beauraing, în Belgia în 1900 și ceva - cam în aceeași perioadă de timp. A început în anul 32 și apoi și în 33. A apărut de 33 de ori la cinci copilași în grădina unei mănăstiri. A apărut la Fatima, care apropo, ar fi trebuit să spun mai devreme că se află în Portugalia. A apărut de șase ori în 1917 la trei copii într-un câmp. Fatima este la nord de Lisabona. A apărut la Guadalupe, Mexico, i-a apărut de patru ori în 1531 unui indian pe nume Juan Diego, pe un deal în afara lui Mexico City. A apărut la La Salette, Franța, a apărut ca o figură tristă și plânsă, înaintea a doi copii de țărani. A apărut la Lourdes. Probabil că ați auzit despre Lourdes din Franța, când s-a identificat ca fiind Maria, cea concepută imaculat, afirmând doctrina catolică. A apărut de 18 ori între 11 februarie și 16 iulie, 1858, tot unei fete de 14 ani, pe nume Bernadette Soubirous. A apărut într-o grotă aproape de Lourdes, care iarăși este în sudul Franței. A apărut de trei ori în 1830 la Catherina Labouré în capela mamă a casei Fiicelor carității Sfântului Vincent de Paul, de pe strada de Bac din Paris.

Acestea sunt doar câteva care reies din Almanahul catolic. Apare de foarte multe ori. Apare cu regularitate. De fapt, aparițiile devin destul de numeroase. Ultimul Papă, Papa Benedict al şaisprezecelea, cunoscut anterior ca fiind Cardinalul Ratzinger, a spus următoarele – vă rog să rețineți: „În 1984, Cardinalul Joseph Ratzinger, șeful „Congregației pentru Doctrina Credinței” a Bisericii Romano-Catolice – acesta era locul din care provenea; el era responsabil de păstrarea doctrinei în cadrul Bisericii Romano-Catolice. El a declarat: „Unul din semnele vremurilor noastre este că anunțurile aparițiilor Mariane se multiplică în toată lumea.” A făcut această observație ca un comentariu asupra multelor rapoarte despre aparițiile binecuvântatei fecioare Maria înaintea unor persoane localizate într-o mare varietate de țări, culturi și sisteme politice. De fapt, ultimul secol și jumătate a văzut numeroase apariții ale binecuvântatei fecioare Maria, spun ei, și au aceste apariţii au primit aprobarea oficială a Bisericii Romano-catolice.”

Poate că v-ați amintit de unii din misticii catolici din trecut. Elizabeth von Schönau, a trăit în secolul al XII-lea. Maria i-a apărut ei în mod repetat. A apărut înaintea unei alte femei, Anna Katharina Emmerick. Aceasta este de fapt la finalul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. A tot apărut și apărut și apărut și este mult material scris despre aceste două femei mistice și despre toate aparițiile Mariei. Cineva s-a întrebat: De ce Domnul Isus nu Se deranjează să apară și El în mod egal. Cu siguranță că pierde concursul de popularitate, pentru că nu apare niciodată, fapt care întărește întreaga problemă cu care se apelează la Maria, pentru că Isus pare să fie indiferent față de toți, în timp ce Maria este atât de înduioșătoare, ea apare întotdeauna în locuri neînsemnate și vorbește cu țăranii. Cu siguranță că este mult mai îndrăgită decât Isus.

Prin aceste apariții, conform unui scriitor, Maria i-a chemat pe catolici la pocăință, să facă acte de penitență, să se roage rozariul pentru convertirea păcătoșilor și să se roage pentru pace în lume. Ea a cerut catolicilor să se dea pe ei înșiși unei devoțiuni mai mari față de ea datorită inimii sale imaculate și a concepției sale imaculate și a lipsei de păcătoșenie. Asta este ideea inimii sale imaculate, concepția imaculată și inima imaculată. Când te gândești la catolicism te gândești la o inimă imaculată, nu-i așa? Aceasta este ceea ce ei portretizează în mod constant. Vedeți o imagine a Mariei, o imagine cu Maria, prezentată cu o inimă mare. Practicile religioase de asemenea s-au dezvoltat ca un rezultat al acestor apariții, precum și purtarea unor medalii miraculoase sau a unor medalii scapulare, ambele având imagini ale Mariei. Într-o apariție, se presupune că înaintea Papei Ioan al douăzeci şi doilea , era în secolul al XIV-lea, Maria se spune că i-a instruit pe catolici să poarte un scapular, care este din două bucăți de pânză pătrate pe care adesea sunt imagini legate printr-un șnur în jurul gâtului. Maria i-a pormis lui Papa Ioan despre catolicii care mor și care poartă scapularul în cinstea ei că vor fi izbăviți de purgatoriu, în prima sâmbătă după moartea lor. Așadar, dacă vrei să ieși din purgatoriu în prima sâmbătă după ce mori, trebuie să îți petreci întreaga viață cu acel lucru în jurul gâtului, pentru că nu știi când vei muri.

În fiecare an 5 milioane şi jumătate de pelerini romano-catolici vizitează Lourdes. Cam tot atâția merg la Fatima și la catedrala Fecioarei de Guadalupe, aproape de Mexico City. În Europa centrală, atenția principală cade asupra aparițiilor Mariei iar atenția pelerinilor este îndreptată spre altarul Doamnei noastre de Częstochowa, o icoană de lemn a unei Madona neagră din secolul al XIV-lea. Cea mai cunoscută, oricum, este zona Medjugorje din Bosnia-Herțegovina. Se pare că Maria a apărut acolo la șase țărani. Le-a apărut prin 1981, aproape în fiecare zi. Aproape 10 milioane de catolici au mers la Medjugorje ca să bea din ceea ce apare atunci când Maria este undeva.

O carte din 1993 are cam o mie de apariții ale Mariei, care au fost documentate. De treizeci de ori în secolul XVIII, de 200 de ori în secolul XIX și de 450 de ori în secolul XX, așadar ele cresc exponenţial cu o rată destul de rapidă. Cardinalul Meisner pretinde că Maria L-a adus pe Cristos în Europa la Fatima, și altcineva a întrebat unde a fost înainte, dacă ea L-a adus. Ea a vizitat o fermă din Georgia, o clădire de birouri din Clearwater, Florida, și acum recent o stație de metrou în Mexico City. Ea apare atât de des și coboară și pleacă și vine la copilași. Se arată la țărani și aceasta validează faptul că este o persoană iubitoare, înduioșătoare, milostivă, blândă și plină de compasiune.

Aș dori să vă citesc din apparitions.org, care comentează fenomenul Medjugorje: „De la începutul aparițiilor din 1981 de la Medjugorje, milioane de oameni de toate credințele din întreaga lume au vizitat Mejugorje și au plecat întăriți spiritual și înnoiți.” Nu sunt sigur care este dinamica acolo. „Nenumărați necredincioși și oameni bolnavi fizic și mental au fost convertiți și vindecați. Doamna noastră continuă să aducă mesaje la șase tineri din satul Medjugorje, lui Ivan, Jakov, Marija, Mirjiana, Vicka și Ivanka. Acești șase tineri, numiți vizionari au avut descoperiri ale binecuvântatei fecioare Maria, încă din 24 iunie 1981. În plus pe lângă aceste mesaje, doamna noastră le oferă fiecăruia din cei șase vizionari un număr de zece secrete sau evenimente care vor avea loc pe pământ în viitorul apropiat. Numai unul dintre aceste secrete până acum au fost descoperite de către vizionari. Au mai rămas nouă. Doamna noastră a promis că va lăsa un semn supranatural, indestructibil și vizibil pe munte, acolo unde a apărut prima dată. Când fiecare dintre cei zece vizionari vor fi primit toate cele zece secrete, Doamna noastră nu li se va mai arăta zilnic. Acum, Marija, Vicka și Ivan au primit șase secrete și doamna noastră continuă să le apară în fiecare zi, indiferent unde se află, la 5:40 p.m. în timpul orei de vară, și la 6:40 în restul anului” – după ora localității Medjugorje. „Mirjana, Jakov și Ivanka au primit toate cele 10 secrete și doamna noastră le apare o dată pe an și va face aceasta pentru tot restul vieții lor.” Așadar, ei merg către momentul când vor avea toate cele 10 secrete, și fiecare dintre ei are zece dintr-un total de 60, și când vor fi primite toate, Fecioara va scrie ceva pe munte care va afecta întreaga lume.

Singura persoană, dacă într-adevăr le apare cineva, este direct din iad. Asta este demonic, cu siguranță, cu siguranță. Însă ce asigurări și ce pricepere oferă demonii celor amăgiți și condamnați cu falsitățile lor infernale? Ei bine, este și mai mult. Iată cel de-al șaptelea punct și o foarte importantă doctrină despre Maria. Aceasta a circulat în cadrul catolicismului timp de multă, multă vreme. Aceasta este Maria ca Mediatrix. Maria ca Mijlocitoare sau Mediatoare, dacă doriți, oricare din cele două este în regulă. Maria este acel canal de har divin prin care Dumnezeu îi atinge pe oameni. Ascultați ce spune afirmația oficială a bisericii catolice, Ludwig Ott: „Niciun fel de har nu este oferit omului fără cooperarea ei mijlocitoare.” Ott, pagina 212, pagina 211: „Demnitatea sublimă a Mariei ca și împărăteasă a cerului o face puternică în mod suprem în mijlocirea ei maternală pentru copiii ei de pe pământ.” Ea mijlocește la Dumnezeu și la Cristos ca ei să primească har pentru orice nevoi și nu vine decât prin mijlocirea ei. De Liguori a spus la pagina 159: „S-ar putea să ne fie teamă să mergem la Dumnezeu, pentru că am ofensat măreția Lui infinită. Maria nu are nimic în sine care să ne înspăimânte.” Acesta este lucrul cel mai important. „Maria este inofensivă, plină de compasiune și de delicatețe. Să nu mergi la Dumnezeu. El este dur. Să nu mergi la Isus, El este aspru și nu ți se arată niciodată, el este atât de indiferent. Du-te la Maria.” Acesta este sistemul. Și astfel, Satan i-a îndreptat pe toți acești oameni care spun că se închină lui Dumnezeu și lui Cristos, către o închinare necuvenită la Maria.

Catehismul romano-catolic, la pagina 252, numărul 969: „Așadar, binecuvântata Fecioară este invocată în Biserică sub titlul de avocată, ajutor, binefăcătoare și Mediatrix. Ea este adăpostul suprem și suveran al catolicilor în încercările lor.” Aici este o afirmație numită „Supreme Apostolatus”, un document catolic: „Biserica catolică la drept vorbind și-a pus toată încrederea și speranța în mama lui Dumnezeu, ea care este asociată cu El în lucrarea de mântuire a omului, are favoare și putere împreună cu fiul ei mai mare, mai mult decât orice creatură umană sau angelică a obținut vreodată sau poate să obțină vreodată.” Ideea este să te duci la Maria, pentru că Isus nu se poate împotrivi Mariei, iar Maria, pentru că este atât de milostivă, nu ți se poate împotrivi. Maria susține că Biserica îl poate convinge pe Dumnezeu să acorde ceea ce altfel nu ar acorda. Un alt document romano-catolic afirmă: „Toți oamenii, mai mult, sunt plini de speranță și încredere că rugăciunile, care sunt primite cu puțină favoare și rostite de oameni nevrednici, vor fi acceptate de Dumnezeu atunci când Îi sunt recomandate de către cea mai sfântă mamă și vor fi auzite în mod favorabil.” Tu te izbești de o stâncă dacă te duci direct la Dumnezeu. Du-te la Maria și El o va asculta pe Maria.

Fausto Appetente Die, un alt document romano-catolic spune: „Sfântul Dominic știa bine aceasta, în timp ce pe de o parte Maria este atotputernică împreună cu fiul ei divin” – rețineți aceasta: „este atotputernică cu fiul ei divin” – care oferă toate harurile omenirii prin ea. Pe de altă parte, ea este prin natură atât de bună și de milostivă încât este înclinată să ofere ajutor în mod spontan celor ce suferă, ea este absolut incapabilă să nu-i ajute pe aceia care o cheamă. Biserica are acest obicei de a o saluta pe fecioară ca mamă a harului și mamă a îndurării, și astfel, ea s-a descoperit întotdeauna, în special când facem apel la ea prin mijloacele sfântului rozariu.” Vedeți, romano-catolicismul este o închinare către o zeiță păgână. Complet abătut. Dumnezeu este reinventat ca fiind dur, gata să judece. Cristos este reinventat ca fiind indiferent. Toți se închină la Maria. Ascultați ce spune un alt document despre Dumnezeu Superiore Anno: „Avem o încredere plină de speranță că Dumnezeu, în cele din urmă, se lasă mișcat și are îndurare de starea bisericii Sale și ascultă rugăciunile care vin înaintea Lui prin Maria.” Papa Pius al doisprezecelea a predicat că în timp ce Petru are „cheile cerului, Maria are cheia către inima lui Dumnezeu. Când ea răsucește cheia, biserica garantează că lacătul va fi deschis.”

Un alt document catolic spune: „Nu putem găsi o protecție mai puternică și mai irezistibilă înaintea lui Dumnezeu. Ea este pentru noi, cea mai bună dintre mame, confidentul cel mai sigur și de fapt este tocmai motivul speranței noastre. Ea obține tot ce cere și rugăciunile ei sunt întotdeauna ascultate.” Un alt citat: „Maria este atotputernică împreună cu fiul ei divin, pentru că ea este puternica mamă a lui Dumnezeu.” Tanto Studio, un alt document: „Deși rugăciunile celor din ceruri au cu siguranță o anumită putere asupra ochiului veghetor al lui Dumnezeu, rugăciunile Mariei își întemeiază încrederea pe dreptul de mamă. Din acest motiv, când ea se apropie de tronul fiului ei divin, ea Îl imploră ca apărătoare, ea se roagă ca slujnică, însă poruncește ca mamă.” Ea Îi poruncește lui Isus. Cine este această persoană? Cine este? Este un dumnezeu fals. Mariei i s-a dat până și dreptul să ne mântuiască. Când se roagă slavă Mariei, catolicii spun aceasta: „Roagă-te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre”, cerând Mariei să extindă mântuirea. Catehismul bisericii catolice spune astfel: „Cerând Mariei să se roage pentru noi, ne recunoaștem pe noi înșine drept păcătoși sărmani.” Noi ne adresăm mamei îndurărilor, cea preasfântă. Ne dăm pe noi înșine în grija ei acum, în prezentul vieții noastre, iar încrederea noastră se extinde și mai mult chiar din acest moment, pentru a încredința cu totul ora morții noastre în grija ei. Să fie ea acolo, așa cum a fost la moartea fiului ei pe cruce. Să ne întâmpine ca mama noastră în ceasul trecerii noastre, pentru a ne conduce la Fiul ei, Isus, în paradis.”

Este aceasta un fel de mișcare între oamenii ignoranți? Este aceasta un fel de mișcare a oamenilor de rând? Nu cred. A fost o zi în viața lui Ioan Paul al doilea - o zi îngrozitoare pentru el. A fost împușcat în stomac de către Mehmet Ali Ağca, un terorist psihopat și condamnat pentru crimă – un turc de 23 de ani. A avut un pistol automat de 9mm Browning și a fost în piața Sf. Petru și a tras în papa și l-a nimerit. Un prieten l-a prins pe Papa când cădea și l-a auzit spunând: „Maria, mama mea! Maria, mama mea!” Biograful lui a spus că acea rugăciune era pe buzele sale și la 15 minute mai târziu, când a leșinat la Spitalul Gemelli cu tensiunea arterială în scădere amenințându-i viața. A primit imediat ultimele sacramente. Piața Sf. Petru era plină de oameni. Unii s-au dus la tronul pontifului și au așezat o poză pe tron, era o poză cu Maria. Pe spatele pozei era scris: „Fie ca doamna noastră să-l protejeze pe părintele sfânt de rău.” Imediat rozariul s-a transmis în difuzoarele Vaticanului. La ora 8:00 starea papei era stabilă, încredinţat că „Dumnezeu a auzit cererea Mariei pentru viața sa”, iar mulțimea a început să se disperseze.

Această părere nu este a unui om de rând needucat. Aceasta vine exact din vârf. Dacă ne întoarcem puțin în istoria lui Ioan Paul, după moartea mamei sale când era de opt ani, numele lui real a fost Karol Wojtyła, el a dezvoltat la o vârstă foarte fragedă o devoțiune intensă către Maria, pentru că era parte a acelui întreg sistem. Când a devenit Papă în 1978 a dedicat în mod oficial Mariei întregul pontificat. În călătoriile sale ca papă, el a vizitat în mod constant altarele mariane, care sunt răspândite în întreaga lume. El a făcut din devoțiunea față de Maria accentul principal al rugăciunilor lui, accentul principal al devoțiunilor sale personale. A avut o stemă papală, pe care Ioan Paul o purta ca blazon. Pe partea centrală a stemei papale era un imens M, pentru Maria. Când a murit, sicriul lui a fost decorat cu o imensă literă M, semnificând ceea ce a spus cu atâția ani înainte, „Sunt total al tău, Maria.”

În notele sale a inclus în testamentul său un citat din cuvintele unui fost cardinal polonez care l-a inspirat: „Când va veni biruința, aceasta va fi prin Maria.” Oricine urmărește cu atenție predicarea lui Ioan Paul poate să vadă devoțiunea sa intensă pentru Maria. În 7 mai 1997, miercuri, Ioan Paul a spus: „Istoria pietății creștine ne învață că Maria este calea care duce la Cristos.” A scris o carte intitulată Cartea lui Ioan Paul al doilea despre Maria. La început pe interior spune că această carte este pentru acei oameni care doresc o relație mai profundă cu Isus și mama Sa. Cuprinsul cărţii prezintă toate titlurile pe care Ioan Paul le-a adus Mariei „Poartă a cerului”, „Mediatrix al tuturor harurilor”, despre care tocmai am vorbit până acum, „Oglinda desăvârșirii”, „Mamă a bisericii”, „Mamă a îndurării”, „Stâlp al credinței”, „Scaunul înțelepciunii.”

Iată aici un fragment din carte: „Maria împărtășește condiția noastră umană, însă într-o deschidere completă față de harul lui Dumnezeu. Fără să aibă un păcat cunoscut, ea este capabilă să aibă îndurare de orice slăbiciune. Ea îl înțelege pe omul păcătos și-l iubește cu o dragoste de mamă. Din acest motiv ea este de partea adevărului și poartă din povara bisericii chemându-i pe toți necurmat la moralitate.” Cu altă ocazie a spus: „Pentru fiecare creștin, pentru fiecare ființă umană, Maria este cea care este întâi crezută și în mod special cu credința ei ca mamă și parteneră, ea dorește să acționeze asupra acelora care se încred în ea în calitate de copii ai ei. Este bine știut că cu cât mai mult progresează și perseverează copiii ei în această atitudine, cu atât mai aproape îi aduce Maria spre bogățiile nepătrunse ale lui Cristos.” Dacă vreodată vreți să ajungeți la Cristos, trebuie să mergeți la Maria. Vă mai întreb odată: cum se poate așa ceva? Este o lucrare satanică. Este o închinare la demoni.

El spune mai departe: „pe măsură ce creștinii își ridică ochii cu credință spre Maria în pelerinajul lor pământesc, ei se zbat ca să-și mărească sfințenia. Maria, fiica înălțată a Sionului, îi ajută pe toți copiii săi, oriunde s-ar afla și în orice stare ar fi, ca să găsească în Cristos calea către casa Tatălui.” A mai spus: „Nimeni nu ne poate aduce la fel cum poate Maria, în dimensiunea divină și umană a tainei Evangheliei.” A mai continuat: „Putem să apelăm la Fecioara binecuvântată, să implorăm cu încredere ajutorul său fiind conștienți de rolul singular care i-a fost încredințat ei de Dumnezeu, rolul” – ascultați aici – „de cooperare în răscumpărare, pe care l-a exercitat întreaga ei viață și în mod special la piciorul crucii.” Acum, această afirmație este destul de îndrăzneață. Ea nu este numai Mediatrix a tuturor harurilor, canalul prin care vin toate harurile, cea către care mergem pentru toate, însă ea este implicată și în răscumpărarea noastră. Leo al treisprezecelea a spus: „Conform bisericii, Maria este canalul unic de binecuvântare al lui Dumnezeu. Dumnezeu oferă toate harurile omenirii prin ea”, iar Benedict al cincisprezecelea a afirmat că: „Ea este locul tuturor harurilor divine și comoara infinită, înaintea căreia biserica îi îndeamnă pe toți credincioșii să alerge la vreme de nevoie.”

Aș putea să continui cu toate acestea, însă cred că ați prins ideea. Biserica spune: „Nu vine nimic la noi fără medierea Mariei, pentru că aceasta e voia lui Dumnezeu.” Biserica spune: „Maria este cea mai puternică Mediatrix și avocata a întregii lumi împreună cu fiul ei.” Una din rugăciunile rozariului spune: „Slavă, sfântă regină, mamă a îndurării, viața noastră, dulceața și speranța noastră. Către tine plâng sărmanii copii alungați ai Evei. Către tine ne întoarcem privirile, ne jelim și tânguim în această vale a plângerii. Întoarce-te, așadar, apărătoarea cea mai îndurătoare, ochii tăi îndurători către noi să fie, și după acest exil al nostru, arată-ne rodul binecuvântat al pântecelui tău, pe Isus. O, fecioară Maria, îndurătoare, iubitoare și plină de bunătate. Roagă-te pentru noi, o sfântă mamă a lui Dumnezeu, ca să fim vrednici de promisiunile care sunt în Cristos.”

Aceasta este ceea ce a spus De Liguori, dacă ne întoarcem cu mult înapoi în timp: „Maria a fost făcută Mediatrix pentru mântuirea noastră, nu o Mediatrix a dreptății, desigur, ci a harului. A fost făcută să fie scara către Paradis, poarta cerului” – de aceea a numit-o Ioan Paul al doilea: „Mediatorul cel mai adevărat dintre Dumnezeu și ființele umane.” De Liguori a spus: „Dumnezeu a hotărât toate harurile să fie prin mâinile ei.” El a spus „Maria este sursa fiecărui bun și stăpânul absolut al tuturor harurilor” și iarăși Ott, teologul romano-catolic: „niciun har nu poate fi adus omului fără mijlocirea Mariei.” Cartea Veritatis Splendor scrisă de Ioan Paul II spune: „Ea este mama care obține pentru noi milă divină.” Însă mai sunt încă două chestiuni despre care vreau să vorbesc, deja ați îndurat prea mult. Cred că ceea ce voi face, probabil că acest lucru este înțelept, voi finaliza duminica viitoare seara,

pentru că au mai rămas două puncte, însă am mai multe pagini în notițele mele. Și aș fi necredincios datoriei pe care o am, dacă la finalul acestui studiu nu m-aș duce la Cuvântul lui Dumnezeu și să ne uităm la o aspectul biblic al acestei chestiuni.

Așadar, am înțeles că următoarea duminică este Duminica Paștelui, însă următoarea duminică seara am planificat un fel de sesiune de întrebări și răspunsuri, dar asta este mult mai important, așa că vom încheia data viitoare. În caz că vă întrebați care sunt cele două puncte care au mai rămas, poate că nu ar trebui să vă spun. Ar trebui să vă fac să veniți, însă pentru că doresc să fiu bun, deja v-am sugerat un punct: ea este co-răscumpărătoare, co-răscumpărătoare cu Isus. Și punctul final, care este la fel de șocant, ea este sursa meritelor veșnice. Ea nu doar că a participat în răscumpărarea noastră, dar ea a fost cu mult mai sfântă decât a avut nevoie să fie, a avut mai multă sfințenie decât a avut nevoie, care acum este disponibilă păcătoșilor pentru un preț. Aceasta ne duce în toată această idee de vânzare a indulgențelor, vânzarea neprihănirii pe care Maria a avut-o în plus, iar acest lucru l-a înfuriat pe Martin Luther, și l-a făcut să inițieze Reforma protestantă. Atunci când ne vom uita la cele două puncte, ne vom uita și la Cuvântul lui Dumnezeu și la ce are de spus cu privire la închinarea înaintea unui dumnezeu fals.

Și astfel, Doamne, simțim că am văzut scaunul de domnie al lui Satan. Este înspăimântător, terifiant și ceea ce este tragic este cât de mulți oameni neștiutori doresc să îmbrățișeze acest sistem, ca și când ar fi adevărat. Acești oameni din acest sistem se închină unui dumnezeu străin, călcând prima poruncă. Ei au un alt dumnezeu. Dumnezeu însuși a spus: „Să nu ai alți Dumnezei afară de mine.” Ei se închină unei zeițe după designul lui Satan, care șterge adevărul creștinismului și lasă numai vestigii fără sens ale creștinismului corupt de tradiția demonică. Spunem toate acestea din dragoste, dintr-o conștiință curată și o credință neprefăcută, pentru că adevărul este cel care contează. El contează mai mult decât orice altceva. Contează mai mult decât să fie oamenii fericiți cu noi sau să le placă de noi sau „să avem o relație bună.” Adevărul contează mai mult decât orice, pentru că ceea ce faci cu adevărul sau cu Evanghelia hotărăște care este veșnicia ta. Am fi necredincioși și neiubitori în cea mai rea stare, dacă nu suntem dispuși să confruntăm eroarea erorilor. Credem că atitudinea cu care a fost tratată această problemă a fost una de preocupare serioasă, în același timp și dragoste autentică. Oamenii au nevoie să fie salvați din acest sistem. Nu trebuie să fie identificat ca fiind creștin. Aceasta este idolatrie, păgânism blasfemator de cea mai josnică speță, pentru că este amestecat cu creștinismul și-l face chiar mai înșelător.

Ajută-ne să identificăm moduri prin care să-i aducem pe oamenii care sunt prinși în acest sistem, la Cristos, Singurul care îi poate salva. Oricine se încrede în Maria pentru mântuire a întinat Evanghelia. Și orice ar căuta ei la Isus este inadecvat pentru că El cere ca toată credința noastră și toate afecțiunile noastre și toată speranța noastră să fie așezate în El și numai în El. Așadar, Doamne, Te rugăm să folosești aceste cuvinte, în viețile celor care le-au auzit, în viețile celor care le vor repeta și ale celor care le vor auzi în anii care vor urma, când acest mesaj va fi repetat. Și recunoaștem, iarăși, binecuvântarea de a avea adevărul și de a cunoaște adevărul celui viu, Domnul Isus Cristos, în al Cărui nume ne rugăm. Amin.

SFÂRȘIT