În această dimineață, mi s-a cerut să vă împărtășesc câteva dintre trăsăturile distinctive care sunt prețioase pentru inima Colegiului Master's cu privire la subiectul bisericii locale. Desigur, majoritatea dintre voi știți că pasiunea mea este biserica locală. Dragostea mea este biserica locală. Mulți dintre voi ați fost ieri alături de noi. Am avut o zi absolut incredibilă și de neuitat, în care i-am mulțumit Domnului pentru 35 de ani de slujire la Biserica Grace. Adesea sunt întrebat de ce sunt păstor. A văzut cineva dintre voi articolul din The Signal de ieri? Cum ați putea să-l ratați?

Când am fost intervievat de autor pentru asta și când am fost intervievat de jurnalistul care a scris articolul din Times acum câteva săptămâni, toți au vrut să știe de ce sunt în slujire. Unii m-au întrebat de ce nu sunt avocat, pentru că se pare că îmi place să argumentez despre diverse subiecte. Unii dintre ei mi-au spus: „Credeam că ai practicat sportul în facultate și ai jucat fotbal american și așa mai departe, de ce nu ai urmat o carieră sportivă?”

Și chiar am fost întrebat, după ce am fost păstor atâția ani: „De ce mai ești încă păstor?” Nu te-ai săturat? Ai putea fi președintele unei școli și nu ar fi asta o slujbă suficientă pentru a ține ocupată o persoană normală? Sau ai putea fi predicator la radio și profesor și poate să scrii câteva cărți. De ce continui să păstorești o biserică? Bisericile nu sunt locuri în care ai multe probleme? Nu este greu să ai de-a face cu voluntarii?

„Trebuie să lucrezi cu oamenii pe care ți-i dă Dumnezeu. Nu e dificil să pregătești două predici în fiecare săptămână și să le ții? Nu e dificil să trăiești sub privirile tuturor și să ai toată responsabilitatea asta, să încerci să te ocupi de păcatele oamenilor, de căsniciile distruse, de familiile dezorganizate, de copiii neascultători și de toate problemele? De ce faci asta? De ce este biserica atât de prețioasă pentru tine încât, dintre toate lucrurile pe care le-ai putea face în viață, alegi să faci asta?”

Așadar, în timp ce mă apropiam de tema bisericii în această dimineață și voiam să o împărtășesc cu voi, sunt atât de multe lucruri care pot fi spuse. Am scris numeroase cărți pe această temă. Iar aseară stăteam în fotoliul meu albastru și răsfoiam câteva dintre cărțile mele vechi, notițele și alte lucruri, și mă întrebam: „Ce le voi spune copiilor ăstora în jumătate de oră, în această dimineață, despre biserică, care să le lase o impresie de neșters?”

Aș putea parcurge întreaga carte a Faptelor Apostolilor, întreaga epistolă către Efeseni sau orice altceva și să încerc să dezvălui unele dintre principii. Am putea vorbi despre probleme legate de conducerea bisericii, sau de guvernarea bisericii, sau de format, sau de slujire, sau orice altceva. Și m-am culcat aseară fără să am absolut nimic în minte, pentru că nu reușeam să găsesc ceea ce ar trebui să împărtășesc.

Azi dimineață am venit la birou, m-am așezat și m-am gândit: „De ce sunt în biserică?” Este o întrebare legitimă. Iată răspunsul pe care l-am scris pe această foaie de hârtie.

Există mai multe motive pentru care iubesc biserica, nu doar ca păstor, ci și în calitate de creștin. Dacă nu sunt la Biserica Grace, dacă sunt în altă parte în America, voi găsi o biserică unde să merg duminica. Și dacă nu predic, ceea ce se întâmplă rar, voi găsi o biserică unde pot pur și simplu să merg și să fiu. Vreau să fiu într-o biserică. Iubesc biserica. Și vă voi da câteva motive pentru care o iubesc.

Primul motiv pentru care iubesc biserica este că este singura instituție pe care Isus a zidit-o și pe care a promis să o binecuvânteze. Cu tot ce Isus ar fi putut face, ar fi putut face în lume, având puterea să facă, El a zidit o singură instituție, și anume biserica. În Matei capitolul 16, Isus a spus: „Eu Îmi voi zidi Biserica Mea, voi zidi Biserica Mea”. Știți, aceasta este o afirmație minunată. El nu a spus niciodată că va zidi altceva. Tot ce a spus vreodată că va zidi este o biserică – nu o facultate, nu o lucrare radio, El va zidi doar o biserică.

Odată, un reporter mi-a spus: „Ai dorința de a zidi biserica? Ai o biserică în creștere rapidă, ai… Ești motivat de asta? Ai o mare dorință de a zidi biserica?”

Iar eu am răspuns: „Nu am nicio dorință de a zidi biserica”.

El a întrebat: „De ce?”

I-am răspuns: „Pentru că Isus a spus că El va zidi biserica și nu vreau să concurez cu El”.

Nu am nicio dorință de a zidi biserica. Nu i-am cerut niciodată Domnului să aducă mai mulți oameni la Biserica Grace decât avem deja. Este suficientă responsabilitatea pe care o avem deja, fără să ne mai asumăm și altele. La urma urmei, Evrei 13 spune că trebuie să dau socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce fac.

Trebuie doar să-L las pe Domnul să zidească biserica, iar asta este o bucurie imensă pentru mine. Nu fac parte dintr-o operațiune de zidire a omului. Niciodată nu am vrut să ajung la sfârșitul vieții mele, să privesc înapoi și să spun: „Mă întreb dacă eu am făcut asta sau Dumnezeu a făcut-o”. Cred că mi-a fost teamă de asta și de aceea rezist cu adevărat la trucuri, intimidări, formule, strategii de marketing și orice altceva mai apare pe parcurs.

Tot ce știu despre biserică este că Isus a spus că El își va zidi biserica, iar Biblia spune că El își va zidi biserica prin puterea Cuvântului și puterea Duhului. Orice altceva poate duce la o instituție construită de om. Nu vreau să ajung la sfârșitul slujirii mele, să privesc înapoi și să spun: „A fost Dumnezeu sau am fost eu? A fost o parte El, o parte eu?” Vreau să pot privi înapoi și să spun: „Ei bine, eu doar am predicat Cuvântul. Asta e tot ce am predicat vreodată. Și m-am bazat pe puterea Duhului Sfânt, așa că este biserica Lui”. Nu vreau să fac parte din nimic din ceea ce Dumnezeu nu zidește.

Odată mi s-a cerut să fiu președinte al unei alte instituții și am spus: „Nu pot face asta pentru că trebuie să păstoresc o biserică. Trebuie să fiu într-o biserică. Trebuie să fac parte din ceea ce zidește Isus”. Pot să mă implic în alte lucruri care ajută biserica și întăresc biserica, cum ar fi colegiul sau orice altceva, dar trebuie să-mi dedic viața bisericii.

Știți că, majoritatea tinerilor care absolvă seminarul nu se dedică slujirii într-o biserică? Este uimitor. De aceea, la The Master’s Seminary ne-am angajat să formăm pastori/profesori care pot expune Cuvântul lui Dumnezeu ca pe un angajament pe viață în biserică. Este cea mai interesantă, creativă și palpitantă aventură pe care o poate avea cineva, să meargă alături de Cristos în timp ce El își zidește biserica sau, așa cum a cântat Denise, „El își clădește împărăția”.

În al doilea rând, iubesc biserica pentru că biserica va câștiga în cele din urmă. Fac parte dintr-o echipă câștigătoare. Mulți oameni încep afaceri care eșuează, știți asta? Mulți oameni își dedică viața unei cariere și ajung să aibă puțin sau nimic. Unii oameni decid să se ocupe de finanțe și investiții și pierd totul. Unii oameni decid să înceapă o afacere și aceasta eșuează. Unii oameni încep o carieră, iar după câțiva ani, aceasta devine plictisitoare, fără gust, nu mai este o aventură, nu mai contează cu adevărat și cui îi pasă? Nu are o valoare durabilă și nu există nicio garanție că va avea un impact major asupra schimbării societății.

Dar eu vă voi spun asta. Dedicați-vă viața bisericii și veți face parte dintre câștigători. Pentru că Isus a spus: „Eu Îmi voi zidi Biserica Mea și porțile locuinței morților nu o vor birui”. „Porțile locuinței morților” este o expresie evreiască care se referă la moarte. Porțile locuinței morților sunt pur și simplu un simbol al morții pentru evrei. Așa că Isus spune: „Voi zidi Biserica Mea și moartea nu Mă va opri”.

Vedeți voi, moartea este cea mai puternică armă a lui Satan. El a folosit-o mai întâi împotriva lui Cristos. El a crezut că dacă îl poate ucide pe ziditorul bisericii, poate ucide biserica. Dar ziditorul a ieșit din mormânt. Și nu numai atât, ci de-a lungul istoriei bisericii, el s-a străduit să distrugă biserica. El a măcelărit biserica, a ucis biserica. Oamenii au murit ca martiri și chiar și astăzi mor ca martiri pentru cauza lui Isus Cristos. Cu toate acestea, cea mai puternică armă pe care o are Satan nu poate distruge biserica, iar oricine studiază istoria bisericii vă va spune că sângele martirilor devine sămânța din care biserica înflorește.

Isus a spus: „Toți aceia pe care Mi-i dă Tatăl vor veni la Mine și nu voi pierde pe niciunul dintre ei. Satan nu va smulge pe nimeni din mâna Mea. Toți cei pe care Tatăl a hotărât să-i răscumpere vor fi răscumpărați și nimeni nu se va pierde în acest proces”. Apoi, Isus a spus în Ioan 6: „Eu îi voi învia în ziua de apoi”. Toți cei pe care Tatăl Își pune mâna vor veni la Mine. Pe toți cei care vin la Mine îi voi ține, și pe toți cei pe care îi țin îi voi învia în ziua de apoi.

Biserica va fi victorioasă. De aceea, dacă citiți capitolul 12 din Evrei, vedeți biserica celor întâi născuți triumfătoare în ceruri, și ei vor fi acolo triumfători în glorie totală. Ajungeți la capitolul 4 din Apocalipsa și vedeți biserica reprezentată de cei 24 de bătrâni și ei cântă: „Lăudat să fie Mielul. Vrednic este Mielul care a fost junghiat”. Și iată-i în slava lor.

Fac parte din ceva care este etern. Fac parte din ceva care este câștigător în sensul că este etern. Îmi dedic viața bisericii pe care o zidește Isus și nici cea mai puternică armă a lui Satan, moartea, nu o poate opri. Și într-o zi, biserica va fi complet intactă, fără ca nimeni să se piardă, ci toți cei pe care Tatăl îi atrage și care vin vor fi păstrați de Cristos, și nimic nu-i va despărți de dragostea Lui, ci vor locui cu El pentru totdeauna în eternitate, ca biserică glorificată și triumfătoare. Și eu voi fi acolo, și voi, cei care îl iubiți pe Cristos, veți fi acolo, și vom fi învingători și vom moșteni gloria pentru totdeauna. Întotdeauna mi-am dorit să fiu de partea câștigătorilor. Nu am fost întotdeauna, dar de data aceasta sunt.

Al treilea motiv pentru care iubesc biserica este pentru că este cea mai prețioasă – cea mai prețioasă – posesiune pe care Dumnezeu o are pe pământ. Voi spuneți: „De unde știi asta?” Pentru că în Faptele Apostolilor 20:28 citim următoarele. „Luați seama la voi înșivă” - adresându-se prezbiterilor bisericii din Efes. „Luați seama la voi înșivă și la toată turma, peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi” - ascultați – „ca să păstoriți biserica lui Dumnezeu”. Și apoi zice: „Pe care a răscumpărat-o cu” – ce? – „cu sângele Său”.

Cât de prețioasă este biserica? Cât de prețioasă este biserica? Petru spune: „căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur și fără prihană”. Dumnezeu a plătit prețul infinit.

Ce le spune Pavel corintenilor firești? „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost” - cum? – „cumpărați cu un preț”. Isus Cristos Însuși cunoștea prețul și l-a simțit în acea noapte, când a îngenuncheat în grădină, în timp ce ucenicii dormeau. Și a spus: „Tată, depărtează de la Mine paharul acesta. Este mai mult decât pot suporta, să-Mi vărs sângele, în timp ce viața Mi se scurge din Mine sub greutatea păcatelor lumii”.

Iubesc biserica. Iubesc biserica pentru că Cristos a iubit biserica și a iubit-o atât de mult încât și-a dat sângele pentru ea. Și nu-mi place când oamenii vorbesc împotriva bisericii sau o minimalizează. Este singura instituție pe care Isus a zidit-o vreodată și singura pe care a promis să o binecuvânteze, și este câștigătoare. Este câștigătoare. Toate celelalte instituții și asociații vor dispărea, iar biserica triumfătoare va ocupa gloria cerului etern. Și prețul, inestimabil, de necrezut. Atât de prețioasă este biserica.

Există un al patrulea motiv pentru care iubesc biserica. Iubesc biserica pentru că este expresia pământească a împărăției cerești. Este cel mai apropiat lucru – sunteți pregătiți pentru asta? – de raiul pe pământ. Așa este. Vă amintiți în Matei când Isus ținea predica de pe munte și a spus: „Iată dar cum trebuie să vă rugați?” Vă amintiți asta? Cum trebuie să vă rugați?

„Tatăl nostru care ești în ceruri - ” spuneți împreună cu mine „sfințească-se numele Tău, Vie - ”. „Vie împărăția Ta”. Acum, următoarea frază: „Facă-se voia Ta.” Care este restul? „Precum în cer, și pe pământ”. Hm. Unde credeți că se va face voia lui Dumnezeu pe pământ, precum în ceruri? Unde? În guvern? În sistemul educațional? În sistemul nostru de valori morale? Nu. Există un singur loc în care voia lui Dumnezeu din ceruri se face pe pământ. Unde este asta? În Biserică.

În capitolul 18 din Matei există un pasaj foarte, foarte important despre biserică, și vreau doar să vi-l menționez. Nu vreau să iau timp pentru a-l dezvălui în întregime. Matei 18:15 spune astfel: „Dacă fratele tău păcătuiește, du-te și mustră-l între tine și el”. Este destul de simplu, nu-i așa? Oamenii spun uneori: „Ce fac dacă văd un creștin păcătuind?” Du-te la el și spune-i că păcătuiește. Este destul de clar. Du-te la el în particular și spune-i: „Păcătuiești”. Și poate vei zice: „Serios?” Da, așa este. „Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău”. Vorbesc serios. Chiar vei câștiga pe fratele tău dacă te duci la el în particular și îi aduci la cunoștință păcatul său. Îl vei câștiga pe fratele tău.

Recent, am primit un telefon de la un prieten drag, care mi-a spus: „Am un prieten. Tu l-ai botezat. Și-a părăsit soția și trăiește cu o altă femeie. Ce să facem?” I-am răspuns: „Ne întâlnim sâmbătă dimineața la biserică, la ora nouă, și vom merge să-l confruntăm, pentru că trebuie să te duci la - ” Așa scrie. Nu e prea greu de interpretat asta, nu-i așa?

Așa că ne-am dus la casa lui. Se întorcea la casa soției sale, de unde plecase pentru a fi cu o altă persoană. Și noi eram în sufragerie. Am parcat după colț, pentru că ne-am gândit că ar putea fugi dacă ar vedea o mașină cunoscută. Așa că stăteam în sufragerie când a intrat să-și ia câteva lucruri. E un șoc să-l ai pe John MacArthur în sufrageria ta când ești implicat în imoralitate.

El a intrat și a spus: „Baa - baa”. Nu putea să vorbească. A întrebat: „Ce faceți aici?”. Noi l-am confruntat. El a plâns și a spus: „Vreau să mă pocăiesc. Vreau să fac ceea ce este corect”. Și așa – nu am avut niciodată o relație foarte strânsă cu el, dar acum mă sună de trei ori pe săptămână pentru că i-am spus: „Trebuie să mă suni de trei ori pe săptămână și să-mi spui că duci o viață curată”.

Soția lui nu era mântuită și nu voia să-l primească înapoi. El a încercat timp de un an să ducă o viață curată, dar apoi a distrus mărturia. Însă acum există o legătură între noi doi, care nu seamănă cu nimic din ce a existat până acum.

Ce se întâmplă dacă fratele tău nu ascultă? Dacă spune: „Știi, nu mă interesează asta. Pleacă din fața mea”. Atunci iei doi sau trei martori și îl confruntați. Dacă tot nu ascultă, versetul 17 spune: „Spune-l biserici. Spune întregii biserici”. Și poate vei întreba: „De ce să spun întregii biserici?” Pentru ca toți să se unească să îl confrunte. Și dacă tot nu ascultă, îl dai afară ca pe un necredincios.

Și poate veți zice: „Bine da, asta e greu. Adică, nu poți să mergi prin biserică uitându-te la oameni și spunându-le: „Păcătuiești, mai bine te pocăiești. O să spun întregii biserici”. Îmi amintesc că, atunci când am început să urmăm Matei 18, acum vreo 20 de ani, un pastor mi-a spus: „O să golești locul ăsta. O să golești biserica complet. Oamenii nu vor accepta asta”.

Ei bine, asta era când aveam 500 de oameni. Nu am golit-o. Am urmat doar instrucțiunile și Dumnezeu ne-a binecuvântat, Dumnezeu ne-a binecuvântat. Pentru că eu cred că adevărații creștini își urăsc păcatul lor, iar responsabilitatea pentru acest tip de confruntare te menține curat. Și veți zice: „Ei bine, este greu de făcut. Adică, cine sunt eu să fac asta? Am propriile mele probleme”. Atunci rezolvă-ți propriile probleme, bine? Vei zice: „Nu pot să mă duc la el. Am o bârnă în ochiul meu”. Da, scoate-o, apoi poți să te ocupi de fratele tău. Deci este un fel de auto-purificare.

Și veți întreba: „Chiar trebuie să facem asta?” Da. „De ce?” Versetul 18, iată de ce. „Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer”. Cu alte cuvinte, dacă te duci – Ce înseamnă „a lega” și „a dezlega”? Ei bine, este un termen rabinic vechi. A spune că cineva era „legat” însemna că era încă legat de păcatul său. Nu se pocăise. Nu renunțase la păcat. A spune că cineva era „dezlegat” însemna că se pocăise, se supusese și renunțase la păcat.

Așadar, El a spus: „Uite, dacă te duci la persoana respectivă și o confrunți, iar ea spune: „Voi continua să păcătuiesc. Nu-mi pasă ce spui”. Iar tu zici: „Atunci ești încă legat de păcat.” Asta s-a spus deja în ceruri”. Cerul a dat deja această judecată. Înțelegeți asta? Orice legați și spuneți: „Ești încă legat de asta”, va fi deja legat în ceruri. Deci, voi faceți pur și simplu pe pământ ceea ce cerul a făcut deja.

Dacă te duci la persoana respectivă, iar ea se pocăiește, mărturisește și renunță la păcatul respectiv, iar tu spui: „Ești eliberat de păcatul tău pentru că te-ai pocăit și l-ai mărturisit”. Atunci ceea ce spui despre el că este eliberat a fost deja spus în ceruri. Și știi ce faci? Faci pe pământ ceea ce s-a făcut unde? În ceruri. Așa funcționează împărăția pe pământ. Așa funcționează împărăția aici jos. Încercăm să reproducem împărăția în viața bisericii.

El continuă în versetul 19 și spune: „Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare” - ascultați asta – „le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri”. Dumnezeu va fi cu voi. Dumnezeu, pentru că Dumnezeu vrea ca acest lucru să se întâmple pe pământ așa cum se întâmplă în ceruri. Credeți că ei tolerează păcatul în biserica din ceruri? Ar face asta? Nu. Credeți că Dumnezeu mai poate tolera păcatul în biserica de pe pământ? Nu, nici aici nu-I place. Și astfel El spune: „Dacă veți merge și vă veți ocupa de asta, Eu voi merge cu voi”.

El merge un pas mai departe în versetul 20. El spune: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu - ” Isus spune: „ - sunt și Eu în mijlocul lor”. Aveți aprobarea lui Dumnezeu, prezența lui Cristos, și când vă ocupați de păcatul din biserica de pe pământ, faceți pe pământ ceea ce cerul a făcut deja. Faceți ca biserica să semene cu cerul. Purificați biserica așa cum cerul este pur.

Vedeți voi, biserica este expresia pământească a împărăției cerești. Vreau să trăiesc în biserică. Vreau să fac parte din biserică. Vreau să fiu acolo de fiecare dată când se deschid ușile, pentru că acesta este locul meu. Nu vreau să fiu un participant ocazional în ceruri, voi vreți? Nu vreau să vizitez cerurile. Vreau să merg acolo și să rămân. Vreau să trăiesc în împărăție. De aceea iubesc biserica.

Și veți zice „Păi, biserica nu e chiar atât de grozavă”. Ei bine, nu este ceea ce este raiul, dar este mult mai bună decât orice altă instituție umană și vreau să-mi dedic viața pentru a o face cât mai apropiată de rai.

Există un alt motiv pentru care iubesc biserica, nu numai pentru că este singura instituție pe care Isus a zidit-o și a promis să o binecuvânteze, nu doar pentru că este câștigătoarea în final, și că este cel mai prețios lucru de pe pământ, și expresia pământească a împărăției cerești, ci și pentru că este locul de închinare, este locul de închinare. Știu că pot să mă închin lui Dumnezeu în duhul meu. Filipeni 3:3 spune că noi ne închinăm lui Dumnezeu în duh. Știu asta.

Pot să-L ador pe Dumnezeu în inima mea, singur, dar există ceva care mă ridică cu adevărat din mine însumi în închinarea colectivă, nu-i așa? Când Denise cânta în această dimineață „dorința sufletului meu este să fiu folosită”, am simțit lacrimi în ochi, voi ați simțit? Pentru că simțeam împreună cu voi toți sentimentul de responsabilitate pe care îl avem cu toții de a ne dedica viața în totalitate lui Cristos și de a-L sluji.

Acest tip de dinamică colectivă care se produce când ne adunăm aici nu o veți obține stând singuri în camera voastră din cămin. Există o dinamică. De aceea, în Evrei 10 se spune: „Nu părăsiți adunarea voastră”. De ce? Pentru că vă stimulați reciproc la dragoste și la fapte bune în dinamica unei închinări colective. Am nevoie de asta. Am nevoie să stau în banca bisericii și am nevoie să aud Cuvântul lui Dumnezeu predicat mie, cu cineva lângă mine care mă cunoaște foarte, foarte bine, astfel încât să știe că eu știu asta și să mă poată trage la răspundere să trăiesc conform acestui lucru, nu-i așa?

Și veți zice: „Eu nu merg la biserică. Cumpăr casete cu John MacArthur și Chuck Swindoll”. Fii serios! Poți asculta o casetă cu John MacArthur sau Chuck Swindoll și nimeni din lume nu știe că ești responsabil pentru ceea ce ai auzit, pentru că nimeni nu știe că ai ascultat-o, nu-i așa? Responsabilitatea ta vine din relații. De aceea este atât de grav, așa cum a spus Martin Marty, în cazul domnului și doamnei Religie Invizibilă, care stau acasă și se uită la televizor, iar aceea este biserica lor. Ai nevoie de responsabilitatea colectivă de a sta acolo cu oamenii care te cunosc, iar ei știu acum că tu știi ce ai auzit și că ești responsabil să trăiești după asta.

Nu există substitut pentru biserică. Acesta este unul dintre motivele pentru care avem capela, pentru ca voi toți să știți că voi toți știți ce s-a spus. Și în felul acesta, este un loc de închinare. Este un loc de edificare. Este un loc unde să fii învățat. Venim acolo pentru închinare și edificare.

Unii oameni cred astăzi că biserica este un loc pentru necredincioși. Eu nu cred asta. Nu există niciun cuvânt în Noul Testament care să spună că slujba bisericească trebuie să fie concepută pentru necredincioși, niciun cuvânt. Așa este. Nu concepem slujbele bisericești pentru necredincioși. Nu ne adunăm pentru evanghelizare. Ne adunăm pentru edificare și închinare, iar pentru evanghelizare ne împrăștiem.

Nu ne adunăm pentru a predica iar și iar și iar și iar Evanghelia simplă, ca să găsim o modalitate de a-i distra pe necredincioși. Acesta nu este scopul adunării bisericii. Biserica se adună pentru a se închina împreună lui Dumnezeu și pentru a se stimula reciproc la dragoste și fapte bune. Și pentru a fi zidită și responsabilă pentru adevărul pe care îl aude, iar apoi se împrăștie pentru a atinge lumea.

În 1 Corinteni, apostolul Pavel face un comentariu foarte interesant. Și cred că majoritatea oamenilor nici nu știu că se află acolo. Pur și simplu treci cu vederea peste el. El se uită la biserica din Corint, care este într-un haos total. El spune: „Deci - ” versetul 23 „ - dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, și toți ar vorbi în alte limbi, și ar intra și din cei fără daruri sau necredincioși”. Nu este o afirmație interesantă?

El spune: „Uite, dacă ești la biserică și toată lumea vorbește în limbi, ce se va întâmpla dacă intră un necredincios?” Știi ce mă frapează în primul rând la asta? Scopul bisericii nu este pentru necredincioși. Dar imaginează-ți că unul dintre ei ar putea veni, un necredincios ar putea veni. Este posibil. Adică, nu e ca și cum ăsta ar fi fost planul, nu? Tu spui: „Ce vei face dacă apare un necredincios?” Ce ciudat, dar s-ar putea întâmpla.

Nu ne întâlnim pentru necredincioși. Dacă necredinciosul vine și voi faceți asta, el va spune: „Oamenii ăștia sunt nebuni, toți vorbesc în limbi”. „Dar dacă toți profețesc - ” Ce înseamnă asta? Nu se referă la o experiență ezoterică extatică, ci se referă la proclamarea adevărului lui Dumnezeu, și dacă intră cineva în timp ce se predică și se proclamă Cuvântul, atunci un necredincios va intra și va fi convins de devotamentul tuturor față de Cuvântul lui Dumnezeu și va fi chemat la răspundere de către toți. „Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru”.

Nu trebuie să creați un fel de zonă de confort pentru necredincioși și să încercați să-i atrageți la biserică. Dar dacă vin și ascultă în taină închinarea voastră și aud Cuvântul predicat cu putere – și nu există putere asemenea Cuvântului, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri – și văd că voi toți vă supuneți Cuvântului și că voi toți vă închinați lui Dumnezeu, el va cădea cu fața la pământ și va spune: „Dumnezeu este aici. Este incredibil”.

Acum câteva duminici, unii dintre voi erați acolo duminică seara. Cred că era înainte de începerea școlii, un tânăr a intrat în baptisteriu – a fost homosexual, pe moarte din cauza SIDA – și a spus: „Am intrat întâmplător singur în spatele bisericii”. Și a spus: „John, primul lucru pe care l-ai făcut a fost să te ridici și să citești Psalmul – un Psalm pe care nu l-am auzit niciodată în viața mea”. Apoi a recitat pe de rost zece versete pe care le memorase din acel psalm.

Era vorba despre lanțurile rupte, despre prizonierii eliberați și despre cei aflați la marginea morții cărora li se dădea o viață nouă. El a spus că lacrimile au început să-i curgă pe față, că a stat pe tot parcursul slujbei, că a privit oamenii care se închinau lui Dumnezeu și că a auzit că Dumnezeu este un Dumnezeu care eliberează, vindecă, restaurează și eliberează. La sfârșitul slujbei, mi-am predat viața lui Isus Cristos. Acum trei săptămâni.

El a spus: „Nu numai că nu am mai avut o întâlnire homosexuală” – iar ei au uneori până la cinci pe zi – „dar nu am nicio dorință pentru asta și nu am mai avut niciodată de când mi-am dedicat viața lui Cristos”. Nu am creat un serviciu pentru homosexuali pentru a-i face pe homosexuali să se simtă iubiți și confortabil. Un homosexual a ascultat în ascuns puterea Cuvântului lui Dumnezeu și închinarea colectivă a poporului lui Dumnezeu și a căzut cu fața la pământ pentru a se închina lui Dumnezeu.

De aceea iubesc biserica. Este un loc de închinare și un loc de edificare. Și apoi, un ultim punct, este punctul de plecare al evanghelizării lumii. Este locul de plecare al evanghelizării lumii. Dacă citiți cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament – și nu voi lua timpul să o parcurg – veți descoperi că biserica a trimis toți misionarii. A existat întotdeauna acest tip de responsabilitate. A existat întotdeauna acest tip de legătură cu biserica locală.

Iată-i – citiți Faptele Apostolilor, capitolul 13. Iată-i, Pavel și Barnaba, împreună cu alți trei păstori din biserica din Antiohia. Erau cinci. Ei păstoreau biserica din Antiohia și, dintr-odată, în timp ce se întâlneau și se rugau, Duhul lui Dumnezeu a început să le îndemne inimile, iar mesajul care venea de la Duhul era: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat”. Și ei au plecat chiar din biserica locală și a avut loc evanghelizarea lumii.

Dar nu a fost doar pentru acel tip unic de oameni, era pentru toți cei în care locuia Duhul lui Dumnezeu, pentru că Isus a spus în Faptele Apostolilor 1:8: „După ce veți primi Duhul Sfânt, veți fi martori ai Mei” - unde? - În biserică, în hol, în foaier? Nu. „În Ierusalim, Iudeea, Samaria și” - unde? - „până la marginile pământului”. Biserica este punctul de plecare pentru evanghelizarea lumii.

Îmi place să fiu președintele unui colegiu. Îmi place pentru că vă iubesc. Îmi place să văd cum Dumnezeu vă schimbă viețile. Este o bucurie nesfârșită. Îmi place emoția, entuziasmul și aventura de a vedea cum Dumnezeu zidește acest colegiu. Îmi place să fac lucrarea radio, pentru că îmi place să îi învăț pe alții, și îmi place să scriu cărți, pentru că îmi place să pun adevărul pe hârtie și să-l răspândesc. Dar dacă aș pierde toate acestea, aș fi complet împlinit în dragostea pentru biserică, dedicându-mi viața acestei instituții glorioase.

Dragi tineri, sper să vă molipsiți de pasiunea mea pentru biserică și sper să iubiți biserica. Isus a iubit-o atât de mult încât și-a dat sângele pentru ea. Să ne plecăm capetele în rugăciune.

Tată, îți mulțumim pentru biserică. Îți mulțumim că ne-ai făcut parte din ea. Nu există ca cineva să fie creștin și care să nu fie în biserică. Există doar creștini care par să nu înțeleagă cât de prețioasă este ea pentru Tine. Fă-ne bărbați și femei ai bisericii care o iubesc cu toate imperfecțiunile și slăbiciunile ei. Biserica nu este un loc perfect, știm asta. Dar cu siguranță este un spital pentru oamenii care știu că sunt bolnavi și știu cine este Vindecătorul. Îți mulțumim că ne-ai făcut parte de ea. În numele lui Isus, amin.

SFÂRȘIT