16/04/06, p.m.

Aș dori să încep în seara asta invitându-vă să vă deschideți Biblia la primul capitolul al cărții Galateni, epistola lui Pavel către regiunea Galatiei.

Ca punct focal, ca punct de început, Galateni capitolul 1. Pavel începe în primul verset: „Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți şi toți frații care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei.” Și apoi urmează: „Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus Cristos! El S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. Mă mir că treceți aşa de repede de la Cel ce v-a chemat – adică Dumnezeu - prin harul lui Cristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduiește cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Cristos.”

Slujirea față de Dumnezeu și slujirea față de Cristos ne îndeamnă să evităm toate eforturile de a plăcea oamenilor, pentru a obține favoarea acestora, și de aceea noi vorbim adevărul.

Orice altă Evanghelie este o evanghelie falsă. Orice alt predicator al oricărei alte Evanghelii este un fals predicator. Orice alt sistem care apără o Evanghelie falsă este un sistem fals, și toate acestea sunt blestemate de Dumnezeu. Trebuie să fie o Evanghelie falsă, dacă îi cheamă pe oameni la închinarea către un dumnezeu fals. Acest capitolul începe cu reiterarea slavei cuvenite lui Isus Cristos și lui Dumnezeu Tatăl. Oricine care intervine ca să uzurpe acea slavă care aparține lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este blestemat. În cazul Bisericii romano-catolice, au creat o zeiță falsă, căreia i s-a dat numele blasfemator de „Maria, mama lui Israel”, însă de fapt zeiţa nu are nimic de-a face cu ea. Biserica romano-catolică conduce întreaga lume într-o închinare păgână față de o zeiță, o idolatrie blasfematoare care pretinde a fi creștinism. În catolicism, există zeița falsă numită Maria, prin care toate harurile, toate binecuvântările, toate lucrările divine sunt oferite oamenilor. Nimeni nu poate fi mântuit, nimeni nu poate fi binecuvântat, dacă nu mijlocește pentru sine la Maria. Ea este prezentată ca fiind atotștiutoare, atotînțeleaptă, atotmilostivă, atotprezentă și atotputernică, atribute care aparțin numai lui Dumnezeu.

Timp de două săptămâni ne-am uitat la ce spune Biserica catolică despre Maria, această zeiță înaintea căreia se închină. Ne-am uitat în special la consemnările istorice despre închinarea față de Maria adunate de Sfântul Alfonsus de Liguori. El a scris Slăvile Mariei în anul 1745, şi a fost tradusă de atunci în limba engleză și a fost tipărită iarăși și iarăși cu acordul deplin al editurii oficiale a Bisericii Romano-Catolice. În această carte este prezentată suma tuturor laudelor la adresa Mariei, care au fost dăruite Bisericii Romano-Catolice, iar Biserica însăși își cheamă toți credincioșii să-i ofere Mariei cinstea care i se cuvine. Ea este identificată ca fiind Maria, regina noastră, Maria, mama noastră, Maria, viața noastră, Maria, scumpa noastră, Maria, speranța noastră, Maria, ajutorul nostru, Maria, mijlocitoarea noastră, Maria apărătoarea noastră, Maria, păzitoarea noastră și Maria, mântuirea noastră. S-a afirmat că Maria este cea care ne izbăvește de la iad, Maria ne izbăvește din purgatoriu și Maria este cea care ne duce în ceruri. Și trebuie spus că De Liguori, cel care a adunat toată dogma și devoțiunea mariană, este el însuși una din autoritățile cele mai celebrate și respectate din Biserica Romano-Catolică. De Liguori a fost în timpul vieții cardinal și sfânt după moarte.

V-am spus că închinarea față de Maria nu trebuie să fie tratată ca fiind o mișcare populară inferioară în rândul celor săraci. Închinarea față de Maria nu a fost condamnată niciodată de ierarhia bisericească. Ci mai degrabă este învățată de ei. Este încurajată de ei. Episcopi, cardinali și papi au fost printre cei mai dedicați Mariei, niciunul nu a fost așa de dedicat ca și Ioan Paul al doilea, care a murit recent. Lui Papa Ioan al douăzeci şi doilea i s-a arătat Doamna noastră de la muntele Carmel și i-a dat Privilegiul Sabatin, în 1322. Maria a fost confirmată de papii Alexandru al cincilea, Clement al doilea, Pius al cincilea, Grigorie al treisprezecelea și Paul al cincilea, și mulți alții. A fost și este invocată de zeci de milioane de catolici. S-a spus că Maria a promis că va fi lângă noi în ceasul morții, cu toate harurile necesare pentru mântuire. „Vă promit”, spune ea „această prezență tuturor celor ce vă veți confesa în prima sâmbătă din cinci luni consecutive, care veți primi sfânta taină, veți recita de cincizeci de ori rozariul, și mă veți însoți cincisprezece minute cu meditația asupra celor cincisprezece taine ale rozariului, cu intenția de a vă îndreptăți faţă de mine și care atunci când muriţi veţi purta scapularul meu cel maro.” Mântuirea este prin Maria și acea mântuire vine prin prezența ei în ceasul morții, atunci când cel ce moare are o serie de cinci sâmbete consecutive de mărturisire, a trecut prin rozariu și moare purtând un scapular maro, de pânză maro.

În ciuda negărilor de către apologeții romano-catolici, Maria este adorată. De fapt, Maria este principalul zeu în romano-catolicism, care nu este nimic mai mult decât o zeiță non-existentă, care a uzurpat slava și închinarea pe care o merită singur Dumnezeu, Cristos și Duhul Sfânt, iar adevărata închinare trebuie să fie față de adevăratul Dumnezeu. Așadar, catolicismul este tot așa cum este și Maria: un dumnezeu fals, în sine este o religie falsă, o amăgire demonică precum orice altă religie necreștină sau orice altă sectă nebiblică. Astfel de evaluări sunt rezultatul a ceea ce spune Biserica catolică despre Maria. Nu sunt cuvintele noastre, ci sunt de fapt cuvintele lor.

Recent în orașul Los Angeles biserica romano-catolică a ridicat o nouă catedrală imensă numită Catedrala Doamnei noastre a îngerilor. Unii din voi ați știut de aceasta, poate ați și văzut-o. Intrarea în această catedrală masivă și scumpă este prin niște uși mari de bronz. Pe acele uși sunt nenumărate imagini ale Fecioarei. În mod simbolist, ea este calea către Dumnezeu. Într-o serie de imagini de pe acea ușă este Fecioara de Pomata. Pomata este un sat din Anzi unde se presupune că ar fi apărut Maria. Acolo se află și ex voto față de fecioara de Guadalupe. Ex voto este o expresie latină și înseamnă în urma unui jurământ. Este o imagine cu un închinător care face un jurământ, la un altar cu recunoștință și cu un omagiu față de Maria. De fapt, arată o mamă și un copil îngenunchind înaintea chipului Fecioarei de Guadalupe. Și apoi, este o imagine actuală a Fecioarei de Guadalupe, când Fecioara stă în razele soarelui, care este o replică tipică a unei presupuse viziuni. Deasupra și dedesubtul imaginii sunt buchete de trandafiri fără spini, care reprezintă o parte minunată a apariției Mariei față de indianul Juan Diego, despre care apropo, nu există nicio consemnare istorică că ar fi existat. De asemenea pe acea ușă, este și portretizată Fecioara apocaliptică într-o imagine foarte viu colorată. Fecioara este arătată ca având aripi puternice, precum cele din Apocalipsa capitolul 12, când zdrobește capul lui Satan, între piciorul ei și un crin uriaș dedesubt. Crinul ni se spune că simbolizează lipsa ei de păcătoșenie, aceea fiind de fapt sursa ei de invincibilitate.

Mai este o imagine pe una din ușile catedralei, care arată păstorirea ei divină. Se presupune că Fecioara a apărut o dată unui călugăr pios spaniol, îmbrăcată ca o ciobăniță. Mai este încă o imagine pe uși, a Fecioarei din peșteră, unde se presupune într-o veche legendă spaniolă că ar fi apărut Fecioara undeva. Apariția Fecioarei a fost replicată într-un chip, chipul a fost îngropat accidental într-o peșteră, a fost recuperat în mod miraculos și de când a avut loc acea recuperare, are puterea ca să facă minuni, în special în zona insulelor Caraibe spaniole. Te uiți iarăși la acea ușă și vei vedea chipul Fecioarei de Montserrat, Catalonia, casa fecioarei negre autentice, cea mai autentică dintre toate presupusele fecioarele de culoare din Europa. În cazul de față, atât Fecioara, cât și copilul ce-l ține în brațe sunt de culoare, sunt negri. Te uiți iarăși și vei vedea Fecioara sfeșnicului împreună cu alte fecioare, de Belen, de Spania, de Betleem și alte presupuse apariții ale Fecioarei în Peru. Te uiți iarăși, și se află o altă imagine a Mariei pe ușă, ca fiind Fecioara îndurării, iar ea își întinde haina în mod protector peste sufletele care suferă în purgatoriu. Și aceste suflete suferinde își întind mâinile în sus ca și cum ar striga după mijlocirea ei ca să fie scoși de acolo. Te uiți iarăși și vezi pe fecioara rozariului de Chiquinquira, un oraș din Columbia. Și în această imagine, Fecioara este alături de sf. Anton și sf. Andrei, iar ea este împodobită în mod tradițional de rozariu. Iarăși te uiți, și vei vedea o imagine a Pieta, Maria cea puternică și frumoasă, care susține un Cristos vlăguit și slăbit. Această ușă cu imagini este tipică, este reprezentativă pentru ceea ce găsești în catolicismul din toată lumea. Este închinarea către Maria. Nicio altă concluzie nu este posibilă sau măcar de conceput.

Acum, pe măsură ce ne uităm la acest aspect, aș dori să recapitulez la ce ne-am uitat în ultimele două săptămâni, ca apoi să intrăm în discuția noastră de astăzi. Primul lucru: ne-am uitat la istoria devoțiunii romano-catolice față de Maria. La afirmațiile bisericii de-a lungul existenței sale, ne-am uitat la atributele Mariei, ne-am uitat la acele elemente care Îi aparțin numai lui Dumnezeu și care îi aparțin și ei. Ne-am uitat la rugăciunile față de Maria, imnurile față de Maria, tot felul de expresii de devoțiune și închinare față de cea care este numită „Regina cerului”, care este numele unei zeități păgâne, din cartea lui Ieremia, căreia copiilor lui Israel le-a fost interzis să se închine, pentru că intrau sub pedeapsa judecății divine, și atunci când s-au închinat, a venit judecata. Și astfel, prima dată ne-am uitat, la devoțiunea faţă de Maria în istoria bisericii catolice. În al doilea rând, ne-am uitat nu atât de mult la devoțiune, cât la doctrină, dogmele cu referință la Maria. Și apropo, niciuna nu se găsește în Scriptură, niciuna nu se găsește în Scriptură. Și biserica Romei recunoaște acest lucru, însă nu mai contează, pentru că mai există încă o sursă de revelație. Cealaltă sursă de revelație este biserica însăși, adevăratul interpret al Scripturii și sursa continuă de revelație. Când Papa vorbește ex catedra, e ca și cum a fost rostit Cuvântul lui Dumnezeu din ceruri. Atunci când conciliul ia o hotărâre, aceea este Cuvântul lui Dumnezeu. Când biserica hotărăște ceva ca fiind adevărat, atunci este adevărat pentru că biserica spune că este adevărat. Punct. Biserica este canalul continuu de revelație divină și singurul interpret infailibil al Scripturii.

Săptămâna trecută am fost invitat la emisiunea lui Larry King, unii din voi ați văzut-o, împreună cu o mulțime de preoți, am fost singurul protestant din clădire sau din emisiune și am încercat să-i provoc la o discuție despre Scriptură în afara camerelor de luat vederi, și am fost realmente uimit de necunoașterea absolută față de ce spune Biblia. Ei nici măcar nu știu ce conține Biblia, mai puțin ce înseamnă. Și afirmațiile erau repetate, în special de un tânăr care era la emisiunea „Dumnezeu sau fecioara”, care prezintă calea unor tineri ce s-au gândit la preoție, însă au probleme cu celibatul, și care tot îmi repeta „Însă biserica a spus, însă biserica a spus, însă biserica a spus.” Necunoscător al Scripturii, se baza pe ce a spus biserica, pentru că biserica este infailibilă. Orice religie care are ca sursă de revelație divină altceva decât Biblia, sau o sursă egală cu Biblia, sau o sursă de revelație care spune că este singurul interpret al Bibliei este o religie falsă. Dumnezeu a vorbit și a vorbit numai în Cuvântul Lui. El nu a vorbit în afara Cuvântului Lui, iar ca să adaugi la Scriptură înseamnă să atragi asupra ta conform Apocalipsa 22:18 și 19, nenorocirile care sunt scrise în Biblie.

Totuși, Biserica Romano-Catolică afirmă acest corolar ca fiind o sursă superioară de revelație care vine asupra bisericii într-un mod continuu. Catolicul francez Georges Tavard a scris „Tradiția este revărsarea Cuvântului în afara Scripturii sacre. Nu a fost nici separată și nici identică cu scrierea sfântă. Conținutul ei reprezintă alte Scripturi, prin care Cuvântul S-a făcut cunoscut. Tradiția și Scriptura.” Așadar, ei nu au nevoie de Biblie pentru nimic, și toate doctrinele în ce o privește pe Maria vin din tradiția lor.

Thomas Aquinas, teologul favorit al tuturor cercetătorilor romano-catolici care a trăit între 1225 și 1274, și cel mai renumit teolog din istoria romano-catolică, a afirmat în prima întrebare a lucrării sale „Summa Theologica” că Scriptura sfântă constă în „texte biblice și în teologia părinților și doctorilor bisericii.” Conciliul de la Trent din 1546 a adus o concepție oficială. Discuția a început în 8 februarie 1546 și nu s-a încheiat decât în 8 aprilie, același an, câteva luni mai târziu. Episcopii au dezbătut lung și din greu și prima schiță a decretului nu a apărut decât cu o ședință specială în 23 martie. În cele din urmă, sumarul a constat în următoarele „Curăția Evangheliei lui Dumnezeu, promisă prin profeți, a fost promulgată de Cristos. A fost predicată de apostoli, ca regulă a adevărului atot-mântuitor și a disciplinei atot-morale. Acest adevăr este conținut parțial în cărți scrise, parțial în tradiții nescrise. Aceste tradiții sunt atribuite lui Cristos Însuși sau apostolilor, cărora le-a dictat Duhul Sfânt. Ele au ajuns la noi fiind transmise prin scris. Conciliul de la Trent, așadar, recunoaște cărțile din Vechiul și Noul Testament și aceste tradiții dictate oral de către Cristos însuși sau de Duhul Sfânt, care sunt păstrate în biserica catolică într-o succesiune continuă.” Apoi continuă. „Este necesară adeziunea egală a credinței față de amândouă. Conciliul le privește ca fiind sfinte și canonice. Amândouă se folosesc ca să constituie dogmele și să restaureze aspectele morale din biserică.” Închei citatul. Așadar, nu mai ai nevoie de Biblie, pentru că ai afirmațiile bisericii ca fiind cuvântul lui Cristos. Şi toate componentele mariolatriei, toate elementele de devoțiune și dogmă în legătură cu Maria vin din tradiție, iar ei recunosc aceasta.

Acum, aș dori să vă reamintesc doctrinele la care ne-am uitat ultima dată. Doctrina concepției imaculate, adică, Maria s-a născut fără păcatul original. Ea este sfântă, fără de păcat, fără pată, nepângărită și curată. Acest lucru a devenit dogmă sub papa Pius al nouălea în 1854. Corolarul acesteia este lipsa de păcat permanentă a Mariei, care este o consecință a absenței păcatului original: ea a fost în viața ei fără de păcat, este numită Preasfântă, vrednică de închinare și de laudă.

A treia doctrină este doctrina că a rămas pururea fecioară, care a fost așezată în 649. Spune că ea nu doar că a fost fecioară înainte ca să se nască Isus, ea a rămas fecioară în timpul nașterii, așadar copilul nu a trecut niciodată prin canalul de naștere, ci a ieșit afară miraculos, iar toată viața ei nu a fost niciodată atinsă de un bărbat. Ea a rămas pururea fecioară. Aceia care sunt numiți copiii ei, nu au fost copiii ei deloc; au fost nepoți și nepoate.

A patra doctrină a apărut în anul 1950 sub papa Pius al doisprezecelea, este numită doctrina înălțării. Și anume că Maria a fost înălțată la cer când a murit, ea s-a înălțat la cer, și în momentul în care s-a înălțat la cer, ea a golit purgatoriul. De Liguori oferă o relatare ciudată în ce privește moartea ei, chiar în perioada lui, apoi la numai două sute de ani după aceea a devenit dogmă. Și în acea relatare bizară cu privire la moartea ei, avem acest fel de moarte ciudată oarecum paranormală a unei persoane. De Liguori a spus că pe patul morții, toți sfinții apostoli plângeau în jurul patului ei, erau în genunchi împrejurul ei și îi sărutau picioarele sfinte. Și Isus a apărut în cameră purtând crucea și ea I-a spus „Fiul meu, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul.” Acesta este un sumar scurt a câtorva pagini ale celei mai ciudate, sălbatice și stranii descrieri a morții, se presupune, a Mariei, care a fost apoi înălțată în trup la cer.

A cincea doctrină la care ne-am uitat este Maria, mama lui Dumnezeu, regina cerului, monarhul suveran și domnitoare și care este, practic vorbind, superioară lui Dumnezeu și superioară lui Cristos, din moment ce așa cum am arătat, Persoanele Trinității fac întotdeauna ceea ce le cere ea, și nu fac lucruri pe care ea nu le cere. În acest fel catolicii sunt ținuți legați de Maria. Dacă vrei să fii mântuit, du-te la Maria. Dacă vrei binecuvântări, trebuie să mergi la Maria. Trebuie să o iubești pe Maria. Dacă o iubești pe Maria suficient de mult și suficient de tare și suficient de credincios, atunci vei primi ceea ce vrei.

Al șaselea domeniu de doctrină în ce privește Maria sunt aparițiile. Ea se coboară pe pământ destul de des ca să-i viziteze pe oameni, pe oamenii inferiori, pe oamenii respinși, genul de oameni simpli, chiar copii și oameni în suferință. Acest lucru are loc destul de des. A fost o emisiune foarte interesantă săptămâna asta pe History Channel, s-ar putea ca unii din voi să o fi văzut, despre aparițiile Mariei. A durat câteva ore, relatând povestea presupusei sale apariții în Zeitoun, Egipt, în anul 1968, unde un milion de oameni au văzut-o în vârful unui dom coptic. Apariția sa în 1917 la Fatima, în Portugalia, apariția ei în 1981 în Medjugorje. Detalii fascinante, unele pe care aș dori să vi le repet. Uneori când Maria s-a arătat și este un grup colectiv de oameni care au văzut apariția, toți tac în același timp, toți vorbesc în același timp și toți spun același lucru când vorbesc. Ei sunt într-o transă în acel moment, într-o stare de semi-conștiență. Toate acestea vorbesc despre activitate demonică. Și ultimul mesaj pe care Maria l-a adus cu ocazia acestor apariții este un mesaj de groază și iad, un mesaj îngrozitor care după părerea mea este genul de lucru pe care numai demonii vor să-l spună oamenilor că li se va întâmpla, dacă nu o venerează pe Maria. Când adevărul este de fapt acesta: așa li se va întâmpla dacă o vor venera.

Al șaptelea punct din aceste doctrine este Doctrina Mariei ca mijlocitoare, ea fiind sursa și canalul tuturor harurilor pentru noi, chiar și a harului mântuirii. Niciun har nu este oferit nimănui fără cooperarea ei mijlocitoare. Ea este numită mama harului, mama îndurării. Oamenii pot avea acel har, acea îndurare prin faptul că o iubesc și se închină ei și prin rugăciunile rozariului, care a apărut prin 1090. Iată aici un bun rezumat care a venit de la Pius al nouălea, care de fapt a domnit în Vatican între 1846 și 1878. Este aici în lucrarea lui Pius al nouălea „Ineffabilis Deus”, acest sumar cu privire la Maria. „Fie ca toți copiii Bisericii Catolice care ne sunt atât de dragi să asculte aceste cuvinte ale noastre. Cu un zel tot mai arzător pentru pietate, religie și dragoste, fie ca ei să continue să venereze, să invoce și să se roage celei mai binecuvântate Fecioare Maria, mama lui Dumnezeu, concepută fără păcatul originar, fie să zboare cu o încredere deplină către această cea mai dulce mamă a îndurării și a harului cu toate pericolele, dificultățile, nevoile, îndoielile și temerile lor. Sub ghidajul ei, sub patronajul ei, sub bunătatea și protecția ei, nimic nu este de temut. Nimic nu este lipsit de speranță. Pentru că ea poartă către noi o adevărată afecțiune de mamă și are în grija ei lucrarea mântuirii noastre, ea este preocupată de întreaga rasă umană. Și din moment ce a fost rânduită de Dumnezeu ca să fie regina cerului și pământului și este slăvită mai presus de toate corurile de îngeri și de sfinți, ea chiar stă la dreapta singurului ei Fiu, Isus Cristos Domnul nostru. Ea duce cererile noastre în cea mai eficientă manieră. Ceea ce ea cere, ea obține, cererile ei nu pot fi niciodată neascultate.” Acest sumar de la Papa Pius al nouălea reprezintă dogma catolică.

Acum, asta ne duce la ultimele două amăgiri doctrinare în ce o privește pe Maria. Numărul opt, ea este co-răscumpărătoare, ea este co-răscumpărătoare. Și vreau să spun încă de la început, că această doctrină încă nu a fost formalizată într-o dogmă finală și oficială. Această întârziere în acest proces este datorată preocupărilor ecumenice. Aceasta ar reprezenta ultima lovitură pentru reconcilierea protestantă pentru unii, și chiar pentru reconcilierea cu Biserica Ortodoxă de Răsărit. Așadar, ei ezită să facă această dogmă oficială, însă este fără îndoială neoficial o realitate. De exemplu, în anii 1990 a venit o petiție la Ioan Paul al doilea cu care a fost de acord, și care chema să se dogmatizeze oficial ceea ce crede Biserica, citez „Maria este co-răscumpărătoare împreună cu Isus Cristos.” Au fost 4,4 milioane de semnături din partea catolicilor din întreaga lume, din multe națiuni care erau trecute pe acea petiție. În catehismul sf. Petru, unul dintre cele mai familiare catehisme din catolicism, citim: „A dorit Dumnezeu să realizeze ca răscumpărarea noastră și toate consecințele sale să depindă de consimțământul liber al binecuvântatei Fecioare Maria?” Răspuns: „Dumnezeu a dorit ca răscumpărarea noastră și toate consecințele ei să depindă de consimțământul liber al binecuvântatei Fecioare Maria.” Papa Leo al treisprezecelea a spus „Fiecare har acordat omului are trei stadii. Primul, de la Dumnezeu și este comunicat lui Cristos. Al doilea, de la Cristos este comunicat Fecioarei. Al treilea, de la Fecioară vine la noi.” Aceasta include, desigur, harul mântuirii. „Nicio cantitate de sforțări verbale nu poate să evite faptul că Maria mântuiește în sistemul catolic. Toate darurile, toate virtuțile, toate harurile, spune teologia catolică, sunt oferite de mâinile Mariei cui dorește și când ea dorește. O, Doamnă, din moment ce tu ești cea care oferă toate harurile și din moment ce harul mântuirii poate veni numai prin mâinile tale, mântuirea noastră depinde de tine.” Maria joacă un rol important în mântuire. Sf. Bernard a spus: „Toți oamenii din trecut, prezent și care vor mai fi, ar trebui să privească la Maria ca fiind mijlocul și negociatorul mântuirii.”

Aș dori să vă ofer o mostră din ceea ce au spus sfinții catolici despre rolul Mariei drept co-răscumpărătoare, co-mântuitoare. Sf. Bonaventure a spus: „Porțile cerului se vor deschide tuturor celor care au încredere în protecția Mariei.” Sf. Efrem îi cheamă pe oameni la devoțiunea față de mama divină, citez: „Deschiderea porților Ierusalimului ceresc.” De asemenea Blosius a spus, citez: „Ție, o, Doamnă, îți sunt date cheile comorii Împărăției cerurilor, așadar, noi ar trebui să ne rugăm neîncetat înaintea ei.” În cuvintele sf. Ambrozie, „Deschide-ne, Maria, porțile paradisului din moment ce tu ai cheile.” Chiar și biserica a spus, citez: „A ta este poarta,” poarta paradisului, în consecință porțile de la catedrală sunt porțile Mariei. Sf. Fulgentius a spus, citez: „Pentru că prin Maria, Dumnezeu se coboară din ceruri în lume, așadar prin ea omul poate să urce de pe pământ la ceruri.” Sf. Atanasie a spus: „Și tu, o, doamnă, ai fost umplută cu har, ca tu să fii cea mai puternică cale către mântuirea noastră și mijlocul prin care să ne urcăm către Împărăția cerească.” Sf. Bonaventure a spus: „Binecuvântați sunt cei care te cunosc, o, mamă a lui Dumnezeu, pentru că cunoașterea de tine este cea mai înaltă cale către viața veșnică și prezentarea virtuților tale este calea către mântuirea veșnică.”

Acum, ar putea poporul catolic să înțeleagă altceva decât că ei sunt mântuiți prin faptul că cinstesc și se roagă Mariei? Richard de Saint-Laurent a spus: „Maria este Doamna cerului, pentru că ea poruncește după cum dorește și primește în ceruri pe cine dorește.” Călugărul Guerric a spus: „Cel care o slujește pe Maria și acela pentru care ea mijlocește este așa de sigur de cer ca și cum ar fi acolo, iar cei care nu o slujesc pe Maria, nu vor fi mântuiți.” Sf. Bonaventure a afirmat: „Ascultați, națiuni, și toți cei care doriți cerul. Slujiți și cinstiți pe Maria, și cu siguranță veți afla viața veșnică.” Întregul sistem romano-catolic este plin de oameni care cred că dacă se închină Mariei, vor merge în ceruri. Ea este un zeu fals, și o Evanghelie falsă și condamnabilă. Chiar și sf. Anselm a spus> „Este suficient, O, Doamnă, ca tu să dorești și în acest fel mântuirea ta este sigură.” Biserica și sfinții o salută în acest fel „Tu, o, Maria, împreună cu Isus Cristos, răscumpără-ne. O Maria, mântuirea noastră este în mâinile tale.” Ea este co-răscumpărătoare, pentru că împreună cu Isus a răscumpărat omenirea de sub puterea lui Satan. „Teologia catolică spune că Isus ne-a răscumpărat cu sângele trupului Său, iar Maria ne-a răscumpărat cu agoniile inimii sale, suferind în inima sa ceea ce lipsea patimii lui Cristos.” Chiar așa? A lipsit ceva din patima lui Cristos?

Un tractat popular este intitulat „Cerul deschis prin practicarea celor trei Slavă ție, Maria.” Acesta este titlul său „Cerul deschis prin practicarea celor trei Slavă ție, Maria.” Iată ce promite, citez „Unul din cele mai mărețe mijloace ale mântuirii, unul din cele mai sigure semne ale predestinării este fără îndoială devoțiunea față de cea mai binecuvântată fecioară. Un slujitor devotat față de Maria nu va pieri niciodată.” „Ea a fost cea” spune un alt document catolic, Mystici Corporis „Ea a fost cea care L-a oferit pe Cristos pe Golgota lui Dumnezeu Tatăl.” Ea L-a oferit pe Cristos lui Dumnezeu Tatăl? În Biblia mea spune: „Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său.” Ioan Paul al doilea a spus: „Maria participă în răscumpărarea câștigată de fiul ei și toate harurile sunt garantate numai prin mijlocirea înaintea fiului ei.”

Este un lucru ciudat, Conciliul Vatican Doi a spus: „Nu doar că Maria a oferit pe fiul ei lui Dumnezeu, însă ea a rămas la cruce să sufere cu el”, așa cum am auzit, ca să împlinească, cred, ceea ce lipsea patimii Lui. Iată un alt citat de la Conciliul Vatican Doi „Așadar, binecuvântata fecioară a înaintat în pelerinajul ei de credință și a perseverat cu credincioșie în unirea cu fiul ei pe cruce, unde a rămas ca păzitoare, împreună cu planul divin, îndurând împreună cu singurul ei fiu născut intensitatea suferinței sale, s-a asociat cu jertfa lui în inima ei de mamă și a consemnat plină de dragoste sacrificiul acestei victime, care s-a născut din ea.” Într-un fel ciudat, o privesc pe Maria suferind într-o manieră eficace tocmai pentru păcatele care L-au pus pe Fiul ei acolo. Conform Bisericii, suferințele Mariei erau atât de intense, încât au adus-o și pe ea în pragul morții.” Ea, spune Biserica, și citez „A participat împreună cu Isus Cristos exact în actul plin de durere al răscumpărării.” Așadar, suferința Mariei la cruce a fost răscumpărarea păcătoșilor.

Un alt document, Inter Sodalicia, a spus: „Maria a suferit și aproape a murit împreună cu fiul ei care suferea. Pentru salvarea omenirii ea a renunțat la drepturile ei de mamă. Și în măsura în care a depins de ea, și-a dat fiul ca să oprească dreptatea divină, așadar, putem spune foarte bine că ea împreună cu Cristos a răscumpărat omenirea.” Ea și-a dat acordul și consimțământul pentru Fiul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să-L urce pe cruce ca o jertfă. Maria a avut o parte împreună cu Cristos în răscumpărarea rasei umane. Ea este așadar, numită de biserică co-operatoare în răscumpărarea omului. Ea este numită chiar „Co-răscumpărătoarea noastră.” Ei spun că la cruce Maria a triumfat asupra șarpelui celui vechi. Un alt document spune „Nu este nicio exagerare să spunem că datorită modului cum ea a condus și datorită ajutorului ei că înțelepciunea și învățăturile Evangheliei s-au răspândit atât de rapid în toate națiunile lumii, în ciuda celor mai înverșunate dificultăți și a celor mai crude persecuții, Maria a adus peste tot instituirea unei noi domnii a dreptății și păcii.”

Și acum, Maria este Duhul Sfânt. Ea este cea care a răspândit Evanghelia. Ea este cea care îi convertește pe păcătoși. De Liguori a spus: „Ea a cooperat în răscumpărarea noastră și a devenit mama sufletelor noastre.” De Liguori a scris: „O persoană lipsită de ajutorul Mariei prima dată cade în păcat și apoi în iad.” El spune „Dumnezeu nu ne va mântui fără mijlocirea Mariei.” El scrie: „În Maria noi aflăm viața și mântuirea veșnică. Ea este poarta fericită către ceruri.” De Liguori a scris „Din moment ce omul și femeia au cooperat la ruinarea noastră, Adam și Eva, este potrivit ca un alt om și o altă femeie să coopereze în răscumpărarea noastră, iar aceștia doi au fost Isus și Maria. Nu încape îndoială că Cristos singur era mai mult decât suficient ca să ne răscumpere”, scrie el, „totuși era mult mai clar că cele două sexe ar fi trebuit să lucreze împreună ca să repare răul pe care cei doi l-au făcut împreună. Așadar, noi o numim co-ajutătoare în răscumpărare.” De fapt, la pagina 402 în cartea lui de Liguori el spune: „Mama divină poate fi numită mântuitoarea lumii.”

Este dureros când citesc aceste lucruri, apropo, și sunt sigur că este și pentru voi, așadar peste unele voi sări. În cele din urmă, un ultim comentariu de la De Liguori, la fel de bizar și de hulitor, pagina 26. „Maria a meritat să-L conceapă pe Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei de fecioară.” Ea a câștigat dreptul să-L aibă pe Dumnezeu în pântecele ei. „Doamna noastră binecuvântată și-a dat consimțământul pe care Cuvântul cel veșnic l-a așteptat înainte ca să devină Fiul ei. În același timp, nu doar că a fost de acord și și-a dat consimțământul, ci a şi cerut cu toată inima ei și a primit mântuirea tuturor celor aleși.” Maria este mântuitoarea.

Acom, o doctrină finală. Haideți să o numim Tezaurul meritelor. Unul dintre cele mai ciudate lucruri din catolicism, dar el fiind cel care face ca într-adevăr să funcționeze sistemul, este ideea de trezorerie a meritelor. Probabil că cea mai importantă doctrină pentru romano-catolicism este purgatoriul, pentru că acesta reprezintă o plasă de siguranță. Și dacă totul merge rău aici, poți să aterizezi acolo și poți să ieși. Catolicismul este un lucru greu. Este greu de acceptat pentru că este legalism, nu-i așa? Ai oameni care încearcă să trăiască vieți virtuoase. Nici măcar preoții nu le pot trăi. Mii şi mii dintre ei în vremea noastră și zeci de mii și sute de mii de-a lungul istoriei au fost imorali, pentru că o religie falsă nu poate înfrâna carnea, nu-i așa? Deci, dacă preoții sunt atât de stricați cum sunt, și unii din voi l-ați auzit pe unul din preoți spunând în seara trecută când Larry King i-a spus: „Ai fost celibatar toată viața ta?” și el a răspuns „Am fost celibatar atâta vreme cât am putut.” Ei bine, știu care este răspunsul la întrebare. Dacă ai fost celibatar atât cât ai putut, nu ai fost celibatar deloc, pentru că nu ești în stare. Așadar, nu se poate ridica la standardul impus. Așadar, cu toții sunt lipsiți, așadar, nimeni nu poate ști dacă sunt mântuiți. Și astfel, poți să spui „Ei bine, voi pleca, adică, este prea mult, nu pot să suport asta.” Însă există acolo o plasă de siguranță. Dacă nu faci lucrurile care sunt rele cu adevărat, vei ajunge într-un loc de așteptare și în cele din urmă vei ieși de acolo. Însă întrebarea este: cum ieși de acolo? Cum devii suficient de bun ca să ajungi în ceruri? Cum devii suficient de neprihănit ca să ajungi în ceruri?

Din moment ce cei mai mulți oameni nu vor obține cerul în această viață, ei vor ajunge în acest loc numit Purgatoriu, care vine de la ideea de curățire, unde ești curățit, unde tot ceea ce a mai rămas din stricăciunea ta, este curățat de un fel de pedeapsă pentru o vreme, sute sau mii de ani. Acesta este locul în care cei mai mulți păcătoși vor ajunge. Ei sunt lipsiți de merit. Ei sunt acolo, sunt curățiți și cum are loc acest lucru? Într-un singur fel: prin aplicarea meritului altcuiva ție, și prin curățirea prin durere. Durerea aduce meritul. Așadar, dacă ai suferit suficient de mult, pentru mii de ani, durerea ta îți va obține meritul. Însă ca să grăbești procesul și să ieși mai repede, meritul altcuiva trebuie să-ți fie aplicat ție, și se întâmplă să existe în lumea catolică un tezaur al meritelor.

Dumnezeu are la dispoziția Lui un exces de merit. Parte este a Lui și l-am întrebat pe preotul din seara trecută înainte ca să intrăm în emisiune. Am spus „Acum, nu înțeleg acest tezaur al meritelor. Al cui merit ajunge acolo? Maria merită să ajungă acolo?” Oh, da, pentru că vezi, Maria are mai mult merit decât are nevoie. Uau! Are mai multă neprihănire decât este necesar. Spuneți-mi: ce fel de sistem este acesta? În loc să spună așa cum spune Biblia, că neprihănirea niciunui om nu-i poate oferi acestuia o relație cu Dumnezeu, Maria a avut mai mult decât avea nevoie și astfel, excesul de merit al Mariei și excesul de merit al celorlalți sfinți beatificați având și ceva din neprihănirea lui Cristos, toate ajung depozitate în acest tezaur al meritelor. Și poți să îl obții. Poți să îl obții. De fapt, poți să îl obții înainte să mori. De fapt, poți și să îl cumperi. Acestea sunt indulgențele. Plătești o taxă, ți-ai cumpărat iertarea, pedeapsa este anulată, meritul este aplicat, Purgatoriul este scurtat și eviți pedeapsa temporală.

A fost anul 2000 când călătoream prin Italia la niște conferințe. S-a întâmplat că era un an jubiliar, când anumite uși la anumite catedrale au fost infuzate cu indulgențe. Dacă treceai pe acea ușă, primeai o indulgență. Adică, anumite păcate ale trecutului îți erau iertate. Vă spun, acele locuri erau neîncăpătoare. Tot ce aveai de făcut era să treci prin anumite uși, care erau vizibile prin toate locurile în anumite catedrale, mergeai și primeai niște indulgențe. Și iată ce se întâmpla. Când tu primeai indulgența, primeai meritul care era în tezaurul meritelor, meritul în exces al Mariei îți era aplicat, pus în dreptul tău. Dacă deja erai în Purgatoriu, cei care se rugau Mariei pentru tine, oamenii care aprindeau o candelă lui Maria sau sfinților, acumulau merit care să îți poată fi aplicat. De aceea când intri într-o biserică catolică vezi peste tot lumânări arzând. Anumiți oameni se roagă pentru anumiți oameni. Și atâta vreme cât ard lumânările, rugăciunea este continuă. Și atâta vreme cât rugăciunea este continuă, meritul din rugăciune acumulează beneficiul pentru cel din Purgatoriu și meritul este scos din tezaurul meritelor, acel merit care aparține lui Cristos, care aparține sfinților care au exces de merit și care aparține Mariei.

Cel mai eficient mijloc, apropo, în ajutorarea celor morți din Purgatoriu este să fie un preot care să rostească Mesa. Așadar, tu te rogi, plătești preotului o taxă și el rostește Mesa pentru cel mort, iar meritul este transferat în dreptul acelei persoane și astfel, Purgatoriul este scurtat. Mergi la biserică, aprinzi o lumânare, îl plătești pe preot să spună o Mesă. Toate aceste lucruri au ca scop să scurteze Purgatoriul. Așadar, poți să cumperi din tezaurul de merite prin plata de indulgențe, aceasta a făcut să fie începută Reforma protestantă, vă amintiți? Tetzel venea să vândă indulgențe și acest lucru l-a înfuriat pe Luther. Luther a confruntat problema indulgențelor și aceasta a făcut să înceapă Reforma, Reforma protestantă.

Așadar, Maria are mult mai mult merit decât are nevoie, și ea este sursa acestui merit care poate fi cumpărat. Indulgentiarum Doctrina, după Vatican Doi, la 1 noiembrie 1967 spune „Tezaurul bisericii este valoarea infinită care nu poate fi niciodată epuizată și anume meritele lui Cristos pe care le are înaintea lui Dumnezeu. Ele ne-au fost oferite, pentru ca întreaga lume să fie eliberată din păcat și să obțină comuniunea cu Tatăl. În Cristos răscumpărătorul, împlinirile și meritele răscumpărării Sale există și își găsesc eficacitatea. Această comoară include de asemenea rugăciunile și faptele bune ale binecuvântatei Fecioare Maria. Ele sunt imense, incomensurabile și imaculate în valoarea lor înaintea lui Dumnezeu.” Așadar ai neprihănirea lui Cristos și neprihănirea Mariei. El continuă și spune „În Tezaur de asemenea sunt și rugăciunile și faptele bune ale tuturor sfinților, toți aceia care au călcat pe urmele lui Cristos și prin harul Lui și-au sfințit viețile și care au dus la îndeplinire misiunea pe care Tatăl le-a încredințat-o. În acest fel, ei și-au obținut mântuirea și în același timp au cooperat în mântuirea fraților lor, în unirea trupului celui tainic.” Este un sistem de mântuire prin fapte sau nu? Tu îți obții mântuirea, și nu doar pe a ta, ci dacă ai merite în exces poți să obții mântuirea și pentru altul. Aceste lucruri nu sunt vechi, este Conciliul Vatican Doi, din anul 1967. Acest sistem este numit Thesaurus Meritorium: Tezaurul meritului.

Meritul Mariei este inepuizabil, parte a Tezaurului bisericii. Ea a câștigat dreptul să-l depoziteze acolo. Ea a câștigat dreptul să ofere toate comorile celor care o cinstesc. Ai grijă cum o tratezi pe Maria. Maria te poate mântui. Meritul Mariei este pus în dreptul tău. Maria te poate scoate din Purgatoriu. Maria te poate duce în ceruri. Meritul Mariei îți este aplicat ție. Maria te poate scoate din Purgatoriu. Maria te duce în ceruri. Pius al zecelea a spus „Ea este slujitoarea supremă în distribuirea harului.” Iată un alt citat. Nu știu exact de unde a venit: „Prin meritele ei, sufletele chinuite din Purgatoriu nu doar că sunt înmuiate, dar și scurtate.” O ilustrație dintr-o bulă papală atribuită lui Papa Ioan al douăzeci şi doilea care a murit în 1334: „Am învățat că Doamna noastră Maria a dorit să fie cunoscut tuturora și că în prima sâmbăta după moartea lor, ea îi va scoate din Purgatoriu pe toți cei ce poartă scapularul carmelit.” Aceleași promisiuni au fost confirmate de alți câțiva pontifi, în special Paul al cincilea care a spus într-o bulă din anul 1613, aşa este numită o declarație papală, a așezat condițiile care trebuie împlinite pentru obținerea îndurării singulare. Aceasta este în sâmbăta după ce ai murit poți să ieși din Purgatoriu dacă ai purtat scapularul carmelit. Conform a ceea ce a fost scris cu ocazia slujbei solemne a Doamnei noastre pe muntele Carmel „Putem cu pioșenie să credem că Fecioara binecuvântată îi mângâie pe membrii confraternității scapulare care se află în Purgatoriu cu dragoste de mamă și în curând îi va elibera”, în următoarea sâmbătă „prin mijlocirea ei și îi va duce în ceruri.”

Pe lângă scapularul de pe muntele Carmel, pe lângă acei ai celor șapte dolari, ai Trinităţii binecuvântate și ai Concepției imaculate (acestea toate sunt ordine din biserică), prin indulgențe au fost îmbogățiți. Papa Paul al cincilea a spus „Din partea mea am fost atent să le primesc pe toate. Dă-mi tot ce ține de Maria” a spus el „ca să mă scoată din Purgatoriu.”

Ei bine, toate acestea sunt minciuni, desigur. Toate sunt minciuni, minciuni vădite. Și timpul meu s-a dus. Aceasta înseamnă că, așa dureros cum este acest studiu, a mai rămas un aspect din el. Însă acesta o să vă placă, pentru că săptămâna viitoare ne vom uita la ce spune Biblia despre Maria. Amin? Acum, ar fi bine să fiți prezenți, am auzit acel amin. Bine.

Să ne rugăm.

Doamne, este important pentru noi ca să avem discernământ, să separăm și să înțelegem adevărul, pentru că avem un mandat atât de important de a proclama acest adevăr, care izbăveşte sufletele care sunt în robia împărăției lui Satan. O, Doamne, cum a orbit dumnezeul acestei lumi mințile catolicilor din toată lumea care se închină la o non-entitate, care se închină demonilor, care personifică o zeiță. Este dureros faptul că au numit-o după mama Domnului nostru. Dacă ea ar ști ar fi un lucru groaznic pentru ea. Este bine că ea nu a cunoscut niciodată, nu a auzit niciodată o rugăciune de la nimeni, nu a venit niciodată în această lume, nu a apărut niciodată, nu a vorbit niciodată, nu a văzut niciodată nimic, ci totul se pierde pentru ea în uimire, dragoste și laudă în slăvile cerești. Ar fi îngrozită la maximum dacă ar ști că cineva i s-ar fi închinat ei. Tată, nu de dragul ei este trist acest lucru, ci de dragul acelora care sunt prinși în această amăgire satanică și care s-au întors de la Cristos la un alt dumnezeu, de la adevărata Evanghelie la o altă Evanghelie și sunt sub condamnare. Ajută-ne, Doamne, să fim plini de îndrăzneală și de dragoste și de har și să fim limpezi în proclamarea acestui adevăr, ca aceste suflete să fie eliberate și izbăvite. Și știm că asta nu poate avea loc până când nu vor cunoaște adevărul, așadar noi trebuie să le spunem adevărul. Dă-ne oportunitatea să facem aceasta cu onestitate și dragoste, ca Tu să-i eliberezi pe aceia care sunt în robie, într-o robie sub condamnare, în această idolatrie. În numele lui Cristos. Amin. SFÂRȘIT